MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

COLEGIUL TEHNIC FORESTIER

Municipiul Câmpina, Judeţul Prahova

B-dul Carol I nr. 31

Telefon / Fax: 0244/33.65.21; 0244/37.59.08

E-mail: grupscolarforestier@yahoo.com / secretariat@cthforestier.ro

Site: www.cthforestier.ro

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 24762 la A.N.S.P.D.C.P.

Proiect pentru susţinerea examenului de certificare a

competenţelor profesionale pentru obţinerea
certificatului de calificare profesională NIVEL 4
TEMĂ: Politica de produs

FILIERĂ: TEHNOLOGICĂ
PROFIL: SERVICII
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂŢI ECONOMICE
CLASA: a XII-a F1

Profesor coordonator: Întocmit de elev:

Popescu Daniela Bica Emilia

2022-2023
 Cuprins

ARGUMENT
……………………………………………………...............................…pag. 2
CAPITOLUL I Atribuţii şi domenii decizionale in politica de
produs ...................….. pag. 4 1.1. Obiectivele şi sarcinile politicii
de produs ……………....................……….pag. 4 1.2. Conţinutul
politicii de produs ………………………....................………….pag. 5 1.3.
Alcătuirea gamei de fabricaţie şi politica sortimentală
…....................……...pag. 6 1.4. Politica de service şi garanţie
……………………………....................……..pag. 7 CAPITOLUL II
Semnificaţii ale produsului în optica de
marketing ...............................pag. 9 2.1. Conceptul de produs
………………………………......................…….….....pag.9 2.2. Gama de
produse ……………………………….......................……….….... pag. 9
CAPITOLUL III Conducerea procesului inovaţiei de
produs...........................................pag.12 CAPITOLUL IV Studiu
de caz: Alternative strategice în politica de
produs .................pag.16
CONCLUZII ....................................................................................
..................................pag.21 BIBLIOGRAFIE …………………..
………....................................……………...…….. pag.23

2022-2023
 Argument

 Indiferent de profil şi mă rime, întreprinderea trebuie să

dispună de o strategie proprie, care să -i permită adaptarea
eficientă la condiţiile în permanentă schimbare ale
mediului. Cu ajutorul sistemului să u informaţional de
marketing, întreprinderea percepe semnalele mediului să u
ambiant concentrându-se, prin politica de marketing pe
care o desfă şoară , să -şi adapteze cât mai exact deciziile
la exigenţele pieţei, pentru creşterea semnificativă a
gradului să u de competitivitate. Ca viitor tehnician in
activită ţi de comert, mi-am propus prin lucrarea de faţă ,
intitulată „Politica de produs”, sa prezint câteva dintre
aspectele esenţiale ale acesteia, considerând a fi cea mai
importantă componentă a mixului de marketing. Lucrarea
este structurată pe patru capitole. În primul capitol,
„Atribuţii şi domenii decizionale în politica de produs”,
am prezentat mai întâi obiectivele şi sarcinile politicii de
produs. Privită ca un tot unitar, politicii de produs, la
nivel de întreprindere i se pot atribui trei sarcini
principale: introducerea produselor noi în fabricaţie şi pe
piaţă pentru câştigarea de noi segmente de clientelă ;
modernizarea produselor introduse pe piaţă ; eliminarea
produselor „îmbă trânite”. În continuare am prezentat
activită ţile componente ale politicii de produs care pot fi
2022-2023
grupate, după conţinutul lor tematic, în urmă toarele
ansambluri: cercetarea produsului, activitatea de inovaţie,
activitatea de modelare a produsului, asigurarea legală a
produsului, atitudinea faţă de produsele vechi. Am vorbit,
de asemenea, despre alcă tuirea gamei de fabricaţie şi
politica sortimentală . Politica sortimentală se referă la
stabilirea dimensiunilor şi structurii sortimentului de
mă rfuri desfă cut de o întreprindere comercială în raport
cu potenţialul de care dispune şi cu cerinţele pieţei că reia
i se adresează . În ultima parte a capitolului I am vorbit
despre politica de service şi politica de garanţie. Service-
ul reprezintă un pachet de servicii complementare
prestaţiei de bază oferite de produs sau de ansamblul de
bunuri pentru valorizarea deplină a acestuia în consum
sau în utilizare. Garanţia reprezintă prelungirea
responsabilită ţii producă torului mă rfii, un interval de
timp determinat, dincolo de momentul vânză rii, privitor
la funcţionarea unui echipament sau bun industrial,
pă strarea compoziţiei unui bun alimentar, în raport cu
elementele stipulate în standarde, norme interne, reţete de
fabricaţie sau alte acte normative de natură a reglementa
calitatea unei mă rfi.

În capitolul al II-lea al lucră rii, „Semnificaţii ale

2022-2023
produsului în optica de marketing”, am definit conceptul
de „produs” şi am scos în evidenţă câteva aspecte
esenţiale ale gamei de produse: dimensiunile gamei de
produse şi poziţionarea produselor în cadrul gamei. În
capitolul al III-lea, „Conducerea procesului inovaţiei de
produs”, am pus în evidenţă importanţa acestui proces
pentru desfă şurarea activită ţii întreprinderii în vederea
menţinerii acesteia pe piaţă sau chiar cucerirea de noi
segmente de piaţă . În acest sens am prezentat, pe scurt,
fazele procesului de introducere a produselor noi pe
piaţă , respectiv: identificarea şi colectarea ideilor de
produse noi, selecţionarea şi trierea ideilor, concretizarea
produsului nou sub forma unui prototip, verificarea
produsului prin testarea utiliză rii lui în consum,
perfecţionă ri constructive-tehnice şi punerea la punct a
produsului nou şi a procesului de producţie, testele de
piaţă şi lansarea în producţie şi pe piaţă . În ultimul
capitol al lucră rii, am prezentat într-un studiu de caz,
câteva dintre alternativele strategice pe care le poate
adopta întreprinderea în politica de produs. Astfel, am
vorbit despre strategia de selecţie, despre strategia
stabilită ţii sortimentale şi despre strategia diversifică rii
sortimentale, respectiv diversificare orizontală , verticală
şi laterală . Întrucât majoritatea întreprinderilor realizează
un numă r relativ mare de articole, pot fi adoptate
concomitent mai multe variante strategice, distincte

2022-2023
pentru anumite linii ale gamei şi pentru pieţele că rora se
adresează .

