1.

Următoarele afirmații referitoare la scorul Glasgow sunt adevărate:

1. Scorul maxim este de 12 p

2. Minimum de puncte este 3p
3. Evaluează răspunsul motor, răspunsul verbal si reflexul pupilar fotomotor
4. Scorul minim este 1
5. Este folosit pentru evaluarea stării de coma
6. Evaluează răspunsul motor, răspunsul verbal si deschiderea ochilor
7. Nu se poate calcula la pacientul comatos
8. Pacientul cu un scor Glasgow <=8 este in comă
9. La pacientul conștient scorul Glasgow este de 10 puncte
10. Maximum de puncte este 15p

2. Următoarele afirmații referitor la hematoamele extradurale sunt adevărate:

1. HED au un prognostic mai bun decât hematoamele subdurale

2. HED pot avea ca sursa de sângerare artera temporală superficială
3. HED pot avea ca sursa de sângerare artera meningee mijlocie
4. Explorarea CT cranio cerebral nu poate face distincția intre hematomul subdural si
hematomul extradural întrucât dura mater nu este vizibila la explorarea CT
5. Imagistic HED are aspect de lentila biconvexă
6. HED sunt localizate intre os si scalp
7. HED are indicație chirurgicala absolută indiferent de dimensiune
8. Hematomul extradural este localizat intre os si dura mater
9. HED cu volum peste 30cm3 au indicație chirurgicala
10. Hematomul extradural nu reprezintă o urgență neurochirurgicală

3. La inspecția pacientului cu traumatism cranio cerebral se pot întâlni următoarele modificări

patologice:

1. Midriaza unilaterala datorita angajării uncusului hipocampic

2. Echimoze mastoidiene/periorbitare care sunt sugestive pentru fractura de bază de craniu
3. Otolicvoree care reprezinta hemoragia la nivelul conductului auditiv
4. Echimozele periorbitare sunt sugestive pentru hematom subdural acut frontal
5. Echimoze periorbitare “ochi de reptila”
6. Echimoza mastoidiană (semnul Battle)
7. Prezenta de lichid cefalorahidian la nivelul foselor nazale numita rinolocvoree
8. Anizocorie datorita angajării subfalciforme
9. Plăgi și lacerații la nivelul scalpului
10. La palparea craniului se pot depista discontinuități la nivelul bazei craniului
4. Hematoamele subdurale se caracterizează prin:

1. Hematoamele subdurale se clasifica in acute, subacute si cornice

2. Majoritatea hematoamelor subdurale se resorb spontan
3. Ruperea venelor “in punte” reprezintă una din cauzele hematoamelor subdurale
4. Toate hematoamele subdurale au indicație de evacuare chirurgicala
5. Prognosticul hematoamelor subdurale acute este mai bun faţă de cel al hematoamelor
extradurale
6. Aspectul imagistic CT al hematomului subdural acut este de lentila concav-convexa
7. La examenul CT hematomul subdural acuta apare ca o zona hipeădensa (de culoare
neagra)
8. Se dezvolta intre arahnoida si dura mater
9. Administrarea tratamentelor anticoagulante nu reprezintă un factor de risc
10. Originea sângerării in hematoamele subdurale este totdeauna venoasa

5. Fracturile craniene inchise se caracterizeaza prin:

1. Fracturile bazei craniului au indicație chirurgicală absolută

2. Fracturile progresive la copil nu necesită tratament neurochirurgical
3. Unele fracturi ale bazei craniului se pot însoți cu rinolicvoree sau otolicvoree
4. Se pot însoți de pneumocefalie
5. Fracturile craniene progresive apar la copii de varste mici
6. Prezenta bulelor de aer intracranian sugerează o infecție precoce
7. Fracturile de bază de craniu nu reprezintă o contraindicație pentru montarea sondei
nazogastrice
8. Explorarile angio-CT si angio IRM nu sunt indicate niciodată in evaluarea fracturilor
bazei craniului
9. Fracturile de bolta craniana pot fi liniare sau cominutive
10. Fracturile depresive ale boltei craniene au indicație chirurgicală dacă prezintă o
înfundare mai mare decât grosimea osului

