Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GINECOLOGIE
Generalitati
Ciclul menstrual al femeii mature este un indicator relativ fidel al echilibrului dinamic
dintre uter, ovare,hipofiza si hipotalamus, datorita sensibilitatii receptorilor uterini la
variatia concentratiilor sangvine ale hormonilor ovarieni; astfel modificari ale ciclului
menstrual constituie un semnal de alarma usor de observat atat de catre femeie cat si
de catre medic.Dar tulburarile ciclului menstrual pot fi provocate si de o serie de
afectiuni proprii uterului sau cailor genitale, independente de secretia hormonala si care
pot afecta functia reproductiva a femeii fara alterarea celei endocrine.
Eliminarea lunara din ovar a unui ovul matur, apt pentru fecundatie, pregatirea uterului
pentru o eventuala sarcina si declansarea menstruatiei in lipsa fecundatiei, sunt
procese care au loc ca urmare a functionarii unui sistem format din mai multe organe
numit gonadostat: sub actiunea neuro-hormonilor hipotalamici hipofiza secreta
gonadotropine care stimuleaza secretia de hormoni sexuali ovarieni, concentratie
hormonala care la randul ei influenteaza secretia hipotalamica.
Menstruatia
Hipomenoreea
Hipomenoreea este diminuarea cantitativa a fluxului menstrual si este de obicei o etapa
evolutiva care preceda oligomenoreea si amenoreea, in special cand acestea sunt de
cauza uterina.
Hipomenoreea poate fi:
- primara: cand fluxul menstrual este redus incepand de la primele menstruatii, fiind
determinata de o hipoplazie uterina (uter mic) sau de insuficienta ovariana (secretia
hormonala a ovarului este scazuta)
- secundara: cand femeia a avut menstruatii normale si la un moment dat fluxul
menstrual scade cantitativ; poate apare dupa avort, dupa nastere sau in conditii de
stres
Oligomenoreea si amenoreea
Oligomenoreea sau spaniomenoreea , reprezinta scaderea frecventei menstruatiilor, cu
cresterea consecutiva a lungimii ciclurilor peste 35 de zile (sau altfel spus menstruatia
intarzie). Etiologia , diagnosticul si tratamentul oligomenoreei sunt similare cu cele ale
amenoreei secundare.
Amenoreea este absenta sangerarii menstruale si poate fi:
- primara: cand menarha (prima menstruatie din viata femeii) nu apare pana la varsta
de 16 ani, fiind intarziata si cresterea si aparitia caracterelor sexuale secundare
(pilozitate axilara, pubiana, glande mamare); daca cresterea este corespunzatoare si
sunt prezente caracterele sexuale secundare atunci se considera amenoree primara
daca menarha nu apare pana la varsta de 18 ani
- secundara: cand menstruatia a fost prezenta dar a incetat de un interval de timp
echivalent cu lungimea a trei cicluri (3 luni).
Amenoreea este considerata fiziologica (normala) in urmatoarele situatii: in copilarie
pana la varsta de 12-14 ani cand apare menarha, la pubertate dupa instalarea
menarhei o amenoree de 2-6 luni este normala, in timpul sarcinii, alaptarii si la
menopauza.
Din punct de vedere practic, este mai utila clasificarea amenoreei in functie de etiologie
in:
- amenoree uterina: cand cauza este la nivelul organului de executie (uterul)
- amenoree ovariana: cand cauza este la nivelul organului de transmisie (ovarul)
- amenoree neuro-hipotalamo–hipofizara: cand cauza este la nivelul centrului de
comanda (hipotalamus, hipofiza, sistem nervos)
- amenoree endocrina extragonadica, determinata de boli ale altor glande endocrine
decat ovarele sau hipofiza
- amenoree de cauze generale.
Amenoreea trebuie diferentiata in primul rand de criptomenoree sau falsa amenoree,
cand procesul de descuamare endometriala are loc dar sangele menstrual nu se poate
elimina, datorita unor obstructii vaginale, cervicale sau vulvare, sangele acumulandu-se
fie in uter (hematometrie), vagin (hematocolpos) sau peritoneu (hemoperitoneu).