CAPITOLUL I ATRIBUŢ II Ş I DOMENII

DECIZIONALE ÎN POLITICA DE PRODUS Politica de
produs reprezintă conduita pe care o adopta
întreprinderea referitor la dimensiunile, structura şi
evoluţia gamei de produse şi servicii ce fac obiectul
propriei sale activită ţi, atitudine ce se raportează
permanent la cerinţele mediului de piaţă , la tendinţele
manifestate de ceilalţi concurenţi. La rândul ei,
întreprinderea, prin oferta pusă la dispoziţia pieţei, joaca
un rol activ în modelarea cererii, atât a agenţilor
economici cât şi a populaţiei. În accepţiunea sa cea mai
cuprinză toare politica de produs cuprinde: -

politica de produs în sens strict

politica sortimentală

politica de service şi garanţie Între aceste componente

2022-2023
există o strânsă condiţionare, totalitatea deciziilor pe care
le

antrenează reprezentând conţinutul politicii de produs.

1.1.

OBIECTIVELE Ş I SARCINILE POLITICII DE

PRODUS

Obiectivele urmă rite de politica de produs trebuie să

slujească scopului activită ţii economice a întreprinderii.
Dincolo de specificitatea imprimată acestora de orizontul
de timp pentru care se stabilesc, de profilul activită ţii
întreprinderii sau de natura pieţei că reia i se adresează ,
obiectivele politicii de produs privesc modul concret de
alocare a resurselor pentru dimensionarea adecvată a
structurii fabricaţiei sau a sortimentului comercializat.
Strategiile de produs semnifică principalele direcţii în
care întreprinderea poate să -şi mobilizeze potenţialul
uman, material şi financiar pentru a realiza indicatorii
economicofinanciari pe care şi i-a fixat. Înţeleasă drept
un ansamblu de strategii şi tactici, politica de produs nu
trebuie confundată cu o succesiune de decizii de factură
tehnologică , chemate să asigure o anumită structură a
fabricaţiei, ci ca un proces economic complex de
raportare continuă a întreprinderii la necesită ţile pieţei,
2022-2023
de modelare a componentelor ofertei la aceste cerinţe.
Privită ca un tot unitar, politicii de produs, la nivel de
întreprindere i se pot atribui trei sarcini principale: -
introducerea produselor noi în fabricaţie şi pe piaţă
pentru câştigarea de noi segmente de clientelă sau
umplerea unor nişe de piaţă , sarcină ce reprezintă un
factor central, de succes, pentru întreprindere. 5

Efectele acestui demers se cer evaluate în contextul

procesului de obsolescenţă a produsului, al creşterii
duratei fazei de cercetare-dezvoltare, al unei rate tot mai
înalte de eşuare a variantelor de noi produse sau al
nivelului scă zut de noutate cu care se prezintă multe
dintre prototipurile destinate lansă rii la examenul pieţei. -
modernizarea produselor introduse pe piaţă reprezintă
sarcina politicii de produs prin care întreprinderea se
preocupă permanent de modelarea prestaţiilor sale în aşa
fel încât să ră spundă cât mai bine modifică rilor survenite
în deprinderile de cumpă rare şi obiceiurile de consum,
consemnate în timp, la grupele ţintă de clientelă vizată
pentru respectivele produse. Această sarcină solicită
diferenţieri şi variaţii în structura gamei de produse,
relansă ri sau noi poziţionă ri ale unor componente ale
gamei pentru a ră spunde mai bine intensifică rii
concurenţei de pe pieţele ţintă . - eliminarea produselor
„îmbă trânite” în cazul celor la care acceptanţa clientului

2022-2023
 este în vă dită descreştere şi care nu mai posedă factori
strategici de succes, se constituie, de asemenea, într-o
sarcină a politicii de produs, ce nu trebuie neglijată de
întreprindere. Aceasta din urmă , pentru a-şi conserva
indicatorii de performanţă , trebuie să promoveze o
retragere planificată a produselor cu obsolescenţă
evidentă şi să pă streze la un nivel cât mai redus costurile
ieşirii lor de pe piaţă .

1.2.

CONŢ INUTUL POLITICII DE PRODUS

Activită ţile componente ale politicii de produs pot fi grupate,

după conţinutul lor tematic, în urmă toarele ansambluri: a)
Cercetarea produsului – are în vedere analiza calită ţii produselor
aflate în fabricaţie şi/sau vânzare, studiul învechirii economice a
acestora, analiza circulaţiei produselor şi urmă rirea lor în
utilizare sau în consum. Investigaţiile sunt completate cu cele
privitoare la poziţionarea produselor. Aceasta din urmă
reprezintă o evaluare comparativă a produselor concurente
(destinate satisfacerii aceleiaşi nevoi), reflectând capacitatea
fiecă ruia de a se pune în valoare în raport cu celelalte pe baza
unei diferenţieri obiective sau imaginate de consumator.

2022-2023
Cercetarea produsului are semnificaţia unei analize diagnostic,
de natură să semnaleze punctele „forte” şi cele „slabe” ale
gamei de fabricaţie sau ale sortimentului comercializat, pentru a
permite o fundamentare cât mai adecvată a strategiei
întreprinderii. b) Activitatea de inovaţie – priveşte nu numai
produsul, ci şi stimularea capacită ţilor creatoare din cercetare şi
producţie, descoperirea de noi materii prime şi tehnologii,
dezvoltarea service-ului, cu alte cuvinte, crearea unui climat
novator în toate compartimentele întreprinderii, ce concură
direct la realizarea tehnico-economică a noului bun. 6

c) Totalitatea operaţiunilor prin care întreprinderea producă toare

conferă identitate bunurilor pe care le creează reprezintă
activitatea de modelare a produsului. Ea are în vedere
conceperea şi realizarea sub forma de prototip sau machetă a
tuturor componentelor ce dau conturul noului produs. Privită
drept componentă a politicii de produs, modelarea nu are sens
tehnologic, ci o semnificaţie de orientare potrivit cerinţelor
pieţei, a tuturor elementelor ce contribuie la realizarea viitoarei
mă rfi. d) Asigurarea legală a produsului semnifică ansamblul de
acţiuni juridice prin care acesta este protejat împotriva
contaafacerilor. Cadrul nostru juridic asigură variate forme de
protecţie, atât pentru produsele româneşti, cât şi pentru importul
destinat pieţei interne. În acelaşi timp, o astfel de protecţie este
conferită , pe bază de reciprocitate, şi mă rfurilor româneşti pe
piaţa internaţională . Asigurarea legală a produsului atrage după

