UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:
Lect. Dr. CIOCHINĂ Cezarina

Absolvent:
Dancu Alina Maria

Sibiu
2023

1
 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI VERBAL

LA PREȘCOLARI PRIN INTERMEDIUL
POVESTIRILOR

Coordonator ştiinţific:
Lect. univ. dr. Ciochină Cezarina
Absolvent:
Dancu Alina Maria

Sibiu
2023

2
 -CUPRINS-

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I. LIMBAJUL 4
1.1. Limbaj-aspecte generale 4
1.2. Limbajul și comunicarea 6
1.3. Funcțiile limbajului 10
1.4.Tipurile de limbaj 11
1.5. Dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară 12
1.6. Rolul educatoarei în dezvoltarea limbajului 14
1.7. Tulburări de limbaj 15
CAPITOLUL II. POVESTIREA EDUCATOAREI 20
1.1. Aspecte generale 20
1.2. Tipuri de povestire 21
1.2.1 Structura activității de povestire 22
1.3. Rolul povestirilor în dezvoltarea limbajului la copii 29
CAPITOLUL III. METODOLOGIA CERCETĂRII 33
3.1. Scopul, obiectivele cercetării, întrebările de cercetare 33
3.2. Eșantion de subiecți 34
3.3. Eșantion de conținut 35
3.4. Metode și procedee utilizate în cercetare 36
3.5. Etapele proiectului de cercetare 37
CONCLUZII 88
BIBLIOGRAFIE 88

3
 INTRODUCERE

Limbajul reprezintă una dintre cele mai esențiale și complexe abilități ale ființelor umane. În
cadrul dezvoltării copiilor, limbajul joacă un rol crucial în comunicare, exprimarea gândurilor
și înțelegerea lumii înconjurătoare. În acest context, povestirile ocupă un loc special, având o
importanță deosebită în dezvoltarea limbajului, în special în rândul preșcolarilor. Ele oferă o
gamă largă de beneficii și stimulente pentru dezvoltarea și îmbunătățirea abilităților
lingvistice ale copiilor.
Motivul alegerii acestei teme îl constituie beneficiile majore ale povestirilor în ceea ce
privește dezvoltarea optimă și armonioasă a limbajului la preșcolari.
Povestirile favorizează dezvoltarea limbajului la preșcolari, permițându-le acestora să se
exprime cu ușurință în raport cu alți copii, dar și cu adulții.
Povestirile oferă o varietate de cuvinte și expresii, ajutând copiii să-și îmbogățească
cunoștințele lingvistice. Prin intermediul povestirilor, preșcolarii sunt expuși unui spectru
divers de termeni și contexte, permițându-le să învețe și să utilizeze cuvinte noi în mod
adecvat. Ascultarea povestirilor și participarea la discuții ulterioare îi încurajează pe aceștia
să-și exprime ideile, să-și formuleze întrebări și să-și argumenteze punctele de vedere.
Această interacțiune activă îi ajută să-și dezvolte abilitățile de comunicare orală și să câștige
încredere în exprimarea lor verbală.
Tema „Dezvoltarea limbajului la preșcolari prin intermediul povestirilor” este una de mare
actualitate în zilele noastre. Chiar și în era tehnologiei avansate și a schimbărilor rapide în
mediul educațional, povestirile continuă să aibă o relevanță semnificativă în procesul de
învățare și dezvoltare a copiilor. S-a demonstrat faptul că, povestirile pot stimula și
îmbunătăți în mod semnificativ vocabularul, înțelegerea limbajului și abilitățile de
comunicare.
Cu toate că există acces la diverse resurse digitale, povestirile tradiționale rămân o modalitate
esențială de a susține dezvoltarea limbajului la preșcolari. Prin intermediul povestirilor, copiii
sunt expuși la structuri gramaticale și la cuvinte noi, într-un mod captivant și interactiv.
Acestea îi ajută să-și extindă vocabularul și să înțeleagă contextele în care aceste cuvinte sunt
utilizate.

4
De asemenea, într-o eră dominată tehnologie, povestirile oferă o oportunitate unică pentru
interacțiunea umană și dezvoltarea abilităților sociale. Ascultarea povestirilor într-un context
de grup sau alături de un adult le permite copiilor să-și dezvolte abilitățile de ascultare,
concentrare și interacțiune cu ceilalți. Povestirile îi încurajează să-și exprime opiniile, să pună
întrebări și să participe activ la discuții, dezvoltându-se abilitățile de comunicare și
relaționare. De asemenea, povestirea continuă să fie o metodă puternică pentru dezvoltarea
imaginației și a creativității copiilor. Aceasta le oferă oportunitatea de a se pierde în lumi
fictive, de a crea și de a explora idei și personaje neobișnuite. Prin intermediul povestirilor,
copiii își dezvoltă abilitățile de gândire abstractă, capacitatea de a face conexiuni și de a găsi
soluții creative la probleme.
Modul în care această lucrare este întocmită se leagă de obiectivele propuse în vederea
prezentării cât mai ample și aprofundate a acestei teme, împărțit pe trei capitole după cum
urmează:
Primul capitol are în vedere prezentarea aspectelor generale în ceea ce privește limbajul,
diferențele semnificative între limbaj și comunicare cu toate formele sale (verbal, nonverbal
și paraverbal), funcțiile pe care le are la bază limbajul cu o descriere riguroasă a acestora,
tipurile de limbaj în ceea ce privește transmiterea de informații și care fac posibilă această
acțiune, fiind urmată de o descriere succintă a fiecăruia, dezvoltarea limbajului la vârsta
preșcolară și importanța acesteia, rolul pe care îl ocupă educatoarea în dezvoltarea limbajului
de către copii, și nu în ultimul rând, tulburările de limbaj care pot apărea în urma
achiziționării limbajului.
Al doilea capitol are în vedere aspecte generale în ceea ce privește povestirea educatoarei și
beneficiile pe care această metodă le aduce, tipurile de povestire urmată de o prezentare
detaliată și aprofundată a fiecăreia în parte. Tot în acest subcapitol este prezentată și structura
activității de povestire, și nu în ultimul rând, rolul pe care îl ocupă povestirile în dezvoltarea
limbajului la copii.
Al treilea capitol urmărește expunerea unor cinci proiecte didactice care vor ajuta la
dezvoltarea, activarea și îmbogățirea vocabularului prin dobândirea de către preșcolari a unor
cuvinte/expresii noi, dezvoltarea unei pronunții corecte și clare a cuvintelor, exprimarea
adecvată, formularea de propoziții dezvoltate și ordonarea lor pentru a compune un text,
antrenarea în discuții, etc.

5
 CAPITOLUL I

LIMBAJUL
1.1. Limbaj-aspecte generale
Prin intermediul limbii și al tuturor resurselor sale, limbajul reprezintă un tip special de
activitate umană, care asigură comunicarea între indivizi, dar și între copiii de grădiniță.
„Vorbirea este unul din aspectele limbajului, cel mai important, este forma concretă în care se
manifestă limba. Vorbirea este deci actul de folosire individuală și concretă a limbii, în cadrul
procesului complex al limbajului.” (Idem, pag. 62)
Limbajul este acea funcție a comunicării pe care oamenii o folosesc frecvent pentru a
împărtăși informații despre mediul înconjurător.
Limba reprezintă necesitatea tuturor ființelor umane de a permite interacționarea și
schimbarea ideilor cu ceilalți. În ceea ce privesc competențele lingvistice, o persoană trebuie
să fie competentă în următoarele abilități, și anume: ascultarea, cititul, scrisul și vorbitul. În
ceea ce privește abilitatea de ascultare, aceasta este considerată cea mai importantă abilitate
în educația lingvistică, deoarece oferă elevului mai întâi diferite activități de ascultare cu
scopul de a se familiariza cu noua limbă. Abia după ce această abilitate a fost însușită corect
de către elev, cadrul didactic poate trece și la dezvoltarea celorlalte abilități. Ultima și
considerată cea mai dificilă abilitate pe care elevul trebuie să o stăpânească este scrisul, fiind
considerată deprinderea cea mai complexă.
„Limba este mijlocul universal de exprimare și transmitere a ideilor și sentimentelor, la
îndemâna tuturor vorbitorilor” (Vraciu, 1980, pg. 62)
Din punct de vedere ontogenetic, D. Marcelli (92) aduce în atenție trei etape în ceea ce
privește dezvoltarea limbajului:
a. Prelimbajul (are loc până la vârsta de 18 luni)
b. Limbajul mic (10 luni-3 ani)
c. Limbajul relativ structurat (are loc la vârsta de 3 ani)
D. Marcelli [92] aduce în atenție faptul că lalațiunea și gânguritul (repetarea de silabe)
reprezintă principalele etape care au loc în primul an al vieții copilului, în timp ce își
controlează conștient respirația. Anatomia aparatului articulator ajută la dezvoltarea
pronunției sunetelor.
Următoarea etapă în ceea ce privește dezvoltarea limbajului a bebelușului este ecolalia,
adică dialogul dintre copil și mamă. Această etapă apare în perioada de 6-8 luni, prin
intermediul adultului.

6
 La vârsta de 9-10 luni, apare un alt aspect în ceea ce privește dezvoltarea limbajului la copil,
și anume, holofrazele, la vârsta 9-12 luni bebelușul își însușește primele cuvinte. Copiii
învață 5-10 cuvinte până la vârsta de 12 luni, vocabularul crește la 200 de cuvinte până la
vârsta de 2 ani. Aceștia reușesc să alcătuiască enunțuri în jurul vârstei de 18 luni (combinații
de 2 cuvinte), însă sistemul fonologic este restrâns. Limbajul copilului la vârsta de 1,5 ani
cuprinde cuvinte cu un conținut sonor instabil și, uneori, cuvinte care au fost reduse la o
singură silabă.
Potrivit cercetătorilor U. Șchiopu, E. Verza [164] și D. Marcelli [92], un copil își
verbalizează acțiunile, dar nu are o verbalizare autonomă în legătură cu aceste acțiuni.
Treptat, utilizarea limbajului capătă autonomie, enunțurile stereotipe dispar, în timp ce apar
enunțurile afirmative, ordinele, negațiile și interogațiile, constatările, având o organizare
lingvistică structurată.
Perioada cea mai favorabilă dezvoltării limbajului la copil este la vârsta cuprinsă între 2-5
ani, deoarece în această perioadă activitatea practică de instruire verbală se desfășoară mult
mai bine, iar aparatul central și periferic al vorbirii este folosit mult mai frecvent. În această
perioadă trebuie o deosebită atenție în ceea ce privește dezvoltarea corectă a limbajului
copiilor pentru a nu fi ulterior mai greu de însușit. Numărul de cuvinte pe care îl poate
achiziționa un copil la vârsta de 3 ani este de aproximativ 1.100 de cuvinte, iar când acesta
împlinește vârsta de 5 ani acest număr crește până la 1.500 de cuvinte. Există două tipuri de
acțiuni verbale implicate în dezvoltarea atât cantitativă, cât și calitativă în ceea ce privește
limbajul, și anume, activitatea verbală liberă (capacitatea de a vorbi conform propriei voințe)
și activitatea verbală mimetică (copilul repetă cuvintele sau expresiile auzite de la cei mari).
1.2. Limbajul și comunicarea
Limbajul este capacitatea fiecărui individ de a comunica cu ceilalți, existând diferențe
semnificative între înțelegerea limbajului și comunicarea.
Comunicarea reprezintă ansamblul de acțiuni care au la bază transmiterea de informații prin
intermediul mesajelor, semnelor, textelor, gesturilor simbolice etc, între două persoane care
poartă denumirea de interlocutori. De asemenea, crearea de relații și integrarea socială depind
în mare măsură de comunicare. M. E. Dobrescu[53; pg. 67-68] evidențiază câteva
caracteristice ale comunicării:
 Comunicarea are drept scop convingerea oamenilor de a relaționa unii cu ceilalți
în mediul în care se află;
 Comunicarea reprezintă un proces tridimensional:

7
 i) Comunicarea exteriorizată reprezintă acele acțiuni verbale sau nonverbale care pot
fi observate;
ii) Metacomunicarea reprezintă interpretarea cuvintelor pentru a înțelege intențiile
celui care vorbește;
 Intracomunicarea reprezintă comunicarea la nivelul sinelui;
 Comunicarea are loc într-un context sau într-un cadru social, cultural sau fizic
specific, cu care este în strânsă legătură.
 Un mesaj care a fost trimis nu mai poate fi oprit, ceea ce face comunicarea să fie
ireversibilă.
 Conținutul mesajului poate fi latent.
 Diferiți interlocutori sau destinatari ai aceluiaș mesaj pot interpreta mesajul în
mod diferit.
 Prin conținutul mesajului transmis, comunicarea urmărește să atingă obiective și
să transmită semnificații.
D. Bougnoux [21] distinge trei niveluri de comunicare: verbală, paraverbală și nonverbală.
Toți cei implicați în actul de comunicare verbală, fie că este vorba de orală sau scrisă, vorbesc
aceeași limbă. Utilizarea trăsăturilor de comunicare, inclusiv a gesturilor, a mimicii și a
expresiilor faciale, reprezintă o componentă cheie a comunicării nonverbale. Limbajul
paraverbal face trimitere la calitățile vocale (tonul, volumul, timbru, ritmul vocii, accentul,
dicția, pauzele). Conform cercetărilor efectuate de Albert Mehrabian, elementele paraverbale
și nonverbale ale comunicării sunt importante în modelarea impactului emoțional al
comunicării și a atitudinii ascultătorului față de vorbitor. Astfel, comunicarea verbală este
răspunzătoare de 7% din atitudinea creată față de vorbitor, comunicarea paraverbală de 38%,
iar comunicarea nonverbală de 55%.
Comunicarea verbală presupune următoarele funcții:
1. Funcția apetitivă- dorința de a vorbi
2. Funcția ordonatoare-necesară pentru însușirea și organizarea sistemului de semne pe care îl
folosesc persoanele din jur
3. Funcția de realizare care permite transmiterea mesajului de la un individ la altul cu ajutorul
cuvântului vorbit sau scris.

Limbajul poate avea diverse forme, iar aceste forme dau naștere la anumite tipuri de
comunicare: comunicarea verbală (vorbit sau scris), comunicarea nonverbală (al corpului, al

8
spațiului, al timpului, al lucrurilor) și comunicarea paraverbală (ritm, ticuri verbale, accent,
interjecții, pauze în vorbire, etc.).
a) Comunicare verbală se mai numește și lingvistică și reprezintă cel mai complex limbaj și
cel mai întâlnit ca tip de comunicare. De asemenea, poate fi de două tipuri:
1. Comunicare orală-prin intermediul receptorului auditiv
2. Comunicare scrisă-prin intermediul receptorului vizual
Mai multe caracteristici îl diferențiază de alte tipuri de comunicare, și anume:
- Include comunicarea unui mesaj, care trebuie să fie coerent, să conțină aspecte structurale și
de actualitate, precum și elemente care să stârnească interesul ascultătorului.
-Acest tip de limbaj este permisiv și circular în sensul că acceptă comentarii și informații
care nu au fost anticipate în momentul conceperii mesajului;
-Este influențată în mod semnificativ de context și de circumstanțe: în funcție de nivelul de
motivație al destinatarului, nivelul de oboseală și de stres, precum și de contextul favorabil
sau nefavorabil al comunicării, același mesaj poate fi perceput de același destinatar în moduri
diferite.
-Calitățile unice ale emițătorului și receptorului au un impact semnificativ;
-Deține caracteristici ale necesității umane, cum ar fi dorința de comunicare;
b) Comunicare nonverbală utilizează ca și instrumente, limbajul corpului, cum ar fi mimica
sau gesturile, nuanțând mesajul și ajutând emițătorul să se exprime. Un alt element care ajută
la transmiterea de mesaje despre poziția emițătorului este apariția fizică, cum ar fi
îmbrăcămintea și aspectul fizic. Pentru a înțelege structura psihologică, socială și culturală a
emițătorului și obiectivele acestuia, se folosesc gesturile și mimica care fac ca aceste intenții
să fie explicite. În timp ce comunicarea verbală folosește instrumentele limbajului și este o
formă de relaționare care este în special umană, comunicarea nonverbală folosește gesturi
faciale, posturale și fizice mai mult sau mai puțin conștiente, care sunt comune interacțiunilor
dintre oameni și animale (Chelcea & Ivan, 2005, p. 30). Informațiile sunt codificate și
transmise printr-o serie de indicatori care sunt strâns legați de postură, mișcare, gesturi,
mimică și aspectul individului.
Comunicarea nonverbală este ajutată de limbajul corpului în următoarele moduri:
A. Expresia feței
B. Mișcarea corpului (formă, poziție)
C. comunicarea tactilă
D. Prin intermediul hainelor

9
 A. Expresia feței
Comunicarea prin intermediul expresiei faciale cuprinde:
1. Mimica
2. Privirea
3. Zâmbetul

1. Mimica este abilitatea de a exprima gânduri și sentimente prin gesturi sau prin modificarea
expresiei faciale. Reprezintă o serie de gesturi și modificări ale expresiei faciale care susțin
sau înlocuiesc discursul verbal.

2.Privirea
Cel mai important indiciu non-verbal este contactul vizual. Durata și natura contactului vizual
cu ceilalți, determină adesea judecățile noastre inconștiente despre aceștia. Ne simțim mai
apropiați de cineva cu cât menținem mai mult timp contactul vizual cu acesta.
Contactul vizual are patru scopuri fundamentale în comunicare:
 reglarea fluxului de discuție;
 furnizarea de feedback interlocutorului cu privire la ceea ce a fost comunicat;
 exprimarea emoțiilor;
 informarea ambilor participanți cu privire la natura relației lor.

3.Zâmbetul
Zâmbetul este un tip de expresie facială. Este un gest care poate transmite o gamă largă de
emoții, de la plăcere, bucurie și satisfacție, rușine. Interpretarea acestuia diferă în funcție de
cultură sau chia subcultură.

B. Mișcarea corpului:
Comunicarea prin intermediul corpului cuprinde:
1.Gestică
2.Poziția
3.Îmbrăcăminte

1. Gesturile pot fi folosite și pentru a transmite informații suplimentare. Folosim frecvent

gesturile pentru a susține și a evidenția ceea ce spunem. Cu toate acestea, uneori folosim

10
gesturile fără să ne dăm seama, semnale precum bătăile nervoase din picior sau gesturile
neglijente îl informează pe interlocutorul nostru despre ceea ce simțim.
2. Postura corpului dezvăluie informații despre atitudine, emoții, politețe etc. O persoană care
domină își ține capul sus, în timp ce o persoană supusă îl ține jos. În general, aplecarea în față
indică interes față de interlocutor, dar poate indica, de asemenea, neliniște și îngrijorare.

Indici privind starea unui individ:

 În cazul în care un individ își sprijină bărbia cu podul palmei, acesta manifestă
plictiseală și dezinteres;
 În cazul în care un individ pune mâna la ceafă, indică un sentiment de frustrare;
 În cazul în care un individ are mâinile la spate, acesta indică neliniște;
 În cazul în care o persoana are mâinile încrucișate manifestă respingere față de cei
din jur;
 În cazul în care un individ are palmele încleștate, acesta indică faptul că este
tensionat;
 În cazul în care o persoană adoptă o poziție relaxantă, cu mâinile deschise,
prezintă o atitudine pozitivă față de celălalt individ.

