PROIECT DE PRACTICĂ

Coordonatori științifici:
Coordonator de practica: Tutore:
Singh Amelia-Veronica Enescu Cosmin Ionuț

Student practicant
Stănciulescu George-Alin
Facultatea: Științe Economice si Drept
Program de studiu : Administrație Publica
Anul de studii : III

Baza de practica :
Interprinderea/Instituția : Prefectura Jud. Argeș

Pitești, 2022

1
 PROIECT DE PRACTICĂ
Tema lucrarii:
Aplicarea apostilei

Coordonatori științifici:
Coordonator de practica: Tutore:
Singh Amelia-Veronica Enescu Cosmin Ionuț

Student practicant
Stănciulescu George-Alin
Facultatea: Științe Economice si Drept
Program de studiu : Administrație Publica
Anul de studii : III

Baza de practica :
Interprinderea/Instituția : Prefectura Jud. Argeș

Pitești, 2022

2
 Cuprins

Introducere
Capitolul I
1.1. Prefectul si institutia prefectului
1.2. Principiile activităţii prefectului
1.3. Subprefectul si Secretarul general al instituției prefectului
1.4. Drepturi și Obligații
1.5. Actele şi răspunderea prefectului

Capitolul II
1.1. Convenţiei de la Haga (“Convenția Apostilă”) – evoluție istorica
1.2. Autoritatile competente sa aplice apostila in Romania
1.3. Forma Apostilei

Concluzii
Bibliografie
1.1. GHIDUL PREFECTULUI
1.2. Site-ul colegiulagricol.ro
1.3. Site-ul lege5.ro
1.4. Site ul Bruxelles.mae.ro
1.5. Site-ul icomprehend.it/ro

3
 INTRODUCERE

Termenul de prefect provine din limba latină (praefectus – care înseamnă “cel care a
fost pus în fruntea” și datează din vremea Romei Antice, perioadă în care cel care
ocupa o astfel de funcție era un funcționar numit de stat cu atribuții bine definite atât
administrative cât și politice. În România, instituția prefectului apare prezentă în
Muntenia și Moldova, chiar înainte de Unirea Principatelor Române de la 1859, mai
exact în secolul al XVI-lea, reprezentanții acesteia purtând însă numele de „ispravnici
de județe” sau „ispravnici administrativi”, aleși din rândul foștilor mari dregători, rolul
acestora fiind acela de a rezolva pe loc pricinile ivite între locuitori. Principala
activitate a ispravnicilor era axată, în principal, pe realizarea judecăților și a
hotărniciilor.Marele ban (Banul Craiovei) a reprezentat cea mai importantă dregătorie
civilă a Ţării Româneşti, apărută pe la începutul sec XVI, impunându-se prin
autonomia de care s-a bucurat această provincie în perioada feudală.
În administrația societății românești, prima apariție de sine stătătoare a Instituției
Prefectului, datează din a doua jumătate a sec. al-XIX-lea, fiind menționată în Legea
pentru înființarea consiliilor județene, din 2 aprilie 1864 și Legea comunală din 1
aprilie 1864. În Legea privind organizarea autorităților administrative exterioare din 1
martie 1883 prin care erau modificate prevederile legii din 1864, sunt restrânse
atribuțiile care îi reveneau prefectului, acesta fiind doar “agent executor al deciziunilor
consiliului si comitetului, pe care le încredintează prezidentului comitetului permanent.
Prefectul trebuie sa-i dea acestuia concursul necesar”.Ulterior, în Legea de unificare
administrativă din 1925, prefectul era numit prin decret regal, ca urmare a propunerii
ministrului de interne, iar instituția prefectului era tratată ca reprezentând autoritatea
centrală, având atribuții de control. Pentru a putea fi numit prefect, pe lângă condițiile
generale cerute funcționarilor publici, candidatul trebuia să aibă 30 de ani împliniți și
să posede diploma unei școli superioare recunoscute de stat. Legea administrației
publice locale nr. 215/2001, delimitează definitiv rolul și locul
instituției prefectului, prefigurând astfel adoptarea de către Parlamentul României a
Legii organice nr. 340/2004 privind instituția prefectului.
Prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea
și sancționarea corupției, se concretizează legal transformarea funcției de prefect în
funcție publică, prin introducerea acestei funcții în categoria Înalților funcționari
publici. În sfârșit, putem aminti momentul intrării în vigoare a Legii nr. 340/2004 care
statutează faptul că : “prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local (...) numit
de Guvern la propunerea ministrului afacerilor interne (...) garant al respectării legii şi
ordinii publice la nivel local...miniştrii pot delega atribuţii prefectului de conducere şi
control privind activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine”.