2022-2023
sine o responsabilitate permanentă din partea producă torului
pentru pă strarea nealterată (în raport cu etalonul) a
performanţelor calitative ale mă rfii, pe tot parcursul duratei sale
de viaţă . Cea mai uzitată modalitate de asigurare legală a unei
mă rfi o reprezintă înregistrarea mă rcii; aceasta are valenţe de
personalizare a produsului, detaşându-l din masa bunurilor
anonime. e) Atitudinea faţă de produsele vechi priveşte
preocuparea întreprinderilor faţă de soarta mă rfurilor cu grad
ridicat de obsolescenţă şi nivel scă zut de rentabilitate. Atenţia
acordată acestora va fi proporţională cu locul ocupat în
producţia sau desfacerea întreprinderii. Este necesară astfel
cunoaşterea permanentă a nivelului rentabilită ţii fiecă rui
produs, a gradului de amortizare a mijloacelor de muncă cu
ajutorul că rora se fabrică , precum şi a contribuţiei pe care o
aduce la totalul beneficiilor întreprinderii.

1.3.

ALCĂ TUIREA GAMEI DE FABRICAŢ IE Ş I POLITICA

SORTIMENTALĂ

Reunirea deciziilor strategice şi tactice în materie de politică de

produs gă sesc terenul cel mai complex de aplicare în alcă tuirea
gamei de fabricaţie a întreprinderilor producă toare. Totalitatea
demersurilor realizate de întreprindere pentru definirea gamei
sale de fabricaţie dobândesc, în optica de marketing, conturul

2022-2023
unui program. Gradul de flexibilitate al programului de
fabricaţie se constituie în principal indicator al capacită ţii
întreprinderii de adaptare la exigenţele mediului de piaţă . Pentru
o întreprindere comercială , corespondentul acestor preocupă ri îl
formează politica sortimentală . Aceasta se referă la stabilirea
dimensiunilor şi structurii sortimentului de

mă rfuri desfă cut de o întreprindere comercială în raport cu

potenţialul de care dispune şi cu cerinţele pieţei că reia i se
adresează . Politica sortimentală asigură , pe de o parte,
instrumentul de racordare a structurii fondului de mă rfuri la
evoluţia cererii, iar pe de altă parte, permite captarea
informaţiilor extrem de diverse emise de piaţă . Ea priveşte
alcă tuirea sortimentului de mă rfuri la nivelul atât al
întreprinderii comerciale, cât şi al magazinului. Criteriul
principal în această din urmă situaţie îl constituie realizarea unei
rotaţii cât mai accelerate a stocurilor, cu un volum cât mai
ridicat de vânză ri şi un nivel minim de cheltuieli de circulaţie.
Avem în vedere o politică sortimentală bazată pe criterii
privind: - natura mă rfurilor (indigene, din import – în general şi
pe zone de provenienţă geografică ) - caracteristicile
merceologice (alimentare, textile, încă lţă minte, mobilă etc.) -
grupele de consumatori ţintă (de la sortimentul magazinelor
populare la cel al magazinelor de lux) - nivelul de preţ

2022-2023
(sortiment al pieţelor de consum, al marilor magazine
universale, al discounturilor etc.) - complementaritatea nevoilor
(sortiment al magazinelor de tipul: „Totul pentru menaj”, „Totul
pentru sugari” etc.)

1.4.

POLITICA DE SERVICE Ş I GARANŢ IE

A. Politica de service Service-ul reprezintă un pachet de servicii

complementare prestaţiei de bază oferite de produs sau de
ansamblul de bunuri pentru valorizarea deplină a acestuia în
consum sau în utilizare. Varietatea prestaţiilor ce însoţesc
produsul de bază sporeşte semnificativ atunci când este vorba de
un echipament industrial (o instalaţie de încă lzire centrală , etc)
şi este minimă sau nulă în cazul unora dintre bunurile de uz
curent. Creşterea importanţei service-ului în economia de
produs, ce constituie ofertă destinată pieţei, se sprijină pe
urmă toarele argumente: - existenţa unei concurenţe crescânde,
pe tot mai multe pieţe, ce prezintă în acelaşi timp un grad ridicat
de saturare - dorinţa crescândă a cumpă ră torului potenţial de a
fi scutit de orice fel de probleme legate de folosinţa, întreţinerea
şi repararea produsului - dobândirea unui avantaj concurenţial
prin profilarea mai accentuată a întreprinderii pe activitatea de
service 8

- opţiunea unor producă tori de a-şi diferenţia semnificativ oferta

2022-2023
de cea a concurenţilor prin service - creşterea, tot mai rapidă , a
gradului de complexitate al produselor, ce fac indispensabilă o
activitate distinctă de service. Din punct de vedere al
conţinutului activită ţii de service oferite pieţei, acesta se poate
divide în: -

service tehnic

service comercial Sarcinile principale ale service-ului tehnic

privesc: garantarea funcţionă rii normale a

produsului în favoarea că ruia se acordă ; dobândirea de că tre

consumator a tuturor informaţiilor de care are nevoie; ofertarea
de piese de schimb, înlocuitori sau produse noi alternative, după
nevoie. Service-ul comercial asigură , de regulă , o suită de
activită ţi menite a facilita cumpă ră torului actul de achiziţionare
şi în unele situaţii chiar transformarea acestuia într-o
îndeletnicire foarte plă cută . Serviciile oferite, în acest context,
nu au caracter tehnic şi privesc activită ţi ce se derulează înainte,
în timpul şi post-vânzare. În rândul prestaţiilor ce alcă tuiesc
service-ul comercial se înscriu, de regulă , servicii de
consultanţă , oferirea de mici atenţii gratuite (de ex. mostre de
produse noi cosmetice), invitaţii la degustă ri ale unor noi
mă rfuri alimentare, etc. B. Politica de garanţie Garanţia
reprezintă prelungirea responsabilită ţii producă torului mă rfii,
2022-2023
un interval de timp determinat, dincolo de momentul vânză rii,
privitor la funcţionarea unui echipament sau bun industrial,
pă strarea compoziţiei unui bun alimentar, în raport cu
elementele stipulate în standarde, norme interne, reţete de
fabricaţie sau alte acte normative de natură a reglementa
calitatea unei mă rfi. Facilită ţile acordate pe perioada de garanţie
sunt elemente de natură a spori gradul de încredere al
cumpă ră torului potenţial faţă de o anumită marcă de produs sau
serviciu, contribuind la fidelizarea clientelei proprii şi la
sporirea notorietă ţii întreprinderii. Pentru bunurile de folosinţă
îndelungată politica de garanţie a devenit un element
semnificativ al strategiei de diferenţiere în politica de produs.
Drept element de diferenţiere garanţia poate fi folosită şi ca o
armă competitivă . Astfel, spre exemplu, o întreprindere cu forţe
mai modeste se poate plasa mai bine în arena concurenţială
oferind o garanţie mai lungă decât competitorii să i. 9

