Riscul provizioanelor

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli reprezintă o garanție a responsabilităților

managerilor privind consolidarea patrimoniului și totodată a bunului mers al firmei pe care o
coordonează. Totodată, acestea reprezintă una dintre măsurile de siguranță pe care le realizează
agenții economici în vederea asigurării existenței unor informații reale în situațiile financiare.

Oricât de multă experiență ar avea un manager, fără un fundament sistematic al progresului

economic și un control riguros constant, nu poate fi garantată o încredere privind fluxul
informațional venit din exterior sau interior.

Din acest motiv, managerii iau în considerare potențialele riscuri, care ar afecta continuitatea
activității companiei. Există situații în care riscurile operaționale afectează fluxul de trezorerie
sau chiar influențează negativ indicatorii de lichiditate a unei firme.

În vederea anticipării acestor situații, firma poate opta pentru constituirea provizioanelor pentru
riscuri și cheltuieli.

Utilitatea provizioanelor în cadrul unei companii

Provizioanele sunt cheltuieli posibile constituite în baza constatării:

 reducerii valorii activelor – în situația dată are loc realizarea unor demersuri de a
identifica pierderile sau deprecierile suferite, soluția concretizându-se în crearea
provizioanelor pentru deprecieri;
 sporiri ale datoriilor – se creează provizioane pentru riscuri și cheltuieli pentru
eventualitatea în care apar pierderi sau câștiguri. Aceste provizioane au scopul de a
acoperi cheltuielile pe care acțiunile economice întreprinse le-au generat.

Utilizarea acestor provizioane reprezintă unul dintre instrumentele contabile eficiente privind:

 soluționarea problemelor ce implică contabilizarea rezultată în urma evaluării activelor;

 asigurarea firmei privind posibilele cheltuieli sau riscuri.

Practic, rolul lor este important în ceea ce privește garantarea stabilității financiare a firmei,
acestea fiind principala metodă ce are ca obiectiv menținerea neschimbată a valorilor existente în
patrimoniul firmei.
Evaluarea provizioanelor în cadrul unei firme

În situația în care valoarea-timp a banilor este importantă, valoarea provizionului este dată de
valoarea în timp real a cheltuielilor evaluate pentru acoperirea obligației. Actualizarea
provizioanelor se realizează de specialiști contabili, la finalul exercițiului fiscal, în eventualitatea
în care este necesară o astfel de actualizare. În acest caz, se au în vedere:

 Aprecierea curentă a valorii-timp a banilor;

 Anticiparea riscurilor operaționale.

Este important de menționat faptul că provizioanele trebuie folosite doar pentru scopul pentru
care au fost create. Din acest motiv, doar cheltuielile ce țin de provizionul creat pot fi stinse din
provizion. Acoperirea unor datorii dintr-un provizion destinat altui scop, atrage după sine
consecințe legate de două obligații diferite.

Există numeroase particularități ale provizioanelor care generează probleme privind

corespondența lor în contabilitate. Una dintre aceste trăsături este incertitudinea. De aceea, este
nevoie de o analiză și un raționament privind constituirea unui provizion.

Constituirea provizioanelor, ca metodă de includere a incertitudinilor în contabilitate, este

importantă la evaluarea condiției financiare din cadrul firmei. Aceste incertitudini sunt estimate
atât în urma identificării valorii lor, cât și prin includerea prudenței la efectuarea situațiilor
fiscale ale unei firme.

Înregistrarea corectă a provizioanelor în contabilitate va asigura transparența și totodată

veridicitatea informațiilor din situațiile financiare realizate.

Principiile constituirii provizioanelor de riscuri și cheltuieli

În corespondență cu normele legislative contabile, provizioanele se crează pentru acoperirea

unor datorii/obligații stabilite prin natura și valoarea lor. La realizarea acestora, 2 principii ale
fundamentului contabilității sunt importante de respectat:

Principiul prudenței

Acest principiu constă în evaluarea corectă a demersurilor realizate, în vederea împiedicării

transmiterii ulterioare a incertitudinii. Aceasta poate avea o contribuție negativă asupra
rezultatelor activității.
În cadrul firmei, trebuie să se manifeste un nivel ridicat de precauție privind estimările efectuate
în contextul incertitudinii, în maniera în care veniturile și cheltuielile nu sunt afectate. De
asemenea, este necesar să ai în vedere deprecierile existente, indiferent dacă s-a înregistrat câștig
sau pierdere la finalul exercițiului.

Acest principiu nu permite o subapreciere a activelor respectiv a datoriilor din prisma faptului că
situațiile fiscale nu ar mai reflecta realitatea, pierzându-și credibilitatea.

Principiul independenței exercițiului/ contabilității de angajamente

Potrivit acestui principiu, determinarea rezultatului financiar include toate veniturile și

cheltuielile înregistrate din activitățile firmei. Mai precis, la sfârșitul exercițiului fiscal se iau în
calcul cheltuielile și veniturile asociate raportării, indiferent de data primirii sau efectuării
plăților. Independența este garantată de respectarea regulei de delimitare în timp a tuturor:

 veniturilor;
 cheltuielilor;
 îndatoririlor;
 termene prevăzute de plată.

Aspecte luate în calcul în stabilirea provizioanelor de riscuri și cheltuieli în cadrul firmei

La stabilirea acestor provizioane se efectuează o analiză amănunțită privind elementele

patrimoniului și riscurile care ar putea interveni în activitățile viitoare ale firmei. Suma pentru
provizion trebuie să reflecte în analizele financiare exact cheltuielile pentru acoperirea
obligațiilor sau a pierderilor înregistrate.

Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli are în vedere natura și scopul pentru care
acestea sunt create. Pentru înregistrarea în contabilitate a acestor provizioane, este important să
se respecte următoarele criterii:

 estimarea credibilă a sumei;

 implică o datorie curentă produsă de un eveniment precedent;
 există posibilitatea realizarea unei plăți pentru acoperirea datoriei;
Aceste provizioane trebuie să fie în corespondență cu riscurile și cheltuielile ulterioare și nu pot
fi utilizate pentru a corecta valorile elementelor active din patrimoniul firmei. Ele au în vedere
elementele a căror efectuare sau plată este nesigură. Acestea se constituie pentru:

 Litigii, amenzi, despăgubiri, pagube și alte obligații – mărimea provizioanelor se

stabilește prin estimarea sumei ce include: obiectul litigiului, costuri ce implică expertiza
tehnică și alte cheltuieli legate de condițiile generate de litigiu;
 Cheltuieli pentru garanții – se crează aceste provizioane în situația în care fimele au ca
obiect de activitate producerea și comercializarea unor produse ce au ca particularitate
termenul de garanție. Mărimea lor este fixată în funcție de anumite aspecte: numărul
defecțiunilor identificate în cazul vânzării, costuri cu reparația acestora și veniturile
înregistrate pentru produsele cu garanție.
 Alte provizioane – implică provizioane create pentru alte elemente ale patrimoniului, ce
nu pot fi incluse în cele de mai sus,

Concluzii

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli oferă agenților economici asigurarea că pot acoperi
pierderi sau datorii curente. Acestea pot fi numite rezerve constituite în baza costurilor, ce au ca
obiectiv acoperirea unor eventuale riscuri ce pot reduce patrimoniul unei firme. Provizioanele
pentru riscuri și cheltuieli trebuie să reflecte o estimare corectă a costurilor, pentru ca
informațiile din analizele contabile să nu afecteze activitatea companiei și implicit al
patrimoniului său.