Grupa de primire A

Dispunerea liniilor din grupa de primire trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
a) să asigure intrarea trenurilor din toate direcţiile;
b) realizarea de mişcări simultane, cum ar fi:
- împingerea la triere simultan cu primirea trenurilor;
- scoaterea locomotivelor de la trenurile care sosesc simultan cu trierea;
- expedierea trenurilor în tranzit prin grupa A, prin păstrarea poziţiei
locomotivei sau
prin rebrusare;
- aducerea convoaielor de la diferite staţii din complex sau agenţi
economici.
În figura 8.10 este prezentat capătul grupei A, în partea dinspre sosire, şi este
arătat modul de legare a liniilor pentru a permite realizarea simultaneităţilor.

Fig. 8.10. Partea dinspre sosire a capătului grupei A

1
 Modul de legare a liniilor spre dispozitivul de triere, pentru a obţine o
serie de simultaneităţi, este prezentat în figura 8.11.

Fig. 8.11. Partea dinspre dispozitivul de triere a capătului grupei A

Calculul numărului de linii ale grupei A ţine seama de:

- graficul de circulaţie a trenurilor din perioada de intensitate maximă;
- durata proceselor tehnologice care se realizează în grupa A;
- capacitatea de prelucrare a dispozitivului de triere.
Numărul de linii din grupa de primire se determină cu relaţia:
N t
tr ,i oc ,i
N 
A
l
i
 n cl  n rebr ,
1440  
unde Ntr, i reprezintă numărul de trenuri din categoria i (trenuri cu prelucrare totală, parţială,
fără prelucrare şi trenuri locale);
toc, i - timpul cât ocupă linia trenul de categoria i: exemplu trenurile cu
prelucrare
totală;
 - coeficient care ţine seama de necesitatea existenţei unei rezerve de timp
pentru a reduce aşteptările în vederea prelucrării,  = 0,7  0,8;
ncl - numărul de linii pentru circulaţia locomotivelor (1 linie);
nrebr - numărul de linii pentru realizarea rebrusmentului (1 linie).

Durata de ocupare a grupei A de către trenurile cu prelucrare totală este:

tocPT= tintr + tstaţ proc. tehn. + taşt + ttr,

unde: tintr reprezintă durata de intrare în grupa A;
tstaţ proc. tehn - durata de staţionare în grupa A, conform procesului
tehnologic de prelucrare la sosire;
taşt - durata de aşteptare în vederea trierii;

2
 ttr - durata de triere

Durata de ocupare a grupei A de către trenurile fără prelucrare este:

tocFP= tintr + t staţ proc. tehn. + tieş,

unde tieş - durata de ieşire a trenului din staţie.

Lungimea utilă a liniilor din această grupă se determină în funcţie de

lungimea cea mai mare pe care o au trenurile care trebuie primite în grupă.
Distanţele dintre axele liniilor trebuie să fie de cel puţin 5 m, iar dacă între
linii se găsesc anumite construcţii şi instalaţii atunci distanţa se sporeşte
corespunzător. Declivitatea maximă admisă este de 2 ‰.

Grupa de triere B
Grupa de triere B serveşte pentru acumularea vagoanelor în vederea formării
trenurilor pentru direcţiile plan formare specializate de staţia de triaj. Uneori, în
staţiile de triaj care nu au grupa de expediere D, grupa B poate servi şi ca grupă de
formare şi expediere a treburilor.
Liniile din grupa B se grupează în fascicole de 4, 6 sau 8 linii.
În figura 8.12. se prezintă forma capătului unei grupe de triere spre planul
înclinat, în fascicole de câte 8 linii, formând o grupă cu 32 linii.

Lungimea liniilor de triere depinde de sistemul de formare a trenurilor (dintr-

o singură sau mai multe grupe) şi de rezerva necesară de capacitatea de garare a
liniilor, în cazul întârzierii scoaterii vagoanelor care s-au acumulat pentru un tren.
Dacă fluxul zilnic de vagoane pentru o anumită destinaţie este Nvg/z vagoane,
N vg / z
atunci fluxul orar este .
24
Într-un interval de timp necesar pentru formarea trenului (tf) vor sosi:
 N vg / z 
  tf  vagoane.
 24 
Dacă presupunem că formarea trenului începe după acumularea vagoanelor
pentru un tren (cazul cel mai nefavorabil) atunci, în cazul când numărul de vagoane
dintr-un tren este Nvg/tr şi lungimea unui vagon lvg, lungimea utilă minimă a liniei
din grupa B pentru destinaţia respectivă (Lu) trebuie să satisfacă relaţia:

 N vg / z 
L u   N vg / tr   tf l vg m .
 24 
Dacă pe liniile grupei B are loc şi o aşteptare în vederea ducerii garniturii în
grupa D, atunci capacitatea suplimentară de garare, necesară, a liniei va fi:

3
 N vg / z
C sup l  t aşş .
24
În acest caz, lungimea utilă a liniei pentru destinaţia respectivă va fi:

t f  t aşş l vg
N vg / z
L u   N vg / tr  m .
 24 

4
 Y
Dispozitivul de
triere

Y
l3 +50
L
Fig. 8. 12. Capătul dinspre dispozitivul de triere al unei grupe B cu 32 de linii
 Capacitatea totală de garare a grupei B poate fi determinată prin însumarea
capacităţii de garare a fiecărei linii din această grupă.
Liniile grupei de triere se împart în trei categorii şi anume:
1. linii pentru acumularea vagoanelor, din care se formează trenuri;
2. linii pentru acumularea vagoanelor destinate diferitelor puncte de încărcare
–
descărcare;
3. linii pentru diferite operaţii din staţii cum ar fi: transbordare, sortarea
coletăriei,
cântărirea, verificarea gabaritului, repararea vagoanelor defecte etc.
Numărul liniilor se determină în funcţie de:
- numărul direcţiilor care converg în punctul respectiv;
- fluxul de vagoane de pe secţiile adiacente;
- fluxurile de vagoane care se prelucrează în loco (încărcări, descărcări,
transbordări
etc.);
- metodele de descompunere folosite;
- expedierea trenurilor, total sau parţial din grupa de triere.
În afară de aceste linii, mai sunt necesare şi o serie de linii pentru legătura cu
diferite compartimente de activitate din staţie.
Numărul de linii se determină prin două metode, astfel:
1. Afectare;
2. Calcul şi afectare.
Prin metoda de afectare se stabileşte pentru fiecare linie destinaţia acesteia în
funcţie de fluxul de vagoane care solicită staţia de triaj. Numărul de linii afectate
este următorul:
1. trenuri marşrute → 1 linie pentru fiecare direcţie;
2. trenuri directe → 1 linie pentru fiecare direcţie;
3. trenuri directe de secţie → 1 linie pentru fiecare direcţie;
4. trenuri locale → 1 linie pentru fiecare direcţie;
5. vagoane pentru activitatea locală → 1 – 2 linii;
6. vagoane defecte → 1 – 2 linii;
7. transbordare → 2 linii;
8. cântar şi gabarit → 2 linii;
9. vagoane goale → 1 linie;
10. vagoane aflate în depozit → 1 linie;
11. mărfuri perisabile → 1 linie;
12. circulaţia locomotivelor →1 – 2 linii;
13. manipulaţie publică → 1 linie;
14. linii de garaj industriale → 1 – 2 linii.
Prin metoda de calcul şi afectare numărul de linii din grupa de triere se
determină ţinând seama de fluxul de vagoane şi productivitatea unei linii.
În funcţie de numărul necesar de vagoane a fi triate într-o zi (Cnec) şi de
productivitatea cunoscută a grupei pvl = 120  180 vag/zi.
 Numărul de linii din grupa B va fi:

C nec
N lB   n l afectate ,
p vl
unde nl afectate - reprezintă numărul de linii determinate prin afectare

Grupa de retriere C
Grupa de retriere este folosită pentru prelucrarea vagoanelor din trenurile
locale de mărfuri. Ea poate lipsi dintre completele de triere.
Grupa de retriere se compune dintr-un plan înclinat de triere cu ajutorul
căruia se realizează retrierea vagoanelor care se introduc în trenurile locale de
marfă.
Liniile grupei C, la capătul opus planului înclinat pot fi înfundate sau legate
printr-o linie de tragere.
Modalităţile de amplasare ale grupei C în raport cu celelalte grupe ale
triajului pot fi:

1) pe partea stângă a completelor de triere, între grupele B şi D (fig. 8.13.);

P1
C

P
B D

Fig. 8.13. Amplasarea grupei C între grupele B şi D

7
 2) pe partea dreaptă a completelor de triere între grupele B şi D;
3) pe părţile laterale ale triajelor bilaterale;
4) în continuarea grupei de triere (fig. 8.14.).

P1
P
C
B
D

Fig. 8.14. Amplasarea grupei C în continuarea grupei de triere

Numărul liniilor din grupa C nu poate fi mai mic decât numărul destinaţiilor
care converg în punctul respectiv.

Grupa de expediere D
Poziţia grupei de expediere faţă de celelalte complete de triere este în funcţie
de condiţiile topografice.
Cea mai favorabilă amplasare este cea în serie (grupa A urmată de grupa B şi
apoi grupa D).
Liniile grupei de expediere se pot împărţi în subgrupe cu următoarele
destinaţii:
- linii pentru terenurile în tranzit;
- linii pentru expedierea trenurilor formate în grupa de triere sau retriere;
- linii pentru circulaţia locomotivelor.
Modul în care se pot lega capetele grupei de expediere pentru a da
posibilitatea realizării unor operaţii simultane este ilustrat în exemplele din figurile
8.15 şi 8.16.
Numărul liniilor din grupa D se determină în aşa fel încât să aibă capacitate
suficientă pentru gararea trenurilor care se expediază.
N tr ,i  t oc,i
N 
D
l
i
 n cl  n l tranzit ,
1440
unde Ntr,i reprezintă numărul de trenuri din categoria i, care solicită
grupa D. Acestea pot fi trenuri cu prelucrare totală (Ntr, 1)şi trenuri cu prelucrare
parţială (Ntr, 2)
toc,i - durata de ocupare a grupei D de către trenurile din
categoria i (indicele 1 reprezintă trenurile cu prelucrare totală, iar 2 pentru trenurile
cu prelucrare parţială).
toc, 1 = t B-D aducere + tst. proc. tehn. + t ieşire,

8
unde t B-D aducere reprezintă durata de aducere a garniturii acumulate în grupa B în
grupa D;
tst. proc. tehn - durata procesului tehnologic de prelucrare la expediere;
t ieşire - durata de ieşire a trenului din grupa de expediere.
toc, 2 = t intrare + t st. proc. tehn. + t ieşire,
unde t intrare reprezintă durata de intrare a trenului în grupa D.
n1 tranzit = numărul de linii de tranzit (nltrz = 1 linie).
Notaţiile ncl şi α au aceleaşi semnificaţii ca şi cele de la grupa A.

Circulaţia locomotivelor

Linia de tragere a grupei de retriere

Linia de circulaţie
Linia de tragere a grupei B

Fig. 8. 15. Capătul grupei de expediere, exemplul 1

Circulaţia locomotivelor
Linie de tragere a grupei C

Linie de
Linie de tragere a grupei B tranzit

Fig. 8. 16. Capătul grupei de expediere, exemplul 2