3.Îmbrăcămintea
Purtarea unei uniforme denotă o anumită ocupație în societate, cum ar fi cea de pompier sau
de doctor. Alte tipuri de haine pot oferi informații despre persoana care le poartă, dacă
persoană are o carieră intelectuală; de exemplu, un avocat se va îmbrăca impecabil, mereu la
costum. Alegerile noastre vestimentare dezvăluie, de asemenea, informații personale. În timp
ce o femeie care se îmbracă provocator poate transmite disponibilitate și respingere a
normelor sociale, o femeie care se îmbracă decent emană seriozitate și încredere.

Comunicarea nonverbală deține următoarele funcții:

-Evidențiază comunicarea verbală
- Poate contrazice în mod intenționat unele elemente ale comunicării orale;
- Repetă mesajul comunicării vorbite;
-Anumite aspecte ale comunicării verbale nu pot fi înlocuite de comunicarea nonverbală
Totodată comunicarea reprezintă un proces complex care dispune de patru elemente
fundamentale, și anume: emițătorul, canalul, informația și receptorul.

11
c) Comunicare paraverbală mai poartă denumirea și de paralingvistică și este o comunicare
care nu utilizează vorbirea, dar care nu poate fi comunicată fără aceasta. Acest tip de
comunicare cuprinde: volumul, intensitatea, tonalitatea vocii, pauzele, ritmul vorbirii,
accentul, intonația, etc.

1. Volumul vocii
Se consideră faptul că un individ cu o voce puternică transmite siguranță și putere, în timp ce
o persoană cu o voce slabă transmite timiditate și o lipsă de încredere în propriile capacități.
2. Tonalitatea vocii
Tonul înalt, strident, scoate ușor în evidență ca o "invitație" la confruntare, deoarece
transmite nemulțumire și furie, pe când folosirea unui ton alintat, vei da dovadă de
nesiguranță, lipsit de experiență, fiind perceput de către cei din jur ca fiind o persoană
neautoritară.
3.Ritmul
Ritmul determină viteza de vorbire. Acesta poate fi lent sau rapid, calm sau grăbit, dar ideal
ar fi să mențineți o poziție de mijloc. Este imposibil să comunicați un mesaj semnificativ
vorbind într-un ritm prea rapid; în schimb, un vorbitor care vorbește într-un tempo prea lent
va părea plictisit și dezinteresat
4.Accentul
Accentul este esențial în vorbire și este adesea decisiv; putem accentua silabe, cuvinte sau
chiar fraze. Pentru a sublinia cuvintele cheie dintr-un discurs, trebuie pronunțate încet și
apăsat, trecând însă rapid peste tot ceea ce pare neimportant sau nesemnificativ.
5. Pauzele în vorbire au adesea un impact mai mare decât o mie de cuvinte. Simpla menținere
a câtorva secunde de liniște poate transmite indignarea, uimirea sau tristețea noastră. Adesea,
ceea ce se deduce, dar nu se spune, îl afectează pe ascultător mult mai mult.

La baza comunicării paraverbale se află un set de simboluri care, chiar și între vorbitori ai
aceleiași limbi, pot avea înțelesuri diferite. Atunci când nu avem acces la indici vizuali
nonverbali, cum ar fi expresiile faciale și privirea celeilalte persoane, aspectele paraverbale
devin importante în conversația mediată prin telefon.

Componentele nonverbale și paraverbale care susțin comunicarea verbală pot fi folosite

pentru a deduce starea afectivă a individului. Putem concluziona că cineva este încordat și
furios dacă spune „Nu sunt nervos” pe un ton agitat, având o expresie încordată și nu își

12
privește interlocutorul. Componenta verbală este irelevantă în acest caz, spre deosebire de
primele două tipuri de comunicare.
1. Emițătorul reprezintă prima persoană care transmite o informație, fiind astfel inițiatorul
conversației.
2. Receptorul reprezintă persoana la care se adresează emițătorul. Este cel care primește
mesajul pe care îl decodifică. Acesta este cel care închide întregul proces de comunicare prin
trimiterea de feedback, devenind totodată la rândul lui emițător.
3. Canalul reprezintă calea sau mijlocul prin care este transmisă informația. Când se
realizează comunicarea de tipul față în față, persoanele aflate în discuție activează canalelele
auditive, vizuale și vocale.
4. Informația face referire la mesajul, ideea, știrea transmisă de emițător către receptor prin
intermediul canalului.
Limbajul reprezintă forma specifică de comunicare între două persoane. De asemenea, nu
orice formă de interacțiune între doi sau mai mulți indivizi poate fi considerată limbaj, ci doar
existența unei comunicări verbale. Aceasta reprezintă abilitatea unei persoane de a învăța și
de a reuși să folosească cât mai mulți indici verbali pentru a reuși să comunice cu ceilalți. În
concepţia lui Jacques Piaget (1946) „fiinţa umană este înzestrată cu puternice capacităţi
funcţionale ce fac posibilă emergenţa unei funcţii simbolice generale, din care limbajul nu ar
fi decât un aspect”. Competența lingvistică este importantă, deoarece permite unei persoane
să interacționeze eficient cu alți oameni, dar îi va fi dificil să comunice cu ceilalți dacă nu are
abilități lingvistice. De aici rezultă faptul că aceste abilități lingvistice sunt în strânsă legătură
în ceea ce privește o comunicare eficientă. Capacitatea de a interacționa cu alți indivizi cu
succes se datorează abilității de comunicare. Există și o anumită diferență între cele două
abilități, și anume, faptul că vorbirea dobândește un caracter individual în timp ce limba are
la bază vorbirea, fiind dependent de aceasta.

1.3. Funcțiile limbajului

Limbajul are la bază mai multe funcții. Între acestea se enumeră: funcția de comunicare,
funcția cognitivă și funcția reglatoare, dintre care cea principală este funcția de comunicare.
În cadrul acestei funcții, limbajul reprezintă un proces de stabilire privind relațiile dintre
indivizi, cu ajutorul limbii. Această funcție are avantajul de a-i permite individului să
comunice cu cei din jurul lui, să învețe din experiența altora și să facă față la anumite situații.

13
De asemenea, comunicarea răspunde la nevoile fiecărei persoane în parte de a fi văzut de
către alții sau de a fi apreciat. Acest mijloc de comunicare între oameni nu ar fi posibilă fără
limbaj.
Cea de-a doua funcție a limbajului este cea cognitivă. Gândirea, memoria, imaginația, toate
aceste procese psihice cognitive nu ar fi și nici nu ar funcționa dacă nu ar fi limbajul,
deoarece acesta reprezinta un mijlocitor al proceselor psihice. De asemenea, limbajul
îndeplinește rolul cel mai important al întregului sistem psihic uman și declanșează
funcționarea optimă a acestuia. De asemenea, cu ajutorul limbajului cadrul didactic le
transmite informația, cunoștințele elevilor la clasă prin discuție, prin comunicare, cu ajutorul
cuvintelor.
Cea de-a treia funcție importantă este funcția de reglare. Această funcție subliniază faptul că
oamenii pe tot parcursul vieții sale trăiesc în societate, fiind întotdeauna capabil să se
adapteze celorlalți, să le influențeze comportamentul, atitudinile, emoțiile.
O altă funcție a limbajului este funcția afectivă. Aceasta reprezintă exprimarea naturală a
emoțiilor și trăirilor prin gestică, mimică, modificări de timbru, strigăte, intonația, accentul.
În orice comunicare, pe lângă mesajul pe care dorim să îl transmitem are și un conținut
afectiv, cu scopul de a schimba comportamentul cuiva, de a obține ceva. De asemenea,
această funcție are la bază exprimarea atitudinilor afective ale individului față de mediul în
care trăiește sau evenimentele petrecute în viața acestuia. De cele mai multe ori expresivitatea
limbajului transmite informații multe mai bogate și sugestive decât conținutul simplu de idei
al comunicării verbale.
Funcția persuasivă a limbajului reprezintă folosirea limbajului drept mijloc de a influența
gândurile și comportamentul altui individ, precum și dorința de a convinge pe cineva.

1.4.Tipurile de limbaj
În ceea ce privește transmiterea de informații putem distinge mai multe tipuri de limbaj care
face posibilă această acțiune, cum ar fi:
1. Limbajul verbal-reprezintă acel tip de limbaj care necesită folosirea cuvintelor pentru a se
realiza comunicarea dintre două sau mai multe persoane. Acesta se împarte în două categorii:
1.1. Limbajul oral
1.2.Limbajul scris
2. Limbajul non-verbal-reprezintă transmiterea de informații fără cuvinte, ci mai precis cu
ajutorul imaginilor, expresilor faciale, posturii corpului. Limbajul non-verbal se clasifică în:

14
 2.1. Limbajul iconic
2.2.Limbajul facial
2.3.Limbajul corpului
2.4.Limba tactilă (haptică)
2.5.Proxemic
2.6.Paralingv
3. Limbajul natural-reprezintă limba folosită în mod regulat de către persoane în viața de zi cu
zi. Este acel tip de limbaj pe care îl însușim încă de la naștere prin intermediul familiei, dar și
mai târziu în urma interacțiunii cu persoanele din jurul nostru.
4. Limbajul artificial-reprezintă acel limbaj creat și folosit într-un mod conștient, având o
exprimare diferită față de limbajul natural cu scopul atingerii unui obiectiv.
4.1. Limbajul matematic
4.2. Limbaj de programare
4.3. Limbaj muzical
5.Limbajul animalelor
Copilul este capabil să își comunice cerințele biologice, să se concentreze și să își controleze
atât propriul comportament, cât și pe cel al celorlalți prin utilizarea corectă și adecvată a
limbajului verbal. El poate folosi limbajul pentru a-și reprezenta universul în mod simbolic și
pentru a gândi mai abstract nivelul experienței directe, imediate.Individul trebuie să aibă un
anumit nivel de dezvoltare cognitivă, precum și un anumit nivel de dezvoltare motorie pentru
a dobândi cu succes limbajul verbal.
Comunicarea este doar un aspect al vorbirii verbale. În organizarea experienței, ea este
componenta fundamentală. Copilul își poate comunica cerințele biologice, poate capta atenția
și poate exercita controlul atât asupra propriului comportament, cât și asupra celorlalți,
utilizând limbajul verbal în mod corect. El poate folosi limbajul verbal pentru a reprezenta
universul în mod simbolic și pentru a gândi în mod abstract, deasupra nivelului experienței
directe, imediate.

1.5. Dezvoltarea limbajului la vârsta preșcolară

Comunicarea nevoilor, sentimentelor, emoțiilor etc. este posibilă prin intermediul limbajului.
Limbajul verbal este specific doar omului fiind o formă de comunicare și satisfacere unor
nevoie într-un mod mult mai rapid. Limba este cum spunea Lucian Blaga „limba nu este

15
statică, imobilă, ea se dezvoltă, se îmbogățește și se complică nu numai din punct de vedere
al structurii lexicale și gramaticale, dar și al sensului și semnificației sale”. În grădiniță
studierea limbii române se realizează prin activități organizate începând cu grupa mică (3-4
ani). Prin intermediul procesului de învățământ, dar și a interacțiunii cu ceilalți copii,
preșcolarul dobândește diferite aspecte ale limbii, ajutându-l să-și dezvolte diferite forme și
funcții ale acesteia. Cercetătoarea C. Bodea Hațegan [14] subliniază faptul că la început
copilul dobândește un limbaj situativ, adică de cele mai multe ori este exprimat prin
intermediul dialogului, cuprinzând răspunsul la diferite întrebări adresate de către părinți sau
cereri ale copilului pentru satisfacerea anumitor nevoie de moment. Pentru a putea înțelege
toate cuvintele și propozițiile folosite de către preșcolar este nevoie de o cunoaștere de către
cei dragi care iau parte la acel dialog sau de o anumită situație cunoscută de către aceștia. În
grădiniță, la grupa mică trebuie respectat acest caracter situativ al limbajului, precum și
caracterul concret al operațiilor mintale ale acestuia, tocmai de aceea toate activitățile de
educare a limbajului, unde predomină activități de povestire a educatoarei, precum și
repovestirea acestora de către copii, trebuie desfășurate cu ajutorul materialului intuitiv
(planșe, cărți ilustrate, imagini din poveste). Cercetătoarea C. Bodea Hațegan [14] aduce în
atenție faptul că la această vârstă este structurat aspectul morfologic al dezvoltării limbajului,
iar mai târziu se adaugă aspectul sintactic. De asemenea, cercetătorii U. Șchiopu și E. Verza
[164] fac referire și în ceea ce privește pronunția la această vârstă, și anume, în ciuda faptului
că se identifică un progres în acest sens, apar și diferite dificultăți, cum ar fi eliziunea (uitarea
unei silabe sau a unui sunet), metateza (modificarea locului unui sunet), formularea unor
propoziții simple, multiplicarea sunetelor, înlocuirea cuvintelor mai complexe cu unele mai
simple. Conform cercetătoarei C. Bodea Hațegan [14] odată cu înaintarea în vârstă, copiii
ajung să asimileze mult mai ușor și mai rapid acțiunile concrete și fixarea acestora în plan
mental fără a mai fi necesar suportul material intuitiv. Astfel, preșcolarul trece de la un limbaj
situativ la cel contextual, care este mult mai coerent, având un rol dominant față de celălalt
tip de limbaj. Prin intermediul acestui limbaj, persoana care ascultă nu mai este nevoită să
cunoască ideile sau situația la care face referire copilul, deoarece acesta comunică toate
aspectele fără a mai primi ajutorul celor din jur. Dacă limbajul cu caracter situativ era sub
formă de dialog, limbajul persuasiv se realizează sub formă de monolog, preșcolarul
povestind diverse întâmplări văzute în urma plimbărilor sau diferite aspecte din activitatea
acestuia. Pentru a îmbunătăți și a exersa acest limbaj, cadrul didactic trebuie să adreseze
întrebări copilului bine formulate pentru a-l ajuta pe acesta să-și organizeze mental toate
ideile relatate, având ca și scop formarea unei gândiri logice. În timp copilul de 4-5 ani își

16
însușește un alt limbaj, și anume, limbajul interior (limbajul pentru sine). Prin intermediul
acestui limbaj, preșcolarul își planifică mintal întreaga activitate practică. Atunci când elevul
întâmpină dificultăți specifice în diverse activități și se află în situația de a gândi cu voce tare,
este foarte probabil ca acest limbaj să apară. Pentru ca elevul să pronunțe corect sunetele și
cuvintele, să își îmbogățească vocabularul, să vorbească cursiv și expresiv trebuie să avem în
vedere o bună funcționare a aparatului fonoarticulator, ale analizatorului verbomotor și a
celui auditiv, precum și a particularităților gândirii. Privind aspectele de mai sus se poate
evidenția faptul că aceasta etapă de vârstă are o deosebită importanță în ceea ce privește
dezvoltarea limbajului la copii, precum și a gândirii. Învățământul din grădiniță, în ansamblul
său, subliniază posibilitatea și importanța încurajării limbajului oral în strânsă coordonare cu
activitățile de vorbire, pronunție și exprimare.

În acest sens, accentul este pus în primul rând pe activitățile de comunicare, vorbirea liberă,
dezvoltarea abilităților de exprimare ordonată a ideilor și învățarea structurii gramaticale a
limbii. Comportamentul verbal al preșcolarilor trebuie încurajat, de aceea este important ca
activitatea educativă să se desfășoare într-un mod în care să-i încurajeze să se implice activ în
activități atât la nivel verbal, cât și mental. (Cerghit, I., 2006, pag. 56)

Dezvoltarea limbajului preșcolarilor este foarte importantă atât pentru dezvoltarea generală a
personalității lor, precum și pentru capacitatea lor de a se integra în școală. Lipsa abilităților
lingvistice ar duce la o dezvoltare lentă a personalității copilului, ar schimba modul în care
acesta interacționează cu ceilalți și cu lumea din jurul său, l-ar face să devină mai izolat, i-ar
lipsi o influență instructiv-educativă specială (grădiniță, școală) și l-ar împiedica să fie
pregătit să se implice în activitățile sociale.

1.6. Rolul educatoarei în dezvoltarea limbajului

Pentru ca elevul să își dezvolte și să-și îmbogățească limbajul, dar și învățarea corectă a
vorbirii de către acesta un rol important îl constituie cadrul didactic, mai precis educatoarea.
Trebuie avut în vedere aspectul că orice cuvânt rostit de către educatoare este repede perceput
de către copil, pentru aceasta trebuie respectate anumite reguli.

Educatoare trebuie:
-Să își însușească o dicție corectă;
-Să aibă un limbaj adecvat;
-Să formuleze propoziții clare și logice;

17
-Să aibă o poziție corectă față de copiii pentru a fi auzită corect de către aceștia;
-Să vorbească coerent și pe înțelesul copiilor.

Educatoarea este cea care le stimulează elevilor vorbirea necesară pentru comunicare și
cunoașterea vieții cotidiene, îmbunătățind totodată exprimarea copiilor, corectându-le
pronunția, extinzându-le vocabularul și ajutându-i în dobândirea practică a structurii
gramaticale a limbii române, utilizând limba ca instrument de educație: intelectuală, morală și
estetică. De asemenea, cadrul didactic trebuie să fie conștient de faptul că la această vârstă
comportamentul preșcolarului se caracterizează printr-o impulsivitate mai redusă, o gamă mai
largă de sentimente emoționale, procese intelectule în curs de dezvoltare intensă, dorința de
cunoaștere, procese volitive în curs de dezvoltare, precum și sporirea receptivității. Prin
intermediul procesului instructiv-educativ, datorită unei varietăți de activități bine organizate
de către educatoare are loc dezvoltarea comunicării preșcolarului cu adultul. (Vasile M, 2020)
Dezvoltarea limbajului, precum și dobândirea corectă a limbii române nu trebuie realizată
doar în activitatea de educare a limbajului, ci în cadrul tuturor activităților ale procesului
instructiv-educativ. În ceea ce privește perfecționarea trăsăturilor fonetice, lexicale și
gramaticale are loc prin activități de educare a limbajului, în cadrul celor 3 ani de grădiniță,
iar folosirea diferitelor metode în această activitate îndeplinesc diferite scopuri. Atât
observarea diferitelor obiecte din mediul înconjurător precum și lectura după imagini sunt în
concordanță cu convorbirea. Pentru a îmbogăți vocabularul copiilor este folosită ca și metodă
didactică observarea, deoarece prin intermediul acestei metode preșcolarii își formează
anumite reprezentări despre obiectele din mediul lor înconjurător. Pentru fixarea unor
terminologii specifice în vocabularul lor, educatoarea pune preșcolarilor o serie de întrebări
pentru a explica rezultatele observațiilor lor și sentimentele lor față de obiect. (Vasile M.
2020, pg. 4). Memorarea unei poezii, în cadrul activității de educare a limbajului are ca și
obiective să învețe cum să transmită corect ideile din punct de vedere al lexicului și al
sintaxei, precum și îmbogățirea vocabularului activ cu noi cuvinte și expresii. Convorbirea
are drept scop formarea capacității de a lua parte la o discuție dintre două sau mai multe
persoane, iar jocurile didactice urmăresc evaluarea progresului preșcolarilor în ceea ce
privește însușirea vocabularului al limbii române. Povestirile reprezintă acele activități care
urmăresc dezvoltarea capacității de ascultare activă a unui mesaj oral în vederea înțelegerii și
receptării acestuia.

