MANAGEMENT

Structura organizatorică de
conducere
• Structura organizatorică de conducere a unităților agricole reprezintă
ansamblul organelor colective, a funcțiilor și a posturilor de conducere,
dispuse într-o anumită ierarhie și a relațiilor care se stabilesc între acestea.
• Între structura organizatorică a activității de producție a unei unități, pe
departamente, sectoare, compartimente, ferme și structura de conducere
există o strânsă interdependență, în general aceasta din urmă adaptându-se
celei dintâi.
• Organele colective de conducere ca denumire, structură, mărime și sarcini
sunt specifice diferitelor tipuri de unități economice, fiind stabilite în legile de
înființare și organizare și concretizate în statutele proprii.
 În Societățile Comerciale Agricole
• În Societățile Comerciale Agricole pe acțiuni organele colective de conducere
sunt:
• Adunarea generală a acționarilor (A.G.A.) este alcătuită din totalitatea acționărilor
societății comerciale agricole.
• Consiliul de Administrație
• Consiliul director
 Adunarea generală a acționarilor (A.G.A.)
Principalele atribuții:
• Aprobă structura organizatorică și funcțională a societății;
• Numește membrii consiliului de administrație și alege cenzorii;
• Numește managerul general, îi stabilește remunerația, îl poate revoca sau descărca de sarcini;
• Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul și contul de profit și pierderi și repartizarea profitului;
• Se pronunță asupra gestiunii administratorilor;
• Hotărăște cu privire la mărimea sau reducerea capitalului social sau reîntregirea sa prin emisiunea de
acțiuni;
• Decide cu privire la modificarea statutului și la schimbarea formei juridice a societății, cu privire la
fuziunea cu alte unități și dizolvarea anticipată a societății.
 Consiliul de Administrație
• Reprezintă organul executiv în societățile comerciale, componența sa fiind
stabilită de Adunarea generală a acționarilor.
• Acesta are obligația de a duce la îndeplinire hotărârile, administrând capitalul
social, resursele umane și financiare ale societății în condiții de eficiență
economică ridicată.
• Atribuțiile și modul de funcționare al Consiliului de Administrație sunt
cuprinse în regulamentul de organizare și funcționare.
 Consiliul director
• Reprezintă organul de conducere operațional și este ales de Consiliul de
Administrație dintre membrii săi care ii deleagă o parte din autoritate.
 Societățile agricole
• În Societățile agricole organele colective de conducere sunt:
• Adunarea generală a asociaților
• Consiliul de administrație
 Adunarea generală a asociaților
• Are în general aceleași atribuții ca și Adunarea generală a acționarilor din
societățile comerciale. Aceasta nu poate lua hotărâri valabile decât în prezența
a cel puțin 2/3 din numărul asociaților.
 Consiliul de administrație
• Este ales de Adunarea generală a asociaților pentru un anumit termen.
Principalele atribuții ale consiliului sunt:
• Răspunde de protejarea mediului, de existența reală a profitului repartizat;
• Răspunde de ținerea registrelor cerute de lege și de corectitudinea și regularitatea înregistrărilor;
• Este obligat să întocmească bilanțul anual și contul de profit și pierderi pe care le prezintă cenzorilor;
• Răspunde de executarea hotărârilor adunării generale;
• Angajează și concediază salariații societății;
• Reprezintă societate în justiție față de terți;
• Consiliul de administrație alege dintre membrii săi un președinte și un vicepreședinte.
 Societățile și Agențiile naționale
• În Societățile și Agențiile naționale organul colectiv de conducere este
Consiliul de Administrație care poate alege un comitet director, ce se
compune din 7-15 persoane.
• În cadrul societăților comerciale și a societăților agricole funcționează
Comisia de cenzori, care nu este un organ de conducere, ci un organ de
control, ales de Adunarea generală.
 Funcția de conducere
• Definește ansamblul atribuțiilor și competentelor care revin persoanelor
de la un anumit nivel ierarhic.
• Ea se deosebește de funcția de execuție prin aria de competență mai largă,
prin dreptul de coordonare și control a activităților care sunt stabilite
pentru executanți.
 Posturile de conducere
• Reprezintă cea mai mică subdiviziune organizatorică de conducere,
fiind adaptarea unei funcții de conducere la condițiile concrete ale locului de
muncă: fermă, sector, departament, unitate agricolă.
• Există funcții de conducere cărora le corespunde un singur post de
conducere (manager general, director tehnic sau cu producția, director
comercial, director economic) și funcții care sunt caracterizate prin mai multe
posturi de conducere (șef de fermă îi corespunde atâtea posturi câte ferme
sunt organizate în unitatea respectivă).
 Caracteristicile postului de conducere
• Atribuțiile postului desemnează sarcinile concrete ce revin postului în vederea
realizării obiectivelor unității agricole și pun în evidență utilitatea postului.
• Responsabilitatea postului constituie obligația și răspunderea ce revine titularului
postului pe linia îndeplinirii sarcinilor postului.
• Autoritatea postului îi conferă titularului dreptul de a decide, de a da dispoziții și de
a controla îndeplinirea acestora, în sfera de activitate a postului. Autoritatea unui post
este denumită și putere statutară conferită de funcția ierarhică respectivă. Această
putere desemnează ansamblul de resurse și mijloace de care dispune o persoană și care determină
tipul de relații pe care le întreține cu un grup și îi dă posibilitatea desfășurării activităților și
atingerea obiectivelor sale.
• Este necesar ca fiecare conducător, indiferent de postul pe care îl ocupă în
ierarhia structurii de conducere să nu aibă în vedere numai autoritatea cu
care este investit, ci în primul rând atribuțiile și responsabilitățile care îi
revin.
 Nivelul ierarhic
• Este o componentă a structurii de conducere și reprezintă o succesiune de
subordonare de sus în jos între organele colective de conducere și
posturile de conducere, sau totalitatea subdiviziunilor organizatorice de
conducere situate la aceeași distanță ierarhică de organul colectiv suprem de
conducere dintr-o unitate economică.
• Ele se notează de la organul de conducere, notat cu n0
ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR
nivel ierarhic zero (n0)

CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE
nievl ierarhic unu (n1)

MANAGERUL GENERAL
nivel ierarhic doi (n2)

DIRECTORII DE DEPARTAMENTE
nivel ierarhic trei (n3)

ȘEFI DE FERMĂ (SECȚIE)

nivel ierarhic patru(n4)
 n0 Adunarea generală a acționarilor (A.G.A.)

n1 Consiliul de administrație

n2
Comitetul director

n3
Manager general

Manager economic
n4 Manager cu Manager comercial
producția

Șef fermă 1
n5 Șef fermă 2 Șef serviciu financiar Șef serviciu contabil Șef aprovizionare Șef magazin
 Adunarea generală a asociaților(A.G.A.)

Consiliul de administrație (C.A.)

Președinte

Vicepresedinte Economist

Șef fermă 1 Șef fermă 2

• Numărul nivelurilor ierarhice are o deosebită importanță pentru buna
desfășurare a conducerii în unitățile economice.
• Un număr mai redus al acestora determină scurtarea circuitelor
informaționale, diminuarea posibilităților de deformare a informațiilor,
creșterea operativității decizionale și operaționale.
 Linia ierarhică
• Reprezintă succesiunea de legături sau relații dintre posturile de
conducere situate pe nivele ierarhice diferite prin intermediul cărora se
transmit sarcinile, se dau dispoziții și se realizează controlul, în
vederea atingerii unor obiective.
• De-a lungul liniei ierarhice se transmite autoritatea ierarhică.
 ADUNAREA GENERALĂ A ACȚIONARILOR

CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIEMANAGERUL GENERAL

DIRECTORII DE DEPARTAMENTE

ȘEFI DE FERMĂ (SECȚIE)