4
 CAPITOLUL I

PREFECTUL ŞI INSTITUŢIA PREFECTULUI

Modul de organizare, funcţionare şi atribuţiile instituţiei prefectului se

regăsesc în Legea nr. 340/2004(republicată) privind prefectul şi instituţia prefectului.
Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu şi
buget propriu organizată în scopul exercitării prerogativelor prefectului.
Prefectul este reprezentatul Guvernului pe plan local.
Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, la
propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.
Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local.
Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de conducere
si control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din subordine.
Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Principiile activităţii prefectului
Activităţile prefectului se întemeiază pe principiile:
 legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;
 transparenţei şi liberului acces la informaţiile de interes public;
 eficienţei;
 responsabilizării;
 profesionalizării;
 orientării către cetăţean.
Atribuţiile prefectului:
În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii
principale:
 asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi
respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a
celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;
 acţionează pentru respectarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a

5
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru
îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;
 acţionează pentru menţinerea climatului de pace socială şi a unei comunicări
permanente cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă
prevenirii tensiunilor sociale;
 colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru determinarea
priorităţilor de dezvoltare teritorială;
 verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului
local sau ale primarului;
 asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în
condiţiile stabilite de lege, a măsurilor de pregătire şi intervenţie pentru situaţii de
urgenţă;
 dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă,
măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest
sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie;
 utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul desfăşurării
în bune condiţii a acestei activităţi;
 dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea
drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate;
 asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;
 dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor
de integrare europeană;
 hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţară şi
din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;
 asigură folosirea, în condiţiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetăţenii
aparţinând minorităţilor naţionale şi în serviciile publice deconcentrate în unităţile
administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste 20 %;
 prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi de celelalte acte
normative, precum şi însărcinările stabilite de Guvern.
Din comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducător al unui serviciu public
deconcentrat face parte obligatoriu şi un reprezentant al instituţiei prefectului din
judeţul în care îşi are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în
condiţiile legii.
Prefectul poate propune miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale
sancţionarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice deconcentrate,
organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Subprefectul
Codul administrativ statuează faptul că, pentru îndeplinirea atribuţiilor şi rerogativelor
care îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de 2 subprefecţi, iar prefectul

6
municipiului Bucureşti este ajutat de 3 subprefecţi. În mod corespunzător, funcția
prefectului și funcţiile de subprefect sunt funcţii de demnitate publică. Numirea şi
eliberarea din funcţie a subprefecţilor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministrului care coordonează instituţia prefectului.
Subprefectul este subordonat prefectului şi este înlocuitorul de drept al acestuia. În
situaţia în care sunt în funcţie mai mulţi subprefecţi, prefectul emite un ordin prin care
desemnează unul dintre subprefecţi ca înlocuitor de drept. În cazul în care nu s-a emis
ordinul de desemnare, înlocuitorul de drept al prefectului este desemnat prin ordin al
ministrului care coordonează instituţia prefectului.
Secretarul general al instituției prefectului
Secretarul general al instituţiei prefectului asigură stabilitatea funcţionării instituţiei
prefectului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale între
compartimentele instituţiei. Totodată, el sprijină activitatea prefectului în exercitarea
atribuţiilor de verificarea a legalității actelor administrative emise/adoptate de
autoritățile administrației publice locale şi coordonează structura/ structurile de
specialitate prin care se realizează aceste atribuţii.
Drepturi și Obligații
OUG. nr.57/2019 privind Codul Administrativ stabilește o serie de drepturi ale
prefecților și subprecfecților după cum urmează:
- Alin (2) al art. 250 arată că drepturile de natură salarială corespunzătoare funcţiilor
de prefect şi subprefect sunt stabilite prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
- Articolul 271 stabilește dreptul la locuinţă de serviciu astfel:
1. La numirea în funcţie, prefectul şi subprefectul care nu deţin o locuinţă proprietate
personală în localitatea în care îşi are sediul instituţia prefectului, au dreptul la o
locuinţă de serviciu corespunzătoare sau la decontarea cheltuielilor de cazare, în
condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului (emisă anual, după aprobarea bugetului
național);
2. Cheltuielile privind locuinţa de serviciu, cheltuielile de cazare, precum şi cele
privind deplasarea dus-întors între municipiul în care are sediul instituţia prefectului
şi localitatea în care îşi au domiciliul prefectul şi subprefectul sunt suportate din
bugetul instituţiei prefectului şi se decontează în limita unui plafon maxim, stabilit
anual, prin hotărâre a Guvernului;
3. Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu încetează în termen de 30 de zile de
la data încetării exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect, după caz.
- Articolul 272 stabilește dreptul la onoruri militare astfel:
Ca reprezentant al Guvernului, prefectului i se acordă onorul militar cu ocazia
ceremoniilor militare organizate la nivelul judeţului, potrivit prevederilor
Regulamentului onorurilor şi ceremoniilor militare.
Tot OUG. nr.57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările
ulterioare stabilește și îndatoriri şi interdicţii ale prefecților și subprefecților astfel:

