 ESCARELE sunt necroze locale ale tegumentelor și țesutului celular subcutanat, produse

prin compresia lor îndelungată între o proeminență osoasă și planul relativ dur al patului,
și/sau prin frecarea / forfecarea tegumentului.

ETAPELE FORMĂRII ESCARELOR:

a)Congestia (înroșirea) pielii comprimate îndelungat;
b)Cianozarea (învinețirea) pielii, cu margini roșiatice;
c)Apariția de vezicule sanguinolente pe fondul pielii cianotice;
d)Subțierea și ruperea / desprinderea epidermului din zona centrală = ulcerație;
e)Adâncirea ulcerației;
f)Infectarea ulcerației.

FACTORI FAVORIZANȚI AI FORMĂRII ESCARELOR:

a)Compresia îndelungată a tegumentului între proeminența osoasă și un plan dur (pat);
b)Umezeala tegumentului (transpirație, urină, materii fecale)…. macerarea tegumentului;
c)Cutele/lipsa netezimii lenjeriei de pat;
d)Compresia pielii de către aparatele gipsate aplicate defectuos;

MĂSURI DE PREVENIRE A ESCARELOR:

a)Schimbarea periodică a poziției pacientului în pat;
b)Netezirea cutelor lenjeriei de pat și a pijamalei;
c)Menținerea uscată a pielii (schimbarea lenjeriei, spălarea după micțiune / defecație,
uscarea pielii și emolierea ei); masaj pentru activarea circulației locale;
d)Folosirea saltelei anti-escare;
e)Optimizarea nutriției.

MĂSURI DE TRATAMENT AL ESCARELOR DEJA APĂRUTE:

a)Înlăturarea puroiului; trimiterea către laboratorul de bacteriologie a unui eșantion de puroi;
b)dezinfecția escarei cu antiseptice prietenoase cu țesutul celular subcutanat +/- UV;
c)Asistarea medicului în excizia porțiunilor necrozate;
d)Aplicare de medicație favorizantă a reepitelizării;
e)Pansament steril schimbat periodic;
f)Evitarea secundară a factorilor favorizanți.

 PNEUMONII= inflamaţii ale parenchimului pulmonar, cel mai frecvent de natură infecţioasă,
bacteriană, cu localizare lobară, lobulară sau segmentară.

Etiologie:
Infecţii virale: virusuri gripale şi paragripale, virus sinciţial respirator, adenovirusuri, citomegalovirus,etc.
Infecţii bacteriene: Pneumococ, Stafilococ auriu, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa,etc.
Infecţii fungice: Aspergillus fumigatus
Paraziţi: Pneumocystis carinii

Clasificare patogenică:
1. Pneumonii primitive → la indivizii sănătoși
2. Pneumonii secundare → complicaţii a unor afecțiuni bronho-pulmonare existente sau a unor infecţii
respiratorii virale
3. Pneumonii metastatice → septicemii

I. PNEUMONIILE BACTERIENE
A. PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ (PP)(„P. francă lobară”)
B. PNEUMONIA STAFILOCOCICĂ
C. PNEUMONIA STREPTOCOCICĂ
D. PNEUMONIA CU GERMENI GRAM NEGATIVI
 II. PNEUMONIILE NEBACTERIENE(ATIPICE)
A. PNEUMONIILE VIRALE
B. PNEUMONIA CU MYCOPLASMA PNEUMONIAE (agentul Eaton)
C. PNEUMONIA CU CHLAMYDII
D. PNEUMONIILE RICKETTSIEN

