Anatomie 4 Regiunile gâtului

REGIUNILE GÂTULUI
(Regiones colli)

• Marginea dorsală a gâtului (Margo colli dorsalis);

• Regiunea dorsală a gâtului (Regio colli dorsalis);
• Regiunea laterală a gâtului (Regio colli lateralis);
• Regiunea parotidiană (Regio parotidea);
• Fosa retromandibulară (Fossa retromandibularis);
• Regiunea retroauriculară (Regio retroauricularis);
• Regiunea faringiană (Regio pharyngea);
• Regiunea brahiocefalică (Regio brachiocephalica);
• Şanţul jugular (Sulcus jugularis);
• Fosa jugulară (Fossa jugularis);
• Regiunea sternocefalică (Regio sternocephalica);
• Regiunea prescapulară (Regio prescapularis);
• Regiunea ventrală a gâtului (Regio colli ventralis);
• Regiunea laringiană (Regio laryngea);
• Regiunea traheală (Regio trahealis).

DESCOPERIRI ANATOMICE

• N. auricular mare (N. auricularis magnus) trece peste marginea aripii atlasului unde
poate fi palpat transcutanat;
• V. linguofacială (V. linguofacialis) se palpează caudal de unghiul mandibulei;
• Trigonul Viborg se delimitează între tendonul m. sternomandibular, v. linguofacială
și ramura recurbată a mandibulei; la cal este spațiul care permite accesul la pungile
guturale;
• Șanțul jugular (Sulcus jugularis) este plasat pe părțile laterale ale gâtului, delimitat
dorsal de m. cleidomastoidian, iar ventral de m. sternomandibular (sternocefalic);
• V. jugulară externă (V. jugularis externa) se plasează subcutanat la nivelul jgheabului
jugular;
• A. carotidă comună (A. carotis communis) este situată în profunzimea jgheabului
jugular, medial de v. jugulară externă; în treimea cranială a gâtului între v. jugulară
externă și a. carotidă comună se interpune m. omohioidian;
• Trunchiul vagosimpatic (Truncus vagosympathicus) însoțește dorso-lateral a. carotidă
comună; ambele formațiuni sunt învelite de lama pretraheală profundă;
• N. laringian caudal sau recurent (N. laringian caudalis seu recurrens) este situat
medio-ventral de a. carotidă comună;
• Trahea (Trachea) poate fi palpată pe toată lungimea gâtului, de la cartilajul cricoid la
apertura cranială a pieptului;
• Esofagul (Esophagus) este dispus dorsal de trahee, iar în treimea caudală a gâtului se
dirijează la stânga de trahee;
• Limfocentrul cervical superficial (Lc. cervicale superficiale) poate fi palpat la
marginea cranială a spetei, în grosimea m. subclavicular (la ecvine).

1
Anatomie 4 Regiunile gâtului

Marginea dorsală a gâtului (Margo colli dorsalis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. trapez cervical, m. romboid cervical;
• Vascularizația: ramuri ale a.v. cervicale profunde;
• Inervația: ramuri ale nn. spinali cervicali;
• Formațiuni auxiliare: ligamentul nucal, coama.
Marginea dorsală a gâtului se întinde de la creasta nucală la procesele spinoase ale primelor
vertebre toracice. Pe piele se evidențiază la ecvine coama (Juba), iar subcutanat se află un țesut
conjunctivo-adipos dens care acoperă ligamentul nucal.
Ligamentul nucal (Lig. nuchae) este dispus medio-dorsal de-a lungul reg. cervicale dorsale.
Reprezintă locul de inserție al mușchilor trapez cervical, romboid cervical și splenius și separă
median musculatura cervicală dorsală simetrică. Are rol în susţinerea şi echilibrarea capului,
în mecanica coloanei vertebrale şi în locomoţie. Este dezvoltat şi complex structurat la
animalele de rentă. Ligamentul nucal este format din funiculul și lama nucală.
Funiculul nucal (Funiculus nuchae) se inseră cranial pe scvama occipitalului la ierbivore (la
câine pe procesul spinos al axisului), iar caudal se continuă de la nivelul vârfurilor proceselor
spinoase ale vertebrelor ThIII-ThIV cu ligamentul supraspinos.
Lama nucală (Lama nuchae) se atașează de vârful proceselor spinoase ale vertebrelor
cervicale (cu excepția atlasului) și primele trei vertebre toracale. Este dublă și mai bine
dezvoltată la ecvine și rumegătoare, mai redusă la suine și absentă sau rudimentară la carnivore.
Vascularizația regională este asigurată de ramuri ale a.v. cervicală profundă (A.V. cervicales
profundus), iar inervația de filete ale ramurilor dorsale provenite din nn. spinali cervicali (Nn.
spinales cervicales).