 Autoritatea ierarhică
• Reprezintă autoritatea transmisă sau delegată pe persoane de la organele
colective către posturile de conducere până la nivelul ierarhic superior.
• Ea este stabilită prin prevederi reglementate și este comparabilă cu puterea
executivă.
• Titularului fiecărui post de conducere, în funcție de linia ierarhică pe care se
află, va ști cine îi este ierarhic superior și pe cine are în subordine ierarhică.
• De exemplu, directorul tehnic este subordonat ierarhic managerului general
și are în subordine ierarhică pe șefii de fermă (secție).
 Autoritatea funcțională
• Constituie tipul de autoritate cu care sunt investiți titularii unor posturi de
conducere de către organele colective de conducere pe anumite domenii de
activitate. Ea reprezintă așa zisa autoritate delegată asupra activităților specializate.
• De exemplu directorul economic este investit, cu autoritate funcțională asupra
șefilor de fermă (de secție), autoritate manifestată prin decizie și control numai în
activitatea economică, de evidență contabil-financiară și de valorificare a producției.
• În cazul unor disfuncțiuni în realizarea sarcinilor, autoritatea ierarhică este
superioară celei funcționale.
 Relațiile în procesul de conducere
• Reprezintă legăturile care se stabilesc prin reglementări oficiale între subdiviziunile structurii de
conducere, respectiv posturi de conducere.
• În funcție de natura și modul de manifestare a autorității și responsabilității, relațiile în procesul de
conducere se grupează în:
• Relații de autoritate ierarhică;
• Relații de autoritate funcțională;
• Relații de cooperare;
• Relații de control;
• Relații de reprezentare;
• Relații de consultare;
• Relații de stat major;
 Relațiile de autoritate ierarhică
• Se stabilesc între posturi situate pe nivele ierarhice diferite, dar pe
aceeași linie ierarhică.
• Funcționarea corespunzătoare a acestor relații asigură unitate de decizie și
acțiune.
• Fenomene nefavorabile pot apărea în cazul în care sunt ocolite unele nivele
ierarhice (din linia respectivă).
• De exemplu directorul poate transmite dispoziții direct șefului de fermă
(secție) ocolind postul intermediar de conducere al inginerului șef.
• Deficiențele care apar în acest caz sunt:
• Scăderea autorității conducătorului pe nivelul respectiv;
• Imposibilitatea cunoașterii de către nivelul ierarhic ocolit a activității desfășurate într-un
compartiment subordonat lui;
 Relațiile de autoritate funcțională
• Se manifestă între posturi de conducere, dintre care unul are asupra celuilalt
autoritate funcțională, concretizată prin transmiterea de reglementări, instrucțiuni,
procedee, îndrumări și acțiuni specifice unui domeniu de activitate, având și dreptul
de a controla modului de respectare sau de realizare al acestora.
• Și în acest caz pot apărea probleme.
• De exemplu contabilul șef-prin intermediul unui șef al serviciului de contabilitate din
subordinea sa transmite direct economistului de fermă unele măsuri, ocolind pe șeful fermei
care nu va putea corela acțiunile pe care le are de întreprins pentru că nu cunoaște conținutul
informației respective.
 Relațiile de stat major
• Se stabilesc între compartimentale speciale (comisii pe probleme de
retehnologizare, probleme de marketing etc) alcătuite dintr-un specialist sau
mai mulți și celelalte componente structurale.
• Aceste relații nu trebuie să urmeze o linie ierarhică, ci sunt mai mult de
consultare, informare în vederea rezolvării unor probleme care afectează
obiectivele compartimentelor respective sau ale unității pe ansamblu.
 Relațiile de cooperare
• Sunt relații care se stabilesc între posturile de conducere situate pe
același nivel ierarhic și cuprind schimburi de informații, întrajutorare,
elaborare de lucrări în comun sau a unor decizii complexe.
 Relațiile de control
• Se stabilesc între compartimente specializate de control (ex comisia de
cenzori) și celelalte subdiviziuni organizatorice.
• Autoritatea de control a acestor compartimente nu presupune și competența
de a conduce, deciziile impuse de rezultatele controlului fiind adoptate de
șefii ierarhici ai celor controlați.
 Relațiile de reprezentare
• Au loc între persoane care reprezintă organizațiile obștești (sindicate)
și conducerea unității în diferite situații cum ar fi negocierea contractelor
de muncă, a salariilor, a condițiilor de lucru.
 Relațiile de consultare
• Se stabilesc între conducerea de la diferite nivele ierarhice și
compartimentul sau persoana specializată într-un anumit domeniu în
vederea informării sau consultării în probleme specifice acestuia.
• De exemplu, relația cu juristul- consultul din unitate legat de legislația muncii,
încheierea contractelor economice.
 Organigrame
• Reprezentările grafice ale structurii organizatorice de conducere sunt
cunoscute sub denumirea de organigrame.
• A prezenta organigrama structurii de conducere presupune a evidenția
organele colective de conducere și posturile de conducere, modul de așezare
al acestora pe nivele ierarhice și tipurile de legături care se stabilesc, conform
reglementărilor existente.
• Proiectarea elementelor de bază ale structurii organizatorice de conducere, a
modului de îmbinare a acestora, a modului de repartizare a
responsabilităților, de stabilire a relațiilor, se poate realiza în diferite variante,
dând naștere la trei tipuri fundamentale de structuri organizatorice:
• Structură ierarhică;
• Structură funcțională;
• Structură ierarhic-funcțională;
 Structura organizatorică ierarhică sau
liniară
• se caracterizează prin existența a – linii ierarhice, de-a lungul cărora, printr-un
sistem de delegări de autoritate, conducătorul situat pe un anumit nivel
ierarhic poate da dispoziții șefilor situați pe niveluri ierarhice inferioare
 Structura organizatorică funcțională
• se caracterizează prin aceea că atribuțiile de conducere sunt divizate între
posturile situate la același nivel ierahic, pe domenii, astfel încât titularii
posturilor de execuție primesc dispoziții și instrucțiuni de la mai muți
conducători.