CAPITOLUL II SEMNIFICAŢ II ALE PRODUSULUI ÎN

OPTICA DE MARKETING 2.1. CONCEPTUL DE PRODUS
Produsul este o complexitate de însuşiri tangibile şi intangibile,
incluzând utilită ţi funcţionale, sociale şi psihologice sau
beneficii. Un produs poate fi o idee, un serviciu, un bun sau
orice combinaţie între cele trei. Această definiţie acoperă , de
asemenea, serviciile care însoţesc bunurile, cum ar fi:
instalaţiile, garanţiile, informaţiile despre produs şi promisiunile
pentru reparaţii şi întreţinere. Un bun este o entitate corporală

2022-2023
tangibilă . Un serviciu, dimpotrivă , este intangibil, el este
rezultatul aplică rii eforturilor umane şi mecanice asupra
oamenilor sau obiectelor. Ideile sunt concepte, imagini despre
fapte. Ele furnizează o stimulaţie psihologică care sprijină
rezolvarea problemelor. Când cumpă ră torii achiziţionează un
produs, ei cumpă ră de fapt avantajele şi satisfacţia pe care cred
că produsul le va furniza. Serviciile sunt achiziţionate pentru
satisfacerea promisiunilor. În teoria economică tradiţională
noţiunea de produs este definită numai prin prisma utilită ţii sale
dată de proprietă ţile fizice şi chimice ale acestuia. În concepţia
de marketing, produsul este definit ca un bun, serviciu sau o idee
care furnizează un ansamblu complex de prestaţii şi de
satisfacţii atât tehnico-funcţionale cât şi afective, psihologice,
sociale. De aici rezultă că produsul nu trebuie înţeles ca o
creaţie tehnică strict productivă , el cuprinzând şi o serie de
elemente nemateriale care îl prezintă pieţei (culoare, ambalaj,
prezentare, prestigiul societă ţii care realizează produsul
respectiv).

2.2. GAMA DE PRODUSE A.

Dimensiunile gamei de produse

Produsul care face obiectul fabricaţiei sau al comercializă rii nu

este singular. El se încadrează într-o anumită gamă de produse,
înrudite prin destinaţia lor comună în consum şi prin
caracteristicile esenţiale similare privitoare la materia primă din
2022-2023
care sunt obţinute, la tehnologia de fabricaţie. În cadrul unei
game se disting mai multe linii de produse; o linie semnifică un
grup omogen de produse sub aspectul materiei prime sau a
tehnologiei de fabricaţie. Plecând de la aceste elemente,
dimensiunile gamei de produse se pot defini prin urmă toarele
coordonate: 10

- lă rgimea gamei, dată de numă rul de linii de produs ce o

compun. Lă rgimea gamei de produse SC Gerom SA Buză u, de
exemplu, (formată din şapte linii de fabricaţie: geamuri trase,
butelii de sticlă , geamuri ornament, parbrize duplex, oglinzi,
mobilier din sticlă , veselă de sticlă ) este mai largă decât a SC
Roţi auto Dră gă şani (ce dispune de numai două linii de
fabricaţie: roţi pentru autoturisme şi roţi pentru autoutilitare). -
profunzimea gamei, dată de numă rul de linii de produse
distincte pe care le conţine o linie de produse. Spre exemplu,
profunzimea gamei de creme cosmetice produse de SC Farmec
Cluj Napoca (conţinând 36 de sorturi distincte) este mult mai
adâncă decât cea a şampoanelor de baie produse de aceeaşi
întreprindere (ce conţine numai 11 sorturi). - lungimea gamei,
reprezentând însumarea efectivelor tuturor liniilor de fabricaţie.
Această dimensiune semnifică „suprafaţa” pe care o „acoperă ”
o gamă de produse în satisfacerea unei anumite trebuinţe.
Dezvoltarea unei game largi de produse permite întreprinderii să
acopere o suprafaţă mare din piaţă şi să delimiteze mai clar, în
cadrul acesteia, principalele segmente de consumatori că rora se

2022-2023
adresează . În acelaşi timp, apar însă şi o serie de dezavantaje,
legate de dispersarea mare a efortului uman, material şi
financiar, corelate cu o cunoaştere mai sumară a caracteristicilor
fiecă rui produs în parte. Dimpotrivă , operând cu o gamă îngustă
şi puţin profundă de mă rfuri, întreprinderea are avantajul
concentră rii eforturilor, al urmă ririi mai facile a produselor în
utilizare sau la consumator, al organiză rii mai eficiente a
service-ului, favorizând penetraţia respectivelor mă rfuri pe
piaţă ; ală turi de aceste avantaje există şi o serie de
inconveniente, din punct de vedere al capacită ţii de readaptare a
structurii producţiei în situaţia modifică rii rapide a condiţiilor
de piaţă (restructurarea resurselor naturale, modificarea
preferinţelor consumatorilor etc.) B.

Poziţionarea produselor în cadrul gamei

Poziţionarea fiecă rui produs în cadrul gamei reprezintă , pentru

întreprindere, o operaţiune premergă toare elaboră rii strategiei, a
întregii sale politici de produs. O poziţionare corectă cere luarea
în considerare nu numai a aportului să u în volumul total al
beneficiilor, ci şi a dinamicii vânză rilor precum şi a cotei de
piaţă pe care o deţine. În raport cu aceşti trei parametri se
întâlnesc, de regulă , patru grupe de produse. În prima grupă se
încadrează produsele cu un nivel ridicat de rentabilitate şi cu o
cotă de piaţă şi un volum al vânză rilor în creştere. Ele sunt
„favoritele” gamei şi trebuie să se bucure de cea mai mare