Regiunea dorsală a gâtului (Regio colli dorsalis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. trapez cervical, m. romboid cervical, m. splenius, m.
semispinal al capului, m. marele lung al capului, mm. marele și micul drept dorsal al
capului;
• Vascularizația: a.v. cervicală profundă, a.v. vertebrală;
• Inervația: ramurile dorsală și ventrală a n. accesoriu, nervii spinali cervicali.
• Formațiuni auxiliare: bursa subligamentară nucală cranială, bursa subligamentară
nucală caudală; membrana atlanto-occipitală, membrana atlanto-axială dorsală,
membrana atlanto-axială ventrală, art. atlanto-occipitală și art. atlanto-axială.
Regiunea dorsală a gâtului este delimitată de marginea dorsală a gâtului și de linia care unește
aripa atlasului de unghiul cranial al spetei corespondente.
Subcutanat se găsește fascia cervicală superficială prin care trec filete din plexul cervical
superficial.
Din sens lateral în sens medial musculatura regiunii este formată din: m. trapez cervical, m.
romboid cervical, m. splenius, m. marele lung al capului, m. semispinal al capului care este în
contact medial cu lama nucală.
M. trapez cervical este inervat de ramura dorsală a n. accesoriu, iar restul musculaturii de nn.
spinali cervicali.
Vascularizația este realizată de a.v. cervicală profundă care trec printre mm. splenius și m.
semispinal al capului, dar și de ramuri ale a.v. vertebrale.

2
Anatomie 4 Regiunile gâtului

Bursa subligamentară cranială este dispusă între funicului nucal și tuberul dorsal al atlasului,
iar bursa subligamentară caudală este situată între funiculul nucal și procesul spinos al axisului.

Regiunea laterală a gâtului (Regio colli lateralis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. trapez cervical, m. omotransvers (lipsește la cal), m. dințat
cervical ventral, m. splenius, m. semispinal al capului;
• Vascularizația: a.v. cervicală profundă, ramuri ale a.v. vertebrală;
• Inervația: ramuri din plexurile cervicale superficiale și profunde.
• Formațiuni auxiliare: aripa atlasului, procesele transverse ale vert. cervicale.
Regiunea laterală a gâtului are contur aproximativ triunghiular. Latura dorsală se întinde de
la aripa atlasului la unghiul cranial al spetei corespondente, latura ventrală unește aripa atlasului
de unghiul ventral al spetei, iar latura caudală este situată între unghiurile cranial și ventral al
spetei.
Baza osoasă este reprezentă de procesele transverse ale vertebrelor cervicale CII-CVII.
Subcutanat, la câine se află m. sfincter cutanat al gâtului (la pisică m. sfincter profund), iar la
cal m. cutanat al gâtului este slab dezvoltat. Inervația acestor mușchi este realizată de ramurile
plexului cervical superficial.
Planul superficial al musculaturii regionale este format din: m. trapez cervical, omotransvers
(lipsește la cal) și de marginea dorsală a m. brahiocefalic. În profunzime se află: m. splenius și
dințat cervical ventral, medial de aceștia m. semispinal al capului și m. semispinal al gâtului.
Spațiul intermuscular dintre mușchii splenius și semispinali este traversat de ramuri din a. și v.
cervicală profundă (A.V. cervicalis profudus) care se vor anastomoza cu ramuri ale a. v.
vertebrală (A.V. vertebralis).
Inervația este asigurată de ramuri ale plexurilor cervicale spinale.

