Bazele

Comunicării
24.06.2023

Interpersonale la
Locul de Muncă
Eseu de Analiză Comparativă
Tematică

PAUL OCTAVIAN VOINESCU

CRP-IFR- ANUL 2
 Bazele comunicării interpersonale la locul de muncă.

Introducere

În cadrul lucrării de mai jos doresc să analizez 3 lucrări de referință care studiază
comunicarea interpersonală la locul de muncă pentru a sintetiza asemănările și diferențele
pe care le observ în ceea ce este considerat „baza” acestei discipline. Pentru a realiza acest
eseu voi folosi metoda de comparație tematică.
Motivele pentru care am ales această temă sunt de natură personală: mi-am dorit să
comunic mai mult cu colegii și într-un mod care simt că mă satisface și prin această analiză
îmi doresc să obțin o imagine generală a ceea ce este considerat baza comunicării
interpersonale la locul de muncă pentru a-mi clarifica viziunea asupra a felului în care
comunic. De aceea voi insera în eseu și observațiile mele personale cu privire la
comunicarea de la locul de muncă unde lucrez în prezent, prin filtrul ideilor din aceste 3
lucrări.

Prezentare lucrări

Prima lucrare este cartea „Interpersonal Communication in the Diverse Workplace”,

scrisă de Geraldine Hynes, care este specialistă în comunicare și profesor în Comunicare la
Locul de Muncă la Universitatea Sam Houston, din Huntsville, Texas. Are o experiență de
peste 40 de ani în educație la nivel universitar. În cartea sa, Geraldine Hynes pornește de la
ceea ce consideră pietre de temelii a comunicării la locul de muncă și oferă strategii pentru
a aduce conflictul către un acord comun, pentru a oferi feedback cuiva și pentru a întări
relațiile cu colegii. Partea 1, capitolul 3 al cărții este cel pe care îl voi supune analizei
comparative. Aici Geraldine Hynes scrie depre un model pentru succesul în comunicarea la
locul de muncă. Cartea în mare parte se adresează managerilor de echipe. Astfel, voi alege
pentru analiză acele idei și părți care se aplică în comunicarea pe orizontală, într-o singură
echipă.
A doua lucrare este cartea „Communication in the Workplace”, scrisă de Baden
Eunson, care este specialist în multiple domenii precum negociere, comunicarea
corporatistă, comunicarea pe timp de criză, gândire critică și management al stresului.
Abilitățile sale, cunoștințele și experiența sa de peste 34 de ani în aceste domenii fac din
lucrarea sa una atrăgătoare și remarcabilă. Această carte are o altă abordare asupra
Comunicării la locul de muncă. Baden Eunson pornește prin a explica ce diferențe există în
Comunicare și Comunicații pentru a scoate în evidență o definiție simplă a comunicării.
Apoi trece la a detalia care este modelul său de bază folosit pentru a înțelege comunicarea
și potrivirile dintre strategii, canale, mesaje și audiențe. În capitolul 6 autorul scrie despre
organizațiile informale, care reprezintă relațiile și dialogurile dintre colegi care sunt în
afara organizării oficiale (ex: berea cu colegii, țigara din pauza de masă). Voi analiza și
acest capitol pentru a descoperi care sunt bazele acestui fenomen și cum se construiește,
fiind o parte fundamentală a ființei umane, la locul de muncă și în restul vieții.
A treia lucrare „Interpersonal Skills for Group Collaboration” este scrisa de Tammy
Rice-Bailey.. Tammy Rice-Bailey are doctorat în Scriere Profesională, un masterat în
Literatura Engleză și licență în Comunicare la Universitatea Wisconsin-Parkside, ceea ce
face această lucrare să fie ușor de citit. De asemenea, bazele comunicării interpersonale la
locul de muncă sunt detaliate și integrate în lucrarea de față, oferind cititorului atât o
privire de ansamblu fluidă cât și o posibilitate de a intra în detalii cu interes, alegând orice
capitol. Fiecare din capitol tratează baza comunicări interpersonale eficiente, de aceea voi
analiza fiecare capitol și voi realiza o schiță a bazei comunicării interpersonale la locul de
muncă din punctul de vedere al autoarei.

