Sunteți pe pagina 1din 4

REFERAT

TEMA:
CONTABILITATEA – ARTĂ, ȘTIINȚĂ,
TEHNICĂ DE GESTIUNE.
Ce este contabilitatea?
O simplă întrebare, ca și când ai întreba “Ce este universul?”. Ei bine, să
răspundem: Universul este tot ce ne înconjoară. Acest răspuns îl putem da și pentru
prima întrebare. Contabilitatea reprezintă tot ce este în jurul nostru, în casă, pe
stradă, la job, totalitatea obiectelor palpabile pot fi contabilizate.
Contabilitatea s-a născut odată cu economia de subsistență a comunei primitive,
desenele din peșterile rupestre nefiind altceva decât forme incipiente ale
„socotelilor”: câte animale au fost, vânate și mâncate, câte piei s-au jupuit și câte
haine au rezultat.
O mare personalitate, considerată fiind părintele contabilității prin prisma lucrării
sale „Summa di Arithmetica, Geometria, Porportioni et Proportionalita”, Luca
Paciolo-calugăr franciscan consideră că obiectul contabilitații este „tot ceea ce
după părerea negustorului îi aparține pe lume, precum și toate afacerile mari și
mărunte în ordinea în care au avut loc.”. De la aceasta definitie se ajunge la
contabilitatea din zilele noastre. Contabilitatea este știința si arta stăpînirii
afacerilor,ea nu are hotare. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără
sfârșit atât în ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice cât și al
modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate și prezentate, astfel că despre ea
niciodată nu poți să pretinzi că știi totul.
Contabilitatea ca artă
Artă înseamnă şi „îndeletnicire care cere multă îndemânare şi anumite
cunoştinţe“. Contabilitatea poate fi considerată ca artă care asigură: înregistrarea și
sistematizarea valorii monetare a tranzacțiilor și operațiilor unei întreprinderi sau
instituții, întocmirea documentelor contabile de sinteză, interpretarea rezultatelor
obținute. Punctul de convergenţă între artă, privită în sens larg, şi contabilitate
constă în faptul că ambele sunt creaţii ale spiritului uman şi constituie reprezentări
abstracte ale realităţilor concrete. Contabilitatea, aşa cum am arătat nu are un mesaj
estetic, existenţa contabilităţii este determinată de utilitatea sa în cunoaşterea
realităţii înconjurătoare.
Contabilitatea ca știință
Dacă știinta la modul general este definită ca un sistem de cunoștinte cu un
obiectiv determinat și cu o metodă proprie, atunci contabilitatea este o știintă. În
primele lucrări publice în domeniul contabilității, aceasta a fost considerată o
știință administrativă. În această accepțiune, contabilitatea avea o importantă
funcție morală de a asigura buna funcționare a administrației, de a permite control
și de a servi ca probă în justiție. Prin urmare, această concepție reprezintă un
progres în evoluția contabilității de la tehnică la stiință, deoarece nu se mai acordă
prioritate formelor de ținere a conturilor, ci în centrul preocupărilor sunt așezate
faptele administrative. În prezent contabilitatea este o ştiinţă matură, cu teorii
multiple.
Contabilitatea ca tehnică de gestiune
Prin „tehnică“ se înţelege un ansamblu de procedee care aparţin unei meserii sau
unei arte şi care sunt utilizate pentru obţinerea unui rezultat determinat. Din acest
punct de vedere contabilitatea este o tehnică. Prin tehnică se înţelege şi aplicarea
cunoştinţelor teoretice. În acest sens, tehnica este o parte a ştiinţei.
Ca tehnică de gestiune contabilitatea poate fi considerată partea aplicativă a
teoriei contabile.
“Tehnica contabilă devine parte aplicativa a teoriei contabile” (Ionașu;1997)
“Contabilitatea este o tehnică de ordin cantitativ de colectare, prelucrare și analiză
a informațiilor privind evenimentele economice din viata întreprinderilor”
(Esnault,Hoarău; 1994)
“Contabilitatea este o tehnică ce permite înfățișarea activității și a rezultatelor unei
înterprinderi și mai general, a unei organizații” (Capron;1994)
BIBLIOGRAFIE

1. http://teoraeco.blogspot.com/2009/12/definirea-contabilitatii.html
2. https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/Contabilitatea-ca-
stiinta-arta995.php
3. https://teaha.ro/news/ce-este-contabilitatea/

S-ar putea să vă placă și