Regiunea parotidiană (Regio parotidea)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: fascia parotidiană, m. parotidoauricular, m. occipitohioidian;
• Vascularizația: a. carotidă comună, a. carotidă externă, a. carotidă internă, a.
occipitală, v. linguofacială, v. maxilară:
• Inervația: n. facial, n. auricular caudal, n. auriculopalpebral, ramura internă auriculară,
n. cutanat al gâtului, n. glosofaringian, n. vag, n. accesoriu, n. hipoglos;
• Formațiuni auxiliare: glanda parotidă, ganglionul cervical cranial, punga guturală
(numai la cal), lnn. parotidiene, lnn. retrofaringiene.
Regiunea parotidiană face legătura între cap și gât. Se delimitează între baza pavilionului
urechii, marginea caudală a mandibulei, vena linguo-facială și aripa atlasului. Este importantă
în special la cal unde este cunoscută și sub denumirea de fosa retromandibulară (Fossa
retromandibularis).
Subcutanat, pe fața laterală a glandei parotide se află fascia superficială care include m.
parotidoauricular (M. parotidoauricularis). Gl. parotidă și m. parotidoauricular sunt
traversate de o ramură subțire a n. facial, n. cutanat al gâtului (N. cutaneus colli) care
inervează pielea din regiunea jugulară.

3
Anatomie 4 Regiunile gâtului

În sens oblic rostro-ventral, peste venele maxilară și linguofacială trece ramura ventrală a
nervului spinal C2, n. transvers al gâtului (N. tranversus colli) care se distribuie mm.
cleidocefalic și sternocefalic.
La marginea rostrală a glandei parotide iese nervul facial care emite în sens dorsal n.
auriculopalpebral (N. auriculopalpebralis), ramura auriculară internă (R. auricularis
internus), și n. auricular caudal (N. auricularis caudalis) care se dirijează spre baza urechii.
În sens ventral din n. facial se mai desprind n. cutanat al gâtului, ansa digastrică care este
inconstantă, precum și numeroase ramuri musculare.
Caudal de colul mandibulei se află confluența dintre v. transversă a feței (V. transversa faciei)
și v. temporală superficială (V. temporalis superficialis), dar și emergența n. auriculotemporal
din n. facial.
Glanda parotidă este traversată în sens dorso-caudal de a. și v. auriculară caudală (A.V.
auricularis caudalis) însoțite de n. auricular caudal, iar ventral de n. transvers al gâtului. La
marginea rostrală a glandei parotide se găsesc dispersate lnn. parotidiene.
Fața medială a glandei parotide este în contact cu canalul auditiv extern, m. cleidomastoidian
(M. cleidomastoideus), m. occipitohioidian (M. occipitohyoideus), porțiunea caudală a m.
digastric (M. digastricus), glanda salivară mandibulară, laringele, lnn. retrofaringiene.
Fața medială a glandei parotide vine în contact cu a. carotidă externă (A. carotis externa) din
care se desprinde în ordine ventro-dorsală trunchiul linguofacial (Truncus linguofacialis),
ramura maseterică (Ramus massetericus), a. auriculară caudală (A. auricularis caudalis),
a. temporală superficială (A. temporalis superficialis).
La cal peretele medial al glandei parotide vine în contact cu punga guturală, un diverticul al
conductului faringo-timpanic. Pungile guturale sunt divizate de stilohiod într-un reces lateral
mai mic și un reces medial mai mare. A. carotidă externă, a. maxilară, a. temporală superficială
sunt plasate pe fața externă a recesului lateral. A. carotidă internă, a. occipitală, ganglionul
cervical cranial, n. carotic intern, n. vag, și n. accesoriu vin în contact cu peretele caudal al
recesului medial al pungilor guturale.
Trigonul lui Viborg reprezintă locul de acces spre pungile guturale, fiind delimitat de ramura
recurbată a mandibulei, vena linguofacială și tendonul m. sternomandibular.
N. hipoglos (N. hypoglosus) însoțește m. occipitohioidian și trece lateral de a. carotidă externă
și de stilohiod.
N. glosofaringian (N. glossopharyngeus) se plasează medial de a. carotidă externă și ventral
de stilohiod. Emite ramura sinusului carotic pentru glomul carotic situat la originea a.
carotide interne.
N. vag (N. vagus) părăsește cavitatea craniană pe la nivelul găurii sfâșiate, se direcționează
latero-caudal la nivelul jgheabului jugular și emite mai multe ramuri. N. laringian cranial (N.
laryngeus craniales) trece lateral de a. carotidă externă și pătrunde prin fisura tiroidiană în
cavitatea laringelui distribuindu-se mușchilor laringelui.
N. accesoriu (N. accessorius) părăsește cavitatea craniană pe la nivelul găurii sfâșiate, dorsal
de n. vag. Emite o ramură dorsală destinată m. trapez cervical și o ramură ventrală pentru
tendonul m. sternomandibular.
La nivelul găurii sfâșiâte se situează și ganglionul cervical cranial (Gl. cervicale craniale) la
care vin fibre simpatice preganglionare de la ganglionul stelat
Pe fața medială a pungilor guturale se găsesc lnn. retrofaringiene și lnn. cervicale profunde
craniale.