Analiză comparativă
Prima lucrare se axează pe competențele managerilor când lucrează cu echipa și
citind primul capitol am găsit prima abilitate care din punctul de vedere al Geraldine Hynes
este prima piatră de temelia a comunicării interpersonale la locul de muncă. Aceasta este
competența culturală, care este definită ca a fi abilitatea de de a te simți confortabil lucrând
într-o echipă cu oameni din medii culturale diverse. 1 Autoarea descrie un manager ideal
într-un astfel de mediu ca fiind cel care înțelege că background-ul cultural al fiecărei
persoane care formează echipa are o influență sau chiar un impact asupra celorlalți membri
ai echipei, al comportamentelor lor și asupra rezultatelor lor. Privind din acest punct de
vedere, îmi aduc aminte de echipa din care fac parte la Fan Courier. Suntem 10 oameni și
fac progrese în a-i cunoaște pe toți, cât mai mult. Un lucru care iese în evidență este că așa
cum pentru autor mediul cultural influențează o echipă diversă, în același mod propriul
mediu cultural din care ne tragem noi, cei din echipă, familia, orașul, prietenii cei mai
vechi și fostele locuri de muncă au ca rezultat anumite comportamente și anumite rezultate
pentru fiecare dintre cei din echipă, care la rândul lor influențează pe cei din jur sau chiar
1
Cultural competence is defined as being “comfortable working with colleagues and customers from diverse
cultural backgrounds.” - (Hynes, 2023)
le determină anumite comportamente în momentul în care sunt expuși destul de mult acești
stimuli. Un exemplu este Dragoș, unul dintre curieri. Lucrează de la 14 ani, nu are școală
superioară și are o soție și o fiică de 6 luni. A lucrat în alte companii de curierat înainte de a
veni la Fan Courier, ceea ce l-a pregătit pentru a avea rezultatele pe care le are în acest
moment. Iar prezența fiicei lui îl face să depună cât mai mult efort în fiecare zi. Duce în
medie 20-25 de colete pe oră, atunci când e nevoie, poate chiar cel mai mare număr din
echipa noastră. În același timp, prietenii cu care își petrece timpul beau și tind să meargă la
jocuri de noroc, ceea ce îl influențează. Vorbește de asta foarte mult și au ajuns și colegii să
facă glume pe seama asta, deși ei nu beau, sau beau mult mai puțin.
O a doua piatră de temelie a comunicării interpersonale la locul de muncă este
aprecierea diversității. Asta înseamnă că pe măsură ce un manager sau chiar un coechipier
realizează care sunt diferențele culturale dintre membrii echipei, acesta își poate ajusta
modul de comunicare pentru a se potrivi cu modul de comunicare al fiecărui membru al
echipei, astfel eficientizând comunicarea în echipă, îmbunătățind rezultatele și cooperarea
înăuntrul echipei. Desigur, este nevoie, din punctul meu de vedere de un efort din partea
întregii echipei, nu doar a managerului. Un exemplu concret din viața mea profesională la
Fan Courier este șeful curierilor de pe zona noastră este Liviu, care am observat că își
adaptează stilul de comunicare la stilul meu de comunicare pe măsură ce interacționăm.
Când am ajuns la Fan Courier, în primul meu an de muncă mă simțeam confuz și chiar
speriat în conversațiile cu el și el avea un temperament agresiv în multe momente la care
răspundeam din frică. Pe măsură ce am învățat care sunt cerințele postului și le-am și
aplicat și am ajuns la standardele pe care le cereau, am putut să mă concentrez pe felul în
care răspundeam cerințelor lui și în discuțiile cu el, adică fără să țip sau să urlu la el așa
cum făcea el, deoarece era obișnuit cu așa ceva de la curierii de dinainte, și-a adaptat și el