7
Obligații:
Articolul 273 stabilește:
-Prefecţii şi subprefecţii au obligaţia să informeze în prealabil conducerea
ministerului care coordonează instituţia prefectului ori de câte ori călătoresc în
afara judeţului;
-Prefecţii şi subprefecţii nu au dreptul la grevă.
-Prefecţii şi subprefecţii nu pot să înfiinţeze organizaţii sindicale proprii.
Actele şi răspunderea prefectului
Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite acte administrative cu
caracter individual sau normativ, numite ordine. Ordinele prefectului sunt
contrasemnate de către secretarul general al instituţiei prefectului. În cazul în care
funcţia publică de secretar general al instituţiei prefectului nu este ocupată prin niciuna
dintre modalităţile prevăzute de lege, contrasemnarea ordinelor prefectului se
realizează de către conducătorul compartimentului juridic din instituţia prefectului.
Ordinele prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise
după consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi
ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului,
organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit competenţelor proprii
domeniilor de activitate. Prefecţii sunt obligaţi să comunice ordinele prin care se
stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Prefectul poate propune inisterelor
și celorlalte organe ale administraţiei publice centrale măsuri pentru îmbunătăţirea
activităţii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale.
Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publică potrivit legii (Monitorul
Oficial al Județului). Ordinul cu caracter normativ emis de către prefect devine
executoriu numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică. Ordinele cu caracter
normativ se comunică de îndată ministerului cu atribuţii în domeniul de resort.
Ordinele emise de prefect în calitate de preşedinte al comitetului judeţean pentru
situaţii de urgenţă produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoştinţă publică şi
sunt executorii.
Ministrul care coordonează instituţia prefectului poate propune Guvernului revocarea
ordinelor emise de prefect care au caracter normativ sau a ordinelor prin care se
stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, respectiv ordinelor emise de
prefect în calitate de preşedinte al comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă dacă
le consideră nelegale sau netemeinice, în cazul în care acestea nu au intrat în circuitul
civil şi nu au produs efecte juridice şi pot leza interesul public.
Ordinul cu caracter individual emis de către prefect devine executoriu de la data
comunicării către persoanele interesate.
Elaborarea, redactarea și emiterea ordinelor prefectului se face cu respectarea strictă a
dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

8
actelor normative, republicată, în baza unui Referat de aprobare semnat de șeful
serviciului sau compartimentului care a inițiat proiectul de ordin și de funcționarul
public care a întocmit referatul menționat anterior. Ordinele emise de prefect se
contrasemnează de către secretarul general al instituției prefectului.

CAPITOUL II
APLICAREA APOSTILEI

    

Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor români, începând cu data de 16 martie 2001,