2022-2023
atenţie în cadrul programelor de producţie şi/sau comercializare.
11

În grupa a doua se includ produsele ce îşi menţin încă un nivel

ridicat al cotei de piaţă şi al rentabilită ţii, dar care prezintă o
încetinire a ritmului de creştere al vânză rilor – simptom al
intră rii în faza de maturitate a ciclului de viaţă - , revitalizarea şi
creşterea competitivită ţii lor impunând modifică ri semnificative
în componentele corporale şi acorporale. Produsele cu o
rentabilitate ridicată , o creştere rapidă a vânză rilor dar cu o cotă
încă redusă de piaţă constituie cea de a treia grupă ; ele pot avea
perspective dacă procesul de fabricaţie şi de comercializare se
corelează cu cerinţele principalelor exigenţe ale pieţei. În
sfârşit, în cea de a patra grupă se cuprind produsele ce
înregistrează la toţi cei trei parametri (rentabilitate, cotă de
piaţă , vânză ri) valori în declin, ceea ce atrage după sine decizia
scoaterii lor din gamă . Obiectul cercetă rilor privind poziţionarea
produselor îl reprezintă , pe de o parte, determinarea rolului jucat
de fiecare componentă a gamei de mă rfuri a unei întreprinderi în
realiză rile sale economic-financiare, iar pe de altă parte,
stabilirea raportului între produsele proprii şi cele similare ale
concurenţilor. Cercetă rile privind poziţionarea produsului au
evoluat paralel cu dezvoltarea tehnicilor de investigare a
comportamentului de cumpă rare. Domeniu strict al cercetă rilor
de produs, poziţionarea se întrepă trunde cu investigaţiile
comportamentale, folosind în bună mă sură tehnici de preluare a

2022-2023
informaţiilor specifice acestora. Plecand de la premisa că
natura perceperii unui produs de că tre consumator este
multidimensională , poziţionarea nu se reduce la o metodă de
vizualizare a relaţiilor dintre bunuri, ci constituie punct de
plecare în elaborarea unor strategii eficiente ale politicii de piaţă
a întreprinderii. Dincolo de aceste valenţe, poziţionarea, atunci
când plasează produsul cercetat de o poziţie mai favorabilă faţă
de concurenţii să i, are şi importante efecte promoţionale, tot
mai frecvent rezultatele cercetă rilor de poziţionare pe piaţă a
unui produs nou fiind folosite ca suport motivaţional pentru o
gamă largă de mijloace şi tehnici de comunicaţie.

12

CAPITOLUL III CONDUCEREA PROCESULUI DE

INOVAŢ IE DE PRODUS Reprezentând una din priorită ţile
strategice ale întreprinderii moderne, inovarea se constituie în
mă sura capacită ţii acesteia de adaptare la cerinţele mediului
social-economic. Procesul inovaţional comportă două laturi,
aflate într-o strânsă corelaţie: inovaţia de produs şi inovaţia de
proces. Ambele laturi cunosc trei forme distincte: - inovaţia prin
acumulare (sporire), în cadrul că reia produsele sau procesele
dobândesc noi caracteristici, în principal, prin extensia
performanţelor înregistrate de cadrul de referinţă (de exemplu,
sporirea concentraţiei de vitamine a unui bioenergizant) -
inovaţia sintetică , respectiv combinarea creativă a ideilor sau

2022-2023
tehnologiilor existente (de exemplu, aplicaţii ale tehnologiilor de
telecomunicaţii în vânzarea mă rfurilor prin telefon) - inovaţia
discontinuă , ce antrenează dezvoltarea sau aplicarea de noi idei
sau tehnologii semnificând un salt faţă de cele existente (de
exemplu, trecerea de la motorul cu abur la motorul Diesel).
Activită ţile componente ale demersului de creaţie a unui produs
sau serviciu, în optica de marketing, fac obiectul unui plan al
procesului de înnoire. Acesta debutează cu analiza situaţiei
strategice de pornire din întreprindere, se sprijină pe sistemul de
obiective generale ale acesteia, dezvoltând obiectivele specifice
de marketing, prin intermediul procesului de că utare a ideilor de
noi produse. Activitatea de cercetare-dezvoltare pusă în slujba
generă rii de idei de produse şi servicii noi se sprijină pe analiza
ciclului de viaţă a componentelor gamei de fabricaţie actuale a
întreprinderii şi estimă rile evoluţiei sale viitoare de piaţă .
Profesorul Ph. Kotler consideră că există cinci nivele în
structurarea unui produs, fiecare dintre acestea, în mă sura în
care este perceput corespunză tor de consumatorul potenţial,
putând reprezenta element de noutate al ofertei şi antrenând o
cerere suplimentară de piaţă . Aceste cinci nivele sunt prezentate
în figura urmă toare: Produsul potenţial Produsul îmbună tă ţit
Produsul aşteptat Produsul generic Produsul potenţial Nucleul
produsului 13

Elementul central îl reprezintă nucleul produsului, el ră spunzând

nevoii esenţiale că reia i se adresează bunul material sau

2022-2023
serviciul. În cazul unei că lă torii cu trenul esenţa pachetului de
servicii oferite de transportor este deplasarea că lă torului între
două localită ţi. Această prestaţie reprezintă avantajul principal
pe care îl achiziţionează cumpă ră torul. El trebuie transformat
întrun produs generic, ce dobândeşte o formă distinctă . În
exemplificarea noastră acesta este reprezentat de dreptul de a
că lă tori cu un anumit tren (rapid, accelerat, personal etc.), la o
anumită clasă (a I-a, a II-a) la o dată şi oră precisă dintr-o
anume gară în alta. Pe aceste coordonate marketerul construieşte
un produs aşteptat, respectiv dreptul de a că lă tori într-un
compartiment curat, luminos, încă lzit, pe o banchetă
confortabilă şi cu loc la fereastră , având spaţii adecvate pentru
pă strarea în siguranţă a bagajelor, presa cotidiană la dispoziţie
şi o muzică în surdină . Prestaţia poate fi extinsă în cadrul unui
produs îmbună tă ţit, ce include avantaje şi servicii suplimentare
(de exemplu, servirea mesei în vagonul restaurant, transportul
bagajelor la taxi, etc.). În sfârşit, specialistul de marketing poate
concepe ofertarea unui produs potenţial ce înglobează posibile
îmbună tă ţiri şi transformă ri viitoare ale acestuia. În exemplul
nostru, serviciul oferit – că lă toria cu trenul – poate deveni mult
mai complex prin închirierea unui compartiment-birou, într-un
tren de mare viteză , permiţând că lă torului-manager ca, pe
parcursul orelor de deplasare să -şi desfă şoare, în continuare,
ziua de lucru. Compartimentul este dotat cu o conexiune
telefon/fax, acces la computer internet şi personal cu atribuţii de
secretariat. Direcţiile în care va fi orientată activitatea de