stilul de comunicare și cel mult se enervează și ridică puțin tonul și putem avea conversații
în care să vorbesc despre ce greșeli am făcut și ce pot face pentru a respecta procedurile.
A treia și a patra piatră de temelie sunt comunicarea interpersonală și relațiile de la
locul de muncă. Doar prin comunicare pot exista relațiile, conform doamnei Hynes. Și
conform cercetărilor citate de doamna Hynes, s-a descoperit că nu șefii care își folosesc cu
succes puterea, autoritatea și controlul primesc un rating bun din partea angajaților , ci cei
care apreciază, respectă și arată o înaltă considerație pentru angajați. Deci, ca să rezum
până aici, un manager bun al unei echipe din medii culturale diferite pune în valoare
aprecierea sa față de aceste diferențe și abilitatea sa de a înțelege aceste diferențe prin
comunicarea interpersonală de la locul de muncă, clădind astfel relațiile din acest mediu,
astfel devenind o conductă pentru aceste comportamente care apoi devin o conduită în
mediul de lucru în care se află.
Ultima piatră de temelie este abilitatea de a cultiva emoții de loialitate, satisfacție
la locul de muncă, responsabilitate și încredere la locul de muncă. Conform unui studiu de
cercetare din 2013 de către Institutul de Management la Proiectelor, de citat de autor și
realizat pe un eșantion de 1093 de manageri de proiect din întreaga lume, cei mai bun
comunicatori sunt și cei mai performanți. De fapt, de 5 ori mai performanți decât cei care
prezinta ineficiențe în comunicare, cu rezultate care de obicei depășesc așteptările. Pot
spune că un astfel de rezultat am eu în zilele în care comunic mai des cu colegii. Există
perioade în care pontez și vin cu plăcere la locul de muncă și pur și simplu intru în discuții
cu colegii, spunem glume, vorbim serios de ce se întâmplă. Mă face să mă simt implicat, că
am un scop, că fac parte din echipă și îmi oferă un sentiment de conformitate într-un fel, ca
și cum așa ar trebui să fie. În acele zile nu pot spune că îmi crește eficiența sau îmi scade,
pentru că nu am observat aceste efect. Ce am observat este că îmi fac munca cu plăcere și
sunt dispus la a face eforturi pe lângă responsabilitățile pe care le am.
A doua carte, în ciuda faptului că autorul are experiență vastă în domeniul
comunicațiilor, pune accentul pe comunicare și mai ales pe cea interpersonală. Definiția
comunicării, după ce sunt analizate asemănările și diferențele între acești doi termeni,
reiese a fi „studiul transferului înțelesului”. Este o definiție simplă și în același timp
cuprinzătoare, exact cum și-a dorit și autorul să fie la începutul lucrării sale. Un punct
interesant din lucrarea sa este paradoxul lui JB Priestley. JB Priestley a fost un scriitor
britanic ce a scris despre inovațiile din televiziune și comunicare: „Already we Viewers,
when not viewing, have begun to whisper to one another that the more we elaborate our
means of communication, the less we communicate”. 2 Asta însemnând că pe măsură ce un
popor deține mai multe moduri de comunicare tehnologică, cu atât scade calitatea
comunicării. Ceea ce la rândul său înseamnă că un popor slab dezvoltat din punct de
vedere al tehnologiei de comunicare are abilități de comunicare interpersonală mai
dezvoltate decât popoarele cu o dezvoltare tehnologică a comunicațiilor. Ceea ce este real.
De multe ori am simțit mergând în satele din nordul, estul și vestul României că cei de
acolo au pot stabili o relație și deschide o discuție cu o ușurință care pe mine mă depășea
de multe ori. Sunt atenți, sunt grijulii cu cei din jur, sunt activi mental, ceea ce îi face o
prezență plăcută în orice moment.