6. Traumatismele cranio cerebrale (TCC) prezinta urmatorele caracteristici:

1. Scorul Glasgow evaluează deschiderea ochilor, răspunsul verbal si răspunsul motor

2. TCC minor este definit ca un scor Glasgow de 3-5 puncte
3. Plăgile scalpului la copil rareori pot produce o sângerare masiva
4. Indicația de monitorizare a presiunii intracraniene este reprezentata de scorul Glasgow
<=12
5. Indicația de elecţie in evaluarea traumatismelor cranio cerebrale este reprezentată de
tomografia computerizata (CT)
6. Starea de comă este definită de un scor Glasgow <= 8
7. Monitorizarea PIC este recomandata la pacienții cu GCS <= 8
8. Cel mai frecvent tip de angajare cerebrală este cea transependimară
9. Pacienții cu GCS-15, examen neurologic normal si CT normal pot fi externați cu
recomandare de supraveghere la domiciliu
 10. In evaluarea pacienților cu traumatism cranio cerebral este necesară calcularea scorului
MMSE

7. Fistulele de LCR posttraumatice se caracterizeaza prin: !!

1. Administrarea de antibiotic este eficientă pentru prevenția meningitei

2. Efectuarea de puncții lombare repetate poate permite vindecarea fără intervenție
chirurgicală
3. Menținerea patului ridicat la 30-45O este parte integrată din tratamentul fistulelor de LCR
4. Otolicvoreea reprezintă exteriorizarea de LCR la nivel auricular
5. Pentru localizarea precisa a fistulei de LCR se efectuează IRM cranio cerebral nativ
6. Administrarea profilactica de antibiotice nu determină selecția microorganismelor
rezistente
7. Rinolicvoreea apare datorita unei fracturi la nivelul etajului mijlociu al bazei craniului
8. Fistula de LCR recurenta reprezintă o indicație chirurgicală pentru închiderea acesteia
9. Fisulele de LCR trebuie tratate chirurgical imediat de la confirmare pentru a scădea riscul
de meningita
10. Majoritatea fistulelor se închid spontan in decurs de 3-5 zile

8. Contuziile cerebrale prezinta următoarele caracteristici:

1. Cele mai multe dintre ele necesita intervenție chirurgicala

2. Mecanismul de contra-lovitura nu este pe deplin înțeles
3. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul lobilor frontali si temporali
4. Unul din mecanismele implicate in producerea contuziilor este reprezentat de forțele
bruște de accelerare decelerare
5. Contuziilor cerebrale au indicație chirurgicala indiferent de statusul clinic al pacientului
6. Leziunile odată constituite nu pot prezenta o creștere de volum ulterioara
7. Explorarea CT cranio cerebrală nu este necesară a fi repetată în primele 72 ore
8. In cazul loviturilor directe, leziunile ce apar sub locul de impact se numesc contuzii
directe
9. Leziunile prin contralovitură sunt leziuni ale creierului controlateral fata de locul de
impact
10. Contuziile cerebrale reprezintă “vâăă” ale creierului

9. Urmăoarele afirmați referitor la traumatismele cranio-cerebrale sunt adevărate: ++

1. Hematomul subdural acut nu poate determina angajare cerebrală

2. Fracturile craniene se însoțsc frecvent de angajarea țesutului cerebral
3. Angajarea transtentorialăeste rareori îtânităin traumatismele cranio-cerebrale
4. Prezenta semnelor de angajare cerebralăimpun realizarea unui CT cranio-cerebral
5. Hematomul extradural poate determina angajare cerebrală
6. Scorul Glasgow nu poate fi evaluat la pacientul intubat
7. Hernierea transtentorialăpoate comprima nervul III
8. Hematoamele pot fi extradurale si subdurale
9. Un scor Glasgow de 15 puncte exclude orice leziune traumatica intracraniană
 10. Angajarea cerebrală poate produce stare de comă

10. Hidrocefalia se poate clasifica in:

1. Hidrocefalie necomplicată
2. Hidrocefalie tranzitorie
3. Hidrocefalie purulentă
4. Hidrocefalie comunicantă
5. Hidrocefalie intermitentă
6. Hidrocefalie triventriculară
7. Hidrocefalie tetraventriculară
8. Hidrocefalie selectivă
9. Hidrocefalie obstructivă
10. Hidrocefalie cu presiune normală (NPH)