Regiunea retroauriculară (Regio retroauricularis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;

4
Anatomie 4 Regiunile gâtului

• Musculatura regională: m. oblic caudal al capului, m. marele drept dorsal al capului,

m. micul drept dorsal, tendonul m. semispinal al capului, aponevrozele mm. splenius și
cleidomastoidian;
• Vascularizația: a.v. vertebrală;
• Inervația: n. suboccipital și n. occipital mare;
• Formațiuni auxiliare: originea funiculului nucal, bursa subligamentară cranială.
Regiunea retroauriculară se mai numește regiunea cefei și corespunde art. atlantooccipitală.
Pe piele se remarcă moțul coamei (Cirrus capitits).
Subcutanat, prin țesutul conjunctiv, trec ramuri din nervii spinali cervicali CI-CII. În plan
median, dorsal de tuberculul atlasului se află funiculul nucal sub care se găsește bursa
subligamentară cranială.
Aponevrozele mm. splenius și cleidomastoidian se inseră pe creasta nucală, respectiv pe
procesul mastoidian al temporalului, iar tendonul m. semispinal al capului pe protuberanța
occipitală externă.
M. oblic caudal al capului (M. obliquus capitis caudalis) acoperă aripa atlasului, fiind însoțit
medial de m. marele drept dorsal al capului (M. rectus capitis dorsalis major), cranial de m.
micul drept dorsal al capului (M. rectus capitis dorsalis minor) care este acompaniat lateral
de m. oblic cranial al capului (M. obliquus capitis cranialis).
Vascularizația regiunii este asigurată de ramurile a. vertebrale și de venele satelite.
Inervația este reprezentată de n. suboccipital care trece printre mm. oblic caudal și marele
drept dorsal al capului, dar și de n. occipital mare care pătrunde pe sub m. oblic caudal al
capului.

Regiunea faringiană (Regio pharyngea)

Este regiunea cuprinsă între stilohioidele aparatului hioidian.

Inventarul anatomic al regiunii:
• Pielea;
• Musculatura regională: mușchii intrinseci și extrinseci ai faringelui, tendonul m.
sternocefalic (sternomandibular);
• Vascularizația: a. carotidă externă, v. linguofacială;
• Inervația: n. glosofaringian și n. hipoglos;
• Formațiuni auxiliare: fascia faringiană, aparatul hioidian.

Cavitatea faringiană comunică rostro-dorsal cu cavitățile nazale prin choane (Choanae),

rostroventral cu cavitatea orală prin istmul gâtlejului (Istmus faucium), cu urechea medie prin
tuba auditivă (Tuba auditiva), caudo-dorsal cu esofagul (Esophagus), iar caudo-ventral cu
laringele (Larynx).
Istmul gâtlejului este înconjurat de un inel tonsilar numit inelul limfatic Waldeyer format din:
tonsila palatină, tonsila linguală, tonsila vălului palatin, tonsila faringiană, tonsila tubară.
Bilateral, peste fascia faringiană trec v. linguofacială, n. glosofaringian și n. hipoglos.
Tuba auditivă este fisurată, mucoasa herniază și formează la cal un diverticul, punga guturală
care ajunge medial de glanda parotidă.