III. PNEUMONII ÎN CONDIŢII DE IMUNITATE SCĂZUTĂ

A. PNEUMONIA CU PNEUMOCYSTYS CARINII
B. PNEUMONIA CU VIRUS CITOMEGALIC
C. PNEUMONIILE NOSOCOMIALE

Pneumonia franca lobară

Tablou clinic
Debut: acut, cu stare generală intens alterată, frison, febră(39–40°C), junghi toracic, tuse seacă iritativă,
dispnee de repaus cu polipnee.
Perioada de stare: stare generală influenţată, febră“în platou”, tuse productivă, cu expectoraţie ruginie
vâscoasă, herpes nazo-labial de partea plamânului afectat.
Examene de laborator
Sindrom biologic inflamator:↑VSH, leucocitoză cu neutrofilie, ↑proteinei C reactive,↑α2-globulinelor serice
Examenul sputei: hematii, leucocite, celule alveolare, pneumococi
Radiografia toracică: opacitate triunghiulară, cu vârful spre hil şi baza spre periferie, bine delimitată, cu
caracter lobar sau segmentar, de intensitate supracostală, omogenă.
Complicaţii locale:
Pleurezii parapneumonice (concomitente pneumoniei) sau metapneumonice (ulterioare pneumoniei); Abces.
Complicaţii generale:
Toxico-septice: şoc toxico-septic
Imunologice: miocardite, glomerulonefrite focale
Septice (de vecinătate/la distanță): pericardite, endocardite, meningite, bacteriene

Tratament:
1.Tratament igieno-dietetic

Repaus la pat: pe toată durata febrei şi încă 3 zile de la scăderea febrei, poziţie semişezândă , cameră
aerisită, umidifierea aerului atmosferic inspirat, confort termic→20–22°C

Hidratarea: pe durata febrilă 3000–4000ml/zi, oral sau parenteral (soluţii izotone p.e.v.).

Dieta: aport de sare=8-10gNaCl/zi, pentru compensarea pierderilor prin febră şi transpiraţie, pe durata
febrei, dietă lichidă şi semilichidă (ceaiuri, sucuri de fructe, compoturi, lapte, griş, iaurt, supe de legume,
supă de carne, piureuri de legume), după scăderea febrei se adaugă în alimentaţie făinoasele, carnea de
pasăre, brânza de vaci, cu reluarea treptată a alimentaţiei obișnuite.

2.Tratamentul etiologic

Antibiotice: Penicilină G parenteral,cu testare prealabilă a alergiei la Pencilină; durata terapiei în

pneumonia pneumococică este pe durata febrilă şi încă 3-5zile după scăderea febrei.
Gentamicină sau Kanamicină în contextul persistenţei febrei.
În caz de alergie la Penicilină: Eritromicină, Chinolone sau Cefalosporine.

3.Tratamentul simptomatic
Pentru combaterea durerii toracice: antiinflamatorii nesteroidiene sau aplicaţii calde locale; pentru
combaterea febrei: Paracetamol, Aspirină, Aminofenazonă, Algocalmin ± prişniţe alcoolizate (schimbatela2-
3ore);
pentru combaterea tusei ineficiente: Codeină sau Noscapină
pentru facilitarea expectoraţiei: mucolitice (Acetilcisteină, Fluimucil), expectorante (Bromhexin)
pentru combaterea agitaţiei la alcoolici: Fenobarbital, Diazepam, Clordelazină;
vitaminoterapie: B1, B6 la imunodeficienţi şi la alcoolici.

Pneumonia gripală
Tabloul clinic:
Este precedată (3-7zile) de catar al căilor aeriene superioare (“răceală” banală)
Debut este insidios, cu febră progresivă, cefalee, mialgii, inapetenţă
Perioada de stare: frisoane, febră mare, stare generală alterată, tuse iritativă, neproductivă sau spută cu striuri
hemoptoice, dureri toracice difuze

Complicaţii: suprainfecţii bacteriene, pleurezie, hipotensiune și șoc.

Tratament: primele 24 ore medicație antigripală;
în pneumoniile suprainfectate → antibiotice.

DIAGNOSTICE DE NURSING
•Risc de infecție
•Afectarea schimburilor de gaze
•Eliberarea ineficientă a căilor respiratorii
•Durere acută
•Hipertermie
•Lipsă de cunoștințe

INTERVENȚIILE ASISTENTEI/ASISTENTULUI
 Monitorizarea temperaturii și a hemoleucogramei
 Observarea și monitorizarea cianozei
 Oxigenoterapie în funcție de saturația oxigenului sanguin
 Umidificarea aerului
 Poziție confortabilă pentru a permite expansiunea pulmonară
 Încurajarea pacientului să tușească
 Aspirație dacă este necesar
 Percuție toracică și drenaj postural
 Hidratare
 Administrarea medicației recomandate de medic: antipiretice, analgezice, expectorante, antitusive
(când expectorația este diminuată).

