Teoria si metodica antrenamentului sportiv

LECTIA DE ANTRENAMENT
1
 Din punct de vedere pedagogic, lectia de antrenament reprezinta veriga microciclurilor de
antrenament, care rezolva diferite obiective, in functie de perioada de pregatire si componenta
antrenamentului abordata.
Din punct de vedere functional, lectia reprezinta un sistem de stimuli conceputi ca model , care
lasa o ”urma” in organismul sportivului, producand prin cumulare adaptarea de durate diferite.
Lectia de antrenament este formata din trei parti:
1.Partea introductiva cuprinde:
– aspectele organizatorice;
– conditiile de lucru;
– precizari privind continutul activitatii;
– incalzirea organismului (pregatirea pentru efort);
2.Partea fundamentala prevede realizarea obiectivelor planificate pentru lectia respectiva. Aici se
programeaza repetari in conditii analogice si modelate dupa concurs, verificari prin probe de control,
invatarea de noi procedee, pregatire integrala etc.
3.Partea de incheiere cuprinde toate masurile necesare restabilirii organismului dupa activitatea
depusa in lectie. Refacerea implica masuri suplimentare si se desfasoara dupa anumite reguli, fapt pentru
care se realizeaza in sedinte separate.
I. PARTEA INTRODUCTIVA
Se va prezenta detaliat modul in care se vor realiza obiectivele.
Se va urmari cresterea motivatiei sportivilor pentru exercitiile tip intrecere .
Se va organiza echipa pe grupe restranse, in functie de obiectivele specifice fiecarui sportiv
Se pune accent pe incalzire pentru a atinge o stare fiziologica si psihologica eficienta inainte de
inceperea antrenamentului propriu-zis sau a competitiei.
Incalzirea consta din doua parti:
– Incalzirea generala;
– Incalzirea specifica.
II. PARTEA FUNDAMENTALA
Este momentul in care se realizeaza obiectivele;
Se vor include mai intai exercitiile de invatare a elementelor tehnice si tactice, atata timp cat nu
intervine oboseala SNC, care ar duce la scaderea capacitatii de a reactiona la un stimul;
Exercitiile pentru dezvoltarea si perfectionarea vitezei sunt de obicei de mare intensitate, desi de
scurta durata. Trebuie executate pe un fond de odihna;
Exercițiile pentru dezvoltarea coordonării se execută de asemenea pe fond de odihnă;
Urmeaza exercitiile pentru dezvoltarea fortei, apoi cele pentru dezvoltarea rezistentei;

2
 Nu se vor aplica mai mult de 2-3 obiective pe lectie;
Dupa realizarea obiectivelor, se vor planifica 15-20min. de pregatire fizica suplimentara,
denumita si program de conditie fizica.
III.PARTEA DE INCHEIERE
Se scade progresiv incarcatura pentru a ajunge la starea initiala de repaus biologic si
psihologic;
Este importanta pentru a intensifica ritmul de refacere, diminuandu-se rapid cantitatea de acid
lactic acumulata in sange;
Se realizeaza efort usor (alergare usoara, mers) timp de 3-5min., in functie de sportul
respectiv;
Se vor trage concluzii asupra realizarii sau nu de catre sportivi a obiectivelor stabilite.
TIPOLOGIA LECTIILOR
In functie de obiectivele urmarite, lectiile pot fi:
• Lectii de acomodare – trebuie sa favorizeze adaptarea sportivilor la cerintele de efort ale
antrenamentului. Se programeaza prioritar la inceputul perioadelor pregatitoare, in primul mezociclu,
mai ales pentru incepatori. Scopul principal: dezvoltarea posibilitatilor aerobe si obisnuirea
sportivilor la un anumit volum de munca. Mijloacele folosite au caracter general.
• Lectii de baza – asigura si fundamenteaza pregatirea in sportul respectiv. Se pun bazele
pregatirii fizice specifice, tehnice si psihologice, caracterizate prin eforturi cu volume mari si
intensitati ridicate.
• Lectii de pregatire si verificare – vizeaza pregatirea specifica cu mijloace specifice si
pregatirea integrala cu mijloace competitionale. Se programeaza intreceri in conditii analoage
competitiilor.
• Lectii de pregatire integrala sau de apropiere – specifice etapelor precompetitionale;
inglobeaza intreceri de diferite tipuri (scoala, de verificare etc) si sunt modelate dupa competitia la
care urmeaza sa se participe.
• Lectii de refacere – contin exercitii fizice cu intensitati scazute si mijloace balneo-fizio-
hidro-terapeutice, care accelereaza procesul de refacere a organismului dupa eforturile depuse
anterior.
Dupa forma lor, lectiile pot fi:
• Lectii pe grupe – organizata cu mai multi sportivi odata (chiar si la sporturile individuale),
in scopul dezvoltarii spiritului de echipa si a calitatilor psihologice;
• Lectii individuale – permit antrenorului sa evidentieze si sa rezolve problemele de natura
fizica sau psihologica. Antrenorul poate regla incarcatura individuala de lucru, poate stimula
creativitatea fiecaruia. Se dovedesc cele mai eficiente in perioada pregatitoare;

3
 • Lectii mixte – sunt o combinatie din cele doua lectii de mai sus, in care sportivii se
incalzesc impreuna, apoi sunt urmarite obiectivele individuale, revenirea facandu-se din nou
impreuna;
• Lectii de antrenament libere – sunt destinate sportivilor avansati, prin care se dezvolta
participarea constienta a sportivului la antrenament, maturitatea si independenta acestuia, rezultatele
fiind benefice in timpul competitiilor, cand antrenorul nu poate fi la dispozitia sportivului.
Planificarea mai multor lectii pe zi implica:
Stabilirea orarului optim;
Nivelul solicitarilor in cadrul lectiilor;
Tipul de alternare a obiectivelor;
Nivelul de pregatire al subiectilor.
In cazul efectuarii a doua lectii de antrenament pe zi, una din ele este considerata principala,
iar cealalta secundara.
In cursul lectiilor principale intensitatea este mare sau maxima, efortul fiind axat pe calitatile
care exercita o influenta mare asupra rezultatelor;
In cursul lectiilor secundare, volumul de efort este redus, solicitarile fiind usoare sau medii,
iar exercitiile sunt variate, scopul lor fiind de a mentine nivelul atins de calitatile motrice si cele
tehnico-tactice