2
(Eunson, 2012)
 Modelul folosit de autor pentru a înțelege comunicare are la bază modelul Shannon-
Weaver cu modificări aduse pentru a progresa în înțelegerea lui. Ceea ce aduce nou în
model Baden Eunson sunt activitățile de post și pre-editare, encodare și decodare a
mesajelor într-o comunicare pe două căi. Pe scurt, descrie situațiile în care mesajele sunt
pre-editate într-o conversație, ca atunci când ne gândim într-o conversație ce să spunem și
în loc de cuvinte duri folosim un ton și cuvinte diplomatice. De asemenea este și cazul în
care o persoană minte, modifică ce conține mesajul pentru a primi o anumită reacție pe
care o așteaptă. Encodarea reprezintă transformarea mesajului într-un mod care clădește
calitatea mesajului, nu îl deteriorează. Ca exemplu folosesc situațiile în care colegii de
lucru vorbesc în termeni stricați ce pentru a-i tachina pe cei din jur, folosindu-se de această
metodă pentru a obține relaxare prin râs. Subiectul comunicării interpersonale la locul de
muncă îl atinge prin capitolul 6, unde vorbește despre organizația informală, referindu-se la
relațiile informale care se stabilesc între membrii unei echipe și care, spre deosebire de
organizația formală, are un stil de comunicare spontan, oral, direcționat către oameni și în
care cunoștințele și abilitățile de comunicare reprezintă bazele comunicării. Ca exemplu se
folosește de ceea ce numește „grapevine”, un termen care a fost folosit prima dată în
Războiul Civil American pentru a descrie rețelele de telegraf care erau agățate de crengile
copacilor.
Pentru a regla această comunicare informala care are loc la locul de muncă și în
același timp pentru a susține rezultatele companiei și structura ierarhica, autorul propune
ideea creării unei culturi organizaționale, a unei culturi care este formată de organizație în
sine, mai specific de management.
Pentru a regla comunicarea interpersonală la locul de muncă autorul folosește ca
baze sincronizarea strategiilor de comunicare între cei care participă la comunicare,
potrivirea codurile de transmitere a mesajelor pentru a fi cât mai eficiente, clare și ușor de
decodat, potrivirea conținutului mesajului cu stilul de comunicare al audienței, al celui care
ascultă și folosirea unui canal de comunicare adecvat pentru mediul în care se află cei care
participă.
În cea de-a treia lucrare, autoarea Tammy Rice-Bailey explorează abilitățile și buna
practică a comunicării interpersonale.
Cele mai importante abilități, din punctul său de vedere, pentru a avea o
comunicare interpersonală eficientă sunt ascultarea, monitorizarea și folosirea limbajului
non-verbal, empatia, împărtășirea ideilor, creativitatea, rezolvarea conflictelor și auto-
conștientizarea. Acestea reprezintă bazele unei comunicări interpersonale la locul de
muncă, într-un cadru în care este nevoie de colaborare. Cea mai importantă dintre aceste
baze și prima pe listă este ascultarea, care așa cum notează și autoarea, este „cheia de aur
care deschide relațiile umane”.
La baza modelului autoarei stau aceste abilități. În momentul în care oamenii se
întâlnesc pentru a colabora pentru atingerea unui scop comun este nevoie de colaborarea
membrilor acestei echipe noi formate. Indiferent dacă o persoană din acest grup este liderul
echipei sau nu, conform acestei lucrări, ascultarea face echipa să mearga înainte. Pentru a
susține această idee se folosește de cartea numită „7 Habits of Highly Effective People”
scrisă de Stephen Covey, în care autorul scrie „seek first to understand” 3. Adică recomandă
ascultarea pentru a înțelege situația în care se află membrii echipei ca apoi să ofere soluții
potrivite. Există și studii invocate de autor care spun că sugerează că prima persoana care
vorbește într-o întâlnire este des perceput ca fiind liderul echipei, de aceea recomandă să
nu se tacă de-a lungul întâlnirii. Înțelegerea mea este că într-o întâlnire de echipă vorbesc
primul pentru a mă face remarcat, ascult pentru a înțelege situația actuală și apoi vorbesc
pentru a oferi soluții. Există o situație unde am observat aceste 2 idei în acțiune. Când
există ședințe cu toți curierii, cei care vorbesc și spun ceva legat de ceea ce spune șeful
primesc o privire de aprobare din partea lui. Am observat și în întâlnirile dintre noi,
curierii, că acela care vorbește primește atenția celor din jur, indiferent dacă stilul de
comunicare se potrivește sau ce are de spuse potrivește cu ceea ce au nevoie colegii.
Dragoș este cel care se bagă în conversație cu toți și în orice conversație, până la absurd, și
acest lucru l-am simțit în momentul în care a plecat în concediu și am observat că mă simt
mai relaxat și pot conversa și eu cu colegii în pace, fără a fi întrerupt de ceea ce
împărtășește cu noi, într-un mod forțat.
A doua abilitate analizată este cea a empatiei, care este mai ușor de înțeles prin
comparația cu simpatia, o altă abilitate de care avem nevoie în comunicare interpersonala
la locul de muncă. Simpatia este abilitatea de a avea aceeași perspectivă cu colegul de
conversație, în timp ce empatia este abilitatea de a aprecia punctul de vedere al celui care
vorbește, devenind un punct de sprijin pentru înțelegerea punctului de vedere și
sentimentelor celuilalt. În întâlnirile dintre noi, curierii, am tendința de a asculta și a
înțelege ce spun. Este o abilitate pe care o practic cu inconfort. Îmi este dificil, dar în
momentul în care înțeleg punctul de vedere al celuilalt și îi ofer acel punct de vedere înapoi