11. Alegeti afirmatiile corecte referitor la hidrocefalie: ++

1. Hidrocefalia este o afecțiune ce se întâlnește doar la pacientul adult

2. Lichidul cefalorahidian este secretat la nivelul plexurilor coroide
3. Hidrocefalia acuta reprezintă o urgenţă neurochirurgicală
4. Obstrucția apeductului Sylvius nu poate determina hidrocefalie supratentorială
5. Hidrocefalia la copil se însoțește de creșterea diametrului cranian
6. Lichidul cefalorahidian este produs de către ependimul ventricular
7. Resorbția lichidului cefalorahidian are loc la nivelul granulațiilor arahnoidiene
8. Drenajul ventriculo peritoneal nu reprezintă o metodă terapeutica definitivă
9. Hidrocefalia poate fi secundară unei meningite
10. Hemoragia intraventriculară nu poate determina hidrocefalie

12. În privința producerii de LCR se poate afirma că:

1. LCR este produs în sinusurile venoase cerebrale

2. Volumul total de LCR este înlocuit complet de 10 ori pe zi
3. Se produc aproximativ 0,3 ml/minut
4. Este în principal la nivelul plexului coroid
5. LCR este produs în sistemul limfatic cerebral
6. Producerea e dependentă de anhidraza carbonică
7. Volumul total de LCR este înlocuit complet de 3 ori pe zi
8. Este situat în spațiul subarahnoidian
9. Volumul total de LCR în craniu şi în canalul spinal este de aproximativ 1 litru
 10. Se produc aproximativ 50 ml/min

13. Legea Monroe-Kellie se referă la:

1. Presiunea arterială
2. Relația dintre presiunea intracraniană și frecvența cardiacă
3. Presiunea intracraniană
4. Creșterea exponențială a PIC după atingerea pragului de compensare
5. Capacitatea de compensare a creierului până la atingerea unui prag
6. Relația între presiunea intracraniană și presiunea intratoracică
7. Într-un spațiu inextensibil apariția unui volum suplimentar permite menținerea PIC până
la depășirea mecanismelor compensatorii
8. Autoreglarea presiunii intracraniene
9. Relația între presiunea intracraniană si starea de conștienţă
10. Presiunea de perfuzie cerebrală

14. Presiunea de perfuzie cerebrală:

1. Este dată de diferența între tensiunea arteriala medie și presiunea intracraniană

2. Normal este > 50 mm Hg
3. Când scade sub 45 mm Hg apare riscul de ischemie
4. Este dată de diferența dintre tensiunea arterială diastolică și presiunea intracraniană
5. Este dată de diferența dintre tensiunea arterială medie și presiunea intracraniană împărțit la
2
6. Intervalul normal este obișnuit de 10-20 mm Hg
7. Intervalul normal este obișnuit de 55-65 mm Hg
8. Este factor important de prognostic
9. Este dată de diferența între tensiunea arteriala sistolica și presiunea intracraniană
10. Normal este < 30 mm Hg

15. Hernierile cerebrale pot fi de următoarele tipuri: ++

1. etmoidală
2. extradurală
3. subdurală
4. amigdaliană
5. intraventriculară
6. sfenoidală
7. centrală ascendentă
 8. transtentorială
9. subfalciformă
10. prin defect osos (craniotomie sau defect traumatic)

16. Examinarea neurologică a pacientului cu sindrom de HIC trebuie să includă:

1. Statusul cardiac
2. Funcția senzorială
3. Funcția respiratorie
4. Stabilirea scorului Glasgow la pacientul traumatic
5. Statusul mental
6. Statusul psihologic
7. Funcția motorie și reflexă
8. Funcția digestivă
9. Nervii cranieni
10. Funcția sfincteriană

17. Scala de comă Glasgow:

1. Se corelează cu gradul comei

2. Scorul poate fi cuprins între 0 și 15
3. Nu se corelează cu gradul comei
4. Nu este un indicator al prognosticului
5. Apreciază răspunsul ocular, motor, verbal
6. Scorul poate fi cuprins între 3 și 15
7. Un pacient este considerat comatos la un scor ≤ 8
8. Poate fi indicator de prognostic
9. Un pacient poate fi considerat comatos la un scor < 7
10. Apreciază răspunsul verbal, motor, senzitiv