18
1.7. Tulburări de limbaj
Învățarea limbajului reprezintă o activitate care necesită mult timp și efort din partea unei
persoane. Acest lucru se datorează faptului că recepționarea și comunicarea de informații este
una dintre cele mai dificile abilități umane. Există persoane care se luptă să stăpânească actul
vorbirii din cauza unor probleme de coordonare a aparatului fono-articulator, și astfel se
confruntă cu tulburări de limbaj. Prezența tulburărilor de limbaj și de comunicare este
indicată de orice dereglare, oscilație sau perturbare a modului în care se realizează funcțiile
limbajului. Gherguța, A. [65]. Persoanele cu tulburări de limbaj pot prezenta complicații de
personalitate, de comportament și neuropsihice. Toate aceste probleme din cauza faptului că
tulburările de limbaj au un impact negativ asupra comportamentului oamenilor, atât pentru că
le limitează capacitatea de a se exprima, cât și din cauza unei frici generale, ceea ce îi
împiedică să-și atingă potențialul maxim.
Conform lui E. Verza [175, 176] aceste tulburări se pot manifesta în orice moment al
perioadei ontogenetice, deși majoritatea acționează în timpul primelor etape de dezvoltare și
pot fi tratate în acel moment.
Tulburările ale limbajului oral și cele de articulație sunt cele mai întâlnite și acestea includ
modificarea anumitor sunete, precum și înlocuirea, omiterea și inversarea acestor sunete, atât
în vorbirea spontană, cât și în vorbirea reprodusă. Tulburările de limbaj se diferențiază pe
baza caracteristicilor ale vorbirii fiecărei persoane, precum și a caracteristicilor
psihofiziologice de vârstă (unele persoane vorbesc în mod inteligibil, expresiv, în timp ce
altele vorbesc mai încet sau în mod inaudibil). Este foarte important să se facă o distincție
clară între particularitățile lingvistice individuale fiecărui individ și tulburările de limbaj.
Primul indiciu care ne arată că un copil are tulburări de limbaj reprezintă faptul că
dificultățile de vorbire apar mult mai frecvent decât ar fi de așteptat pentru un copil de vârsta
respectivă. În acest sens, este foarte importantă tratarea acestor tulburări de limbaj cât mai
curând posibil, la scurt timp după ce acestea apar. Deprinderile de exprimare greșită ale
copiilor pot fi complet înlăturate și înlocuite cu abilități de vorbire adecvată, deoarece aceste
nu sunt atât de adânc înrădăcinate, spre deosebire de adulți. Întrucât tulburările de vorbire nu
sunt o problemă care îi afectează în mod deosebit pe cei mici, eliminarea lor este facilitată
într-o mare măsură. De asemenea, sistemul nervos prezintă o plasticitate unică în această
perioadă, permitând o adaptare rapidă la situații noi, ceea ce asigură și mai mult succesul
terapeutic în această perioadă. În ciuda eforturilor cadrelor didactice de a preveni și de a trata
tulburările de vorbire ale copiilor, părinții au datoria de a fi responsabili de această situație.

19
Adoptarea unei metode educaționale comune, atât în grădiniță, cât și în familie, poate ajuta la
dezvoltarea personalității copiilor. Deși cadrele didactice iau măsuri pentru a preveni și a trata
tulburările de vorbire, dacă familia nu sprijină sau nu dorește să coopereze, intervențiile sunt
întârziate sau devin ineficiente , iar efectele pot fi, în cel mai rău caz nule. Astfel, se poate
spune că prevenirea și tratarea tulburărilor de vorbire la copii sunt probleme complexe care
pot fi rezolvate prin îmbunătățirea comunicării dintre cadrele didactice, părinți, logopezi,
medici.
Orice tulburare, sub orice formă, care are un impact negativ asupra vorbirii sau a percepției
limbajului intră în clasa tulburărilor de limbaj. Aceasta include deficiențele de înțelegere și
exprimare orală, de citire și scriere, de expresie facială și de articulare.
,,Prin tulburările de limbaj înţelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la
manifestările verbale tipizate unanim acceptate în limba uzuală, atât sub aspectul reproducerii
cât şi al perceperii” (M. Guţu, 1975, pg. 50).
Comunicarea de tip verbal cuprinde următoarele funcţii: (Pichon):
 Funcţia apetitivă –dorința de a vorbi;
 Funcţia ordonatoare pentru a-și însuși și organiza sistemul de semne pe care îl
folosesc persoanele din jur;
 Funcţia de realizare permite comunicarea cu o altă persoană prin cuvinte vorbite
sau scrise.
Atunci când una dintre cele trei funcții este afectată, apare un tip specific de tulburare numită
tulburare de limbaj.
Tulburările funcțiilor apetitive, care sunt mai frecvente la copii, includ mutismul total sau
selectiv, precum și cele determinate de dezvoltarea întârziată a acestei funcții.
Vorbirea întârziată, tulburarea vorbirii primare, precum și bâlbâiala sunt exemple de tulburări
ale funcțiilor ordinale.
Dislalia, dizartria sau alte tulburări de articulare sunt cauzate de tulburările funcției de
realizare.
DSM-5 [90] și C. Bodea Hațegan [14] clasifică aceste tulburări de limbaj și comunicare
astfel:

1. Tulburări de limbaj- Copilul este incapabil să dobândească limbajul (vorbirea, scrierea, etc.)
din cauza deficiențelor în ceea ce privesc abilitățile de înțelegere și exprimare. Această
tulburare constă în exprimarea printr-un vocabular activ limitat, abilități limitate de
conversație și o lipsă a componentelor expresive și receptive ale limbajului. [90, 14];

20
 2. Tulburarea sunetelor vorbirii- defectele fonologice și problemele de coordonare a mușchilor
și a părților aparatului fonoarticulator duc la o reducere a înțelegerii vorbirii sau la
incapacitatea de a se exprima verbal.

3. Tulburarea de fluență (bâlbâiala)-se manifestă prin repetarea silabelor și a sunetelor,

prelungirea cuvintelor, pauze nepotrivite în timpul vorbirii, tensiune corporală în timpul
articulării etc.;

4. Tulburări de comunicare socială- dificultatea de a dobândi informații sau de a interacționa

cu alte persoane; dificultatea de a identifica conținutul verbal și non-verbal pentru a se potrivi
contextului de comunicare; dificultatea de a respecta regulile conversației; dificultatea de a
înțelege informațiile non-explicite (glume, aluzii, conotații etc.).

Clasificarea tulburărilor de limbaj care au în vedere factorii anatomo-fiziologici, lingvistici,

etiologici, simptomatologici și psihologici a fost propusă de E. Verza în 2003:

A.Tulburări de pronunție sau articulație a.Dislalia

b.Rinolalia
c.Disartria
B.Tulburări de ritm și influență a vorbirii a.Bâlbâială
b.De coree
c.Tulburări de bază
d.Aftongia
e.Tumultus sermonis
f.Logonevroza
g.Tahilalia
h.Bradilalia
C.Tulburări de voce a.Afonia
B.Disfonia
c.Fonoasteia
d.Mutația patologică a vocii
D.Tulburări ale limbajului citit-scris a.Dislexia-alexia
b.Disgrafia-grafia
E.Tulburări polimorfe a.Afazia

21
 b.Alalia
F.Tulburări de dezvoltare a limbajului a.Mutism psihogen
b.Mutism electiv
c.Mutism voluntar
d.Retard sau întârziere în dezvoltarea
generală a vorbirii
e.Disfuncțiile verbale din autismul infantil de
tip Kanner
G.Tulburări ale limbajuli bazat pe a.Dislogia
disfuncțiile b.Bradifazia
psihice c.Jaronofazia
d.Ecolalia

Cea mai răspândită tulburare de limbaj este dislalia, care constă în omiterea, inversarea,
substituirea sau distorsionarea sunetelor vorbirii. Putem face diferența între dislalia
patologică și cea fiziologică (pelticismul) în perioada procesului de formare a limbii. În
funcție de vârsta copilului și de persistența tulburării de vorbire, este posibil să se stabilească
dacă dislalia are o natură fiziologică sau patologică. Tulburările articulare, chiar și cele de
origine fiziologică, care durează după vârsta de patru ani nu dispar de la sine. Potrivit
cercetătorilor E. Jurcău și N. Jurcău [84], E. Verza [175], ele persistă un mod defectuos de
vorbire și impun tratament logopedic. Pentru a evita și a trata aceste tulburări, sunt necesare
exerciții de logopedie, datorită naturii și specificității fiecărei tulburări de limbaj. Cu cât se
începe mai devreme tratamentul logopedic, cu atât va fi mai benefic, vârsta ideală fiind de 3-
4 ani. Cercetători precum E. Verza [175], A. Cucer [47], A. Nosatîi [110], D. Ponomari
[131], I. Mititiuc [97] subliniază faptul că preșcolarii care au tulburări de vorbire simt că nu
se pot exprima clar. Ca urmare, copilul poate prezenta în cele din urmă un comportament
instabil care are un impact atât asupra personalității sale, cât și asupra interacțiunilor cu
adulții: hipersensibilitatea afectivă, excitabilitatea psihomotorie, epuizarea intelectuală și
fizică, tendința de a-și supraestima propria capacitate de acțiune etc.
E. Vrăsmaș, V. Preda, I. Bărbuceanu, A. Racu, D. V. Popovici subliniază faptul că tulburările
de limbaj sunt predispuse la dereglări severe în ceea ce privește funcția de reglare și
autoreglare a limbajului în absența unui tratament adecvat, împiedicând organizarea corectă a
vieții psihice. Încrederea care apare în fața acestor provocări are un impact asupra capacității

22
copilului de a se dezvolta pe deplin. În plus, capacitatea copilului de a recunoaște și de a-și
exprima propriile sentimente și trăiri este afectată de lipsa interacțiunilor sociale, precum și
dezvoltarea proprie a limbajului copilului. În ceea ce privesc preșcolarii care suferă de
dislalie s-a remarcat faptul că aceștia se confruntă frecvent cu probleme de procesare auditivă
chiar și atunci când nu au deficiențe de auz, deoarece nu folosesc analizatorii auditivi pentru a
procesa informațiile care le sunt furnizate. Pierderea memoriei este o altă deficiență mentală.
Memoria de lucru la copiii cu tulburări de vorbire este mai puțin dezvoltată decât la copiii
fără tulburări de vorbire, conform unei cercetări efectuate de L. Archibald și S. Gathercole în
2006. Problemele memoriei de lucru sunt observate cu 50% mai frecvent la copiii cu dislalie
decât la copiii care se dezvoltă normal. J. Montgomery a prezentat în 2002 concluziile
studiului său asupra copiilor cu tulburări specifice de limbaj și afirmă că preșcolarii prezintă
nu numai dificultăți generale de procesare/achiziție a limbajului, inclusiv dificultăți lexicale,
morfologice, semantice, sintactice și de înțelegere a limbajului, ci și deficite ale memoriei
verbale de lucru.
În concluzie, cel mai răspândit tip de tulburare de limbaj reprezintă problemele de pronunție
la vârsta preșcolară, iar pe măsură ce are loc înaintarea în vârstă, frecvența acestora scade.
Acest lucru se datorează faptului că aparatul fono-articulator și sistemele cerebrale se
maturizează, dar se întâmplă și ca urmare a programelor logopedice sistematice care vizează
factorii declanșatori.

CAPITOLUL II

POVESTIREA EDUCATOAREI

23
1.1. Aspecte generale
Dezvoltarea limbajului unui copil poate folosi o varietate de metode, una dintre metodele
folosite este metoda povestirii prin utilizarea mijloacelor de comunicare. Cum sugerează și
denumirea ei, aceasta oferă șansa de a relata detaliat diverse întâmplări, de a istorisi și de a
nara. „Povestirea oferă un mijloc de a dezvălui elevilor valenţele multiple ale conţinutului
unei teme, în special cele cu mare forţă evocatoare, care au rol educativ şi dezvoltă trăiri
emoţionale”. Povestirea se realizează prin intermediul altor metode de predare, nu acoperă
singură întreaga activitate. Eficientizarea povestirii depinde de claritatea expunerii, modul în
care sunt gestionate emoțiile, limbajul, vocabularul adecvat, un ton relevant etc. Pentru a
răspunde cerințelor didactice și, în același timp, pentru a capta atenția elevilor, sunt necesare
exerciții de pregătire. O povestire prezentată într-un mod nereușit nu ajută la capacitatea
elevilor de a o reproduce, nu stârnește emoțiile dorite în sufletele acestora și nu ajută la
dezvoltarea abilităților de învățare. Ca tip specific de activitate, povestirile oferă
oportunitatea de a exersa vorbirea într-un mod sporit. În funcție de gradul de intervenție
creatoare, aceste povestiri pot luat mai multe forme. Astfel, povestirile unor întâmplări,
basme, texte literatre realizate de către cadrul didactic sunt cele mai accesibile pentru elevi,
deoarece au un conținut educativ și o valoare artistică și, de asemenea, nu presupune o
implicare creatoare a acestora în acest tip de activitate.
La o vârstă preșcolară, povestirea are un impact semnificativ în apropierea elevilor de textele
literare. Acest lucru se poate realiza dacă educatoarea reușește să aleagă din literatura română
și universală opere atractive și accesibile copiilor, opere care să le trezească emoții și
sentimente și cu impact benefic asupra dezvoltării morale și estetice. Se pune accent foarte
mult pe acest aspect, deoarece în educația timpurie sunt texte care au un conținut ușor de
dobândit, dar fără a avea o valoare estetică. Literatura pentru copii este literatură adevărată, o
componentă a literaturii naționale și universale, nu conține doar texte ușoare și simpliste.
Povestirile sunt folosite ca și metodă didactică pentru a transmite cunoștințe, precum și pentru
a-i implica pe cei mici în activități care promovează dezvoltarea limbajului. De asemenea,
educatoarea le aduce la cunoștință o gamă largă de fapte și evenimente, precum și diferite
aspecte ale vieții și educă cu privire la aceste informații ce nu pot fi cunoscute prin experiența
lor proprie.

1.2.Tipuri de povestire

24
În funcție de cât de multă creativitate conține relatarea unei povestiri, aceasta va căpăta o
formă distinctă. În grădiniță sunt folosite două tipuri diferite de povestiri:
I.Povestirile educatoarei
II.Povestirile copiilor
Acestea oferă oportunitatea de a le arăta copiilor cum să vorbească clar, precis, expresiv,
încurajând în același timp îmbogățirea vocabularului lor.

I. Povestirile educatoarei
Acestea presupun prezentări ale unor opere literare create de către cadrul didactic și de
întreaga clasă, fie ca sarcină impusă, fie în timpul unor jocuri sau activități alese chiar de
preșcolari. Dacă în timp ce cadrul didactic relateaza povestirea, singura cerință a elevilor este
ca aceștia să înțeleagă mesajul textului, activitatea care urmează ar trebui să determine
participarea în ceea ce privește împărtășirea propriilor impresii, opinii, gânduri ale elevilor cu
privire la faptele relatate. Întreaga activitate se desfășoară mai eficient dacă li se dă frâu liber
să se exprime în timpul povestirii. De aceea, după ce educatoarea a terminat de povestit, are
loc o conversație liberă cu elevii pe această temă. Aceste povestiri prin conținutul lor ajută la
extinderea sferei de cunoștințe ale preșcolarilor prin:
a. Urmărirea atentă a conținutului povestirii
b. Identificare și urmărirea comportamentelor, precum și a trăsăturilor personajelor din
povestire
c. Identificarea relațiilor existente între personaje
Prin intermediul acestor povestiri, copiii învață cuvinte și expresii noi și flexibile, construcții
ritmice și de rimă, zicale, proverbe și structuri gramaticale adecvate, precum și despre
structura, bogăția și expresivitatea limbii.

1.2.1 Structura activității de povestire

Aceste activități de povestire ar trebui să fie organizate de către educatoare pe parcursul
unui an școlar, în conformitate cu obiectivele didactice sugerate și ar trebui să fie integrate
alături de alte activități de educare a limbajului. De asemenea, conținutul trebuie să fie ales cu
atenție, în conformitate cu obiectivele și cadrul de referință. Pregătirea pentru activitatea de
povestire cuprinde:

Concretizarea obiectivelor;

Stabilirea conținuturilor;
25
 O analiză asupra operei literare care urmează să fie povestită și modificarea acesteia
în funcție de specificul vârstei copiilor;
Realizarea planului povestirii care cuprinde: ordinea cronologică a episoadelor,
identificarea trăsăturilor personajelor, stabilirea fragmentelor care ar trebui învățate;
Pregătirea materialului didactic necesar;
Etapele activității de povestire:
1. Momentul organizatoric al activității, care cuprinde:
o
Pregătirea unui spațiu amenajat pentru activitatea de povestire
o
Crearea și prezentarea materialului necesar pentru activitate, precum și a
mijloacelor audio-video
2. Desfășurarea propriu-zisă a activității
Această etapă cuprinde mai multe secvențe:
a) Introducerea în activitate- reprezintă etapa cea mai importantă în ceea ce privește
succesul povestirii. Unul dintre cei mai importanți factori în atingerea obiectivelor
propuse este captarea atenției copiilor. Captarea atenției copiilor are un rol
fundamental în atingerea obiectivelor propuse. Metodele și procedeele didactice
propuse de către educatoare trebuie să varieze în funcție de vârsta preșcolarilor,
precum și de complexitatea conținutului. Pentru o înțelegere mult mai profundă a
textului de către preșcolari se pot folosi marionete, diverse jucării, siluete, păpuși,
tablouri sau ilustrații, imagini din povestire, desene.
b) Expunerea povestirii de către cadru didactic:
o Debutează cu anunțarea titlului și a autorului povestirii;
Pentru a menține interesul copiilor și pentru a asigura motivația pentru învățare,
prezentarea conținutului povestirii trebuie să fie atât clară, cât și accesibilă pentru ei.
În vederea obținerii unei expresivități expunerii, educatoarea trebuie să aibă în vedere
anumite aspecte, cum ar fi:
a. Inflexiunea vocii
b. Modificarea ritmului vorbirii în timpul povestirii
c. Respectarea pauzelor logice, psihologice şi gramaticale
d. Repetiții
e. Folosirea mimicii și gesticulației adecvate
f. Folosirea tehnicilor de imitație adecvate
g. Folosirea materialelor didactice

26
 Pentru a le menține atenția, pentru a le stârni curiozitate sau pentru a genera starea
emoțională adecvată conținutului, educatoarea poate alterna cu dialoguri scurte adresate
preșcolarilor. De asemenea, cadrul didactic trebuie să intre în rolul personajelor din povestire
pentru a transmite emoții copiilor. În timpul expunerii, educatoarea ar trebui să le prezinte
preșcolarilor diverse imagini ce sugerează momente din conținut cu scopul de a ușura astfel
asimilarea acestuia și să folosească diferite marionete, siluete, păpuși sau alte mijloace
didactice. Ritmul de desfășurare a povestirii trebuie să fie adecvat și adaptat la stilul de
scriere al autorului pentru o bună înțelegere a conținutului.