Intervenții de educație pentru sănătate specifice pacientului cu pneumonie

 Educarea pacientului în vederea respectării duratei tratamentului
 Creșterea graduală a activității fizice în perioada de convalescență
 Re-evaluarea radiologica că după 4-6săptămâni
 Sfătuirea pacientului în vederea renunțării la fumat și a unei alimentații echilibrate
 Evitarea eforturilor intense
 Încurajarea vaccinărilor antigripale
 Evitarea contactului cu persoane cu infecții respiratorii

Îngrijirea bolnavilor cu Hemoragii Digestive

Definiţie Pierderea de sânge cu oricare localizare între esofagul superior şi ligamentul Treitz reprezintă
hemoragia digestivă superioară (HDS).
Manifestări
Hematemeza (vărsături): Sângele eliminat din stomac (în hematemeză) este brun închis, asemănător zaţului
de cafea, eventual amestecat cu resturi alimentare;
Melena (scaun): Sângele eliminat prin intestin este negru ca păcura, fiind digerat pe parcurs de sucurile
digestive (melena apare când sângerarea este mai mare de 100 g). Menţionăm că atât în hema-temeză, cât şi
în melenă, culoarea sângelui poate fi roşie deschisă, dacă hemoragia este fulgerătoare şi masivă.
Hematochezia (rectoragia): pierderea de sânge pe cale rectală

Cauzele HDS
Ulcerul gastric şi duodenal reprezintă cauza principală şi cea mai frecventă a hemoragiilor digestive
superioare.
Alte cauze:
 tumori benigne şi maligne ale tubului digestiv (esofag, stomac, intestin),
 gastrite hemoragice acute (erozive şi medicamentoase),
 varice esofagiene,
 enterite,
 hipertensiune portală de diverse cauze (ciroză hepatică, tromboză a venei porte etc.).

Cauze generale:
 boli ale vaselor,
 boli de sânge (sindroame hemoragice)

Clasificare procentuală a cauzelor mai importante ale HDS

 ulcer gastroduodenal 55-60%,
 varice esofagiene 15%,
 angioamele (malformaţii a-v) 6%,
 tumori gastrice 4%,
 gastroduodenita erozivă hemoragică 4%.

Simptomele şi semnele HDS

Simptomele şi semnele de anemie pot preceda sau însoţi hematemeza şi melena.

în hemoragiile mici, bolnavii prezintă:

 o stare de slăbiciune,
 ameţeli,
 paloare,
 transpiraţii,
 tahicardie.
în hemoragiile mari, bolnavul prezintă:
 anxietate
 sete accentuată,
 transpiraţii reci,
 extremităţi reci,
 puls mic şi rapid,
 lipotimie,
 tensiune arterială scăzută până la colaps.

Diagnostic
Pentru diagnosticul de certitudine al hematemezei şi melenei se vor exclude hemoptizia, epistaxisul,
hemoragia mucoasei bucale (sânge înghiţit şi apoi eliminat sub formă de vărsături sanguinolente); hemoragii
digestive inferioare (anorectoragii) manifestate prin scaune sanguine-lente; modificări de culoare ale
scaunului datorită unor medicamente (pe bază de bismut, fier, cărbune) sau alimente (afine).

Plan de îngrijire
Obiective: asigurarea repausului.
Măsuri de realizare:
  repaus strict la pat în decubit dorsal, fără pernă (în hemoragiile masive – în poziţie Trendelenburg,
pentru menținerea unei circulaţii cerebrale adecvate);
 se interzice orice efort fizic (efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate agrava tabloul clinic).
 asistenta va linişti bolnavul şi aparţinătorii, recomandându-le calm şi convingându-i în acelaşi timp
de necesitatea repausu-lui;
 asistenta va colecta într-un vas sângele eliminat de bolnav şi-l va prezenta medicului (în cazul
bolnavilor internaţi);
 asistenta va efectua curăţirea gurii bolnavului, cu capul aşezat într-o parte, fără a deplasa bolnavul;
 supravegherea funcţiilor vitale şi aprecierea clinică a gravi-tăţii.