18. În privința metastazelor cerebrale se poate afirma că:

1. Simptomele datorate metastazelor cerebrale duc la descoperirea inițială a cancerului

primar în 90% din cazuri
2. Cancerul gastric este cea mai frecventă neoplazie care produce metastaze cerebrale
multiple
3. Sunt mai frecvente decât tumorile cerebrale primare
4. Cele mai frecvente sunt cele cu punct de plecare carcinomul de colon
5. Explorarea de elecţie este CT-ul
6. Cele mai frecvente sunt cele cu punct de plecare cancerul pulmonar
 7. Reprezintă aproximativ 10% din numărul tumorilor primare
8. Simptomele datorate metastazelor cerebrale duc la descoperirea inițială a cancerului
primar în 15% din cazuri
9. Explorarea de elecţie este IRM cerebral cu substanță de contrast
10. Melanomul este cea mai frecventă neoplazie care dă metastaze cerebrale multiple

19. În privința tumorilor cerebrale primare următoarele se poate afirma că:

1. Tumorile cerebeloase sunt mai frecvente procentual la copii comparativ cu adulții

2. Sunt mai frecvente decât metastazele cerebrale
3. Tumorile parenchimatoase primare sunt predominant maligne
4. Tumorile intracraniene primare extraparenchimatoase sunt mai frecvente decât cele
intraparenchimatoase
5. Tumorile intracraniene primare intraparenchimatoase sunt mai frecvente decât cele
extraparenchimatoase
6. Majoritatea tumorilor extraparenchimatoase sunt benigne
7. Tumorile intraparenchimatoase primare sunt predominant benigne
8. Sunt mai puțin frecvente decât metastazele cerebrale
9. Majoritatea tumorilor extraparenchimatoase sunt maligne
10. Tumorile cerebeloase sunt mai frecvente procentual la adulți comparativ cu copiii

20. În privința glioamelor cerebrale următoarele afirmații sunt adevărate:

1. Glioblastomul multiform reprezintă una dintre cele mai agresive tumori maligne ale
creierului
2. Supraviețuirea medie în glioblastomul multiform este de 12-13 luni
3. Glioamele maligne metastazează rar
4. Glioamele maligne metastazează frecvent
5. Includ astrocitomul, oligodendrogliomul, oligoastrocitomul, ependimomul
6. Astrocitomul de grad IV este cunoscut ca „glioblastom multiform”
7. Astrocitomul pilocitic juvenil reprezintă una dintre cele mai agresive tumori cerebrale
8. Supraviețuirea medie în glioblastomul multiform este de 10 ani
9. Includ meningiomul, schwanomul, adenomul hipofizar, craniofaringiomul
10. Meningioamele cerebrale se pot transforma în glioblastoame

21. Meningioamele intracraniene:

1. Gradul de rezecție are valoare prognostică

2. Sunt vascularizate prin ramuri meningeale din ACE
3. Iau naștere în celulele arahnoidiene tip „cap”
4. Sunt tumori predominant benigne
 5. Nu interesează osul adiacent
6. Sunt tumori predominant maligne
7. Iau naștere din celulele sinusurilor venoase durale
8. Gradul de rezecție nu are nicio valoare prognostică
9. Pot implica osul adiacent (hiperostoză)
10. Nu beneficiază de radioterapie

22. Schwanoamele vestibulare:

1. Iau naștere din celulele Schwann ale componentei vestibulare a nervului VIII
2. Sunt frecvent bilaterale
3. Pot afecta prin creșterea lor nervii cranieni I, II, III, IV, XII
4. Radiochirurgia stereotactică este o alternativă la rezecția microchirurgicală pentru tumori
de până la 3-3,5 cm diametru
5. Iau naștere din celulele Schwann ale componentei acustice a nervului VIII, de aceea se
mai numesc și neurinoame de acustic
6. Sunt pe locul 2 ca frecvență între schwanoamele de nervi cranieni după schwanomul de
oculomotor comun
7. Pot afecta prin creșterea lor nervii cranieni VIII, VII, V, XI, X
8. Sunt cele mai frecvente schwanoame de nervi cranieni
9. Tumorile unilaterale apar sporadic iar cele bilaterale în neurofibromatoza de tip 2
10. Radiochirurgia este singura opțiune de tratament