3.Încheierea activității având drept scop fixarea conținutului:

o
Întipărirea momentelor principale din povestire cu ajutorul întrebărilor
adresate de către educatoare și, de asemenea, cu ajutorul materialelor
didactice, fără intenția de a repovesti întregul conținut
o
Integrarea cunoștințelor nou-învățate în cadrul cunoștințelor dobândite
anterior. Pentru a realiza această integrare, cadrul didactic aduce în atenția
elevilor povestiri asemănătoare.
o
Imitarea anumitor gesturi și mișcări caracteristice personajelor, care sunt
preferate de copii.
o
La alegere, copiii vor reda printr-un desen un personaj sau un eveniment
din povestire care i-a impresionat pe ei cel mult.

II.Povestirile copiilor
Povestirile preșcolarilor se pot realiza în două metode:
1.Repovestirea
2. Povestire creată de către preșcolari

1.Repovestirea
Repovestirea este un tip de activitate care încurajează mai multă verbalizare în rândul
elevilor și le oferă posibilitatea pentru exersarea actului vorbirii, pentru lărgirea orizontului
de cunoaştere şi implicarea activă a acestora.
Acest tip de povestire îmbunătățește raționamentul logic, memoria și abilitățile de
comunicare liberă a preșcolarilor.
Pentru această metodă, preșcolarii au sarcina:
 Să relateze o serie de evenimente, reale sau imaginare, în ordine cronologică;

27
  Să evidențieze trăsăturile personajelor;
 Să aprecieze fapte ale personajelor;
 Să transmită sentimente și gânduri cu privire la personaje și întâmplări;
 Să precizeze care este personajul lui preferat, pe care îl consideră model drept de
urmat din povestire și să argumenteze alegerea făcută;
Contribuțiile proprii ale preșcolarilor în ceea ce privește repovestirea sunt minime, deoarece
ei nu fac nimic altceva decât să repete conținutul textului relatat de către cadrul didactic într-
un mod mai succint sau mai amănunțit.
Pentru ca elevii să reușească să repovestească conținutul unui text totul depinde de
înțelegerea și însușirea povestirii de către aceștia.
Povestirea educatoarei și repovestirea pot fi relatate într-o varietate de moduri:
a. Repovestirea pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau episoadele întâmplării din povestire;
b. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;
c. Repovestire pe baza unui text citit.
d. Repovestire liberă;
Atât repovestirea cu ajutorul unor tablouri, cât și repovestirea pe baza unui plan verbal îi
sprijină pe copii în ceea ce privește povestirea acestora.

a. Repovestirea pe baza unor tablouri

Acest tip de repovestire conține următoarele etape:
1. Începutul activității- se realizează prin anunțarea titlului, respectiv a autorului povestirii
2.Povestirea propriu-zisă -redarea succintă a conținutul textului
3. Repovestirea-preșcolarii vor repovesti întâmplări folosind ilustrații sau tablouri care
evidențiază o scenă importantă din conținutul textului, iar în cazul în care ceilalți copii sunt
solicitați, aceștia pot completa expunerea.
4. Repovestirea completă
Întreaga repovestire este realizată de unul sau doi copii. În cazul în care sunt folosite mai
multe ilustrații, atunci narațiunea este mult mai improvizată.
b.Repovestire pe baza unui plan verbal în conformitate cu etape logice din narațiune
Aceste relatări conduc în mod natural spre o narațiune liberă. Educatoarea are datoria de a
elabora un plan concis și accesibil ce delimitează evenimentele din poveste. Planul trebuie să
fie mai simplu sau mai complex, în funcție de grupa de vârstă. Planul verbal ar putea apărea
sub forma unor întrebări, accesibile preșcolarilor. Cadrul didactic descrie planul verbal folosit

28
de copii cu scopul de a repovesti. Este posibil să fie necesare detalii semnificative în grupa
mare, cât și pregătitoare, iar unele întrebări pot solicita explicații și o înțelegere a faptelor.
Etapele activităţii:
1. Momentul organizatoric a activității: crearea unui climat favorabil pentru o bună
desfășurare a activității și pregătirea materialului didactic necesar.
2. Desfășurarea activității:
I.Începutul activității presupune:
 Educatoarea le arată elevilor ilustrații din conținutul textului care trebuie
repovestit pentru ca aceștia să identifice și să numească autorul și titlul acesteia;
 Educatoarea aduce în fața elevilor un personaj din povestire
 Elevii vor audia o întâmplare din povestire
 Prezentarea unui spațiu amenajat ce reprezintă locul desfășurării acțiunii
II.Repovestirea conținutului- Datorită unui plan verbal pe care cadrul didactic l-a
stabilit anterior, conținutul textului este povestit în mai multe părți.
c.Repovestirea pe baza unui text citit
Deoarece preșcolarilor le este greu să fie atenți la un text lung, cadrul didactic are datoria de a
alege un text având ca și scop determinarea curiozității și captarea atenției acestora. Pentru o
mai bună înțelegere a textului, educatoarea aduce în fața copiilor materiale didactice
accesibile și simple. Formatul întrebărilor trebuie să fie de așa natură încât preșcolarii să nu
poată răspunde doar cu un „da” sau „nu”. Momentele principale ale acțiunii din povestire se
stabilesc cu ajutorul întrebărilor și a răspunsurilor, iar pe urmă sunt aduse în atenție
personajele și trăsăturile acestora care reies din fapte și vorbe. Semantica cuvintelor și/sau a
expresiilor folosite în textul literar se discută, de asemenea, odată cu prezentarea textului
literar. Se recomandă reluarea întregului text (dacă nu este prea lung) sau cel puțin a unei
părți din el, după familiarizarea cu textul.
Următorul pas didactic este descifrarea și înțelegerea mesajului poveștii. La sfârșitul
activității pot fi actualizate și alte opere literare asemănătoare.

d. Repovestire liberă
Pentru acest tip de povestire contribuie la o imaginație mult mai bogată, precum și a abilității
de comunicare din partea copiilor. Ei repetă din nou povestea pe baza alegerilor lor și a ceea
ce simt în legătură cu evenimentele. Cu toate acestea, este important să se pună accentul pe
ordinea logică a evenimentelor și pe o exprimare clară și precisă.

29
B. Povestirile create de copii
Aceste povestiri îi ajută pe elevi să-și dezvolte imaginația, fluența și acuratețea exprimării,
precum și gândirea logică și creativă.
Aceste povestiri pot lua mai multe forme distincte:
a. Povestiri create pe baza unui şir de ilustraţii
b. Povestire cu început dat
c. Povestire pe baza unui plan dat
d. Povestire după modelul educatoarei.

a.Povestiri create pe baza unui şir de ilustraţii

Aceste povestiri trebuie să cuprindă între 3 și 5 ilustrații, să fie necunoscute de către
copii, să prezinte personajul principal al poveștii și să descrie momentele importante într-
o ordine logică. Ilustrațiile trebuie să respecte anumite cerințe:
o
Să fie atât simple, cât și accesibile preșcolarilor;
o
Să descrie elemente cât mai asemănătoare cu experiența copiilor;
o
Să aibă valoare estetică și creativă;
o
Formatul ilustrațiilor să fie în așa fel încât să fie vizibil de către toți copiii;
În ceea ce privește crearea povestirii de către copii trebuie introduse toate elementele
componente ale ilustrațiilor, și anume: fundalul acțiunii, personajele, acțiunile și gesturile
acestora. Evenimentele din povestire trebuie să respecte o ordine cronologică.

Etapele activității sunt:

1. Momentul organizatoric -asigurarea unui climat favorabil și pregătirea materialelor
necesare;
2. Desfășurarea propriu-zisă a activității, care cuprinde următoarele secvențe:
a.Introducerea activității ar trebui să le stârnească interesul copiilor, să le capteze atenția și să
îi determine să participe activ. Pentru a realiza acest lucru se folosește:
▪
Conversația liberă în concordanță cu tema selectată
▪
Aducerea în atenția elevilor a unui personaj familiar
▪
Prezentarea unei scene dintr-o poveste
b.Expunerea ilustraţiilor necesare la activitate care sunt folosite la activitate

30
 c.Dirijarea observației copiilor- educatoarea ghidează atenția copiilor prin
intermediul întrebărilor spre fiecare ilustrație. Copiii trebuie să fie foarte atenți la
fiecare imagine și să rețină anumite elemente din imagine, cum ar fi: locul
desfășurării acțiunii, personajele care iau parte la acțiune, precum și acțiunile lor
importante.
Această secvență a activității se realizează astfel:
-Mai mulți copii vor crea povestea pe mici fragmente în ordinea cronologică a
ilustrațiilor
-Povestirea creată va fi rostită în întregime de către un singur copil
-Pentru o mai bună reținere a povestirii, aceasta este rostită de către un alt copil
-La solicitarea cadrului didactic, copiii vor alege un titlu corespunzător pentru
povestea elaborată
3.Sfârșitul activității- presupune stabilirea moralei povestirii și de a actualiza o altă poveste
cu o temă asemănătoare cu cea creată de copii. De asemenea, se poate realiza un joc muzical
sau de mișcare.

b.Povestirile cu început dat

În cadrul acestei activități, copiii sunt rugați să creeze o poveste a cărui început este dat de
educatoare, folosind propriile abilități lingvistice. Trăsătura distinctivă a acestor activități este
schimbarea statutului copiilor: de la ascultători la povestitori, având drept sarcină să continue
întâmplarea pe care a început-o educatoarea.
Pentru o bună desfășurare a acestei acțiuni trebuie atinse anumite obiective:
-Copiii trebuie să asculte cu atenție expunerea povestirii relatată de către educatoare
-Copiii trebuie să rețină momentele principale ale povestirii educatoarei
-Copiii, cu ajutorul imaginației, vor crea anumite personaje și evenimente
- Povestirea în ordine cronologică și corectă a unor situații și persoane inventate.
Eficacitatea acestei activități depinde de calitatea introducerii făcute de educatoare și de
abilitățile pe care copiii le-au dezvoltat în activitățile precedente.
Începutul dat de către cadrul didactic are rolul de a:
-Capta atenția preșcolarilor
-De a da frâu imaginației
-Să specifice tema pe baza căreia preșcolarii ar trebui să creeze povestirea.

31
-să ofere subiectul pe care copiii ar trebui să-l abordeze în prezentarea lor; ca urmare, ar
trebui să sugereze detalii din viața copiilor și a adulților, fapte despre animale cu care
preșcolarii sunt familiarizați, etc.

Decizia educatorului de a întrerupe expunerea într-un punct care se potrivește cu intriga

povestirii și care le facilitează elevilor continuarea acesteia pe cont propriu contribuie la
reușita acestei activități. În momentul în care educatoarea întrerupe povestirea, aceasta va
trebui să le adreseze copiilor câteva întrebări ajutătoare sau să le ofere câteva sfaturi
suplimentare.
La finalul activității, cadrul didactic are drept sarcină evaluarea povestirile și evidențierea
celor mai reușite. De asemenea, aceasta ar trebui să redea o narațiune cu scopul de a servi
drept exemplu pentru cei mici, dacă niciuna dintre cele realizate de către aceștia nu respectă
cerințele educaționale.

c. Povestire pe baza unui plan dat

Etapele acestei activități include, de asemenea, organizarea, desfășurarea și finalizarea
activității. Pentru această activitate, educatoarea le oferă copiilor un plan dat, pentru a le
dirija atenția asupra detaliilor esențiale ale povestirii, într-o ordine logică, precum și asupra
acțiunilor și trăsăturilor importante ale personajelor.
În funcție de nivelul grupei, acest plan poate fi fie mai concis, fie mai elaborat.
Planul poate fi prezentat sub formă de titluri sau de propoziții interogative.

d. Povestire după modelul educatoarei

Se poate organiza încă din grupa mare, când elevii și-au dezvoltat corespunzător abilitățile de
vorbire.
Această activitate cuprinde următoarele etape:
1. Pregătirea pentru activitate
2. Derularea propriu-zisă a activității, care cuprinde:
Introducere în activitate- anunțarea atât a temei, cât și a obiectivelor propuse
Prezentarea povestirii-model de către cadrul didactic. Tema narațiunii ar trebui să fie simplă,
relevantă pentru experiențele de viață a copiilor și educativă.
Expunerea povestirii create de copii- poate fi spre exemplu o întâmplare din viața lor de zi cu
zi
Evaluarea povestirii

32
 ❖
În funcție de exemplul dat de către cadrul didactic, copiii abordează diverse teme cum
ar fi: evenimente din viața lor de zi cu zi, a familiei, a prietenilor, a altor persoane,
precum și povestiri despre animale;
Copiii trebuie să inventeze locuri, fapte și scenarii care ar putea exista în lumea reală, în
viitor, în desene animate sau în vise. Cadrul didactic trebuie să stimuleze creativitatea și
imaginația elevilor și urmărește, de asemenea, să le insufle valori morale și sociale prin
mesajele incluse în povestirile create de către aceștia.
3. Încheierea activităţii

1.3. Rolul povestirilor în dezvoltarea limbajului la copii

Povestirea reprezintă o activitate dirijată în grădiniță, având rolul de a satisface curiozitatea
și afecțiunea preșcolarilor, stârnește interesul și stimulează imaginația. Ca tip specific de
activitate, povestirea oferă un cadru optim de exersare a actului vorbirii. Povestirile au multe
beneficii asupra abilităților de alfabetizare, permițându-le copiilor să devină mai buni
ascultători și cititori, extinzându-și în același timp vocabularul (Agosto, 2016). De asemenea,
au beneficii și în ceea ce privește dezvoltarea psihosocială a copilului, creându-i un element
de empatie și de autoexprimare. (Nishioka, 2016). Temele operelor literare povestite copiilor
prin intermediul povestirilor variază în funcție de vârsta acestora. Astfel, povestirile pentru
grupa mică trebuie să fie scurte, accesibile și concepute pentru a stimula afectivitatea
copiilor, precum și dezvoltarea unor comportamente adecvate. Începând cu vârsta de 4 ani,
povestirile au scopul de a le prezenta copiilor diverse exemple din viața reală. În ceea ce
privește grupa mare, acestea devin mult mai complexe fiind menite să-i ajute pe copii să
învețe să facă distincția între lumea reală și domeniul imaginației, precum și să își dezvolte
abilitățile de comunicare. Principalul rol pe care îl au povestirile în ceea ce privește
personalitatea copiilor reprezintă capacitatea de a construi caractere puternice.
Povestirile lărgesc orizonturile copiilor și îi ajută să își îmbunătățească următoarele procese
psihice datorită varietății și profunzimii ideilor pe care le includ:
1. Gândirea logică -prin stabilirea succesiunii logice a întâmplărilor din poveste
2. Memoria voluntară -prin întipărirea derulării întâmplărilor din povestire și prezentarea
acestora într-o ordine cronologică alături de cadrul didactic.
3. Imaginația -prin realizarea unor imagini cu ajutorul reprezentărilor, precum și a
experiențelor cognitive anterioare ale preșcolarului

33
4. Limbajul -reprezintă principalul mijloc de comunicare. Atât limbajul cât și gândirea
interacționează între ele și se formează ca un întreg între transmiterea de informații și funcția
cognitivă. Limbajul reprezintă principalul suport în vederea dezvoltării gândirii, iar nivelul de
dezvoltare lingvistică corespunde nivelului de dezvoltare mentală.
5. Atenția -prin intermediul acesteia preșcolarii rețin numele personajelor, succesiunea
evenimentelor, diferite trăiri comportamentale ale personajelor, fragmente din povestire, etc.
Prin intermediul acesteia, preșcolarii au o atenție sporită în ceea ce privesc întâmplările din
poveste, memorează, analizează și compară diferite trăsături și comportamente ale
personajelor, precizând relații între fapte și personaje. Copiii care ascultă cu atenție
povestirile se familiarizează cu structura, bogăția și expresivitatea limbii, învață cuvinte cu
sens propriu și figurat, proverbe, rime, construcții ritmice.
Povestirea constituie metoda cea mai des folosită în ceea ce privesc activitățile de
îmbunătățire a abilităților de comunicare, datorită valorii sale formativ-educativă.
Ajută în dezvoltarea conștiinței morale pe măsură ce învață despre trăsăturile de caracter,
identifică modele de urmat în viață și manifestările atât bune, cât și rele. Astfel, în aceste
povestiri apar comportamente negative, cum ar fi neascultarea de părinți, încăpățânarea,
precum și consecințele acestora. Din faptele personajelor, copiii învață că trebuie să asculte
de părinți, să nu fie niciodată încăpățânați și să se adapteze la regulile impuse de societate.
Este avantajos pentru el să se implice, să vină cu soluții în rezolvarea problemelor întâlnite în
poveste și să continue narațiunea din punctul său de vedere.
Povestirile îi ajută pe elevi să învețe ce înseamnă curajul, bunătatea, respectul. Le
demonstrează faptul că, de cele mai multe ori greutățile sunt necesare pentru ca binele să
triumfe asupra răului, așa cum este și în realitate. Așa cum există oameni care sunt pregătiți
să facă orice pentru a reuși, tot așa există și personaje curajoase care depun întregul efort
necesar către succes. Copilul ar putea descoperi valoarea prieteniei și lucrurile bune din
viață. De asemenea, va face tot efortul pentru a fi mai prietenos, mai bun, mai tolerant
asemenea personajelor din povești. Copilul, încă din primii ani de viață este capabil să facă
distincția între conceptul de bine și rău. Tânărul este conștient de faptul că anumite norme și
comportamente trebuie respectate, deoarece nicio societate nu poate funcționa în lipsa lor. De
asemenea, își va da seama că, dacă încalcă aceste principii, devine antagonistul, exact ca în
poveste, iar antagonistul este întotdeauna cel care plătește pentru faptele sale rele. Deoarece
la această vârstă fragedă se formează automatismele, care stau la baza comportamentului
civilizat, este de preferat să se înceapă cât mai curând însușirea unor comportamente pozitive.
Aceste abilități și obiceiuri se vor perfecționa în timp, și ca urmare a unei activități educative

34
continue, se vor solidifica în trăsături de personalitate. Pentru a învăța cu succes principiile
morale la copiii mici este nevoie de mult efort, pasiune și responsabilitate din partea
părinților și a profesorilor.
-Datorită povestirilor, preșcolarii asimilează reprezentări despre obiecte, fenomene, fapte,
întâmplări etc.
-Această metodă reprezintă un model de vorbire. Prin intermediul povestirilor, copiii
dobândesc multe expresii poetice.
-Povestirile le determină celor mici imaginația creatoare
-Povestirea ca tip specific de activitate oferă multe oportunități pentru dezvoltarea abilităților
de comunicare, lărgește orizonturile elevilor și încurajează participarea activă a acestora.
- Oferă copiilor prilejul de a exersa o vorbire corectă, expresivă și clară, extinzându-și în
același timp vocabularul.
Rolul povestirilor este deosebit de importantă, deoarece acestea le oferă copiilor șansa de a-și
dezvolta abilitățile lingvistice și de gândire, prezentându-le structura limbii, varietatea
formelor gramaticale, frumusețea și expresivitatea limbii, precum și capacitatea de a înțelege
gândurile și sentimentele oamenilor prin utilizarea de cuvinte și imagini artistice.
„Prin povestirile spuse de adulți, pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare atât ale
limbii familiare, cât și ale celei literare. Copilul își poate însuși astfel expresii precise, uneori
poetice, epitete artistice, formule stereotipe specifice stilului, povești și odată cu acestea
forme flexionare sau grupuri sintactice care, în măsura în care sunt corecte în limbajul
adultului, dezvoltă vorbirea corectă a copilului și îi transmite diverse mijloace stilistice din
vorbirea adultului.”
Preșcolarii care ascultă povestiri dau peste cuvinte necunoscute, ajutându-i pe aceștia în
lărgirea bagajului de cunoștințe. Cuvintele folosite la începutul și la sfârșitul povestirilor,
precum și expresiile folosite în mod repetat, sunt memorate de către copii și, ca urmare,
limbajul literar și popular, cu propriile sale expresii, intră în limbajul curent al acestora.
În ceea ce privesc povestirile create de copii reprezintă o metodă eficientă pentru activizarea
limbajului, oferindu-le în același timp accesul în lumea imaginației și le satisface dorința de
cunoaștere și de afectivitate. Povestirile create de copii îi ajută să-și exerseze abilitățile de
verbalizare independentă și posibilitatea de a inventa o întâmplare unică, abordată într-un
mod care să le permită copiilor să își exprime propriile sentimente cu privire la personaje și la
acțiunile acestora. De asemenea, își exersează capacitatea de vorbi clar, expresiv, fluent, de a
găsi soluții în situațiile conflictuale, abilitatea de a se exprima în mod individual și de a reda
schimbul de replici dintre personaje.