Regiunea brahiocefalică (Regio brachiocephalica)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;

5
Anatomie 4 Regiunile gâtului

• Musculatura regională: m. cleidomastoidian, m. omotransvers, m. omohioidian, m.

scalen;
• Vascularizația: a.v. vertebrală;
• Inervația: n. frenic, plexul brahial, ramuri din plexul cervical subclavicular, n.
vertebral;
Regiunea brahiocefalică corespunde mușchilor cleidomastoidian (M. cleidomastoideus) și
omotransvers (M. omotransversus). Se înscrie într-un triunghi cu vârful la nivelul aripii
atlasului, iar baza este jumătatea ventrală a marginii craniale a spetei.
Subcutanat, țesutul conjunctiv este traversat de ramurile plexurilor cervicale din care se
detașează n. subclavicular (N. subclavicularis).
În dreptul vertebrelor CIV-CVII între mm. scalen mijlociu și ventral rădăcine ventrale ale
nervilor spinali CVI, CVII, CVIII, ThI și ThII formează plexul brahial (Plexus brachialis).
Ramurile ventrale ale nervilor spinali CV-CVII se unesc și formează n. frenic (N. phrenicus)
care după ce trece printre cele două porțiuni ale m. scalen se dirijează spre apertura cranială a
toracelui, pătrunde în cavitatea toracică și se distribuie diafragmei.
Vascularizația regiunii este asigurată de a. vertebrală acompaniată de vena satelită. Artera
vertebrală este însoțită de n. vertebral alcătuit din fibre simpatice. Cordonul vasculonervos
vertebral sare peste corpul vertebrei CVII și traversează toate găurile vertebrale laterale ale
vertebrelor CVI-CII până la nivelul atlasului.

Șanțul jugular (Sulcus jugularis)

Șanțul jugular este delimitat dorsal de m. cleidomastoidian și ventral de m.

sternomandibular. Se întinde de la unghiul mandibulei până la apertura cranială a toracelui,
unde realizează o depresiune, fosa jugulară (Fossa jugularis).
Inventarul anatomic al regiunii:
• Pielea;
• Musculatura regională: m. cleidomastoidian, m. sternomandibular, m. omohioidian, m.
lungul capului, m. scalen, m. pielos al gâtului;
• Vascularizația: a. carotidă comună, v. jugulară externă, vena jugulară internă (absentă
la cal);
• Inervația: trunchiul vagosimpatic, n. laringian recurent, n. cutanat al gâtului;
• Formațiuni auxiliare: lnn. cervicale profunde.
Subcutanat se află m. pielos al gâtului (M. cutaneus colli) care este subțire.
Medial de m. cutanat al gâtului se află fascia cervicală superficială care împreună cu o cantitate
redusă de țesut conjunctiv acoperă vena jugulară externă însoțită lateral de n. cutanat al
gâtului.
În treimea cranială și mijlocie a șanțului jugular, între vena jugulară externă și a. carotidă
comună, se situează m. omohioidian. La animalele de talie mare în această porțiune se
recomandă realizarea injecțiilor intravenoase deoarece m. omohioidian protejează a. carotidă
comună. La carnivore cele cele două vene jugulare externe sunt conectate indirect între ele prin
arcul hioidian (Arcus hyoideus) care face legătura între cele două vene linguale. Datorită
acestei anastomoze în cazul puncționării v. jugulare externe la câine și pisică se va face
compresia ambelor venele jugulare.
În treimea caudală a șanțului jugular, subcutanat, se află m. cutanat al gâtului care prin
contracția sa împiedică sau schimbă direcția acului în caz de injecții intravenoase. La toate
speciile cu excepția calului m. omotransvers acoperă vena jugulară externă și a. carotidă
comună.

6
Anatomie 4 Regiunile gâtului

De-a lungul șanțului jugular a. carotidă comună este acompaniată dorso-lateral de trunchiul
vagosimpatic și ventral de n. laringian recurent. Aceste structuri sunt înconjurate de vagina
carotică (Vagina carotica) derivată din lama traheală a fasciei cervicale.
Pe traiectul a. carotide comune se găsesc lnn. cervicale profunde.