Aplicarea măsurilor terapeutice

Măsuri de realizare:
- aplică punga cu gheaţă în regiunea epigastrică;
- pregăteşte sânge izogrup, izoRh şi instalează transfuzia de sânge;
- administraeză (în cazul că se asociază) medicaţie hemostatică (gluconat de Ca, vitaminele K şi C,
venostat, trombină, adrenostazin);
- instalează perfuzie cu substituienţi: Macrodex (Dextran 70), Rheomacrodex (Dextran 40). În lipsă de
soluţie macromo-leculară se poate perfuza ser fiziologic sau glucozat, dar acestea au acţiune mai
slabă pentru refacerea volemiei;
- pregăteşte şi administrează, în cazurile indicate, sedative (fenobarbital, diazepam) pentru calmarea
stării de agitaţie.
- uneori se recomandă aspiraţie gastrică pentru evacuarea sângelui, întrucât hemoragia se opreşte mai
uşor dacă stomacul este colabat. În plus, evacuarea stomacului, oprind greţurile şi vărsăturile, îl pune
în repaus şi favorizează hemostaza.

Tratamentul hemoragiei în funcţie de cauze

În ulcer:
Tratament endoscopic:
- injectare de alcool absolut, aetoxisclerol,
- electrocoagulare,
- aplicare benzi elastic.
Tratament medicamentos:
- Quamatel i.v. sau Pantoprazol i.v. în 100 ml glucoză;
- Omeprazol 40 mg, Controloc 20-40 mg/zi.
În varicele esofagiene din ciroza hepatică:
Tratament medicamentos:
- administrare de plasmă, soluţii osmotice, sânge,
- perfuzie cu somatostatină (Octreotid),
- aplicare sondă Blackmore,
- scleroterapie.

Infecţiile tractului urinar

Definiţie: afecţiuni definite prin colonizarea şi multiplicarea bacteriilor la nivelul tractului urinar, urmată de
eliminarea acestora în urină (bacteriurie), independent de prezenţa sau absenţa manifestărilor clinice.
Etiologie:
- Enterobacterii: E. coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Pseudomonas, Serratia.
- Stafilococi: epidermidis, saprophyticus.
- Enterococ,
- Germeni anaerobi,
- chlamydia trachomatis,
- Ureaplasma urealyticum.
- Virusuri:
- Adenovirusuri 21, 11,
- Fungi: Candida albicans, Criptococcus neoformans, Aspergilus fumigatus, Histoplasma capsulatum.
- Bacil Koch
Clasificarea infecţiilor tractului urinar:
în funcţie de localizare:
- infecţii ale tractului urinar joase:
o cistită,
o uretrită,
o sindrom uretral,
o prostatită.
- infecţii ale tractului urinar înalte:
o pielonefrită (toate formele).

în funcţie de simptomatologie:
- asimptomatice: bacteriurie asimptomatică.
- simptomatice: restul infecţiilor tractului urinar.

în funcţie de caracterul complicat/necomplicat:

- infecţii ale tractului urinar necomplicate:
o absenţa anomaliilor anatomice sau funcţionale ale tractului urinar;
o funcţie renală normală;
o absenţa manevrelor instrumentare asupra tractului urinar;
o absenţa intervenţiilor urologice recente.

- infecţii ale tractului urinar complicate:

o prezenţa anomaliilor anatomice sau funcţionale ale tractului urinar;
o prezenţa obstrucţiilor tractului urinar;
o prezenţa unor afecţiuni/condiţii care scad capacitatea de apărare a gazdei: diabet zaharat,
boală renală cronică, imunosupresie, transplant renal, sarcină.

- recurenţele infecţiilor tractului urinar:

o recădere: infecţie a tractului urinar recurentă, produsă de acelaşi microorganism, care apare la
un interval scurt de la terminarea tratamentului;
o reinfecţie: infecţie a tractului urinar recurentă, produsă de un alt microorganism decât cel care
a determinat puseul anterior

Tablou clinic:
Simptomatologie (diferă în funcţie de localizarea infecţiei):
 absentă (bacteriurie asimptomatică),
 polakiurie,
 disurie,
 micţiune dureroasă,
 oligurie (forme severe de pielonefrită),
 febră,
 frisoane,
 durere lombară,
 aspect modificat al urinei,
 simptomatologie digestivă