35
Atât prin intermediul povestirilor educatoarei, cât și prin intermediul povestirilor copiilor,
aceștia au posibilitatea de a învăța expresii artistice, creative , jocuri de cuvinte poetice și alte
figuri de stil care ajută la dezvoltarea abilităților de vorbire expresivă.

36
 CAPITOLUL III

METODOLOGIA CERCETĂRII

Predarea limbii române ocupă un loc semnificativ în cadrul tuturor disciplinelor și se

realizează metodic de la grădiniță până la școala primară, acest proces continuând pe urmă la
toate nivelurile de învățământ. Este esențial pentru copil să vorbească cât mai mult și cât mai
corect posibil pentru ca abilitățile de limbaj și comunicare să se dezvolte. Pentru a încuraja
atât înțelegerea de către profesor a exprimării spontane și nestructurate dintre copii, cât și
cooperarea acestora, este recomandat să se creeze un mediu stimulativ pentru comunicarea
verbală, în special pentru comunicarea individuală. Astfel, un loc important îl ocupă
poveștile, care sunt folosite pentru a activa, a dezvolta și a îmbunătăți vocabularul copiilor,
datorită valorii lexicale a textelor narative, a contribuției semnificative a acestora la
îmbunătățirea arsenalului lexical și importanței pe care îl ocupă în viața preșcolarilor.
Activitatea de povestire a educatoarei nu numai că îi ajută pe elevi să învețe cuvinte noi
prin memorarea lor, dar le și pun în valoare printr-o varietate de situații. La intrarea în
grădiniță, preșcolarii au un bagaj lingvistic semnificativ diferit. Acest fond lexical este
influențat de o gamă largă de variabile, dar depinde în mare măsură de stimulii lingvistici la
care îi supune familia. Astfel, un rol important în ceea ce privește educarea limbajului îl
ocupă cadrul didactic, mai precis educatoarea, deoarece trebuie să le insufle copiilor mici
dragostea pentru exprimarea clară, corectă și precisă. De asemenea, aceasta mai are rolul de a
corecta eventualele greșeli de exprimare oferind, în același timp, exemple de vorbire corectă,
prin intermediul unor cuvinte bine articulate, ritm și intonație adecvată, pauze și accente
relevante pentru conceptele exprimate și pentru mesajul transmis.

3.1. Scopul, obiectivele cercetării, întrebările de cercetare

Scopul acestei cercetări este de a dezvolta limbajul copiilor de grupă mare prin
intermediul povestirii educatoarei, activitate de învățare specifică Domeniului Experiențial
Limbă și Comunicare.

În cadrul acestei cercetări mi-am propus să urmăresc următoarele obiective de cercetare:

37
 o identificarea unor povești pentru copii care să cuprindă cuvinte noi, astfel încât
să dezvolte limbajul preșcolarilor de grupă mare prin desfășurarea activității
specifice educării limbajului, povestirea educatoarei;

o desfășurarea activității de învățare, povestirea educatoarei, specifice

domeniului experiențial Limbă și Comunicare pe baza unei opere accesibile
preșcolarilor care să permită îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte;
demonstrarea“extinderii progresive a vocabularului” (Ministerul Educației
Naționale, 2019, p. 22) copiilor de grupă mare;
o observarea nivelului de îmbunătățire și de îmbogățire cu noi cuvinte a
limbajului preșcolarilor de grupă mare ca rezultat a utilizării a unui basm, a
unei povești în cadrul activităților de povestire a educatoarei;
o analizarea și interpretarea rezultatelor/ evaluarea nivelului limbajului la finalul
activităților desfășurate.

Întrebări de cercetare:

1. Ce impact au activitățile de povestire a educatoarei în dezvoltarea globală a copiilor?

2. Care este rolul formativ al activității de povestire a educatoarei în dezvoltarea

limbajului verbal?

Formularea ipotezei cercetării

Dacă va fi folosită ca și metodă didactică povestirea educatoarei în contextul activităților de

învățare specifice disciplinei educarea limbajului, acestea vor ajuta la dezvoltarea, activizarea și
îmbogățirea vocabularului prin dobândirea de către preșcolari a unor cuvinte/expresii noi,
dezvoltarea unei pronunții corecte și clare a cuvintelor, exprimarea adecvată, formularea de
propoziții dezvoltate și ordonarea lor pentru a compune o poveste, antrenarea în discuții, etc.

3.2. Eșantion de subiecți

38
 Vor fi incluși 24 de preșcolari de la Grădinița cu Program Prelungit Nr. 42, Sibiu, din cadrul
grupei mari (Grupa Fluturașilor), fiind o grupă alcătuită din 14 fete și 10 băieți, 20 copii au
vârsta de 6 ani, iar 4 copii de 5 ani. De asemenea, 18 copii au venit la grădiniță de la vârsta de
3 ani, iar 6 copii de la vârsta de 2 ani.

3.3. Eșantion de conținut

Vor fi folosite texte din literatura pentru copii care vor face parte din următoarele specii:
Basmul popular -Căsuța din oală, povestea „Găinușa cea moțată” de Călin Gruia, „Povestea
celor doi ursuleți”, povestea „Melcul Bob”, povestea „O întâmplare neplăcută în școală”,
povestea „Cei trei purceluși” de Fratii Grimm.

Vor fi desfășurate cu cei douăzeci și patru de preșcolari ai grupei mari un număr de cinci
activități de învățare (povestirea educatoarei, convorbiri, repovestirea) realizate de
educatoarea lor, la disciplina educarea limbajului care se realiza pe baza textelor amintite mai
sus cu scopul de a îmbogăți vocabularul copiilor, cu următoarele cuvinte aparținând acelor
specii, dezvoltându-și limbajul: „pintenat”, „moțată”, „ogradă”, „pleca duduind”, „niscaiva”,
„hangiu”, „țanțoș”, „ o zbughiră” (Găinușa cea moțată de Călin Gruia), „jupâneasă”,
„namilă”, „oaspete”, „adăpost” (Căsuța din oală), „tovarăș”, „expediție”, „dibăcie”,
„frunziș”, „primejdie” (Povestea celor doi ursuleți), „ager”, „a tachina”, „luminiș”,
„agale” (Melcul Bob), „năzdrăvan”, „năzbâtii”, „aspru” (O întâmplare neplăcută la
școală), „ a trândăvi”, „nuiele”, „hoinărească”, să- înhațe”, a răcni” (Cei trei purceluși).

Selectarea poveștilor care vor fi utilizate s-a realizat ținând cont de: nivelul gândirii
preșcolarilor, capacitatea de ascultare și de înțelegere, de particularitățile vârstei, durata unei
activități la grupa mare de treizeci minute, dimensiunile dezvoltării și comportamentele
(Ministerul Educației Naționale, 2019) așteptate așa cum sunt precizate în Curriculum pentru
educația timpurie, din 2019. S-a stabilit ordinea desfășurării celor cinci activități, obiectivele
operaționale, strategiile didactice și sarcinile de lucru. Obiectivele au fost formulate astfel
încât să dezvolte limbajul, să specifice performanțele și caracteristicile ce vor fi măsurate.

Poveștile au rolul de a:

-ajuta pe copii să-și dezvolte abilitățile lingvistice prin repovestire și descrierea unor
39
scene/întâmplări din povestire
-prin intermediul expresiilor din poveste copiii își extind vocabularul, capătă expresii noi
și se pot exprima mult mai ușor

-contribuie la fixarea și consolidarea cunoștințelor despre tot ce înseamnă lumea imaginara a

poveștilor;

-dorința de cunoaștere, curiozitatea și creativitatea copiilor

-contribuie la dezvoltarea stimei de sine;

-Copilul învață comportamentul social și abilitățile de a înțelege efectele anumitor

comportamente și atitudini prin lupta dintre bine și rău și prin situațiile de conflict pe care le
întâlnește.

-Prin conflictul dintre bine și rău întâlnite în povesti, elevul înțelege efectele anumitor
fapte și atitudini, ajutându-l să-și însușească anumite comportamente sociale pozitive.

-dezvolta anumite procese psihice, cum ar fi: gândirea logică, memoria voluntară, imaginația,
limbajul, atenția

3.4. Metode și procedee utilizate în cercetare

Metodele de cercetare includ metode, strategii și instrumente utilizate pentru a colecta, analiza
și interpreta datele despre o realitate în funcție de tema aleasă de cercetător.
Metodele de cercetare sunt o abordare amplă și strategică a realității, iar tehnicile sunt
formele pe care le iau aceste metode.
„Metodele de cercetare reprezintă modalitățile prin intermediul cărora se poate investiga
probleme de cercetare, iar literatura de specialitate consacrată acestui subiect este una
complexă.” (Nicola, 2003)
Metodele de cercetare folosite pe toată perioada experimentului sunt observația sistematică, cu
instrumentul de cercetare - fișa de observație și experimentul psihopedagogic cu activitățile
propuse.

Observația

„Privită ca proces, observația nu se reduce la simpla lectură a faptului brut, ea nu rămâne

la simpla înregistrare de date, ci se prelungește într-un act de clasificare, de încadrare a
informației în anumite categorii sau concepte.” (Radu, Ionescu, 1987)

31
0
Metoda observației presupune urmărirea atentă și sistematică a fenomenelor fără ca
cercetătorul să intervină.
Poate fi subiect de observație orice manifestare comportamentală care apare în mediul
educațional din perspectivă pedagogică.

Fișa de observație -instrument de cercetare

Instrumentul fundamental al metodei observației este fișa de observație, care oferă date
pentru analize și interpretări suplimentare.
Fișa de observație este folosită pentru a aduna informații specifice importante pentru scopul
urmărit. Deși nu există modele prestabilite pentru fișele de observație acestea conțin, în
general, date despre abilități, trăsături, comportamente etc.
Fișa de observație cuprinde 8 indicatori observabili ce se vor interpreta astfel: 5 puncte
(întotdeauna), 4 puncte (deseori), 3 puncte (uneori), 2 puncte (rareori), 1 punct (niciodată)
Indicatorii reflectă mai degrabă capacitatea copilului de a folosi ceea ce știe sau deduce decât
pe cantitatea de cunoștințe de care dispune.

Se vor avea în vedere următorii indicatori comportamentali:

I1-Demnostrează creativitate în realizarea unei povești pe baza unui plan dat

I2-Își însușește cuvinte și expresii noi prin intermediul poveștii

I3-Reușește să identifice morala poveștii

I4-Identifică comportamente pozitive și negative ale personajelor din poveste

I5-Realizează cu seriozitate sarcinile primite

I6-Folosește un limbaj adecvat în relatarea unei povești

3.5. Etapele proiectului de cercetare

Pentru desfășurarea propriu-zisă a proiectului de cercetare trebuie avute în vedere

următoarele etape. Etapa inițială în cadrul căreia se aplică evaluarea inițială pentru a evalua
nivelului de dezvoltare a limbajului la preșcolari. Această primă etapă are caracter
constatativ. Cea de-a doua etapă, și anume, etapa de desfășurare propriu-zisă a cercetării în

41
cadrul căreia se desfășoară cinci activități instructiv-educative pe domenii experiențiale, din
cadrul Domeniului Limbă și Comunicare, folosind diverse metode interactive și etapa
finală în cadrul căreia se aplică testul de evaluare finală.

Etapele desfăşurării propriu-zise a cercetării:

• Etapa iniţială

La începutul celui de-al doilea semestru al anului școlar 2023-2024 se va aplica un test de
evaluare inițială (anexa 1) cu imagini sugestive și diverși itemi pentru a stabili nivelul de
dezvoltare a limbajului subiecților în momentul începerii cercetării. Interpretarea rezultatelor
se va realiza ținând cont de următoarele criterii: corectitudine din punct de vedere gramatical,
coerență, fluență în exprimare, nuanțarea limbajului, ordonarea mentală a cuvintelor, astfel
încât să formeze propoziții cu sens, exprimare, pronunție corectă, formularea răspunsurilor în
propoziții dezvoltate și povestirea unor secvențe din basmul popular – „Căsuța din oală”,
povestea „Găinușa cea moțată” de Călin Gruia, poveste „Povestea celor doi ursuleți”, poveste
„Melcul Bob”, poveste „O întâmplare neplăcută la școală”.

Preșcolarii vor explica oral ceea ce observă în imagini, astfel ipotetic un număr de trei vor
dovedi că propozițiile care vor fi formulate pentru a descrie imaginile nu vor avea ordinea
logică a cuvintelor, că vor exista repetiții care ar putea fi supărătoare auzului, exprimarea va
fi mai greoaie, iar propozițiile vor fi organizate ilogic în contextul explicării. Un număr de
cinci copii vor explica la exercițiul 3 cu o succesiune naturală întâmplările reprezentate în
povestea „Cei trei purceluși”, vor formula propoziții scurte și corecte, dar sărace în cuvinte și
expresii. Un număr de șaisprezece preșcolari vor demonstra că se vor exprima corect, fluent
și că o să pronunțe adecvat. Ținând cont de cele precizate mai sus am putea spune că
activitățile care se vor desfășura în cadrul disciplinei educarea limbajului din domeniul
experiențial Limbă și comunicare vor trebui realizate cu o mare atenție, cu pregătire adecvată,
cu rigoare pentru a încuraja participarea și cu metode diverse pentru dezvoltarea limbajului

42
 TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ (DLC: educarea limbajului)

Obiectivele pe care le-am urmărit sunt:

O1-Să recunoască atât poveștile, cât si personajele ilustrate în imagini;
O2-Să redea conținutul unei povești folosind propoziții simple sau complexe;
O3-Să redea pasaje din poveste sau un dialog între două personaje;
O4-Să facă legătura între personaje și imaginile din povești;

I1- Identificați personajul și povestea;

I2- Descrieți secvența din imagine în cel puțin două propoziții;
I3- Identificați personajele din cele două coloane ale aceleiași povești, făcând legături între
ele.
I4-Reușește să coloreze personajul care îi place cel mai mult

Interpretare:
1-4 puncte-Insuficient (I)- CI (Comportament insuficient)
4-5 puncte-Suficient (S)-NS (necesită sprijin)
6-8 puncte-Bine (B)-CD (Comportament în dezvoltare)
8-10 puncte-Foarte bine (FB)-CA (Comportament atins) (Bersan, 2016, pg.

Conținutul fișei de evaluare

1. Recunoaște personajele din prima coloană și precizează poveștile din care fac parte.
2.Prezintă în câteva propoziții secvențe din povestea „Cei trei purceluși”
3.Unește cu o linie dreaptă personajul cu povestea din care face parte.
4.Colorează personajul care îți place ție cel mai mult.

43
44
 Tabel 3.1. Centralizarea rezultatelor
Nr. crt. Inițiale I1 I2 I3 I4 Cfinal
preșcolar
1. A.C
2. A.R
3. A.I
4. B.B
5. B.O
6. C.A
7. C.E
8. C.A
9. F.Ș
10. F.A
11. F.R
12. G.A
14. I.S
15. L.A
16. L.R
17. M.A
18. M.G

45
19. P.F
20. P.A
21. R.R
22. R.I
23. T.A
24. T.Ș

Tabel 3.2. Rezultatele preșcolarilor la evaluarea inițială la DLC

Centralizare comportamente:
Item Comportament Necesită sprijin Comportamen Comportamen
insuficient t în dezvoltare t atins
I1
I2
I3
I4
I5

Etapa a II-a – formativă/ experimentală este cea propriu-zisă cu valoare de a dezvolta

limbajul copiilor de grupă mare. În cadrul tuturor celor cinci activități de învățare specifice
disciplinei educarea limbajului vom utiliza texte aparținând literaturii pentru copii în care se
vor regăsi cuvintele enumerate mai sus („moțată”, „ogradă”, „hangiu”, „țanțoș”, „tovarăș”,
etc.) pe care cei mici le vor însuși, explica, utiliza, pe durata a două luni. Drept urmare ne-am
propus să selectăm cele mai potrivite cuvinte, texte și specii care să fie introduse în cele
cinci activități de la grupa mare, pe cei douăzeci și patru de preșcolari cuprinși în planul
cercetării care să fie influențate de educatoare asigurând calitatea caracteristicilor dezvoltării
limbajului, a transmiterii de mesaje orale și a extinderii progresive a vocabularului („pleca
duduind”, „niscaiva” etc). Introducerea în fiecare activitate a unor cuvinte noi („vatră”,
„ogradă”, „gârlă”), explicarea înțelesului în context și utilizarea în limbajul uzual îl dezvoltă
progresiv. Pentru a realiza acest lucru se vor folosi povești accesibile vârstei, a capacităților
de înțelegere, memorare și atenție a celor implicați în actul educațional. Munca cu seriozitate
în fiecare activitate care se va desfășura cu cei mici va exersa și dezvolta limbajul, poate
duce la exprimări libere, cursive, nuanțate, de valoare în clasele

46
învățământului primar. Concluzionând, în demersul nostru vrem să vedem o dezvoltare a nivelului
limbajului copiilor.
De exemplu în primul proiect de activitate cu tema anuală “Când, cum și de ce se întâmplă?”
(Ministerul Educației Naționale, 2019, p. 27), din cadrul disciplinei educarea limbajului vizează
textul “Căsuța din oală” având ca mijloc de realizare povestirea educatoarei, scopul pentru care a
fost realizat fiind însușirea de noi cuvinte/ expresii întâlnite în basmul prezentat, formularea
respectând regulile de exprimare, a unor propoziții cu sens care să le cuprindă, înțelegerea
mesajului textului și a comunicării sale clare prin formularea de răspunsuri, în propoziții, la
întrebările adresate. Pe parcursul activității preșcolarii “vor atinge” mai multe obiective dintre care
amintesc cele care scot în evidență motivul realizării acestei activități: urmărirea cu atenție a
conținutului basmului popolar, povestit oral, observând ilustrațiile sugestive pentru fiecare idee,
explicarea în context a sensului cuvintelor noi – „namila”, „jupâneasa”, „biet”, întâlnite în text,
pronunția corectă a lor, formularea de propoziții care să le introducă în diverse contexte, oferirea
de răspunsuri la întrebările adresate pe baza textului prezentat în propoziții corecte din punct
de vedere gramatical respectând regulile de exprimare. În urma activității care va fi realizată
copiii vor reține cuvintele de mai sus, înțelesul lor și vor exersa pronunția, exprimarea, vor
introduce cuvintele în contexte diferite corecte din punct de vedere gramatical, vor da dovadă de
coerență, nuanțare, fluență, extinderea vocabularului, comunicare clară, capacitate de a organiza
cuvintele în propoziții pentru a le da un sens, vor adresa întrebări. și vor oferi răspunsuri
dezvoltate.