23. Empiemul subdural:

1. De obicei pacienții prezintă febră și au o stare generală alterată

2. Rata de mortalitate este ridicată (21-35%)
3. Este o urgență medicală, în puține cazuri chirurgicală
4. Aproape niciodată pacienții nu prezintă febră
5. Crizele convulsive sunt rare fiind o leziune extracerebrală
6. Explorarea IRM este superioară CT-ului
7. Crizele convulsive sunt prezente în aproximativ 50% din cazuri
8. Este o urgență chirurgicală
9. Explorarea CT este superioară IRM-ului
10. Mortalitatea este scăzută (< 1%)

24. Hemoragia subarahnoidiană poate fi determinată de:

1. Hematomul extradural
2. Hipotensiunea arterială
3. Empiemul subdural
4. Hipertensiunea arterială
5. Astrocitomul cerebral
 6. Ruptura malformațiilor arterio-venoase intracraniene
7. Traumatismele cranio-cerebrale
8. Hemoragie la nivelul unei tumori cerebrale (melanom)
9. Leziunile axonale difuze
10. Ruptura anevrismelor intracraniene

25. Tabloul clinic al unei hemoragii subarahnoidiene post ruptura anevrismala include: ++

1. Marca traumatica la nivelul extremității cefalice

2. Sindrom meningeal
3. Midriaza unilaterală
4. Cefalee paroxistică cu caracter de explozie
5. Exoftalmie si hemoragii conjunctivale unilateral
6. Tulburări ale stării de conștienţă
7. Cecitate brusc instalată
8. Migrena
9. Sindrom febril
10. Paraplegie

26. Localizarile preferentiale ale anevrismelor intracraniene sunt:

1. Bifurcatia arterei carotide

2. Artera comunicanta posterioară
3. Artera pericaloasă
4. Artera comunicanta anterioară
5. Bifurcatia arterei cerebrale mijlocii
6. Artera vertebrală
7. Arterele talamo-striate
8. Artera cerebeloasa antero-inferioară
9. Artera caloso-marginală
10. Bifurcatia arterei bazilare

27. Posibilitățile de explorare imagistica a hemoragiei subarahnoidiene prin ruptura anevrismală

sunt:

1. Angiografia arborelui vascular cerebral prin tehnica Seldinger imediat după un episod ce
cefalee violentă
2. Angio- RMN pentru diagnosticarea si urmarirea anevrismelor intracraniene rupte
3. CT (computer tomografie) cu substanță de contrast
4. RMN (rezonanta magnetica nucleara) fără substanță de contrast daca CT (computer
tomografia) nu evidențiază hemoragia subarahnoidiană după un episod de cefalee violentă
5. Angio-CT imediat după diagnosticarea hemoragiei subarahnoidiene
6. CT (computer tomografie) fără substanță de contrast
 7. Angio- RMN pentru diagnosticarea si urmărirea anevrismelor intracraniene nerupte
8. Angiografia arborelui vascular cerebral prin tehnica Seldinger
9. Angio-CT la 48 de ore de la identificarea hemoragiei subarahnoidiene
10. Echo-doppler transcranian

28. Complicațiile hemoragiei subarahnoidiene prin ruptura anevrismala sunt reprezentate de:

1. Vasospasmul arterial cerebral care se poate instala imediat după ruptura anevrismala
2. Hidrocefalia obstructiva instalata imediat după ruptura anevrismala
3. Reruptura anevrismală in primele 24 -48 de ore de la prima ruptura anevrismală
4. Poliuria
5. Dezechilibre hidroelectrolitice
6. Crizele jacksoniene
7. Edemul cerebral
8. Reruptura anevrismala după 72 de ore de la prima ruptura anevrismala
9. Vasospasmul arterial cerebral care se poate instala după 72 de ore de la ruptura anevrismala
10. Hidrocefalia non - obstructiva instalata imediat după ruptura anevrismala