România a aderat la Convenţia de la Haga cu privire la suprimarea cerinţei
supralegalizării actelor oficiale străine,adoptată la Haga la 5 octombrie 1961
(“Convenția Apostilă”).
Apostila este ştampila aplicată/documentul eliberat de autorităţile competente ale unui
stat semnatar al Convenţiei de la Haga pe actele oficiale întocmite în ţara respectivă şi
care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat semnatar al Convenţiei.
Apostila este în fapt o ştampilă care se aplică pe anumite acte şi prin care se atestă
veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, după caz,
identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe acest act.
Scopul eliberării apostilei este autentificarea originii unui act oficial, pentru prevenirea
utilizării unor acte false în vederea producerii de efecte juridice.
Un număr mare de state din întreaga lume au aderat la un tratat care a simplificat în
mod semnificativ şirul de operaţiuni necesare autentificării actelor oficiale folosite în
afara statului de origine, respectiv Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei
supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.
Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire
la suprimarea cerințelor supralegalizării actelor oficiale străine a fost aprobată prin
Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, cunoscută şi sub denumirea de
Convenţia Apostilă, reduce procesul de autentificare la o singură formalitate:
eliberarea unui certificat de autentificare de către o autoritate desemnată de statul în
care a fost emis, denumit apostilă, al cărui model este prevăzut în anexa Convenţiei.
Actele oficiale administrative eliberate instituţiile şi autorităţile publice din România
(cum ar fi certificatele de naştere, diplomele de studii sau cazierele judiciare şi fiscale)
sunt deseori solicitate în afara graniţelor ţării. Totuşi, înainte ca un act oficial să poată
fi folosit în alt stat, originea acestuia trebuie să fie autentificată pentru a preveni
utilizarea unor acte false în vederea producerii de efecte juridice.

9
În România, procedura de eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative
emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, precum şi de alte
organe de autoritate administrativă, care organizează o activitate de interes public, în
cadrul unor competenţe stricte stabilite prin lege, se desfăşoară prin intermediul
biroului apostilă organizat în cadrul instituţiilor prefectului. Conform prevederilor
Convenţiei, acestea trebuie să ţină un registru sau un fişier în care să înregistreze
apostilele eliberate, indicând numărul de ordine, data apostilei, numele semnatarului
actului oficial şi calitatea în care acesta a acţionat sau, pentru actele nesemnate,
indicarea autorităţii care a aplicat sigiliul sau ştampila. Această cerinţă a fost detaliată
prin intermediul Instrucţiunilor ministrului administraţiei şi internelor nr. 82/2010
privind organizarea si desfăşurarea activităţii de eliberare a apostilei pentru actele
oficiale administrative.
Concluziile şi recomandările Comisiei Speciale asupra implementării practice a
Convenţei Apostilă (2003) şi ale Forumului Internaţional asupra e-notarizării şi e-
apostilei (2005) au stabilit că „spiritul şi litera Convenţiei Apostilă nu constituie un
obstacol în calea folosirii tehnologiei moderne” şi că „aplicarea şi folosirea Convenţiei
pot fi pe viitor îmbunătăţite pe baza acestor tehnologii”, ambele încurajând dezvoltarea
şi folosirea e-registrelor şi e-apostilelor.
În anul 2015 s-a finalizat implementarea proiectului Sistem interoperabil centralizat
pentru evidenţa apostilei eliberate de către instituţiile prefectului pentru actele oficiale
administrative, proiect finanțat din FEDR și care a avut ca beneficiari 42 de instituții
ale prefectului și MAI. Prin acest proiect s-a implementat o soluţie IT securizată,
eficace, viabilă din punct de vedere economic şi operaţională în timp real, de
vizualizare/verificare a elementelor de identificare a apostilei eliberate de instituţiile
prefectului pentru documentele oficiale eliberate întocmite pe teritoriul României,
documente ce vor fi prezentate de către cetăţenii români la solicitarea instituţiilor şi
autorităţilor publice din statele membre ale Convenției de la Haga.
Începând cu data de 1 februarie 2017, în conformitate cu Legea nr. 1/2017 privind
eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte
normative, au fost eliminate taxele privind aplicarea apostilei pe actele oficiale
administrative.
Începând cu data de 16 februarie 2019 a intrat în vigoare Regulamentul (UE)
2016/1191 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2016 privind
promovarea liberei circulații a cetățenilor prin simplificarea cerințelor de prezentare a
anumitor documente oficiale în Uniunea Europeană și de modificare a Regulamentului
(UE) nr. 1024/2012, în baza căruia documentele oficiale precizate la art. 2 din
Regulament și copiile lor certificate sunt scutite de toate obligațiile de legalizare și de
alte formalități similare, respectiv pentru documentele care stabilesc unul sau mai
multe dintre următoarele elemente: nașterea, faptul că o persoană este în viață, decesul,
numele, căsătoria, inclusiv capacitatea de căsătorie și starea civilă, divorțul, separarea
de drept sau anularea căsătoriei, parteneriatul înregistrat, inclusiv capacitatea de a
încheia un parteneriat înregistrat și statutul de parteneriat înregistrat, desfacerea unui
parteneriat înregistrat, separarea de drept sau anularea unui parteneriat înregistrat,
10
filiația, adopția, domiciliul și/sau reședința, cetățenia, absența cazierului judiciar, cu
condiția ca astfel de documente oficiale să fie emise pentru un cetățean al Uniunii de
către autoritățile din statul membru al cărui cetățean este acesta.
Regulamentul se aplică și în cazul documentelor oficiale a căror prezentare poate fi
solicitată cetățenilor Uniunii care își au reședința într-un stat membru fără a fi și
cetățenii statului membru respectiv, în cazul în care aceștia doresc să voteze și/sau să
candideze la alegerile pentru Parlamentul European sau la alegerile locale în statul lor
membru de reședință, în condițiile prevăzute de Directiva 93/109/CE și, respectiv, de
Directiva 94/80/CE a Consiliului.
Regulamentul nu se aplică în ceea ce privește documentele oficiale eliberate de
autoritățile dintr-un stat terț, precum și copiilor certificate ale acestor documente,
întocmite de autoritățile unui stat membru.
De asemenea, Regulamentul nu se aplică în ceea ce privește recunoașterea într-un stat
membru a efectelor juridice asociate conținutului documentelor oficiale eliberate de
autoritățile unui alt stat membru.
Autoritatile competente sa aplice apostila in Romania sunt urmatoarele :