47
 Proiect didactic

Data: 14.09.2022

Grupa: Mare A

Tema anuală de studiu: „Când, cum și de ce se întâmplă?”

Domeniul experiențial: Limbă și comunicare

Categoria de activitate: Educarea limbajului

Tema activității: „Căsuța din oală”

Mijloc de realizare: povestirea educatoarei

Tipul activității: transmitere și însușire de cunoștințe;

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1 Exersarea ascultării active a unui mesaj pentru înțelegerea și receptarea lui;

1.2Demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral prin valorificarea ideilor, emoțiilor, semnificațiilor;

2.3Exersarea și extinderea a vocabularului.

Obiectiv fundamental:

 Familiarizarea copiilor cu conținutul poveștii „Căsuța din oală” și cu viața animalelor;

48
  Dezvoltarea capacității de a pronunța corect sunetele limbii române, integrate în cuvinte.

Obiective operaționale:

O1-Să asculte cu atenție povestirea prezentată;

O2-Să rețină titlul poveștii;

O3-Să denumească animalele întâlnite în povestire;

O4-Să răspundă corect la întrebările referitoare la conținutul povestirii, respectând succesiunea evenimentelor;

Strategia didactică:

a.Metode și procedee: povestirea, explicația, conversația, repovestirea, joc de rol;

b.Mijloace didactice: planșe, siluete din carton reprezentând personajele din povestire, iepuraș de pluș, recompense;

c.Forme de organizare: frontal, individual

Durata:25-30 minute

Bibliografie:
o
„Curriculum pentru educația timpurie” – 2019
o
Filofteia, Grama, Pletea, Mioara, Spânu, Cristina, Ghid pentru proiecte tematice – Activități integrate pentru preșcolari (3-5 ani),
Editura Didactica PublishingHouse, 2008;

49
 Desfășurarea activității

Etapele lecției Ob Conținutul activității Metode și Mijloace Forme de Evaluare

. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor procedee didactice organizare
Op
.
1. Momentul Voi asigura condițiile unei Preșcolarii se pregătesc Conversația Activitate Observarea
organizatoric bune desfășurări a activității: pentru începerea frontală sistemtatică a
aerisirea sălii de grupă, activității comportamentului
aranjarea scăunelelor în Fiecare copil se așează copiilor
formă de semicerc, pe scăunel și ascultă cu
pregătirea materialelor atenție indicațiile
necesare, intrarea ordonată a educatoarei
copiilor în sala de grupă.
2. Captarea atenției Voi prezenta copiilor un Copii fac cunoștință cu Conversația Iepuraș de Activitate
iepuraș de pluș, care îmi invitatul de astăzi, pluș frontală Observarea
șoptește la ureche ce i s-a iepurașul de pluș. sistematică a
întâmplat lui și altor prieteni comportamentului
de-ai lui. Iepurașul este copiilor
îngrijorat pentru că afară este Copiii sunt dornici să
frig, se apropie iarna, iar el afle povestea
nu are o căsuță în care să se iepurașului de pluș și
adăpostească de frigul iernii. răspund afirmativ la
Îi voi întreba pe copii dacă întrebarea acestuia
doresc să afle și ei povestea
iepurașului și a prietenilor
săi.
„-Copii vreți să aflați
povestea mea?”
3. Anunțarea temei Voi anunța titlul poveștii Copiii repetă titlul Conversația Activitate Observarea
și a obiectivelor O2 „Căsuța din oală” povestirii pentru o frontală sistematică a
Le voi cere copiilor să bună fixare a acestuia comportamentului

50
 asculte cu atenție povestirea elevilor
pentru a o putea repovesti
apoi părinților Evaluare frontală
4. Dirijarea învățării Conținutul povestirii va fi Copiii ascultă cu Povestirea Planșe cu
prezentat clar, coerent, corect atenție povestirea imagini din
și expresiv, cu un ton și o spusă de educatoare povestire Activitate Se evaluează
O1 mimică adecvată. frontală capacitatea
Planul de idei al povestirii: elevilor de a
1.Șoricelul găsește oala în asculta cu atenție
mijlocul câmpului și se povestirea
instalează în ea.
2. Șoricelul o primește și ăe
broscuță în casă.
3. Pe rând în casă se Povestirea Se evaluează
instalează: iepurele, vulpea și capacitatea
lupul. elevilor de a
4. Oala se sparge sub reține întâmplările
greutatea lui Moș Martin, din povestire
care nu a știut că este o Activitate
căsuță. frontală
5. Moș Martin se sperie de
spargerea oalei de pământ. Se evaluează
6.Cei cinci prieteni care capacitatea
locuiau în oală se sperie și ei elevilor de a
și fug în pădure. Conversația reproduce clar,
Planșe cu corect și coerent
Se va sublinia repetiția Elevii sunt solicitați să imagini din secvențe din
„Casă-căsuță, cine locuiește repete expresii din Explicația povestire povestire
aici?” pentru a putea fi povestire
reținută de copii, în vederea
redării ei în partea finală. De Copiii vor reda corect Se evaluează
asemenea, se va pune accent și coerent dialogul Conversația capacitatea

51
 pe inflexiunile vocii cu dintre persoanjele din elevilor de a-și
scopul de a imita glasul povestire însuși expresii și
animalelor în dialogul dintre Activitate cuvinte noi
acestea. Joc de rol forntală și
Se vor explica expresiile și individuală
cuvintele necunoscute, prin Se evaluează
utilizarea unor sinonime, fără capacitatea
a întrerupe firul povestirii. elevilor de a
Educatoarea le cere elevilor Copiii vor alcătui alcătui propoziții
să alcătuiască propoziții propoziții simple și corecte din punct
simple și complexe folosind complexe folosind de vedere
cuvintele necunoscute cuvintele necunoscute gramatical
folosind cuvintele
necunoscute
5. Fixarea și Voi adresa copiilor întrebări Copiii vor răspunde la
consolidarea referitoare la conținutul întrebările referitoare
cunoștințelor O3 povestirii: la conținutul povestirii: Conversația Se evaluează
-Cum se numește povestea Siluete din Activitate capacitatea
pe care ați ascultat-o? -Povestea se numește carton frontală elevilor de a
-Cine a văzut prima dată „Căsuța din oală” reprezentând răspunde corect la
oală? -Prima dată șoricelul a Explicația personajele întrebările
O4 -Ce animale au mai venit să văzut oală din poveste referitoare la
locuiască în căsuța din oală? -Broscuța, iepurașul, conținutul
Voi prezenta copiilor siluete vulpea, lupul Joc de rol povestirii
cu personajele din poveste și
o oală desenată pe carton , Activitate
apoi le voi cere să reproducă individuală
secvențele din dialogul
personajelor, ajutându-i cu
întrebări: Copiii vor reproduce
secvențe din dialogul
personajelor: Se evaluează

52
 -Cum a întrebat șoricelul „-Casă-căsuță, cine capacitatea
O4 când a văzut oala? locuiește aici” Conversația elevilor de a reda
Siluete din Activitate conținutul
-Și i-a răspuns cineva? „-Nu” carton frontală povestirii
-De ce nu i-a răspuns „-Pentru că nu era reprezentând
nimeni? nimeni înăuntru” personajele
-Cine a venit apoi? „-Broscuța” din poveste
-Cum a întrebat ea? „-Casă-căsuță, cine Explicația
locuiește aici?”

-După aceea cine a venit? „-Iepurele” Activitate

-Cine a urmat apoi? „-Vulpea” individuală
-Iar după vulpe cine a mai „-Lupul” Repovestire
venit? a
-Cine s-a așezat pe căsuță? „-Ursul”
(Ursul)
-A vrut ursul să strice „-Nu a vrut”
căsuța? R Se evaluează
Din neatenție putem să-i capacitatea
facem pe cei din jur să elevilor de a reda
sufere. „-Ele vor trebui să-și conținutul
-Unde au fugit animalele? caute acum altă căsuță, povestirii
să nu le fie frig la Joc de rol
O4 Siluetele-personaje vor fi iarnă, dar o vor căuta
introduse pe rând în căsuța împreună, pentru că au
din oală, pe măsură ce copiii rămas prieteni.”
răspund la întrebări, iar la Repovestire
final, când ursul se așează pe a
căsuță, acestea vor fi scoase
afară și vor fi puse la
dispoziția copiilor, având Repovestire
posibilitatea astfel să discute a

53
 liber despre poveste și despre
personajele ei
6. Încheierea Se vor face aprecieri Copiii ascultă cu Conversația Recompense Activitate Aprecieri verbale
activității colective și individuale atenție indicațiile frontală
asupra participării copiilor la educatoarei
activitate și se vor distribui
recompense: ecusoane cu
căsuța din oală

Proiect didactic

54
Data: 14.09.2022

Grupa: Mare A

Tema anuală de studiu: „Când, cum și de ce se întâmplă?”

Domeniul experiențial: Limbă și comunicare

Categoria de activitate: Educarea limbajului

Tema activității: „Găinușa cea moțată” de

Călin Gruia

Mijloc de realizare: povestirea educatoarei

Tipul activității: transmitere și însușire de cunoștințe

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1.Exersarea ascultării active a unui mesaj pentru înțelegerea și receptarea lui;

1.2.Demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral prin valorificarea ideilor,emoțiilor,semnificatiilor;

2.3.Exersarea și extinderea a vocabularului.

Obiectiv fundamental:

o Formarea deprinderii de a asculta cu atenție o poveste, precum și dezvoltarea vocabularului.

55
Obiective operaționale:

56
O1- Să asculte cu mare atenție povestirea, urmărind ordinea evenimentelor;

O2-Să rețină titlul poveștii;

O3-Să reconstituie acțiunea povestirii;

O4-Să răspundă corect la întrebările adresate de educatoare referitor la conținutul poveștii;

Strategia didactică:

a.Metode și procedee: povestirea, explicația, exercițiul, conversația, jocul didactic, repovestirea;

b.Mijloace didactice: planșe cu imagini din poveste, săculeț, jetoane;

c.Forme de organizare: frontal, individual

Durata:25-30 minute

Bibliografie:

 „Curriculum pentru învăţământul preşcolar” , MEN, 2019

 Filofteia, Grama, Pletea, Mioara, Spânu, Cristina, Ghid pentru proiecte tematice – Activități integrate pentru preșcolari (3-5 ani),
Editura Didactica PublishingHouse, 2008

Desfășurarea activității

57
 Etapele lecției Ob Conținutul activității Metode și Mijloace Forme de Evaluare
. Activitatea Activitatea procedee didactice organizare
Op educatoarei copiilor
.
1. Momentul Sunt îndeplinite -Fiecare copil se Conversația Activitate frontală Observarea
organizatoric condițiile necesare pregătește pentru comportamentului
pentru desfășurarea activitate copiilor
cu succes a
activității:
-aerisirea sălii de -Se așează pe
grupă, scăunel și așteaptă
-pregătirea indicațiile Evaluare frontală
materialelor didactice educatoarei
necesare activității de
limbă și comunicare,
-așezarea
mobilierului în
semicerc
-crearea unui mediu
propice desfășurării
activității.
2. Captarea atenției Educatoarea le spune Copiii sunt atenți la Conversația Planșe cu Activitate frontală Observarea
copiilor că în această indicațiile imagini comportamentului
dimineață, în drum educatoarei copiilor
spre grădiniță s-a
întâlnit cu Zâna
Toamnă și a primit
de la aceasta o Copiii răspund
surpriză. afirmativ la Activitatea
„-Copii, vreți să întrebarea adresată Conversația individuală

58
vedeți ce am primit de educatoare.
de la Zâna Toamnă?” Sunt tare curioși să
vadă ce le-a trimis
Zâna Toamnă. Observația

Educatoarea le Explicația
prezintă copiilor Fiecare copil Planșe cu Se evaluează
cadoul de la Zâna închide ochii, iar în imagini capacitatea
Toamnă, și anume, o momentul în care îi elevilor de a
imagine în care sunt deschide observă o descrie ce observă
reprezentate diverse imagine. în imagine
animale la fermă.
Conversația
Le adresează
preșcolarilor un set Fiecare copil spune
de întrebări cu pe rând ce observă Observarea
referire la imagine: în imagine. comportamentului
„-Ce observați în „-În imagine sunt copiilor
această imagine?” animale
domestice.”
„-Ce fel de animale
sunt reprezentate în „-În imagine sunt:
imagine?” porci, găini, rațe, Activitate frontală
vaci”
„-Unde trăiesc
animalele
domestice?”
„-Animalele Se evaluează
Educatoarea le arată domestice triesc în Activitate capacitatea
copiilor o altă curtea omului” Conversația Planșe cu individuală elevilor de a
imagine în care se imagini descrie ce observă

59
 află o găinușă cu doi în imagine
Observația
puișori.
„-Copii, câți puișori „-Găinușa are doi
are găinușa din puișori galbeni.”
imagine?”

3. Anunțarea temei Educatoarea îi anunță Copii sunt atenți la Conversația Frontal Observarea
și a obiectivelor pe copiii ca astăzi la indicațiile comportamentului
O2 activitate le va spune educatoarei copiilor
povestea „Găinușa
cea moțată” de Călin Copii repetă titlul Se evaluează
Gruia poveștii capacitatea
elevilor de a
repeta titlul
povestirii pentru
fixarea acestuia
Educatoarea prezintă Copiii sunt atenți la Povestirea Observarea
conținutul povestirii poveste educatoarei comportamentului
O1 (Anexa 1) copiilor
4. Dirijarea cu ajutorul unui set Planșe cu Frontal
învățării de ilustrații. Pe imagini
parcursul povestirii,
educatoarea explică
cuvintele Explicația
necunoascute pentru Ascultă conținutul
o bună înțelegere a povestirii
conținutului textului
de către preșcolari. Conversația
Se evaluează
A înhama=a pune Copiii alcătuiesc capacitatea

51
0
 hamurile propoziții folosind Explicația Activitate frontală elevilor de a
Hangiu=cârciumar cuvintele alcătui propoziții
O1 Educatoarea cere necunoscute corecte din punct
elevilor să de vedere
alcătuiască propoziții gramatical
folosind cuvintele folosind cuvintele
necunoscute Planșe cu Activitate necunoscute din
imagini individuală povestire
Conversația
Se evaluează
capacitatea
elevilor de a-și
însuși cuvinte și
expresii noi

O4 Conversația Se evaluează
Educatoarea le cere Pe rând, fiecare capacitatea
5.Obținerea performanței copiilor să aranjeze copil va veni și va elevilor de a reda
imaginile din poveste alege câte o Explicația Planșe cu conținutul
în ordinea întâmplării imagine. imagini din Activitate frontală povestirii
evenimentelor pentru povestire
a vedea cât de atenți „-Prima dată Repovestirea
au fost aceștia și știu cocoșelul a invitat-o
ce s-a întâmplat în pe găinușă la o
poveste. plimbare în pădure
Educatoarea le pentru a căuta
adresează copiilor nuci.” Observarea
întrebări ajutătoare Ia imaginea și o sistematică a
despre ordinea așează prima pe comportamentului

60
O4 evenimentele din panou. Conversația Planșe cu Activitate copiilor
poveste: imagini individuală
„-Cum a început „-Găinușa nu mai Se evaluează
povestea? voia să meargă pe capacitatea
jos și îi ceruse elevilor de a
cocoșelului să răspunde corect la
construiască o întrebările
trăsură. Între timp adresate de
trecuse o broscuță educatoare
țestoasă care i-au Explicația
ajutat pe cei doi să
„-În timp ce se tragă trăsura. Activitate frontală
O5 plimbau ei ce s-a Pune imaginea
întâmplat?” lângă cealaltă pe
panou.
Planșe cu
„-Cu cine s-au „-Cei trei s-au imagini Se evaluează
întâlnit cei trei pe întâlnit cu acul” capacitatea
drum?” Caută imaginea elevilor de a reda
reprezentativă și o conținutul
așează pe panou. Repovestirea Activitate povestirii
„-După ce s-au „-Împreună s-au individuală
întâlnit cu acul, ce s- oprit la un han unde
O5 a întâmplat?” s-au întâlnit cu un
vulpoi.
Copilul caută
imaginea potrivită
și o așează lângă
celelalte.
„-Ce au făcut pe „Aceștia s-au Se evaluează
urmă aceștia?” hotărât să doarmă la capacitatea
hanul vulpoiului.” Repovestirea elevilor de a reda

61
 „-Ce s-a întâmplat „-Cei trei l-au Planșe cu conținutul
mai departe? păcălit pe vulpoi ca imagini din povestirii
să poată fugi din povestire
han.”
Alege imaginea Conversația
potrivită
„-Cum s-a sfârșit „-Cei trei au plecat. Evaluare frontală
Activitate
povestea?” Iar cocoșul și individuală
găinușa i-au Aprecieri verbale
mulțumit acului, individuale și
deoarece i-a ajutat.” globale

Educatoarea le
propune copiilor un Fiecare copil va Conversația
6.Fixarea și consolidarea joculeț cu jetoane. veni în față, va
cunoștințelor Le explică copiilor ce extrage din săculeț Observarea
Activitate frontală sistematică a
au de făcut. un jeton, vor spune
ce se află în Explicația comportamentului
imaginea respectivă Săculeț copiilor
Educatoarea și vor despărți în
desemnează primul silabe cuvântul. Pe Demonstrația
copil care să vină în urmă vor alcătui Jetoane cu Se evaluează
diverse Activitate capacitatea
față. câte o propoziție cu individuală
Se vor face aprecieri acel cuvânt. Exercițiul imagini elevilor de a
colective și despărți corect
individuale asupra Preșcolarul extrage cuvintele de pe
participării copiilor din săculeț un jeton jeton
la și spune ce se află

62
 în imaginea Se evaluează
respectivă, desparte capacitatea
cuvântul din elevilor de a
imagine și pe urmă alcătui propoziții
alcătuiește o corecte din punct
propoziție. de vedere
gramatical

-Educatoarea face
aprecieri verbale Conversația Aprecieri verbale
Ascultă cu atenție
7.Încheierea individuale și globale indicațiile
asupra modului în educatoarei
activității
care au participat
copiii la activitate

Anexa 1

„Era o zi frumoasă. Cocoșelul cel pintenat îi propuse găinușei moțate să meargă în pădure să mănânce nuci, căci dacă n-o să meargă acum o să le
strângă veverița cea roșcată.