2022-2023
cercetare-dezvoltare a produselor noi, în cadrul întreprinderii se
subordonează , desigur, strategiei de produs pentru care optează
aceasta. Înainte ca un produs nou să fie introdus pe piaţă este
necesar a se analiza rolul marketingului în crearea şi dezvoltarea
acestuia (sau fazele prin care trece acesta). În fiecare din aceste
faze, colectivul pentru produse noi trebuie să ia o decizie, care
poate fi: de continuare a operaţiilor, de respingere sau de
renunţare ori de revizuire, atunci când rezultatele obţinute într-o
anumită fază sunt nesatisfă că toare, dar pot fi corectate. 1.
Identificarea şi colectarea ideilor de produse noi Prima fază
dintr-un proces planificat al introducerii produselor noi se referă
la explorarea surselor de idei noi, la stimularea şi colectarea
acestora. Idei creatoare pot veni de la cercetă torii din
laboratoare, de la inovatorii care gă sesc alte domenii de aplicaţii
sau aduc modifică ri ale produselor existente, de la cei care
explorează posibilită ţile tehnologice pentru realizarea unei
inovaţii. O importanţă deosebită revine stimulă rii şi
cointeresă rii inventatorilor. Alte idei de 14

produse noi pot proveni din analiza colecţiilor de brevete. Rolul

cercetă rilor de marketing este important în crearea şi depistarea
ideilor de produse noi, deoarece le leagă de necesită ţile şi
dorinţele consumatorilor. Există o serie de tehnici şi metode,
numite intuitive, pentru identificarea ideilor de produse noi,
pentru organizarea şi stimularea gândirii creatoare. 2.
Selecţionarea şi trierea ideilor. A doua fază a planifică rii şi

2022-2023
introducerii unui nou produs se referă la selecţionarea şi trierea
proiectelor de produse noi de că tre un colectiv de specialişti.
Criteriile după care sunt evaluate ideile de produse noi se referă
la beneficiile anticipate, posibile de realizat prin noul produs, la
situaţia produselor asemă nă toare pe piaţă , la integrarea generală
a noului produs în profilul de specialitate al întreprinderii, al
amploarea investiţiilor necesare pentru introducerea noului
produs şi la mijloacele financiare ale întreprinderii. O deosebită
importanţă este acordată criteriilor de marketing ale acceptă rii
noii idei: aproximarea dimensiunii pieţei care va absorbi noul
produs, tendinţele actuale ale pieţei de care poate fi legat noul
produs, preţul anteevaluat, că ile de distribuţie, metodele de
marketing adecvate noului produs şi finanţarea acestora etc.
Trebuie evaluate, de asemenea, costurile informă rii publicului,
ale publicită ţii. 3. Concretizarea produsului nou sub forma unui
prototip A treia fază a planifică rii produselor noi este aceea a
dezvoltă rii concepţiei privind produsul nou, a materializă rii
acestuia, a creaţiei sale tehnice. În această fază este necesar ca,
în strânsă legă tură cu sectorul de marketing să se dezvolte
cercetă rile tehnice pentru adaptarea ideii produsului nou la
cerinţele pieţei, sub forma unui proiect concret, care va trebui să
obţină performanţele obligatorii necesare acceptă rii lui de că tre
consumatori. Rolul marketingului în această fază este de a oferi
indicaţii preliminare privind volumul potenţial de vânză ri şi de
a confirma existenţa unei pieţe de desfacere. Cercetă rile de
marketing sunt chemate să determine locul noului produs pe

2022-2023
piaţă în grupa de produse din care face parte şi importanţa
diferită a factorilor care determină acest loc, precum şi costurile
legate de acţiunile de marketing necesare cuceririi poziţiei
respective pe piaţă . 4. Verificarea produsului prin testarea
utiliză rii lui în consum În această fază a construcţiei prototipului
se stabilesc proprietă ţile fundamentale ale noului produs.
Anumite tră să turi şi aspecte ale noului produs pot fi revizuite în
fazele ulterioare, nu însă şi natura lui fundamentală . În
continuare, se pregă tesc mai multe alternative de proiecte de
produs în laboratoare, sub forma unor mici cantită ţi, analizându-
se utilizarea acestora. Aceste 15

eşantioane pot fi predate unor consumatori selecţionaţi în

vederea unor prime cercetă ri privind adecvarea produsului la
exigenţele cererii. Toate aceste cercetă ri trebuie să ofere
ră spunsuri la numeroase şi importante probleme ale
întreprinderii, ca de pildă : care sunt preferinţele consumatorilor
pentru diferitele caracteristici ale noului produs?; care sunt
segmentele de consumatori cu nevoi nesatisfă cute, pe care le
poate acoperi noul produs, în mod rentabil, pentru
întreprindere?; cum pot fi determinaţi consumatorii ca să
cumpere un model nou al unui produs pe care îl posedă ? 5.
Perfecţionă ri constructive-tehnice şi punerea la punct a
produsului nou şi a procesului de producţie În această fază se
stabileşte concepţia procesului de producţie care, în etapele
anterioare, a fost elaborată succesiv, începând cu etapa de

2022-2023
laborator şi sfârşind cu operaţiile preliminare producţiei pe
scară largă . Se determină specificaţiile pentru produsul final, cu
ajutorul analizei procedeelor tehnice constructive. Sunt realizate
studii tehnice care stabilesc caracteristicile unui produs sub
formă de desene, formule, modele şi instrucţiuni scrise, la un
grad de detaliere şi precizie eficient. 6. Testele de piaţă Testele
care reproduc condiţiile reale ale pieţei presupun cheltuieli, însă
acest dezavantaj nu este nici pe de parte aşa de mare ca
primejdia lansă rii unui produs pe piaţă fă ră un test prealabil.
Vânză rile experimentale – numite şi teste de piaţă – ale
produselor noi trebuie să încununeze cercetă rile de produs.
Importanţa vânză rilor experimentale provine din faptul că ele
dau indicaţii reale, în timp ce informaţiile obţinute prin
sondarea consumatorilor nu oferă certitudinea că , efectiv,
consumatorii vor cumpă ra produsul pentru care şi-au exprimat
preferinţa. În timpul testului nu trebuie să acţioneze nici un
factor de natură a distorsiona rezultatele. Perioada de testare
trebuie să fie destul de lungă pentru a da cumpă ră torilor
posibilitatea de a cumpă ra din nou produsul respectiv şi de a-şi
manifesta astfel concret preferinţele pentru acesta. Vânză rile
experimentale nu se pot aplica la bunuri de consum productiv şi
la cele cu frecvenţă de cumpă rare redusă . 7. Lansarea în
producţie şi pe piaţă În etapa de finalizare a tuturor pregă tirilor,
noul produs trebuie asimilat de că tre întreprindere. Programele
calendaristice de producţie trebuie să asigure cantită ţile
necesare campaniei de introducere a produsului pe piaţă . 16