Explorări paraclinice:
 examen de urină:
o densitate şi osmolaritate urinare reduse (pielonefrite),
o proteinurie de tip tubular (pielonefrite),
o leucociturie, piurie,
o cilindrii leucocitari (pielonefrite),
 o hematurie microscopică (inferioară leucocituriei),
o hematurie macroscopică (necroză papilară),
o histurie (necroză papilară),
o bacteriurie.
 urocultură: identificarea germenului şi testarea sensibilităţii sale la anti-biotice.
 retenţie azotată:
o absentă (infecţie urinară joasă),
o tranzitorie (pielonefrită acută severă),
o progresivă (pielonefrită cronică cu deficit funcţional renal).
 hemoleucogramă:
o anemie intrainfecţioasă,
o leucocitoză (pielonefrită).
 sindrom inflamator: prezent în pielonefrite.
 radiografie abdominală pe gol: nefrocalcinoză, litiază urinară radioopacă.
 urografie intravenoasă:
o anomalii anatomice sau funcţionale ale tractului urinar.
 ecografie renală:
o anomalii anatomice ale tractului urinar,
o existenţa reziduului vezical postmicţional.
 cistografie micţională: evaluarea golirii vezicii urinare.
 tomografie computerizată: anomalii anatomice ale tractului urinar.
 explorare urologică:
o cistoscopie
o studiu urodinamic
Diagnostic pozitiv: stabilit pe baza datelor clinice şi a explorărilor paraclinice.
Evoluţie, prognostic: - dependente de localizare, caracter complicat/necomplicat, terapie aplicată.
Tratament:
 igieno-dietetic:
o repaus la pat,
o cură de diureză,
o evitarea iritantelor tractului urinar,
o igienă personală.
 medicamentos:
o antibiotice/chimioterapice:
o corespunzător antibiogramei;
o în cazurile medii, severe de infecţii ale tractului urinar, terapia antimicrobiană se începe
imediat după recoltarea uroculturii, fără a aştepta rezultatele antibiogramei;
o durata tratamentului depinde de: localizare, caracter complicat /necomplicat, astfel:
o doză unică: infecţii ale tractului urinar joase, acute, necomplicate;
 durată scurtă (3-5 zile): infecţii joase acute, necomplicate;
 durată medie (10-14 zile): infecţii ale tractului urinar înalte, acute, necomplicate;
 prelungit (peste 6 săptămâni, uneori de ordinul anilor): infecţii ale tractului urinar
înalte acute sau cronice, complicate, precum şi tratamentul supresiv, respectiv
profilactic.
o cele mai utilizate: aminopeniciline, cefalosporine, aminoglicozide, fluorochinolone,
trimetoprim-sulfameto-xazol, nitrofurantoin;
o dozele vor fi adaptate funcţiei renale.
 Antispastice
 Antalgice
 Antipiretice

 al factorilor favorizanţi:
 o intervenţii ginecologice,
o intervenţii urologice,
o combaterea constipaţiei,
o echilibrare metabolică.

C. ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI NEUROLOGICE

Sistemul nervos central – encefal + măduva spinării.
Sistemul nervos periferic – nervii cranieni + nervii spinali.
Aprecierea stării neurologice
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome)
- Pareză – diminuarea forţei musculare;
- Paralizie – absenţa completă a forţei musculare;
- Hemiplegie – paralizia unei jumătăţi de corp;
- Paraplegie – paralizia părţii inferioare a corpului;
- Diplegie – paralizia părţilor similare ale celor două jumătăţi ale corpului;
- Monoplegie – paralizia unui singur membru;
- Tetraplegie – paralizia celor 4 membre.
Paraliziile se datoresc fie leziunii căii piramidale, fie neuronului motor periferic.
- Hipertonie – exagerarea tonusului muscular,
- Hipotonie – diminuarea tonusului muscular.
Tulburări ale ortostatismului şi mersului:
- Mers talonat,
- Mers cosind în hemiplegie, în stadiul de recuperare,
- Mers stepat – leziuni ale nervului motor periferic,
- Ataxie – tulburări de coordonare a mişcărilor.
Mişcări anormale:
- Tremurături (boala Parkinson, alcoolism, boală Basedow, scleroză în plăci);
- Spasme şi crampe (tetanie, tumori cerebrale, tetanos);
- Convulsiile (epilepsie, hipertensiune intracraniană);
- Ticuri (mişcări clonice involuntare ale ochilor, gurii, braţului, piciorului);
- Mioclonii (contracţii involuntare bruşte ale unui muşchi sau grup de muşchi);
- Mişcări coreice (involuntare, dezordonate bruşte rapide);
- Mişcări atetozice (involuntare lente).
Tulburări de sensibilitate
Subiective:
Parestezie:
o senzații de înțepătură,
o furnicături,
o amorțeli.
Durere:- durerea de cap, poate avea mai multe cauze: tumori, hemoragii intracraniene, inflamaţia
meningelui, dilatarea vaselor cerebrale, traumatisme craniene, hipoxie cerebrală, boli sistemice, ale ochiului,
urechii sau sinusurilor.
Obiective:
- Anestezie – pierderea sensibilității,
- Hipoestezie – diminuarea sensibilității,
- Hiperestezie – accentuarea anormală a sensibilității pielii – până la senzația dureroasă.
Tulburări ale reflexelor
O mișcare reflexă este o contracție musculară involuntară provocată printr-un stimul.
- Areflexia – abolirea reflexelor,
- Hiperreflexia – exagerarea reflexelor,
- Hiporeflexia – diminuarea reflexelor.
Se cercetează:
1.Reflexele osteotendinoase:
- reflexul achilian (Tendonul achilian),
- reflexul rotulian (Tendonul rotulian),
- reflexul bicipital (Tendonul bicepsului, la plica cotului),
- reflexul tricipital (Tendonul tricepsului, în vecinătatea olecra-nului).
2.Reflexe cutanate:
- reflexul cutanat abdominal,
- reflexul cutanat plantar – semnul Babinski.
3.Reflexe vegetative:- reflexul pupilar la lumină.
4.Reflexe mucoase:
- reflexul cornean,
- reflexul palatin (atingerea mucoasei palatine),
- reflexul faringian.

