PATOLOGIA GLANDELOR

SALIVARE
 Generalitati
• Glandele salivare sunt glande exocrine care deriva
din structuri ectodermice şi sunt formate din celule
mucoase, seroase şi mioepiteliale.
• Acestea secretă salivă ce se elimină în cavitatea
orală prin canale de excreţie, cu structură
epitelială.
• Sistemul salivar este format din trei perechi de
glande salivare mari: parotide, submandibulare şi
sublingual şi din glande salivare accesorii (mici).
 Glanda parotidă
• Glanda parotidă îmbracă lateral şi posterior ramul
mandibulei, fiind situată în loja parotidiană.
• Cântăreşte aproximativ 15-30 g
• Secretă salivă seroasă, care este eliminată în
cavitatea orală prin canalul Stenon, al cărui
orificiu de deschidere este situat la nivelul
mucoasei jugale, în dreptul celui de-al doilea
molar superior.
• Nervul facial şi ramurile sale trec prin
parenchimul glandular, delimitând un lob
superficial şi un lob profund
 Glanda submandibulară
• Glanda submandibulară este situată inferior şi
medial de corpul mandibulei, în loja omonimă.
• Cântăreşte aproximativ 10-15 g.
• Secretă salivă mixtă, predominant seroasă, care
este eliminată în cavitatea orală prin canalul
Wharton, care se deschide în planşeul oral
anterior.
• Este separată de planşeul bucal prin m.
milohioidian.
 Glanda sublinguală
• Localizată în planşeul bucal, deasupra muşchiului
milohioidian.
• Cântăreşte aproximativ 1, 5-2, 5 g.
• secretă o salivă mixtă, predominant mucoasă, care
este eliminată în cavitatea orală prin intermediul
canalului Bartholin sau printr-o multitudine de
canale Rivinius. Acestea se pot deschide direct în
cavitatea orală, în imediata vecinătate a orificiului
canalului Wharton, sau uneori pot conflua în
canalul Wharton.
 Glandele salivare accesorii
• dimensiuni reduse.
• distribuite în submucoasă întregii cavităţii orale.
• Sunt în număr de aproximativ 600-800.
• Secretă o salivă mucoasă, care este eliminată local
printr-un mic canal de excreţie
• Glandele von Ebner, localizate la nivelul papilelor
circumvalate ale limbii, elimină o secreţie seroasă,
care conţine lipaza linguală şi care contribuie la
formarea salivei.
 Afectiuni ale glandelor salivare
• Plăgi ale glandelor sau a canalelor de excreție
• Transformarea chistica a glandelor sublinguale sau accesorii
• Tulburari ale secretiei salivare
– Sialorea (ptialismul)
– Hiposialia
• Tulburari de natura obstructiva – sialolitiaza
• Infecții ale glandelor salivare de natură
– virala (frecvent oreionul),
– bacteriana nespecifice (catarala, supurativa)
– bacteriene specifice (tuberculoza, sifilisul, actinomicoza, boala ghearelor de pisica)
• Sialometaplazia necrotizanta
• Parotidomegalii sistemice (sarcoidoza, sdr Sjogren, sialadenoze, leziune
limfoepiteliala benigna)
• Boli de sistem (Hodkin, Non-Hodkin)
• Malformatii congenitale
• Determinari metastatice, determinari secundare
• Patologie tumorala (tumori benigne sau maligne)
 Sialolitiaza
• Sialolitiaza (litiaza salivară) reprezintă aproximativ jumătate din
patologia glandelor salivare şi este caracterizată prin formarea şi
dezvoltarea de calculi la nivelul glandelor salivare sau al canalelor de
excreţie ale acestora.
• Apare cel mai frecvent în canalul Wharton sau glanda submandibulară
(70-90% dintre cazuri), mai rar în canalul Stenon sau glanda parotidă
(5-10% dintre cazuri), şi cu totul excepţional la nivelul glandei
sublingual sau al glandelor salivare accesorii (sub 2% dintre cazuri).
• unilateral, foarte rar bilaterală.
• afectează pacienţii între 30 şi 60 de ani, preponderent de sex masculin,
dar poate fi întâlnită şi la copii.
• Majoritatea microcalculilor sunt antrenaţi de fluxul salivar şi eliminaţi,
dar uneori aceştia rămân în arborele salivar, cresc progresiv în
dimensiuni şi pot predispune la obstrucţie mecanică.
 Litiaza glandei submandibulare
Factori favorizanti:
•secreţia salivară este bogată în mucus
•caracterul antigravitaţional al excreţiei salivare
(fenomene de stază salivară)
•canalul Wharton prezintă pe traiectul său două
curburi anatomice
•orificiul de deschidere al papilei canalului Wharton
este mai îngust decât cel al canalului Stenon.
Litiaza glanda submandibulara
endocanaliculara – aspect
clinic si macroscopic calcul
Litiaza glanda
submandibulara
endocanaliculara – aspect
clinic si macroscopic calcul
 Clinica litiazei salivare
• TRIADA LUI DAN THEODORESCU:

• COLICA SALIVARĂ
• ABCESUL SALIVARĂ
• TUMORA SALIVARĂ
COLICA SALIVARA:

•blocarea de moment, dar totală, a fluxului salivar

•calculul este antrenat de secreţia salivară declanşată
în timpul meselor
•două simptome principale: criza dureroasă şi
„tumora salivară fantomă”
•pacientul relatează evacuarea bruscă a unui val de
salivă, percepută datorită gustului sărat al acesteia
ABCESUL SALIVAR:
•urmarea (complicaţia) fenomenelor Staza salivara distal de
mecanice retentive care au determinat Calcul cu suprainfectie
colica salivară, sau se poate instala de la
început, datorită unei infecţii
supraadăugate, pe fondul unei staze
salivare
•calculul este situat pe canalul Wharton,
deasupra m. milohioidian -> whartonita -
> periwhartonita -> abces loja
sublinguala
•Dacă calculul este situat în porţiunea
submilohioidiană a canalului Wharton,
sau intraglandular, se produce iniţial o
supuraţie strict a glandei submandibulare
(abcesul salivar)
 subm

Litiaza glanda submandibulara

dr – la palparea bimanuala
exo- si endoorala a planseului
oral, se exprima secretie
purulenta prin orificiul de
secretie al canalului Wharton
TUMORA SALIVARA:
•reprezintă în fapt o sialadenită cronică, fiind rezultatul unor
episoade supurative acute repetate ale glandei
•Semnele clinice subiective sunt absente sau reduse.
•Obiectiv, glanda este mărită de volum, indurată, neregulată,
cu aspect pseudotumoral.
•Ostiumul este proeminent, întredeschis, eliminându-se câteva
picături de secreţie muco- purulentă la presiunea pe glandă
 Litiaza glandei parotidiene
• Litiaza parotidiană este mai rar întâlnită, datorită
caracterului seros al salivei secretate şi
particularităţilor anatomice ale canalului care are
un traiect liniar şi un orificiu de deschidere mai
larg decât al canatului Wharton.
 Litiaza glandei sublinguale
• Este foarte rară şi se confundă sau se suprapune cu
fenomenele de periwhartonită.
• Diagnosticul diferenţial între acestea se face prin
faptul că nu este prezentă afectarea glandei
submandibulare.
• Poate determina supuraţii localizate ale glandei
sublingual, care uneori evoluează spre abces de
lojă sublinguală.
 Diagnosticul sialolitiazei
• examen clinic (palparea bimanuală, la presiunea
glandei se elimină prin ostium o salivă modificată
sau chiar purulentă)
• investigaţiilor imagistice:
1. Radiografia simpla cu film muscat de planseu oral,
OPG
2. Sialografia film muscat de planseu oral

3. Ultrasonografia
4. Scintigrafia functionala
5. Endoscopia intracanaliculara
6. CT sau RMN
 Radioopacitate evidentiata pe Rx
OPG sub marginea bazialara a
ramului orizontal stang

Investigatii imagistice
– Rx OPG si ecografie

Zona hipoecogena ce
corespunde zonei de staza
determinata de calcul
 TRATAMENT
• Eliminarea calculului prin metode nechirurgicale
• Ablaţia chirurgicală a calculului
• Fragmentarea calculului prin litotriţie externă
(extracorporală)
• Fragmentarea calculului prin LASER- litotriţie
intracanaliculară (intracorporală)
• Sialoendoscopia intervenţională
• Submaxilectomia/parotidectomia
Litiaza gl. submandibulara stg.
- Aspect cervicofacial,
intraoperator si macroscopic
LITIAZA SALIVARA
CANALICULARA

• SIALOLITOTOMIA
(dochotomie)
Sechele dupa plaga genio-zigomatica dr profunda panala nivelul regiunii
parotideomaseterine ( semne de pareza de nerv facial, fistula salivara)
 FISTULA SALIVARA
• RAFIA
CANALULUI
STENON
 INFLAMAŢIILE -
SIALADENITELE

• CLASIFICARE:
• Acute - epidemică (oreion)
– supurată (catarală, supurată, gangrenoasă)
• Cronică - specifice (tbc, lues, actinomicoză)
– - nespecifice (simplă şi recidivantă)
• Parotidita cronica recidivanta

Saliva modificata
(opalescenta) exteriorizata la
nivelul orificiului canalului
Stenon drept la presiunea
exoorala
Parotidita dr. – instilatii pe canalul Stenon cu antibiotic si antiinflamator
(peniclina si hidrocortizon)
 Aspecte Canalul Stenon prezintă
uneori o dilatare neregulată,
sialografice cu aspect moniliform („şirag
de mărgele”).
POM INFLORIT
• în formele cronice • Imaginea sialografică este
recidivante, sialografia specifică, glanda prezentând
orienteaza diagnosticul acumulări radioopace de
substanţă de contrast, situate
la extremităţile canaliculelor
salivare, dând aspectul de
„pom înflorit”.
 SIALOGRAFIA

Dilatatie congeniatala a
canalului Stenon
 Sindromul Sjogren
• Este o afecțiune sistemică cronică, autoimună,
care se caracterizează prin afectarea glandelor
exocrine, în special salivare şi lacrimale.
• Sindrom Sjogren primar: exoftalmie
(keratoconjunctivita sicca), xerostomie si creșterea
in volum a glandelor parotide.
• Sindromul Sjogren secundar: este reprezentat de
sindromul sicca secundar unei boli autoimune
Pacient cu parotidomegalie bilaterala
(leziune limfoepiteliala benigna)
leziune limfoepiteliala
benigna – aspect
intraoperator
leziune limfoepiteliala
benigna – aspect
intraoperator cu izolarea
si identificarea nv facial
leziune limfoepiteliala
benigna – aspect
intraoperator cu izolarea
si identificarea nv facial
si piesa operatorie
Aspect postextirpare leziune limfoepiteliala benigna, cu
evidentierea nv facial
Formatiuni chistice ale glandelor
salivare
Mucocel buza inferioara