2022-2023
Pă trunderea pe piaţă se poate face potrivit unui marketing mix
specific privind un nivel anumit al preţului, aspectul fizic al
produsului, inclusiv ambalajul lui, sistemul adoptat de
impulsionare a vânză rilor, sistemul de distribuţie etc. Din punct
de vedere teritorial, pă trunderea pe piaţă se poate face simultan
în întreaga ţară sau mai lent şi progresiv, pornind iniţial numai
de la anumite centre şi zone. În ceea ce priveşte vehicularea
produselor, aceasta poate fi fă cută pe canalele de distribuţie
existente sau prin crearea unor canale speciale. În domeniul
produselor de consum productiv, o cale foarte eficientă pentru
lansarea unui produs nou este utilizarea expoziţiilor şi târgurilor
de mostre.

17

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ ALTERNATIVE

STRATEGICE ÎN POLITICA DE PRODUS Opţiunile
întreprinderii privitor la dimensiunile, structura şi dinamica
gamei de produse pe care le fabrică (comercializează ) se reflectă
în strategia de produs. Aceasta nu reprezintă un scop în sine, ci
va fi subordonată strategiei de piaţă şi corelată , totodată , cu
strategiile de preţ, de distribuţie şi de promovare. Tipul şi
complexitatea strategiei de produs sunt influenţate nemijlocit de
potenţialul uman, material şi financiar al întreprinderii, de
natura bunurilor ce fac obiectul acesteia, de poziţia deţinută pe

2022-2023
piaţă sau pe pieţele că rora se adresează şi de profilul acestora
din urmă . Strategia de produs, de exemplu, va fi mult mai
complexă pentru un producă tor de mă rfuri electronice de înaltă
performanţă , destinate atât pieţei interne cât şi exportului, faţă
de un altul ce se adresează exclusiv pieţei interne şi produce
prefabricate din beton. Modifică rile în dimensiunile gamei de
produse pot duce fie la creşterea, fie la scă derea liniilor de
produse şi/sau la accentuarea gradului de profunzime al
acestora. Restrângerea dimensiunilor gamei poate fi realizată
apelând la o strategie de selecţie, menţinerea acestora se
înfă ptuieşte prin strategia stabilită ţii sortimentale, iar creşterea
dispune de numeroase variante ale strategiei diversifică rii
sortimentale. Nivelul calitativ al produselor prezintă un alt
element strategic esenţial. Confruntată cu o piaţă puternic
divizată , în care segmentele se departajează clar între ele prin
caracteristici specifice, întreprinderea poate opta pentru o
strategie de adaptare a calită ţii mă rfurilor în raport cu exigenţele
fiecă rui segment sau pentru o strategie de diferenţiere calitativă
de oferta celorlalţi competitori. Atunci când deţine o poziţie
puternică pe piaţă , agentul economic poate opta pentru o
strategie a stabilită ţii calitative, consolidându-şi statutul tocmai
prin această caracteristică a ofertei sale. Gradul de înnoire a
produselor face şi el obiectul unor direcţii strategice. El poate fi
menţinut constant (întreprinderea scoate şi introduce anual
acelaşi numă r de articole din nomenclatorul să u, fă ră a afecta
structura gamei), poate fi îmbună tă ţit în mod relativ (prin

2022-2023
perfecţionarea unor bunuri din liniile de fabricaţie) sau poate
creşte pe calea asimilă rii de produse noi. În acest din urmă caz,
noul produs poate fi rezultatul cercetă rii-dezvoltă rii în concepţie
proprie, al realiză rii tehnice sub formă de licenţă sau al
fabrică rii acestuia după model de referinţă . 18

Opţiunea strategică , în domeniul produsului, reprezintă o

decizie de maximă importanţă practică pentru întreprindere. Ea
implică o corectă evaluare a raportului dintre potenţialul
acesteia şi cerinţele pieţei că reia îi sunt adresate produsele.
Fiecare variantă strategică are avantaje, dar şi limite, fiind
indicată doar în anumite condiţii concrete. Astfel, adresându-se
unei pieţe segmentate şi dispunând de o concepţie evoluată de
marketing, întreprinderea poate opta pentru o strategie de
selecţie în cadrul gamei. Ea constă în eliminarea unor produse
cu un grad relativ ridicat de uzură morală şi a celor ce prezintă o
cerere scă zută , sau simplificarea gamei prin micşorarea lă rgimii
ori profunzimii acesteia. Adoptarea unei astfel de strategii se
impune, fie ca urmare a diversifică rii anterioare exagerate, fie
atunci când indicatorii eficienţei ce privesc anumite produse din
gamă au niveluri inacceptabile. Strategia de selecţie a
produselor îşi propune o consolidare a indicatorilor
economicofinanciari şi a locului întreprinderii în cadrul pieţei.
Dobândirea unei poziţii mai bune, prin câştigarea unei cote mai
mari de piaţă se poate realiza apelând, în primul rând, la
strategia de creştere a dimensiunilor gamei. Principala

2022-2023
modalitate de transpunere practică a acestei strategii o reprezintă
diversificarea gamei. Ea urmă reşte să nuanţeze modalită ţile de
satisfacere a nevoii că reia i se adresează produsul şi să ducă , pe
această cale, la lă rgirea pieţei sau la pă trunderea pe noi pieţe.
Diversificarea gamei de produse poate fi dezvoltată pe trei
direcţii principale: orizontală , verticală şi laterală . Nu este
exclusă nici alternativa combină rii acestor direcţii.
Diversificarea orizontală se realizează prin mă rirea numă rului
de produse în cadrul gamei. Întreprinderea de încă lţă minte
bucureşteană „Antilopa” SA, iniţial producă toare de produse
din piele, a inclus în gama sa încă lţă mintea din înlocuitori
textili, cea din cauciuc şi apoi încă lţă mintea de recreaţie din
masă plastică . Diversificarea verticală se înfă ptuieşte prin
prelungirea în „amonte” sau în „aval” a unei linii de produse,
incluzând în nomenclatorul de fabricaţie şi unele bunuri anterior
achiziţionate ca materii prime sau altele care folosesc actualele
produse ale întreprinderii drept componente constructive. De
exemplu, un agent economic producă tor de confecţii din
ţesă turi, prin deschiderea unei secţii de confecţii tricotate, poate
să -şi producă şi materia primă necesară . În cadrul diversifică rii
verticale, întreprinderea intră în concurenţă cu foştii să i
furnizori sau clienţi; evaluarea consecinţelor potenţiale ale
acestei situaţii impune o atentă investigare prealabilă de piaţă .
Diversificarea laterală constituie o dezvoltare a gamei de
produse în direcţii conexe structurii de bază . Spre exemplu,
întreprinderea „A&S International 2000”, una din cele mai 19