3
(Covey, 1989) Covey S. The seven habits of highly effective people. New York. Free Press; 1989. [Google
Scholar]
cu feedback sau cu propriul meu punct de vedere mă simt satisfăcut și chiar important la
nivel emoțional.
A treia abilitate care este baza comunicării interpersonale la locul de muncă în
această lucrare este creativitatea. Autoarea argumentează că deși credința populară este că
abilitatea creativității este atribuită de obicei celor care sunt dedicați muzicii, picturii și
scrierii, adevărul este abilitatea apare ca rezultat al întâlnirii a doi oameni care provin din
medii culturale diferite pentru a da naștere unor rezultate neașteptate la probleme reale. Se
argumentează și că această abilitate nu se naște într-un vacuum, ci are nevoie de un mediu
propice, unde echipa este încurajată să folosească metode alternative de a obține soluții
astfel încurajând empatia și colaborarea.

Concluzie
Fiecare autor are un punct de vedere diferit asupra comunicării interpersonale. În
prima carte accentul este pus pe abilitățile manageriale la locul de muncă, abilități care
simt că se pot transpune oricărui membru al echipei, ceea ce și face un manager din
punctul meu de vedere, aceste abilități fiind bazele comunicării din punctul său de vedere.
În a doua carte, Baden Eunsen se concentrează pe comunicare în general, ca baza pentru
comunicarea interpersonală folosind importanța sincronizării strategiilor de comunicare, a
potrivirii codurilor de transmitere a mesajului și a folosirii unui canal de comunicare
adecvat. Iar în a treia carte, Tammy Rice-Bailey se axează pe abilitățile individuale
necesare pentru o comunicare eficient și pune accept pe ascultare, empatie, creativitate și
auto-conștientizare.
Sintetizând analiza celor 3 lucrări observ că toate cele 3 lucrări apreciază ca bază
pentru o comunicare interpersonală la locul de muncă abilitatea de a înțelege, a aprecia și a
valoriza și valorifica diversitatea din cadrul echipei pentru mișcare echipei către un scop
comun. De asemenea, în cele 3 lucrări observ că autorii subliniază importanța comunicării
interpersonale la locul de muncă și că este un factor determinant pentru construirea
relațiilor de la locul de muncă care la rândul lor construiesc organizația. Și tind să înțeleg
această abordare și acest mod de comunicare prin prisma ultimelor experiențe pe care le-
am relatat în această lucrare alături de punctele de vedere ale autorilor.
Astfel concluzia finală a acestei analize este că baza comunicării interpersonale la
locul de muncă este formată din aprecierea diversității mediului cultural din care provine
individul, ascultarea pentru a înțelege și empatia.
Lucrări citate
Covey, Franklin. 1989. 7 Habits of Higly Effective People. New York : Free Press, 1989.
Eunson. 2012. Communication in the Workplace. s.l. : Wiley, 2012.
Hynes, Geraldine. 2023. Interpersonal Communication in the Diverse Workplace. s.l. :
Routledge, 2023.
Tammy Rice-Bailey, Felicia Chong. 2023. Interpersonal skills for Group Collaboration.
New York : Routledge, 2023.