29. Anevrismele intracraniene:

1. Se pot asocia cu sindromul Marfan

2. Reprezintă principala cauză a hemoragiei subarahnoidiene non-traumatice
3. Reprezintă principala cauza hidrocefaliei obstructive
4. Se pot asocia cu tetralogia Fallot
5. Sunt cel mai frecvent sacciforme
6. Se pot asocia cu rinichiul in potcoava
7. Sunt cel mai frecvent fusiforme
8. Se pot asocia cu coarctatia de aortă
9. Sunt denumite anevrisme gigante daca au diametrul peste 50 mm
10. Se pot asocia cu rinichiul polikistic

30. Anevrismele intracraniene sunt:

1. Mai frecvente sub vârsta de 30 ani

2. Mai frecvente la femei decât la bărbați
3. Cu caracter familial in 10% din cazuri
4. Mai frecvente sub vârsta de 60 ani
5. Însoțite de peste 60% decese la prima ruptura
6. Mai frecvente la bărbați decât la femei
7. Mai frecvente in ½ anterioara a Poligonului Willis
 8. Însoțite de peste 40% decese la prima ruptura
9. Mai frecvente in ½ posterioara a Poligonului Willis
10. Cu caracter familial in 30% din cazuri

31. Hemoragia intracerebrala spontana poate surveni datorita: ++

1. Angiopatiei amiloida
2. Abuzului de droguri
3. Ocluzia arterei carotide interne la nivelul bifurcației intracraniene
4. Vasculitelor cerebrale
5. Ocluzia arterei cerebrale mijlocii
6. Hipertensiunii arteriale
7. Lezarea arterei meningee- mijlocii
8. Traumatismelor cranio-cerebrale
9. Hipotensiunii intracraniene
10. Rupturii malformațiilor arterio-venoase

32. Factorii de risc pentru boala cerebro-vasculara aterosclerotică includ: ++

1. Afecțiunile valvulare cardiace

2. Vasculitele cerebrale
3. Dezechilibrele hidro-electrolitice
4. Fumatul
5. Infecțiile cerebrale
6. Hipotensiunii intracraniene
7. Diabetul zaharat
8. Istoricul familia pozitiv
9. Hipertensiunea arterială
10. Hiperlipidemia

33. Coloana vertebrala se caracterizează prin:

1. Are 3 curburi fiziologice

2. Se atașează de scheletul axial si musculatura
3. Este formata din 24 de vertebre
4. Este rectilinie
5. Conține măduva spinării si rădăcini
6. Are 3 coloane in plan sagital
7. Canalul spinal este format din apofizele spinoase si fațetele articulare
 8. Este formata din 29 de vertebre
9. Porțiunea posterioara a canalului spinal este formata din apofiza spinoasa si cele doua
apofize transverse
10. Are 2 coloane in plan sagital

34. Fracturile de odontoidă se caracterizează prin:

1. Pun problem de îngrijire, mai ales la vârstnici

2. Tratamentul chirurgical se face prin abord anterior sau posterior
3. Fracturile de tip III se tratează doar chirurgical
4. Tipul I sunt in baza odontoidei
5. Fracturile de tip I si III se tratează prin imobilizare
6. Fracturile de tip II pun probleme in luarea deciziei terapeutice
7. Sunt clasificate in 3 tipuri
8. Fracturile de tip II sunt in vârful odontoidei
9. Toate tipurile se tratează prin imobilizare
10. Toate tipurile se tratează chirurgical

35. Fracturile vertebrale se explorează imagistic, in mod curent prin:

1. CT spinal
2. Radiografii in dinamica
3. Echografia de parti moi
4. Doppler carotidian
5. Electromiografia
6. Radiografii clasice
7. RMN spinal
8. Scintigrafia osoasa
9. Radiografii in poziția înotătorului
10. Mielografia CT

36. Care sunt mecanismele de producere ale fracturilor vertebrale:

1. Smulgerea
2. Extensia
3. Flexie-extensie
4. Tracțiunea laterală
5. Flexia laterală
6. Impactarea
7. Flexia
 8. Rotația
9. Reducerea
10. Compresiunea

37. Socul spinal se caracterizează prin:

1. Pierderea controlului sfincterian

2. Creșterea tensiunii arteriale
3. Dispariția tonusului simpatic
4. Păstrarea sensibilității mioartrokinetice
5. Hiperactivitate simpatica
6. Abolirea tuturor tipurilor de sensibilitate
7. Grețuri asociate cu vărsături
8. Poliurie
9. Abolirea tonusului muscular si al ROT
10. Pierderea tuturor funcțiilor spinale sub nivelul lezional