Găinușa se bucură fiindcă era tare dornică de o plimbare. Au plecat ei voioși, nevoie mare, au trecut prin câmpie, au urcat un deal și au ajuns în
pădure, unde au găsit nucile și le-au mâncat pe săturate.

Au stat ei ce au stat și s-a făcut seară, când la plecare găinușa i-a spus cocoșului că ea nu o să meargă pe joc acasă doar într-o trăsură.

Supărat nevoie mare cocoșul i-a spus că nu are de unde să facă o trăsură, dar văzând că nu are încotro, cocoșelul s-a apucat să facă o trăsură, iar
după ce a terminat-o găinușa i-a spus cocoșului pe un ton răstit să o înhame și să o ducă acasă. Fiindcă nu s-au înțeles, au început să se certe până
a trecut o broscuță țestoasă și le-a propus să tragă ea trăsura și așa au plecat la drum.

63
„Au mers ei cât au mers și pe drum s-au întâlnit cu un ac de cusut, care i-a rugat să-l ia cu ei fiindcă era tare obosit. Găinușa nu a vrut să-l ia în
trăsură, dar cocoșelul ia permis să urce fiindcă era slab și nu ocupă foarte mult loc.

Au plecat toți trei la drum, dar fiindcă se întunecase de-a binelea au hotărât să oprească la un han, căci noaptea nu e bine să mergi pe jos.
Broasca nu a rămas cu ei, dar i-a sfătuit să nu se bage în seamă cu hangiul. La intrarea în han ia întâmpinat hangiul îmbrăcat cu un șorț și cu
ochelari pe nas. Drumeții nu l-au recunoscut pe jupânul vulpoi care i-au poftit înăuntru, unde mai erau și alți oaspeți. Drumeții își doreau tare
mult să înnopteze la han, dar l-au anunțat pe jupânul vulpoi că nu pot plăti găzduirea, dar în schimb îi vor oferi un ou dimineață de la găinușă.
Așadar cei trei au fost duși într-o încăpere unde găinușa și cocoșelul au dormit în pat, iar acul a dormit pe jos, dar acul nu a reușit să adoarmă, iar
vulpoiul a intrat în cameră unde s-a prefăcut că are ceva de căutat, dar de fapt el se uita cu poftă la cei doi, la cocoșel și la găinușă. După ce a
plecat din odaie, acul l-a trezit pe cocoșel și i-a povestiti totul și așa s-au hotărât toți să fugă. Cei trei îl păcălesc pe hangiu și scapă de acesta. Cu
ajutorul oului găinușei a fost pus în vatră și a fost acoperit de cenușă fierbinte. Crezând că acesta este un cărbune, vulpoiul l-a luat și a vrut să-l
folosească pentru cocoșel și găinușă, dar în momentul când a luat oul, acesta a crăpat pentru că era foarte fierbinte, iar toată cenușa a sărit de pe
el și a venit pe fața hangiului și acesta nu a mai văzut nimic, iar cei trei au reușit să fugă. Cocoșelul și găinușa i-au mulțumit acului de cusut că l-
au scăpat de vulpoi, fără caleașcă și așa s-a dezvățat moțata să mai meargă cu trăsura.”

întunecase de-a binelea au hotărât să oprească la un han, căci noaptea nu e bine să mergi pe jos. Broasca nu a rămas cu ei, dar i-a sfătuit să nu se
bage în seamă cu hangiul.” Broasca nu a rămas cu ei, dar i-a sfătuit să nu se bage în seamă cu hangiul.” întunecase de-a binelea au hotărât să
oprească la un han, căci noaptea nu e bine să mergi pe jos

64
 Proiect didactic

Data: 19.09.2022

Grupa: Mare A

Tema anuală de studiu: „Când, cum și de ce se întâmplă?”

Domeniul experiențial: Limbă și comunicare

Categoria de activitate: Educarea limbajului

Tema activității: „O întâmplare neplăcută la școală”

Mijloc de realizare: povestire cu început dat

65
Tipul activității: Fixarea de noi cunoștințe

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1. Exersarea ascultării active a unui mesaj pentru înțelegerea și receptarea lui;

1.2.Demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral prin valorificarea ideilor,emoțiilor,semnificațiilor;

2.3.Exersarea și extinderea a vocabularului.

Obiectiv fundamental:

 Formarea deprinderii copiilor de a crea o povestire scurtă cu început dat, extinzându-și vocabularul cu expresii și cuvinte noi;

Obiective operaționale:

O1- Să asculte cu mare atentie povestirea, urmărind ordinea desfășurări evenimentelor;

O2- Să răspundă corect la întrebările adresate de educatoare;

O3- Să reconstituie într-un mod cât mai original povestea

O4-Să folosească cât mai multe expresii verbale pentru a-și îmbogăți vocabularul;

O5-Să-și dezvolte capacitatea de a vorbi corect din punct de vedere gramatical;

Strategia didactică:

66
 a.Metode și procedee: povestirea, explicația, conversația, observația, problematizarea;

b.Mijloace didactice: planșă cu imagine

c.Forme de organizare: frontal, individual

Durata:25-30 minute

Bibliografie: „Curriculum pentru învăţământul preşcolar” , MEN, 2019

Etapele lecției Ob. Conținutul activității Metode și Mijloace Forme de Evaluare

Op. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor procedee didactice organizare
1.Momentul Educatoarea crează condiții optime Se pregătesc pentru Conversația Activitate Observarea
organizatoric pentru o bună desfășurare a activității activitate frontală sistematică a
-Aerisește grupa Fiecare copil se așează comportamentulu
-Aranjează scăunelele copiilor în pe scăunel și este atent la i copiilor
semicerc indicațiile educatoarei
-Pregătește toate materialele necesare
pentru activitatea ce urmează să se
desfășoare
2.Captarea Pentru a capta atenția copiilor voi aduce Copiii privesc cu atenție Conversația
atenției în fața acestora o imagine, pe care o voi imaginea de pe panou. Se evaluează
O2 așeza pe panou pentru a fi vizualizată de Planșă capacitatea

67
 întreg colectivul. (Anexa 1) Copiii răspund la imagine Activitate elevilor de a
Observația
Le cer elevilor să privească cu atenție întrebări: frontală descrie ce
planșa timp de un minut, iar pe urmă le observă ei în
voi adresa următoarele întrebări: imagine
Explicația
-Copii, ce vedeți în această imagine? -În imagine este Activitate
-Unde credeți că se află băiețelul? reprezentat un băiețel. individual
-Ce credeți că a făcut acesta? -Băiețelul se află la ă Observarea
-Care este atitudinea pe care o are școală. sistematică a
băiețelul după ce a spart geamul școlii? -Acesta s-a jucat cu comportamentulu
mingea și a spart geamul i elevilor
școlii.
-Copilul pare indiferent Se evaluează
și nu se simte vinovat de capacitatea
faptul că a spart geamul elevilor de a
școlii. răspunde corect la
întrebările
adresate de
educatoare
3.Anunțarea -Astăzi la activitate vom compune
temei și a împreună o poveste care se numește „O Observarea
obiectivelor întâmplare neplăcută la școală”. Copiii ascultă cu atenție Conversația Activitate sistematică a
Eu o să vă spun începutul poveștii, iar indicațiile educatoarei frontală comportamentulu
voi va trebui să continuați povestea așa i elevilor
cum doriți voi, folosindu-vă de Explicația
creativitate și imaginație
4.Dirijarea Le voi spune copiilor partea de început a
învățării poveștii:
„A fost odată ca niciodată un băiețel care Copiii ascultă cu atenție Conversația Observarea
O1 se numea Paul. Acesta era un băiat foarte povestea spusă de sistematică a
năzdrăvan și plin de energie, mereu pus educatoare Activitate comportamentulu
pe năzbâtii. Dis de dimineață, Paul s-a frontală i elevilor
trezit primul ca nu care cumva să întârzie Explicația

68
 la școală, deoarece el are foarte mulți
prieteni acolo și abia așteaptă să se joace
cu ei. Mama acestuia ca de fiecare dată
înainte de a călca pragul școlii îl Povestirea
atenționează să fie cuminte și să asculte
de învățătoare, dar Paul, ca de fiecare Se evaluează
dată nu dădea importanță cuvintelor capacitatea
mamei. elevilor de a crea
În pauză, Paul alături de prietenii lui s-au o poveste
gândit să se joace fotbal.
-Andrei, vrei să facem un concurs să
vedem cine dă cu mingea mai tare? Zise
Paul.
-Da!, zise Andrei.
Dorind să îi impresioneze pe toți colegii Activitate
lui și să câștige concursul, Paul a dat atât frontală
de tare cu mingea încât a spart unul
dintre geamurile școlii. Fiecare copil va fi Problematizare Se evaluează
Imediat a venit un profesor solicitat pentru a a capacitatea
care................ continua acțiunea copiilor de a crea
povestirii folosindu-se de o povestire cu
O3 O să le ofer copiilor câteva sfaturi despre creativitate și imaginație Activitate început dat
cum ar trebui să povestea: Povestirea individual
 Să spună ce a făcut profesorul ă
 Să povestească atitudinea Fiecare copil va da crea
O4 băiețelului în urma celor povestea într-un mod cât
întâmplate mai original Se evaluează
 Să povestească ce a făcut capacitatea
băiețelul în continuare Vor folosi cât mai multe elevilor de a
O5  Să găsească un final potrivit expresii, formule Conversația vorbi corect,
poveștii specifice povestirii și își coerent, fluent și
vor lărgi vocabularul și expresiv

69
 bagajul de cunoștințe
Voi solicita câți mai mulți elevi să creeze
povestea lor personală
5.Evaluarea În momentul în care costat că povestea
lor este ilogică sau în afara subiectului,
voi interveni și îi voi corecta. De
asemenea, voi fi atentă să folosească cât
mai multe expresii și formule specifice Conversația Se evaluează
povestirii pentru a-și lărgi vocabularul și povestirile create
abilitățile de comunicare de copii
Voi fi atentă ca fiecare copil care
povestește să vorbească corect din punct Aprecieri verbale
de vedere gramatical. Explicația asupra modului în
Voi da frâu liber imaginației copiilor în care au creat
realizarea povestiri și voi aprecia fiecare copiii povestirea
creație.
De asemenea, voi aprecia cea mai
originală poveste.
Se are în vedere ca fiecare copil să
vorbească corect, coerent, expresiv și
fluent
6.Încheierea Educatoarea va face aprecieri verbale Copiii ascultă cu atenție Activitate Aprecieri verbale
activității globale și individuale asupra modului în indicațile educatoarei Conversația frontală asupra modului în
care au participat elevii la activitate. care au participat
Se va aprecia fiecare povestire în parte. elevii la activitate

70
ANEXA 1

71
 PROIECT DIDACTIC

Data: 16.09.2022

Grupa: mare

Educatoare: Dancu Alina

Tema anuală: ,,Cum este, a fost și va fi pe Pământ”

Domeniul experiențial: Limbă și comunicare

Categoria de activitate:Educarea limbajului

Mijloc de realizare:Povestirea educatoarei

72
Subiectul activității: ,,Povestea celor doi ursuleți”

Tipul activității: consolidare de noi cunoștințe

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1. Exersarea ascultării active a unui mesaj pentru înțelegerea și receptarea lui;

1.2.Demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral prin valorificarea ideilor,emoțiilor,semnificațiilor;

2.3.Exersarea și extinderea a vocabularului.

Scop:
●
Capacitatea elevilor de a-și dezvolta creativitatea, precum și expresivitatea limbajului oral;

Obiective operaționale:

O1- Să redea conținutul poveștii folosind propoziții simple și complexe, corecte din punct de vedere gramatical;

O2-Să alcătuiască propoziții folosind cuvintele necunoscute din poveste;

O3-Să precizeze și alte povești cunoscute de aceștia;

O4- Să identifice calitățile personajelor;

73
O5-Să desprindă morala povestirii;

Strategia didactică:

 Metode și procedee: conversația, povestirea, repovestirea explicația, joc de rol;

 Resurse materiale: Ilustrații din poveste, ursuleț de pluș;
 Forme de organizare: frontal, individual;

Durata:25-30 minute

Bibliografie:

 Filofteia, Grama, Pletea, Mioara, Spânu, Cristina, Ghid pentru proiecte tematice – Activități integrate pentru preșcolari (3-5 ani),
Editura

 Curriculum pentru educația timpurie, 2019;

74
 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Nr. Strategii didactice

Crt Etapele lecției Ob Conținutul științific Evaluare
. . Metode și
Op procedee Mijloace Forma de
Activitatea educatoarei Activitatea elevilor
. didactice realizare
1. Momentul Educatoare pregătește toate Copiii se pregătesc
organizatoric materialele necesare și pentru începerea Activitate Observarea
asigură un climat favorabil activității Conversația frontală sistematică a
pentru o bună desfășurare a Se așează pe scăunel și comportamentului
activității. ascultă indicațiile copiilor
De asemenea, asigura educatoarei
aranjarea mobilierului
2. Captarea atenției -Pentru a capta atenția Copiii fac cunoștință Conversația Set de Se evaluează
elevilor la activitate, voi cu invitatul de astăzi la imagini capacitatea elevilor
aduce în fața acestora un set activitate, și anume, Activitate de a intui
de imagini și un ursuleț de Pufi frontală materialele ce vor
pluș, pe nume Pufi. Ursulețul fi folosite la
Voi face alături de copii Copiii descoperă Pufi activitate
intuirea materialelor ce va fi materialele aduse de
folosit la activitate educatoare
3. Anunțarea „-Copii nu întâmplător a Conversația Se evaluează
subiectului și a venit la noi astăzi ursulețul capacitatea elevilor
obiectivelor Pufi. Acesta dorește să ne Copiii sunt atenți la Activitate de a reține numele
spună cum a reușit el să se indicațiile educatoarei frontală povestirii
împrietenească cu cel mai
bun prieten, a cărui nume îl
veți afla imediat dacă sunteți
cuminți și ascultați povestea
acestuia cu atenție.” Copiii repetă titlul
Astfel, educatoare îi anunță poveștii pentru fixarea

75
 pe elevi că astăzi la activitate acestuia
vor asculta „Povestea celor
doi ursuleți”
4. Dirijarea învățării Cu ajutorul ilustrațiilor din
poveste, educatoarea va reda Conversația Activitate
copiilor „Povestea celor doi Copiii ascultă cu frontală
ursuleți”. Va explica pe atenție povestea
parcursul poveștii cuvintele Explicația Se evaluează
necunoscute pentru o bună Set ilustrații capacitatea
înțelegere a textului de către reprezentativ preșcolarilor de a
copii:. e din poveste asculta cu atenție
Etapele povestirii: povestirea
1. Pufi era un ursuleț foarte Povestirea
curios și îi plăcea mereu să educatoarei
exploreze pădurea în care
locuia.
2. Într-o zi s-a hotărât să plece
într-o aventură în afara
pădurii
3. Pufi a ajuns la o casă mică
și drăguță, cu un acoperiș Se evaluează
roșu și ferestre luminoase. capacitatea
4. În căsuță a dat de un ursuleț preșcolarilor de a
mic și drăgălaș pe nume Activitate reține conținutul
Bobiță. frontală poveștii
5. Bobiță era foarte trist,
deoarece își pierduse jucăria
preferată, un balon colorat.
6.Pufi s-a hotărât să îl ajute
pe Bobiță să își găsească
balonul pierdut.
7.Cei doi au pornit împreună,

76
 mergând prin pădure și Copiii ascultă cu Povestirea Set ilustrații Observarea
urmărind orice indiciu care atenție povestea educatoarei reprezentativ sistematică a
le-ar fi putut arăta unde ar e din poveste Activitate comportamentului
putea fi balonul frontală elevilor
8. Pufi și Bobiță au găsit
balonul pierdut în vârful unui
copac înalt
9. Pufi a urcat cu dibăcie în
copac și a adus balonul
înapoi la Bobiță
10. Pufi și Bobiță au rămas de
atunci cei mai buni prieteni.
5. Obținerea Pentru a fixa povestea și Cei mici vor relua Convorbirea Se evaluează
performanței O2 ordinea cronologică a povestirea capacitatea
evenimentelor, Vor reda Activitate preșcolarilor de a
educatoarea le cere evenimentele pe frontală reconstitui
elevilor baza imaginilor povestea
să redea povestirea cu Vor preciza care Repovestire Imagini din
ajutorul imaginilor, sunt personajele a copiilor poveste Se evaluează
să precizeze care sunt care participă la capacitatea elevilor
acțiune de a ordona
personajele care iau parte
O4 Vor reda dialogul imaginile în funcție
la acțiune, dintre ele de succesiunea
să redea dialogul dintre Vor preciza calități Explicația logică a
O3 acestea, ale celor două evenimentelor
să precizeze calități ale personaje Joc de rol Activitate
personajelor individuală Se evaluează
Vor spune care
O6. să extragă din text morala capacitatea elevilor
este morala de a preciza
poveștii poveștii personajele care
Să alcătuiască propoziții Vor alcătui compun povestea și
cu cuvintele necunoscute propoziții cu redau dialogul

77
 din text; cuvintele Explicația dintre acestea
necunoscute
Se evaluează
Copiii vor preciza Convorbirea capacitatea elevilor
poveștile cunoscute de de a alcătui
aceștia în care au propoziții din punct
întâlnit personajul urs. de vedere
gramatical cu
De asemenea, educatoarea le cuvintele
cere elevilor să precizeze și necunoscute din
alte povești, cunoscute de ei poveste
în care au întâlnit ca personaj
ursul. Se evaluează
capacitatea elevilor
de a preciza și alte
povești cunoscute
de aceștia
6. Încheierea Educatoarea va face aprecieri Copiii ascultă cu Conversația Activitate Aprecieri verbale
activității verbale globale și individuale atenție indicațiile frontală
asupra modului în care au educatoarei
participat elevii la activitate

78
 Proiect didactic

Grupa: mare

Educatoare: Dancu Alina Maria

Tema anuală: ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim”

Domeniul experiențial: Limbă și comunicare

Categoria de activitate:Educarea limbajului

Mijloc de realizare:Povestirea educatoarei

Subiectul activității: ,,Melcul Bob”

Tipul activității: transmiterea de noi cunoștințe

COMPETENTA SPECIFICA:

1.1. Exersarea ascultării active a unui mesaj pentru înțelegerea și receptarea lui;

1.2.Demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral prin valorificarea ideilor,emoțiilor,semnificațiilor;

2.3.Exersarea și extinderea a vocabularului.