Amenoreea uterina
Cauze:
- malformatii congenitale cu absenta uterului, a cavitatii uterine sau doar a
endometrului, hipoplazia uterina (uter mic), extirparea chirurgicala a uterului; aici poate
fi incadrat si sindromul de feminizare testiculara (46 XY) in care desi persoana
respectiva are caractere feminine, genetic este barbat si organele genitale interne sunt
de tip masculin
- sinechia uterina – care reprezinta coalescenta (alipirea) peretilor uterini, care poate
apare dupa infectii de tipul tuberculoza genitala schistosomiaza, gonoree etc. si dupa
chiuretajul cavitatii uterine dupa nastere sau avort
- metroza de receptivitate: cand uterul nu mai raspunde la stimularea hormonilor
ovarieni.
Caracteristic amenoreei de cauza uterina este lipsa de raspuns la administrarea
de progestageni (menstruatia nu apare nici dupa administrarea de preparate
hormonale).
Amenoreea ovariana
Sunt determinate de o insuficienta a secretiei hormonilor sexuali de catre ovar si se
caracterizeaza prin aparitia menstruatiei la administrarea exogena de preparate
hormonale.
Cauze:
- conditii fiziologice: inainte de pubertate, dupa menopauza, dupa nastere si dupa avort,
cand secretia hormonala ovariana este scazuta
- disgenezii sau agenezii gonadale: sunt anomalii congenitale caracterizate prin lipsa
sau formarea incompleta a ovarelor (sindrom Turner)
- hipoplazia ovariana, care poate fi congenitala sau dobandita: menopauza precoce sau
indusa, estro-progestativi in doze mici si prelungite, dupa radioterapie
- distrofii ovariene: ovarul polichistic
- tumori ovariene endocrine, care secreta fie estrogeni fie androgeni
- asinergia hipofizo-ovariana: sindromul ovarului nefunctional si sindromul ovarelor
rezistente la gonadotrofine; in acest caz ovarele sunt de aspect normal dar nu raspund
la stimulare hormonala sau raspund doar la doze foarte mari.
Amenoreea neuro-hipotalamo-hipofizara
Se caracterizeaza prin hormoni gonadotropi scazuti in sange si urina (FSH, LH) si cu
raspuns pozitiv la administrate de LRH sau clomifen.
Aceste forme de amenoree sunt consecinta unei anomalii morfo-functionale a hipofizei
sau neurohipotalamuslui, izolat sau de cele mai multe ori asociate si dependente unele
de altele.
Cauze hipofizare:
- insuficienta hipofizara
- sindromul Sheenan, determinat de necroza hipofizei ca urmare a unei hemoragii
masive in timpul nasterii
- tumori hipofizare, cel mai frecvent prolactinoame.
Amenoreea neuro-hipotalamica are o etiologie polimorfa si complexa:
- oligofrenie, epilepsie, depresie, anorexia
- tulburari psihoafective, stres, socuri emotive
- dupa administrarea unor medicamente: clorpromazina, rezerpina, fenotiazinele,
administrarea prelungita de estro-progestative.
Sindromul premenstrual
Sindromul premenstrual, cunoscut inca din antichitate, este un ansamblu de tulburari
functionale care apar cu 5-6 zile inainte de menstruatie si dispar in prima zi a
menstruatiei sau dupa terminarea acesteia. Factorii favorizanti sunt: varsta (intre 18-35
de ani), sedentarismul, inflamatii pelvine si factori psihici: emotii puternice, conflicte
conjugale sau familiale etc. Etiologia este inca incomplet cunoscuta, existand diferite
teorii: insuficienta progesteronica, hipersecretie hormonala in hipotalamus si
adenohipofiza sau teoria alergica.
Simptomele pot fi grupate astfel:
- mamare: cresterea in volum a sanilor, dureri mamare spontane si accentuate de
atingere sau de miscarea bratelor; la palpare se pot simti noduli fara adenopatie
axilara;
- abdomino-pelvine: balonare, senzatie de greutate in pelvis, dureri difuze cu iradiere
lombara, vezicala si rectala, accentuate de efort si ortostatism
- neuro-psihice: iritabilitate, anxietate sau
depresie, insomnie sau somnolenta, migrene, melancolie, astenie etc.