Regiunea sternocefalică (Regio sternocephalica)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. pielos al gâtului, m. sternomandibular;
• Vascularizația: ramurile a. carotide comune, venele afluente venei jugulare externe;
• Inervația: ramura ventrală a n. accesoriu;
• Formațiuni auxiliare: traheea.
Regiunea sternocefalică, doar la cal regiunea sternomandibulară, se întinde de la ramura
mandibulei la prima coastă, și delimitează ventral șanțul jugular.
Subcutanat, țesutul conjunctiv este traversat de m. cutanat al gâtului înconjurat de lama
superficială a fasciei cervicale.
Tendonul m. sternomandibular se inseră pe unghiul mandibulei, fiind inervat de ramura
ventrală a n. accesoriu.
Vascularizația arterială este asigurată de ramuri din a. carotidă comună, iar venele sunt
afluente ale venei jugulare.
Medial, m. sternomadibular este în contact cu traheea.
Regiunea prescapulară (Regio prescapularis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. trapez cervical, m. subclavicular (prezent doar la ierbivore);
• Vascularizația: ramurile prescapulare ale a. și v. cervicale superficiale;
• Inervația: n. accesoriu, ramuri din nn. spinali cervicali, n. subclavicular;
• Formațiuni auxiliare: lnn. cervicale superficiale.
Regiunea prescapulară este situată cranial de spată, în dreptul ultimelor două vertebre
cervicale.
Prin țesutul conjunctiv subcutanat trec ramuri din ultimii nervi spinali cervicali.
De-a lungul articulației umărului și a marginii craniale a spetei se dispune m. subclavicular
(M. subclavius) acoperit dorsal de porțiunea cervicală a m. trapez care este inervat de
ramura dorsală a n. accesoriu.
Cranial de m. subclavicular se află ramura prescapulară (R. prescapularis) a arterei cervicale
superficiale acompaniată de vena satelită care traversează țesutul conjunctiv în care sunt
incluse lnn. cervicale superficiale (Lnn. cervicalis superficialis).
M. subclavicular este inervat de n. subclavicular (N. subclavicularis), ramură din plexul
brahial.
Regiunea ventrală a gâtului (Regio colli ventralis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. cutanat al gâtului, m. brahiocefalic, m. sternocefalic
(sternomandibular la cal și vacă), m. sternotiroidian, m. sternohioidian, m. omohiodian
(lipsește la câine și pisică), mm. laringelui și faringelui;
• Vascularizația: ramuri ale a. carotide comune și ale v. jugulare externe;

7
Anatomie 4 Regiunile gâtului

• Inervația: ramuri din n. glosofaringian, n. vag, n. accesoriu, n. hipoglos și filete din nn.
CI-CII;
• Formațiuni auxiliare: inelul tonsilar faringian, membrana cricotraheală, laringele,
faringele, glanda tiroidă.
Regiunea ventrală a gâtului reprezintă zona anatomică care circumscrie trahea, și care se
întinde din regiunea subhioidiană (dintre ramurile mandibulei) până la apertura cranială a
toracelui. Este sistematizată în: regiunea laringiană și regiunea faringiană.
Subcutanat se situează m. pielos al gâtului (M. cutaneus colli) și tendoanele terminale ale mm.
sternotiroidieni, sternohioidieni și originea m. omohioidian.
Țesutul conjunctiv intermuscular este străbătut de ramurilor ventrale ale nervilor spinali CI și
CII.
Este alcătuită din regiunea laringiană și regiunea traheală.

Regiunea laringiană (Regio laryngea)

Este situată caudo-ventral de regiunea faringiană, include cartilajele laringiene, mușchii