79
Scop:
●
Capacitatea elevilor de a-și dezvolta creativitatea, precum și expresivitatea limbajului oral;

Obiective operaționale:

O1- Să urmărească cu atenție întâmplările din povestire;

O2-Să alcătuiască propoziții cu cuvintele necunoscute întâlnite în povestire;

O3-Să răspundă la sarcinile reprezentate pe cub, pe baza informațiilor din povestire;

O4- Să se exprime clar, corect și coerent în vorbire;

O5-Să precizeze care este morala povestirii;

O6-Să precizeze întâmplări din viața lor reală asemănătoare cu povestirea;

Strategia didactică:

Metode și procedee: conversația, povestirea, repovestirea, explicația, joc de rol,

demonstrația Resurse materiale: Ilustrații din poveste, cub, săculeț, jetoane cu personaje din

poveste Forme de organizare: frontal, individual

Durata:25-30 minute

80
Bibliografie:

 Filofteia, Grama, Pletea, Mioara, Spânu, Cristina, Ghid pentru proiecte tematice – Activități integrate pentru preșcolari (3-5 ani),
Editura Didactica PublishingHouse, 2008;
 Curriculum pentru educația timpurie, 2019;

81
 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Nr. Strategii didactice

Crt Etapele lecției Ob Conținutul științific Evaluare
. . Metode și
Op procedee Mijloace Forma de
Activitatea educatoarei Activitatea elevilor
. didactice realizare
1. Momentul Pregătește toate materialele Copiii se pregătesc
organizatoric necesare pentru începerea Observarea
Asigură un climat favorabil activității Conversația Frontal sistematică a
pentru o bună desfășurare a Fiecare copil se așează comportamentului
activității. pe perniță și ascultă copiilor
Asigură aranjarea indicațiile educatoarei
Fiecare copil așteaptă
mobilierului
începerea activității
Aerisește grupa
Așează perinița în formă de
semicerc

2. Captarea atenției -Captarea atenției se face prin Copiii sunt curioși să Conversația Cufăr magic Se evaluează
prezentarea unui cufăr magic, vadă ce se află în capacitatea
care are înăuntru o surpriză cufărul magic și Imagini Frontal Evaluarea
pentru copii. răspund afirmativ la capacității
„-Copii sunteți curioși șă întrebarea educatoarei preșcolarilor de a
vedeți ce se află în acest Copiii descoperă că în denumi personajele
cufăr?” cufăr se află: un melc, care iau parte la
-În cufăr se află diferite tigru, broască țestoasă, povestire
personaje care fac parte din ghepardul, leul,
povestirea care urmează să o învățătoarea.
spună educatoarea.
3. Anunțarea Educatoare îi anunță pe elevi Conversația frontal Se evaluează

82
 subiectului și a că astăzi vor asculta povestea capacitatea elevilor
obiectivelor unor doi prieteni foarte buni Copiii ascultă cu de a reține numele
și că vor avea de învățat atenție povestirii
foarte multe lucruri din
această poveste.
Educatoarea le spune copiilor
că povestea se numește: Copiii repetă titlul
„Melcul Bob” povestirii care
urmează să o asculte
Cere copiilor să repete titlul
povestirii pentru o bună
fixare a acestuia

4. Dirijarea Folosind metoda șorțului

învățării/Povestire O1 povestitor, educatoarea Conversația Activitate
a prezintă copiilor „Melcul Copiii ascultă cu frontală
propriu-zisă Bob” atenție povestea
În timpul povestirii, Explicația Se evaluează
educatoarea va folosi atât o Șorțul capacitatea
mimica adecvată, utilizând o povestitor preșcolarilor de a
expresie potrivită pentru asculta cu atenție
interpretarea personajelor. povestirea
Povestirea Imagini din
Educatoarea explică cuvintele educatoarei povestire
necunoscute pe parcursul Copiii alcătuiesc
derulării povestirii pentru o propoziții simple și
bună înțelegere a acesteia. complexe cu cuvintele
După explicarea fiecărui necunoscute întâlnite
cuvânt necunoscut, în povestire
educatoarea cere elevilor să
alcătuiască propoziții simple Se evaluează
și complexe cu acestea. capacitatea

83
 Etapele povestirii: Activitate preșcolarilor de a
1. Melcul Bob nu era acceptat frontală reține conținutul
de către colegii lui, deoarece poveștii
se mișca foarte greu la
activități și era mereu
ultimul;
2. Melcul îi spune mamei că
el nu va mai merge niciodată
la școală; Povestirea
3. Mama îl încurajează pe Copiii ascultă cu educatoarei Observarea
Melcul Bob, spunându-i că atenție povestirea sistematică a
este unic în felul lui și că va Set ilustrații comportamentului
veni momentul potrivit să își reprezentativ Activitate elevilor
facă și el un prieten e din poveste frontală
4. Într-o zi, lângă banca lui
Bob se afla noul coleg de
clasă, o broască țestoasă, care
era foarte timidă;
5. În pauză cei doi fiind dați la
o parte de către colegii lui,
ajung să se împrietenească
6.Cei doi au devenit cei mai
buni prieteni;

5. Obținerea Pentru a fixa conținutul Conversația Se evaluează

performanței povestirii, educatoarea le capacitatea
O2 prezintă copiilor un cub pe Activitate preșcolarilor de a
fața fiecăruia se află câte o Cub frontală repovesti
sarcină de lucru. Repovestire întâmplări din
Educatoarea le prezintă a copiilor poveste
copiilor sarcină de lucru.

84
 O4 Sarcinile de lucru: Fiecare copil va roti
1.Argumentează: Ce ai face cubul și va rezolva Observarea
dacă ai fi în locul broscuței. sarcina de lucru Explicația sistematică a
2.Aplică: Interpretează rolul reprezentată pe fața comportamentului
lui Bob în momentul în care acestuia copiilor
îi spune mamei motivul Activitate
pentru care nu mai vrea să Metoda individuală
meargă la școală cubului
3.Descrie: Motivul pentru
care Melcul Bob nu era
acceptat de colegii lui în
O3 colectivitate
4.Analizează:
Comportamentul pe care l-a Explicația
avut Broscuța Lili în
momentul în care Melcul Bob
a vrut să se împrietenească cu
ea;
5.Asociază: Comportamentul
O5 tău cu a Melcului Bob
6.Compară: felul în care s-a
comportat Melcul Bob cu
felul în care s-au comportat
colegii lui;

6. Asigurarea Educatoarea le cere elevilor Copiii ascultă cu Conversația Activitate Se evaluează

retenției și a să relateze întâmplări din atenție indicațiile frontală capacitatea elevilor
transferului O6 viața lor asemănătoare cu educatoarei Explicația de a relata

85
 povestirea.
7. Încheierea Educatoarea face aprecieri
activității verbale globale și individuale
asupra modului în care au
participat elevii la activitate
Fiecare copil relatează Activitate întâmplări din viața
o întâmplare din viața individuală lor
lui asemănătoare cu
cea din povestire
Preșcolarii ascultă Conversația Activitate Aprecieri verbale
indicațiile educatoarei frontală
86
Etapa finală

În etapa a treia am pregătit la sfârșitul anului școlar, un test de evaluare finală pentru a
indica progresul copiilor în ceea ce privește dezvoltarea vocabularului și a limbajului. În
acest sens, se va urmări modul în care poveștile influențează achiziția limbajului. Se aplică
din nou fișa de observație astfel încât să se poată raporta constatările la fișa de observație
care a fost completată în timpul evaluării inițiale.

Obiectivele pe care le-am urmărit sunt:

O1-Să recunoască personajele poveștii;

O2-Să răspundă corect la ghicitori;

O3-Să precizeze care sunt calitățile personajelor din poveste;

I1-Recunoaște cele 3 personaje din poveste

I2-Găsește la fiecare ghicitoare răspunsul corect

I3-Precizează calitățile personajelor

Interpretare:
1-4 puncte-Insuficient (I)- CI (Comportament insuficient)
4-5 puncte-Suficient (S)-NS (necesită sprijin)
6-8 puncte-Bine (B)-CD (Comportament în dezvoltare)
8-10 puncte-Foarte bine (FB)-CA (Comportament atins) (Bersan, 2016, pg. 29)

87
 FIȘĂ DE EVALUARE

1. Ce personaje fac parte din povestea ,,Ursul păcălit de vulpe”? Încercuiește

2. Răspunde corect la următoarele ghicitori

El e cel ce-a ascultat

Şi-n cuptor s-a furişat
Iar când mama a venit
Iute-n braţe i-a sărit.
Ghici, ghici cine este?
(Iedul cel mic)

În casa cu lucruri mici

Locuiau șapte.....(pitici)

Pe cărare tot mergând

A-ntâlnit lupul flămând.
De sfatul mamei a uitat
Şi greşeala a costat!
Ghici, ghici cine este?
(Scufiţa Roşie)

88
 3. Colorează o bulină roșie dacă afirmația este adevărată și cu negru dacă afirmația este falsă

Fata moșului era neascultătoare și foarte rea.

Datorită zânei, Cenușereasa a reușit să meargă și ea la bal.

Vulpea a fost păcălită de urs să stea cu coada în apă pentru a prinde pește.

În povestea „Capra cu trei iezi” iedul mare a fost singurul care nu a fost mâncat de lup.

4. Găsește cuvântul cu sens opus pentru cuvintele de mai jos:

Frumos-

Slab-

Curat-

Mic-

Rece-

Tabel 3.3. Centralizarea rezultatelor

Nr. crt. Inițiale I1 I2 I3 I4 Cfinal
preșcolar
1. A.C
2. A.R
3. A.I
4. B.B
5. B.O
6. C.A
7. C.E
8. C.A
9. F.Ș
10. F.A
11. F.R
12. G.A
14. I.S

89
 15. L.A
16. L.R
17. M.A
18. M.G
19. P.F
20. P.A
21. R.R
22. R.I
23. T.A
24. T.Ș

Tabel 3.4. Centralizare comportamente:

Item Comportament Necesită sprijin Comportamen Comportamen
insuficient t în dezvoltare t atins
I1
I2
I3
I4
I5

3.6. Rezultatele așteptate

Scopul activitatilor de povestire a educatoarei este de a activa, dezvolta și nuanța limbajul,

punând accentul pe însușirea conștientă a sensului cuvintelor și semnificației lor. Repovestirile
stimulează creativitatea, sprijină nevoia de exprimare a copiilor, iar activitățile creare a unei
povești reprezintă începutul creațiilor literare. De asemenea, acestea pun la încercare mintea
creativă, raționamentul și limbajul, ceea ce face trecerea de la o etapă stereotipă la o etapă care
permite găsirea de soluții pentru aceeași temă. Repovestirile realizate de preșcolari reprezintă un
exercițiu de compunere și ar trebui privite ca o modalitate de a stimula și a dezvolta creativitatea
copiilor.

În timpul ascultării unei povești, activitatea mentală a copilului este puternic implicată, fiind
dezvoltată atenția și capacitatea de concentrare. Prin intermediul poveștilor, preșcolarii pot

90
dobândi abilități lingvistice încă de la o vârstă fragedă, ceea ce le permite să comunice cu ușurință atât
cu adulții, cât și cu alți copii.
Rolul poveștilor este deosebit de important, deoarece acestea le oferă copiilor șansa de a-și dezvolta
abilitățile lingvistice și de gândire, prezentându-le structura limbii, varietatea formelor gramaticale,
frumusețea și expresivitatea limbii, precum și capacitatea de a înțelege gândurile și sentimentele
oamenilor prin utilizarea de cuvinte și imagini artistice.
Povestirile educatoarei aduc numeroase beneficii în ceea ce privește achiziționarea limbajului de către
preșcolari, cum ar fi:
 Prin intermediul poveștilor, copiii sunt expuși la cuvinte noi și diverse. Ascultând și participând la
povești, preșcolarii își îmbogățesc vocabularul și învață cuvinte și expresii noi.
 Prin participarea la povești și discuții legate de acestea, preșcolarii își dezvoltă abilitățile de
comunicare. Ei învață să pună întrebări, să răspundă corect la acestea și să-și exprime gândurile și
sentimentele într-un mod coerent și clar.
 Oferă copiilor șansa de a-și dezvolta abilitățile lingvistice și de gândire, prezentându-le
structura limbii, varietatea formelor gramaticale, frumusețea și expresivitatea limbii,
precum și capacitatea de a înțelege gândurile și sentimentele oamenilor prin utilizarea de
cuvinte și imagini artistice.
 Cuvintele folosite la începutul și la sfârșitul povestirilor, precum și expresiile folosite în
mod repetat, sunt memorate de către copii și, ca urmare, limbajul literar și popular, cu
propriile sale expresii, intră în limbajul curent al acestora.
 De asemenea, își exersează capacitatea de vorbi clar, expresiv, fluent, de a găsi soluții în
situațiile conflictuale, abilitatea de a se exprima în mod individual și de a reda schimbul de
replici dintre personaje.

 Atât prin intermediul povestirilor educatoarei, cât și prin intermediul povestirilor copiilor,
aceștia au posibilitatea de a învăța expresii artistice, creative, jocuri de cuvinte poetice și
alte figuri de stil care ajută la dezvoltarea abilităților de vorbire expresivă.

90
 CONCLUZII

În această lucrare s-a urmărit importanța povestirilor educatoarei în dezvoltarea limbajului

la preșcolari.
Lucrarea de față este o experiență personală construită pe baze științifice și psihopedagogice
în vederea atingerii unui obiectiv fundamental al activității de învățare din cadrul educării
limbajului, și anume: rolul povestirilor educatoarei în dezvoltarea limbajului la preșcolari.
Atunci când vorbim despre stimularea limbajului, ne referim la verbalizarea activităților
practice, la extinderea vocabularului copiilor, la utilizarea unui limbaj clar și corect din punct
de vedere gramatical. Astfel povestirile au o contribuție esențială în dezvoltarea limbajului la
preșcolari.
Acestea nu sunt doar simple povești, ci instrumente adecvate de învățare și comunicare, care
contribuie la formarea și consolidarea abilităților lingvistice la preșcolari. Ca tip specific de
activitate, povestirea oferă un cadru optim de exersare a actului vorbirii, copiii fiind expuși la
diferite cuvinte, expresii și construcții gramaticale, contribuind astfel la îmbogățirea
vocabularului lor și la însușirea regulilor limbii. Pe lângă dezvoltarea vocabularului și a
gramaticii, povestirile educatoarei facilitează și dezvoltarea altor abilități lingvistice, cum ar
fi înțelegerea și interpretarea textului, capacitatea de a-și exprima gândurile și sentimentele,
precum și dezvoltarea creativității și imaginației. De asemenea, povestirile educatoarei
promovează dezvoltarea abilităților de ascultare și concentrare, oferind copiilor ocazia de a se
implica activ în procesul de învățare și de a-și dezvolta atenția și memoria. Prin intermediul
povestirilor, copiii învață să-și controleze și să-și gestioneze emoțiile, să-și dezvolte
capacitatea de a rezolva probleme și să-și formeze propria lor perspectivă asupra lumii.
Prin urmare, este necesar ca educatoarele să recunoască importanța povestirilor și să le
integreze în mod activ în activitățile lor de predare și interacțiune cu preșcolarii.
În lucrarea de faţă am adus în atenție cinci proiecte didactice care au la bază activități
didactice interactive cu rolul de a stimula îmbogățirea și activizarea vocabularului
preșcolarilor. Am utilizat specia basmului si a povestii pentru a ilustra activitatea de
povestire a educatoarei, deoarece prin intermediul acestora, preșcolarii își exersează
capacitatea de vorbi clar, expresiv, fluent, de a găsi soluții în situațiile conflictuale, abilitatea
de a se exprima în mod individual și de a reda schimbul de replici dintre personaje. Selectarea
poveștilor s-a realizat ținând cont de: nivelul gândirii preșcolarilor, capacitatea de ascultare și
de înțelegere, de particularitățile vârstei, durata unei activități la grupa mare de treizeci
91
minute, dimensiunile dezvoltării și comportamentele (Ministerul Educației Naționale, 2019)
așteptate așa cum sunt precizate în Curriculum pentru educația timpurie, din 2019.

92
 BIBLIOGRAFIE

 Bocsoiu, E. (1974). Prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj. București: Editura

Didactică și Pedagogie.
 Boşcaiu, E. (1973). Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire in gradinitele de
copii. București: Editura Didactică și Pedagogie.
 Cerghit, I. (1976). Metode de învățământ. București: Editura Didactică și Pedagogie.
 Crăciun, C. (2001). Metodica predării limbii române în învăţământul primar. Deva:
Editura Emia.
 Crăciun, C. (2001). Metodica predării limbii române în învățământul primar. Editura
 Cristea, S. (2000). Dicționar de pedagogie. Chișinău: Grupul Editorial Litera.
 Hobjila, A. (2008). Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului. Iași:
o
Isbell, R. T. (2002). Telling and Retelling Stories. Learning Language and
Literacy. Editura Institutul European.

 Luca, C. V. (2018). Dezvoltarea limbajului la preșcolari. Târgoviște: Editura Zven.

 Mara, E. L. (2012). Metodica limbii și literaturii române în învățământul primar și
 Mitu, F., Antonovici, Ș. (2005). Metodica activităților de educare a limbajului în
învățământul preșcolar. București: Editura Humanitas Educational.
 Mitu, F., Antonovici, Ş., (2005). Metodica activitӑților de educare a limbajului în
 Muhammed, A. I. (2016). European Journal of Language and Literature Studies. The
Impact of Storytelling on Young Ages. European University of Tirana, Tirana/Albania.
 Philips, L. G. (1999). The Role of Storytelling in Early Literacy Development.
 Piaget, J., Inhelder, B. (1971). Psihologia copilului. București: Editura Didactică și
Pedagogie.

 Rahiem, Husni, M. D. Al Kindergarten Teachers and Moral Education for young

children. Why do narratives matter?. vol. 58, pp. 301–305, 2017.
 Revista Învăţământul Preşcolar nr.3-4 (2006).Revista Învăţământul Preşcolar nr1-2

93
 Sîrghie, A. (2009). Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul
preșcolar și primar. Sibiu: Editura Alma Mater.
 Stan, L. (2016). Dezvoltarea copilului și educația timpurie. Editura Polirom.
 Verza, E. (2003). Tratat de logopedie. Editura Fundației Humanitas.
 Vrăţmaş, E., Stănica C. (1997). Terapia tulburarilor de limbaj-interventii logopedice.
București: Editura Didactică și Pedagogi

40
40
91