La acestea se adauga simptome neuro-vegetative de intensitate diferita si care pot
determina tulburari la diverse organe:
- aparat cardiovascular: dureri precordiale, palpitatii, extrasistole, edeme
- aparat digestiv: greturi, varsaturi, dischinezie biliara, pusee hemoroidale
- tulburari urinare: polachiurie, disurie, durere vezicala
- tulburari respiratorii (crize de astm, laringita),
- manifestari cutanate:acnee, seboree, herpes, prurit anal sau vulvar
- manifestari alergice: prurit, urticarie, rinita alergica, edem Quincke, crize astmatice.
Tratamentul sindromului premenstrual poate cuprinde: dieta hiposodata, diuretice,
tratament hormonal (contraceptive orale combinate sau progestative de sinteza),
antihistaminice (antialergice), sedative si psihoterapie.
Sindromul intermenstrual
Sindromul intermenstrual este o criza dureroasa de intensitate si durata variabila
insotita de o metroragie redusa, care apare la jumatatea ciclului menstrual, fiind
determinat de procesul ovulatiei: ruptura exploziva a unui folicul ovarian supradestins cu
eliberarea ovulului si a unei mici hemoragii. Apare la femei tinere , varsta medie de
aparitie fiind de 30 ani. Durerile pelvine pot fi acute, de cateva ore sau surde, durand 1-
2 zile. Metroragia urmeaza durerii si poate fi sub forma de secretie vaginala
sangvinolenta, cateva picaturi de sange de culoare inchisa sau ca durata si cantitate
asemanatoare menstruatiei. Uneori se pot asocia si alte simptome: greturi, varsaturi,
cefalee, vertij, agitatie, palpitatii, tensiuni mamare etc. Aceste simptome sunt explicate
atat prin iritatia peritoneala provocata de eliminarea in peritoneu a unei mici cantitati de
sange cat si prin congestia si imbibitia apoasa determinata de estrogeni. De asemenea
existenta unor leziuni asociate precum: infectii genitale, tumori benigne (fibromul
uterin, polipii cervicali), endometrioza, retroversia uterina pot favoriza aparitia
sindromului intermenstrual.
Tratamentul in formele cu simptomatologie discreta se rezuma la repaus fizic; in
formele medii se recomanda antialgice, sedative si mai rar este necesara inhibarea
ovulatiei prin administrarea estro-progestativelor de sinteza. Se vor trata de asemenea
leziunile inflamatorii, tumorile si endometrioza.
Dismenoreea
Dismenoreea este ansamblul de fenomene locale si generale din timpul menstruatiei,
manifestate in principal prin durere pelvina si lombara. Dismenoreea poate fi primara –
cand se instaleaza la pubertate si este de obicei functionala, si secundara – cand se
instaleaza mai tarziu, in cursul vietii femeii (25-30 ani), avand frecvent o cauza
organica. Etiologia dismenoreei primare este inca incomplet cunoscuta, fiind implicata si
o hiperproductie de prostaglandine alaturi de factori neuro-psihici si neuro-vegetativi; in
dismenoreea secundara este prezenta frecvent o patologie organica: fibromul uterin,
polip cervical, stenoza cervicala, chist ovarian, retroversie uterina, endometrioza,
inflamatie pelvina cronica etc.
Tratamentul simptomatic, care are ca scop reducerea durerii si disconfortului, consta
in administrarea de: antiinflamatoare, antialgice, antispastice. Instituirea unei terapii cu
progestative de sinteza sau estro-progestative poate diminua sau inlatura
dismenoreea. In dismenoreea secundara, tratamentul trebuie sa fie etiologic: extirparea
tumorilor, tratamentul infectiilor, inflamatiilor, endometriozei etc. In plus, psihoterapia,
masurile igienice (exercitii fizice regulate, activitati in aer liber, evitarea fumatului,
alcoolului, alimentatia sanatoasa, evitarea sedentarismului) si administrarea de calciu si
vitamine amelioreaza circulatia la nivel pelvin si ajuta la reducerea dismenoreei.
Investigatii si diagnostic
Tratament