laringelui și cavitatea laringiană.
Laringele este atașat rostral de aparatul hioidian prin membrana hiotiroidiană (Membrana
hyothyroidea), iar caudal se atașează de primul inel traheal prin membrana cricotraheală
(Membrana cricotrahealis).
Lamele cartilajului tiroid sunt acoperite de mușchii laringelui și delimitează rostral împreună
cu coarnele rostrale fisura tiroidiană (Fissura tyroidea) prin care n. laringian cranial (N.
laryngeus cranialis) pătrunde în cavitatea laringiană.
N. laringian caudal (N. laryngeus caudalis) intră în cavitatea laringiană trecând peste
membrana cricotraheală pe sub lama cartilajului cricoid și inervează mm. cricoaritenoidian
dorsal și lateral care realizează abducția pereților laringelui.
Cavitatea laringiană (Cavum laryngis) este delimitată de cartilajele laringelui. În sens rostral
comunică cu faringele, iar caudal cu traheea. Cavitatea laringelui este neregulată şi împărțită
în trei porţiuni: vestibulul laringian, glota şi cavitatea infraglotică.
Vestibulul laringian (Vestibulum laryngis) comunică rostral cu faringele prin intrarea
laringelui (Aditus laryngis). În pereții laterali ai vestibulului laringelui se află pliurile
vestibulare (Plica vestibularis) care delimitează fanta vestibulară (Rima vestibuli). Aceste
pliuri nu vin niciodată în contact unul cu celălalt. Între pliurile vestibulare şi corzile vocale se
află un orificiu mic care permite accesul în ventriculul laringian (Ventriculus laryngis). La
ecvine şi suine, ventro-median sub baza epiglotei mucoasa vestibulului laringian formează
recesul median al laringelui (Recessus laryngis medianus).
Glota (Glotta) reprezintă cea mai îngustă porţiune a laringelui, situată între pliurile vocale şi
baza cartilajelor aritenoide.
Pliurile vocale (Plica vocalis) sau corzile vocale leagă cartilajul tiroid de procesul vocal al
cartilajului aritenoid corespondent. Între pliurile vocale se delimitează fanta glotică (Rima
glottidis) care este divizată într-o porţiune intercartilaginoasă (Pars intercartilaginea) sau
„glota respiratorie” delimitată de baza cartilajelor aritenoide, situată dorsal şi o porţiune
ventrală mai îngustă, situată între pliurile vocale, porţiunea intermembranoasă (Pars
intermembranacea) sau „glota vocală”.
Cavitatea infraglotică (Cavum infraglotticum), porţiunea caudală a cavităţii laringelui, este
scurtă, delimitată de cartilajul cricoid şi de lig. cricotiroidian. Se continuă caudal cu trahea fără
nici o demarcaţie precisă.
Cavitatea laringelui este căptuşită de mucoasă laringiană bogată în glande laringiene (Gll.
laryngeae). Cu excepţia ecvinelor, în mucoasa epiglotei şi a vestibulului laringian se găsesc

8
Anatomie 4 Regiunile gâtului

diseminaţi muguri gustativi. La rumegătoare şi suine limfonodurile laringiene (Lymphonoduli

laryngei) formează tonsila paraepiglotică (Tonsila paraepyglotica).
Vascularizaţia arterială a laringelui este asigurată de: a. laringiană caudală, ramura
cricotiroidiană a arterei tiroidiene craniale, a. laringiană cranială. Venele sunt în general satelite
arterelor.
Inervaţia laringelui este realizată de: ramuri ale n. vag, n. laringian cranial pentru vestibulul
laringelui, n. laringian caudal pentru porţiunea infraglotică.

Regiunea traheală (Regio trachealis)

Inventarul anatomic al regiunii:

• Pielea;
• Musculatura regională: m. pielos, mm. sternotiroidieni și sternohioidieni, m. lungul
gâtului;
• Vascularizația: ramuri ale a. carotidă comună, v. jugulară externă;
• Inervația: n. vag, n. laringian recurent, n. transvers al gâtului, ramuri ventrale din nn.
spinali cervicali;
• Formațiuni auxiliare: glanda tiroidă, lnn. cervicale profunde, esofagul.
Regiunea traheală se dispune ventro-median de-a lungul gâtului, de la laringe până la apertura
cranială a toracelui (intrarea pieptului).
Subcutanat, țesutul conjunctiv este traversat de ramuri ventrale ale nervilor spinali cervicali
CIII-CVII.
Ventral, de-alungul traheei, se dispun, simetric, mm. sternohioidian și sternotiroidian
acoperiți de lama pretraheală a fasciei cervicale, prin care trece n. transvers al gâtului (N.
transverssus colli).
Traheea este acompaniată dorsal de esofag (Esophagus) până aproape de apertura cranială a
toracelui unde se va dirija la stânga traheei.
Trahea este alcătuită din inele cartilaginoase incomplete, consolidate de ligamente inelare, iar
dorsal membrana traheală este dublată de mușchiul traheal.
În dreptul primelor inele traheale sunt situați lobii glandei tiroide, vascularizată de a.v.
tiroidiană cranială (AV. thyroidea cranialis), ramuri ce se desprind din a. carotidă comună.
Venele tiroidiene sunt afluentele venei jugulare.
Pe traiect traheea este acompaniată bilateral de a. carotidă comună care este flancată lateral de
trunchiul vagosimpatic (Truncus vagosimpaticus), iar medial de n. laringian recurent (N.
laryngeus reccurens) și de v. jugulară internă (absentă la cal). Toate structurile vasculo-
nervoase sunt înconjurate de vagina carotică (Vagina carotica) derivată din lama pretraheală
a fasciei cervicale.
De-a lungul carotidei comune se situează lnn. cervicale profunde (Lnn. cervicalis profundus).