Sisteme de învățământ:

Analiză comparativă între sistemul

de învățământ din Finlanda și
sistemul de învățământ românesc
I. Politici educaționale implementate:

Sistemul de învățământ din Finlanda este recunoscut

pentru politici educaționale care promovează
egalitatea de șanse, individualizarea învățării,
incluziunea socială și dezvoltarea holistică a elevilor.
Aceasta include abordarea orientată către nevoile
individuale ale elevilor și promovarea colaborării
între elevi și profesori. Se pune un accent deosebit pe
încrederea în profesori și autonomia școlilor.

În România, politicile educaționale recente

se concentrează pe îmbunătățirea
calității învățământului, reducerea abandonului
școlar, adaptarea curriculum-ului la nevoile societății
și ale elevilor, precum și digitalizarea și
dezvoltarea competențelor relevante pentru piața
muncii.
I. Structura sistemului de învățământ:

În Finlanda, sistemul de învățământ

este structurat în învățământul
preșcolar, școala obligatorie (nouă
ani), liceu și învățământ superior.

În România, structura sistemului de

învățământ cuprinde învățământul
preșcolar, primar, gimnazial, liceal
și învățământul superior.
 III. Formarea cadrelor didactice:

Formarea cadrelor În România, formarea

didactice finlandeze cadrelor didactice se
este un proces riguros, realizează
care implică studii prin programe de
universitare la nivel de studii universitare,
masterat și practică care includ atât
pedagogică conținut academic, cât
supervizată. Accentul și elemente de formare
se pune pe dezvoltarea didactică, dar
competențelor există eforturi de a
pedagogice și de dezvolta și competențe
conducere. pedagogice.
IV. Spațiul educațional:
Finlanda acordă o atenție
deosebită calității spațiului
educațional, oferind școli
moderne, bine echipate și
cu facilități adecvate
pentru activități
extracurriculare. Se acordă
o mare importanță
mediului fizic al școlilor.
Clădirile sunt moderne,
concepute pentru a stimula
creativitatea și
colaborarea.
În România, infrastructura
școlară poate varia, de la
școli mai vechi și cu nevoi
de modernizare, până la
școli noi și bine dotate care
dispun de amenajarea
sălilor de clasă,
accesibilitate și condiții de
siguranță. De asemenea,
unele școli pot avea și
resurse suplimentare, cum
ar fi săli de muzică,
ateliere de lucru manual,
grădinițe sau spații
exterioare pentru activități
recreative.
V. Curriculum:
Curriculum-ul finlandez se
concentrează pe dezvoltarea
abilităților de viață, gândire
critică, creativitate și și pe
integrarea diferitelor
domenii de învățare.
Disciplinele sunt integrate
într-un mod
interdisciplinar.
În România, curriculum-ul
include discipline obligatorii
precum matematică,
română, istorie și geografie,
dar oferă și opțiuni pentru
discipline opționale și
facultative, iar accentul este
pus pe cunoștințe
academice.
 VI. Programul elevilor:
În Finlanda, programul elevilor are o durată
mai scurtă și se pune un accent mare pe
timpul liber și activitățile extracurriculare.
Acesta este conceput să permită flexibilitate
și libertate învățării, cu pauze regulate și
timp dedicat activităților fizice și creative

În România, programul elevilor poate fi mai

încărcat, cu un număr mai mare de ore de
predare obligatorii și mai puțin timp pentru
activități opționale. Totodată, acesta poate
varia în funcție de nivelul de învățământ
(primar, gimnazial, liceal) și de specificul
fiecărei școli.
 VII. Practici educaționale promovate,
abordarea procesului de predare-învățare-
evaluare:

Finlanda promovează În România, există eforturi

practici educaționale
interactive, colaborative și
bazate pe rezolvarea de
probleme. Evaluarea se
concentrează pe
înțelegerea și aplicarea
cunoștințelor, pe feedback
și dezvoltarea individuală a
elevilor.
de a promova practici
educaționale active de
predare-învățare și
evaluare, dar acestea pot
varia în funcție de
resursele școlare și
context, formarea cadrelor
didactice și politica
educațională la nivel local.
VIII. Relații educaționale:
Relațiile educaționale în Finlanda se
bazează pe încredere, colaborare și
respect reciproc între profesori și
elevi. Elevii sunt încurajați să-și
exprime opiniile și să participe activ
în procesul de învățare.
Comunicarea și colaborarea între
elevi sunt încurajate.

În România, relațiile educaționale

sunt influențate de aspecte culturale
și pot varia, dar există eforturi de a
dezvolta o relație mai egală și
colaborativă, pentru îmbunătățirea
comunicării și interacțiunii între
profesori, elevi, părinți și
comunitate.
 IX. Relația școală-părinți, școală-
comunitate:
În Finlanda, părinții și comunitatea sunt implicați activ în
procesul educațional prin participare în luarea deciziilor și
în activitățile școlare. Există un parteneriat solid între școală
și părinți, bazat pe încredere și colaborare. Părinții sunt
considerați parteneri importanți în educație și sunt implicați
în luarea deciziilor legate de școală prin intermediul
consiliilor părinților. De asemenea, școlile finlandeze mențin
o comunicare constantă cu părinții prin intermediul
întâlnirilor regulate, scrisorilor și comunicării online.
Aceasta include discuții despre progresul elevilor,
evenimente școlare și resurse educaționale.
În România, există preocupări pentru consolidarea relațiilor
dintre școală, părinți și comunitate, dar implicarea poate
varia în funcție de context. Se promovează implicarea
părinților în activitățile școlare și în sprijinirea educației
copiilor lor. Aceasta poate implica participarea la întâlniri
cu profesorii, implicarea în activități extracurriculare și
sprijinirea elevilor în învățare acasă. De altfel, unele școli
din România organizează evenimente speciale care implică
părinții și comunitatea locală, cum ar fi festivaluri, expoziții
sau acțiuni de voluntariat. Aceste evenimente facilitează
colaborarea între școală, părinți și comunitate pentru a
sprijini dezvoltarea copiilor.
În timp ce există diferențe între
Finlanda și România în ceea ce
privește această relație, ambele
țări acordă importanță implicării
părinților și comunității în
educație.