    CAMERELE NOTARILOR PUBLICI – incepând cu 26 noiembrie 2010, aplică

Apostila pe actele notariale intocmite de catre notarul public cu respectarea
dispozitiilor Legii nr. 36/1995 (înscrisuri autentice, cu data certă, cu legalizare de
semnătură, traduceri legalizate).

INSTITUTIA PREFECTULUI – aplică Apostila pe originalul următoarelor tipuri de

acte:

o certificate de naştere formatul nou, emise după 01.01.1998

o certificate de căsătorie formatul nou, emise după 01.01.1998
o certificate de deces formatul nou, emise după 01.01.1998
o certificate de cazier judiciar si certificate de cazier auto eliberate cu cel mult 6
luni în urmă
o certificate de rezidenţă fiscală redactate atât în limba română cât şi engleză,
eliberate de administraţiile finanţelor publice
o adeverinţe prin care se atestă domiciliul şi cetăţenia persoanei sau statutul
juridic faţă de statul român eliberate de Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa
Persoanelor
o adeverinţe privind componenţa familiei eliberate de Direcţiile Generale Publice
de Evidenţă a Persoanelor
o actele de studii preuniversitare
o actele de studii superioare
o documente ce atestă calitatea de şcolarizat pe teritoriul României, pentru
cetăţenii străini
o certificate de botez/cununie vizate în prealabil de Direcţia Judeţeană pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional
o certificatele de competenţă ale personalului maritim navigant vizate de
Ministerul Transporturilor si Infrastructurii
11
 o brevete de turism emise de Autoritatea Naţională pentru Turism
o adeverinţe prin care se atestă vechimea în muncă vizate în prealabil de Casa
Naţională de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale
o adeverinţe de calificare în diferite meserii vizate în prealabil de agenţiile
judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, pentru certificatele emise înainte de
1989, respectiv între anii 1990-2003 şi Agenţia Municipală pentru Ocuparea
Forţei de Muncă Bucureşti sau Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi
Familie Bucureşti

    TRIBUNAL - aplică Apostila pe următoarele tipuri de acte:

o hotărâri judecătoreşti
o actele originale care emană de la un executor judecătoresc
o actele originale emise de Registrul Comerţului

Forma apostilei

În conformitate cu Convenția de la Haga din 1961, apostila are forma unui pătrat cu o
latură de cel puțin 9 cm și trebuie să fie conformă cu modelul anexat la Convenție.

Textul apostilei trebuie să conțină următoarele detalii:

1. Numele statului care a emis apostila

2. Numele persoanei care semnează documentul apostilat
3. Poziția persoanei care semnează un document apostilat
4. Denumirea instituției, cu sigiliul/ștampila certificată de un apostil
5. Numele orașului în care este aplicată apostila
6. Data plasării apostilei
7. Numele autorității care a pus apostila
8. Numărul apostilic
9. Sigiliul/ștampila instituției apostilate
10. Semnătura oficialului apostilic

Apostila poate fi întocmită într-una din limbile oficiale ale Convenției (franceză sau
engleză) sau în limba națională a statului care a marcat apostila. În practică, inscripțiile
de pe apostila sunt adesea duplicate în două limbi (una dintre limbile Convenției și una
națională)

12