Tulburări de limbaj:
- dizartria – dificultate în articularea cuvintelor;
- anartria – imposibilitatea de a articula cuvintele;
- afonie – pierderea vocii;
- afazie – pierderea capacității de a se exprima corect verbal sau în scris sau de a înțelege limbajul vorbit
sau scris

IV. EXAMEN CLINIC IN SARCINA

Obiectivele examenului clinic in sarcina:
 stabilirea diagnostiului de sacina
 stabilirea unor indicatori de risc obstetrical
 semne de alarma-ce fac necesara prezentarea de urgenta la medicul obstetrician
 semne de travaliu
Cine realizeaza supravegherea sarcinii normale?
 medicul MG
 moasa
 medicul obstetrician
 medici specialisti de alte specialitati pentru bolile altor aparate si sisteme asociate sarcinii
Diagnosticul de sarcina
 dg. in trim.1,2,3
 dg. clinic
 dg.paraclinic (ecografie)
 dg.de laborator
 dg. de probabilitate(semne materne)
 dg.de certitudine(semne fetale)
Diagnosticul de sarcina in trimestrul 1
dg.clinic pozitiv:interogatoriu, inspectie, palpare
dg.clinic diferential
dg.paraclinic

dg. de laborator
dg. clinic este un dg. de probabilitate, bazat pe semne materne
Dg.clinic pozitiv de sarcina-interogatoriu-1
-amenoree-semn valabil la femeia tanara, cu ciclu regulat, care nu alapteaza
-modif. digestive:
 greturi,varsaturi
 sialoree
 constipatie
 meteorism
 cresterea sau scaderea exagerata a poftei de mancare
Dg. clinic pozitiv de sarcina-interogatoriu-2
-modif.neuropsihice:
  insomnie, somnolenta, emotivitate, irascibilitate
 prurit vulvar
 modificari de apetit, gust, miros
-modif. prin congestie de sarcina:
 urinare:polakiurie, disurie(congestie pelvine, compresie vezicala)
 mamare:angorjare mamara
 gingivita gravidica
 varice, hemoroizi
Examenul genital la gravida in trimestrul 1-reguli 1
se cere permisiunea pacientei pt. efect.examenului si se explica in ce consta
se explica pacientei ca poate cere intreruperea ex. in orice moment
se explica pacientei ce piese de imbracaminte poate pastra astfel ca expunerea sa se reduca la minimum
necesar
se asigura spatiu privat unde pacienta se dezbraca
se asigura un spatiu privat unde pacienta se dezbraca
se asigura conditii ca examenul sa nu fie intrerupt si ca alti pacienti sa nu intre in camera in momentul
examinarii
O a 3-a persoana poate participa la examinare: o asistenta sau un insotitor, daca pacienta doreste
instrumentele medicale se tin acoperite cat nu sunt folosite
valvele, speculul se incalzesc la temperatura camerei inainte de utilizare si se pot lubrifia cu un lubrifiant pe
baza de apa
se dau toate explicatiile cerute de pacienta pe parcursul examinarii
Examenul vaginal digital(EVD) combinat cu palparea abdominala 1
s.Tarnier:col ramolit, hipertrofiat, de consistenta buzei
s.Noble:corpul uterin din piriform devine globulos, peretii laterali pot fi palpati prin fundurile de sac
vaginale laterale
s. Palmer:contractia spontana, nedureroasa a uterului gravid-contractii Braxton Hicks