38. Tratamentul chirurgical al fracturilor de coloana vertebrala are drept scop:

1. Scop estetic
2. Menținerea in repaos a pacientului
3. Restabilirea staticii vertebrale
4. Restabilirea curburilor fiziologice ale coloanei
5. Imobilizarea pacientului
6. Decompresiunea elementelor nervoasevertebrale
7. Scop antalgic
8. Reducerea luxațiilor
9. Fixarea
10. Fixarea in poziția produsa de leziune

39. Alegeți variantele corecte in legătură cu fracturile ale coloanei vertebrale:

1. Se tratează doar chirurgical cu tije si șuruburi transpediculare

2. Eplorarea imagistica de elecţie sunt radiografiile simple
3. Nu dau niciodată deficite neurologice
4. Pot produce sechele neurologice severe
5. Aceste leziuni pot prezenta deficite neurologice, care nu sunt obligatorii
6. Sunt leziuni extreme de rare in patologia neurochirurgicală
7. Se tratează fie chirurgical, fie conservator
 8. Sunt frecvente in cazul patologiei traumatice neurochirurgicale
9. Se tratează doar conservator, prin imobilizare
10. Reprezintă o afectare vertebrala osoasa si/sau ligamentară spinala

40. Alegeți răspunsurile corecte in legătură cu tabloul clinic general si neurologic in fracturile
vertebrale: ++

1. Nu au niciodată deficite neurologice

2. Tulburările respiratorii pot sa apară asociate cu deficitul neurologic
3. Nu au niciodată deficite neurologice parțiale
4. Pot fi neurologic intacte
5. Pot avea deficit neurologic complet
6. Au întotdeauna deficit neurologic
7. Pot avea deficit neurologic parțial
8. Deficitul neurologic se poate ameliora spontan
9. Durerea radiculara nu se asociază cu fracturile vertebrale
10. Nu se asociază cu dureri toracice expresie a leziunilor toraco-pulmonare asociate

41. Următoarele afirmații referitoare la hernia de disc sunt adevărate : ++

1. Degenerarea discului intervertebral este cel mai frecvent simptomatica

2. Nucleul pulpos se deshidratează din cauza traumelor
3. Hernierea discului produce cel mai frecvent compresiunea măduvei
4. Hernierea apare de obicei postero-lateral
5. Nucleul pulpos se exteriorizează print-o ruptura la nivelul inelului fibros
6. Hernierea discului produce frecvent compresiunea unei rădăcini nervoase
7. Nucleul pulpos se exteriorizează prin ruptura ligamentului vertebral anterior
8. Nucleul pulpos se deshidratează din cauza vârstei
9. Cele mai multe hernii de disc simptomatice apar in regiunea toracală
10. Nucleul pulpos herniaza cel mai frecvent anterior

42. Simptomele hernierii discului intervetebral includ :

1. Abolirea reflexului rotulian in hernia de disc L4-L5

2. Durerea este exacerbata prin mișcări ale segmentului interesat al coloanei
3. Durerea la nivelul coloanei si a unei rădăcini nervoase
4. Durerea este exacerbată în urma expunerii la căldură
5. Abolirea reflexului achilean in hernia de disc L5-S1
6. Abolirea flexiei plantare a piciorului in hernia de disc L4-L5
7. Hemiplegia in cazul hernierii unui disc cervical
 8. Durerea este exacerbata de tuse si strănut
9. Durerea doar la nivelul unei rădăcini nervoase
10. Paraplegia in cazul hernierii discurilor toracale

43. Diagnosticul diferential al herniei de disc lombare inferioare se poate face cu :

1. Necroza aseptică de cap de femur

2. Polineuropatia diabetică
3. Tumorile vertebrale
4. Scleroza laterala amiotrofică
5. Anevrismul disecant de aorta
6. Colica renală
7. Hernia de disc toracală inferioara
8. Insuficienta circulatorie venoasă cronică
9. Spondilodiscita
10. Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare

44. Tratamentul chirurgical al herniei de disc lombara este recomandat atunci cand :

1. Reflexele osteotendinoase de la nivelul membrelor inferioare sunt abolite

2. Durerea radiculară este mai importantă decât durerea lombară
3. Se instalează paralizia nervului sciatic politeu extern
4. Contractura musculaturii paravertebrale nu se ameliorează la tratament decontracturant
5. Se instalează tulburări gastro-intestinale
6. Durerea lombară este mai importantă decât durerea radiculara
7. Paresteziile la nivelul membrului inferior capătă caracter permanent
8. Se instalează paralizia nervului sciatic politeu intern
9. Se instalează sindromul de coada de cal
10. Se instalează tulburări de micțiune

45. Stenoza lombara se dezvolta prin : ++

1. Hipertrofia fațetară
2. Degenerarea discului intervertebral
3. Fracturarea osteofitelor
4. Artropatie
5. Degenerarea ligamentului vertebral anterior
6. Apariția osteofitelor
7. Bombarea discului intervertebral
8. Hipertrofia ligamentelor interspinoase
 9. Bombarea unilaterală postero-laterală a discului intervertebral
10. Hernierea brusca a nuceului pulpos

46. Tratamentul stenozei spinale lombare consta in :

1. Laminectomie simpla decompresiva pe mai multe nivele

2. Laminectomie unilaterală
3. Rezecția ligamentului interspinos
4. Ablația herniei de disc mediane
5. Foraminotomie
6. Rezecția ligamentului vertebral posterior
7. Faţectomie medială bilaterală
8. Hemilaminotomii bilaterale multietajate
9. Rezecția apofizelor spinoase
10. Rezecția ligamentului galben

47. Cele mai frecvente etiologii implicate in aparitia metastazelor vertebro medulare sunt :

1. Cancerul renal
2. Cancerul de prostata
3. Cancerul tiroidian
4. Cancerul de sân
5. Cancerul colorectal
6. Limfoamele
7. Cancerul pulmonar
8. Mielomul multiplu
9. Cancerul hepatic
10. Melanomul

48. Următoarele afirmații despre neurofibroame sunt adevărate: +

1. Sunt cele mai frecvente tumori intradurale extramedulare

2. La pacienții cu neurofibromatoza se găsesc leziuni multiple
3. Au frecvent aspect de haltera
4. Se dezvolta dintr-o singura rădăcina dorsala senzitiva
5. Se situează ca frecventa imediat după meningioamele spinale
6. Nu se localizează niciodată la nivelul cozii de cal
7. Se extind intramedular
8. Se extind extradural prin găurile de conjugare
 9. La pacienții cu neurofibromatoza se găsește o singura leziune
10. Se dezvolta din doua rădăcini dorsale senzitive adiacente

49. Tratamentul chirurgical al stenozei spinale cervicale consta in:

1. Laminotomie decompresivă bilaterală

2. Laminotomie decompresivă unilaterală
3. Laminectomie decompresivă unilaterală cu fuziunea maselor laterale
4. Vertebrectomie si instrumentație cu grefon
5. Laminectomie decompresivă pe mai multe niveluri cu fuziunea maselor laterale
6. Laminectomie decompresiva pe mai multe niveluri fără fuziunea maselor laterale
7. Discectomie posterioara cu fuzionarea maselor laterale
8. Discectomia posterioară
9. Laminectomie decompresivă unilaterală fără fuziunea maselor laterale
10. Discectomia anterioară si fuziunea pe mai multe niveluri

50. Tabloul clinic al stenozei spinale lombare se caracterizează prin :

1. La mers pacienții sunt asimptomatici

2. Pacientul poate parcurge distanțe din ce în ce mai scurte
3. Simptomele se ameliorează dacă pacientul merge cu coloana in extensie
4. Sindromul radicular este frecvent bilateral
5. Sindromul radicular este frecvent unilateral
6. Durerile radiculare apar in repaus si se ameliorează la mers
7. Pe măsură ce pacientul parcurge distanţe mai lungi durerile radiculare se ameliorează
8. In repaus pacienții sunt asimptomatici
9. Durerile radiculare apar in mers si se ameliorează la repaus
10. Simptomele se ameliorează daca pacientul merge cu coloana in flexie