2022-2023
mari şi dinamice societă ţi comerciale bucureştene, specializată
iniţial în medicamente şi accesorii pentru animale de companie
a trecut la asamblarea de aparatură radiologică , asigură service-
ul pentru aceste echipamente, îşi dezvoltă o producţie largă de
insecticide şi dezinfectante de uz general, iar recent a trecut la
producerea de medicamente de uz uman. Trebuie semnalat
faptul că această variantă a diversifică rii gamei de produse este
mult mai frecvent întâlnită în ţă rile dezvoltate cu economie de
piaţă , fiind impusă drept alternativă în condiţiile accentuat
concurenţiale. Pentru a ră spunde exigenţelor specifice unei
anumite pieţe sau categorii de utilizatori (cumpă ră tori),
întreprinderea poate opta pentru o strategie de adaptare a
structurii gamei. Această opţiune este avută în vedere în cazul
unor produse ce se gă sesc sub incidenţa modifică rilor foarte
rapide ale mediului tehnologic, ale modei, ori în situaţia ofertă rii
lor pe pieţele externe cu particularită ţi pronunţate. Un exemplu
de adaptare la cerinţele unei anumite pieţe externe îl poate oferi
o firmă producă toare de rulmenţi, ce produce aceste mă rfuri în
tipodimensiuni mă surabile în ţoli, pentru a fi destinate
exportului în SUA. Problema optimiză rii calită ţii mă rfurilor
aflate în fabricaţie şi/sau comercializare, în raport cu nivelele
diferite de exigenţă ale principalelor segmente de consumatori
(utilizatori), gă seşte o soluţie de largă aplicabilitate în strategia
diferenţierii calitative a produselor şi serviciilor. Atingerea unui
anumit nivel calitativ al produselor (serviciilor) poate reprezenta

2022-2023
o ţintă sau o etapă în evoluţia activită ţii unei întreprinderi în
raport cu obiectivele pe care aceasta şi le-a fixat. Se pot
determina schimbă ri calitative prin îmbună tă ţirea
performanţelor actuale ale produselor sau menţinerea acestora la
un nivel deja atins. Dezideratul ridică rii continue a
performanţelor produselor pe care le realizează o întreprindere
nu mai poate reprezenta o alternativă strategică globală în
condiţiile unui mediu în continuă schimbare. La rândul ei,
opţiunea pentru pă strarea pe o perioadă mai îndelungată a
nivelului calitativ atins nu se mai constituie într-o condiţie a
menţinerii unei anumite poziţii pe piaţă . Apare tot mai evidentă
necesitatea unei trată ri diferenţiate a calită ţii produselor în
raport cu specificul diferitelor segmente ale pieţei. Cea mai
complexă şi mai dinamică , din rândul strategiilor de produs, o
reprezintă cea a înnoirii sortimentale. Înnoirea sortimentală duce
la crearea de noi linii de produse în cadrul gamei existente,
mobilizând întregul potenţial uman, material şi financiar al
întreprinderii. Recomandabilă în faza de maturitate a
componentelor unei linii de produse, ea urmă reşte înlocuirea
mă rfurilor „îmbă trânite” cu altele noi, superioare calitativ. Pe
această cale, se preiau consumatorii produsului eliminat de că tre
noul produs ce urmează a fi lansat pe piaţă .

20

Strategiile de produs dobândesc valenţe specifice în cazul

2022-2023
alternativelor penetră rii unor pieţe externe. Marketerul trebuie
să opteze în această situaţie între standardizare şi adaptare, în
raport cu piaţa de destinaţie. El poate opta între trei alternative: -
acelaşi produs neajustat pentru a anumită piaţă externă - acelaşi
produs ajustat pentru o anumită piaţă externă (de exemplu un
automobil „tropicalizat” pentru vânzare în ţă rile cu clima umedă
şi caldă ) - un produs nou pentru o anumită piaţă externă .
Adaptă rile ce se pot aduce produselor pentru export pot fi:
adaptă ri obligatorii (cerute de legislaţia şi reglementă rile ţă rii
de destinaţie în temeiul unor norme de securitate, igienă sau
tehnice) sau adaptă ri indispensabile solicitate de aşteptă rile
clientelei de pe piaţa ţintă . Dacă prima categorie este impusă de
legislaţie, cea de-a doua este solicitată de exigenţele
consumatorilor. Standardizarea sau adaptarea producţiei pentru
export pot fi operate şi în funcţie de caracteristicile service-ului
sau de anumite caracteristici simbolice ale produsului, între care
la loc de frunte se situează imaginea de ţară a acesteia. Întrucât
cvasitotalitatea întreprinderilor realizează un numă r relativ mare
de articole, pot fi adoptate concomitent mai multe variante
strategice, distincte pentru anumite linii ale gamei şi pentru
pieţele că rora se adresează . Formularea acestor variante
presupune combinaţii de componente strategice, şi nu o strategie
„pură ”.

21

2022-2023
CONCLUZII

22

BIBLIOGRAFIE

1. Balaure V.

- Marketing, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000

2. Criveanu I.

- Strategia întreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2003

Tumbă r C. 3. Dră gan J.C.

- Noul Marketing în mileniul III, Ed. Europa Nova, Bucureşti,

1998

Demetrescu MC 4. Mareş D. Cră ciunescu V.

- Economia cercetă rii şi dezvoltă rii produselor, Ed. Facla,

Timişoara, 1973

5. Sasu C.

- Marketing internaţional, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

2022-2023
6. Olaru M.

- Managementul calită ţii, Ed.Economică , Bucureşti, 1995

7. Kottler Ph.

- Managementul marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1997

8. Baker M.J.

- Dezvoltarea si lansarea unui produs industrial, în volumul

Manual de marketing, Editura CODECS, Bucuresti, 1998.

23

2022-2023