s.Hegar-(semnul balamalei istmice):inmuierea istmului uterin permite delasarea corpului pe col ca o balama
s. Piskacek:corpul uterin e globulos, moale, avand consistenta unei smochine coapte
s. Mc Donald:flectarea usoara a corpului pe col datorita cresterii in greutate a corpului uterin
s Bonnaire:uterul gravid are consistenta bulgarelui de unt
s. Holzapfel:uterul gravid prins in mana scapa greu, pe cand cel negravid scapa usor ca un sambure dintr-o
cireasa
s.Budin:inmuierea uterului pe linia mediana
Dimensiunile uterului gravid:
 la 4 saptamani-cat o mandarina
 la 8 saptamani -cat o portocala
 la 12 saptamani- cat un grapefruit
 la 16 saptamani-cat un cap de fat
Diagnostic clinic diferential de sarcina trim 1
1. AMENOREEA
cz. fiziologice:pubertate, lactatie, climateriu
cz. supraHT.:
 intarziere pubertara
 anorexie nervoasa
 amenoree-galactoree postmedicamentoasa
cz.HT:
 tumori
 sdr Kalman
cz.HF:adenoame
cz ovariene:
 sdr.Turner
 castrare:chirurgicala, RT, CHT
 ovare polichistice
cz. utero-vaginale:
  stenoza de col
 sinechie TBC, sdr. Asherman
2.CRESTEREA VOLUMULUI UTERIN
uter:
 congestie premenstruala pe uter retroversat
 fibrom
 hematometrie
 metrita
 corioepiteiom
anexe:
 chist de ovar
 hidro/hematosalpinx
 t.solida de ovar
extragenitale:
 glob vezical
 t.de vezica, rect

3.GRETURI, VARSATURI
toxinfectie alimentara,
ulcer gastro-duodenal
apendicita
colecistopatii
4.SARCINA NORMALA VS SARCINA PATOLOGICA
Seu -sarcina extrauterine
s.fantoma
avort
mola
s.oprita in evolutie
Dg. clinic de sarcina in trim.2
semne materne (de probabilitate)
semne fetale (de certitudine):
perceperea polilor fetali de catre examinator
perceperea miscarilor fetale de catre examinator
ascultarea BCF de catre examinator(dupa 20 saptamani)
Inspectie
masca gravidica, edeme, varice, in greutate
sani:
 hiperpigmentarea areolei primare
 prezenta areolei secundare
 prezenta tuberculilor Montgomerry
 prezenta retelei venoase Haller
abdomen:
 crestere in volum cu axul mare longitudinal
 hiperpigmentarea liniei mediane abdominale
 deplisarea cicatricei ombilicale
 vergeturi violacee
Diagnostic clinic diferential de sarcina trim.2
volum uterin crescut :-chist ovarian gigant -fibrom uterin gigant
BCF:
 suflu funicular:prin compresia co fetal, sincron cu cordul fetal
 suflu uterin-prin trecerea sangelui prin arterele dilatate-sincron cu pulsul matern
 suflul Ao abd-zgomot surd, sincron cu pulsul matern
 garguimente intestinale
 perceptia ascultatorie a miscarilor active fetale
miscari active fetale:
 colica abdominala
 contractiile musculaturii abdominale
Diagnostic clinic de sarcina in trim 3
este un diagnostic de certitudine, bazat pe semne fetale:
 palparea polilor fetali de catre examinator
 perceperea miscarilor fetale de catre examinator
 ascultatia miscarilor cordului fetal de catre examinator
Diagnostic clinic diferential de sarcina in trim 3
de regula nu e necesar in trim 3 dg. de sarcina e de certitudine
exceptional se face cu:fibromul uterin gigant+chistul ovarian gigant