CASA CORPULUI DIDACTIC A JUDEŢULUI BIHOR

Strategiile comunicării la nivelul unității de învățământ

- program acreditat CCD Bihor -

Cursant: Gane Silvia-Rodica

Grupa: 1
Seria: 5

– Oradea 2023 –
 OPIS

1. Rolul educativ al comunicării on-line (completarea unui CV europass);

2. Elaborarea unor fişe de lucru ”Relaționarea optimă dintre cadru didactic și
elevi în spiritul comunicării interpersonale”;
3. Realizarea unui referat cu tema ”Efectele pozitive ale conflictului și
gestionarea acestuia de cadrele didactice”
4. Realizarea unui eseu liber pe tema „Optimizarea comunicării în procesul
educațional” reprezentând o sinteză a reflecţiilor personale ca urmare a acestei
experienţe de formare şi a experienţei didactice.
 Silvia-Rodica Gane
 Acasă : Saucani, no.72, 417400, Saucani, România
 E-mail: rodicagane02@gmail.com  Telefon: (+40) 751141576  Whatsapp Messenger: 0751 141 576
Gen: Feminin Data nașterii: 02/04/1962 Cetățenie: română

EXPERIENȚA PROFESIO‐
NALĂ
[ 1982 – În curs ]
Profesoară în învăţământul primar

ȘCOALA GIMANZIALĂ NR. 1

Localitatea: RĂBĂGANI
Țara: România

EDUCAȚIE ȘI FORMARE
PROFESIONALĂ
[ 1994 ]
Profesoară în învățământul primar

Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan”

Adresă: Oradea, România
[ 1992 ]
Diplomă de Licență
Facultatea de Științe Economice, Universitatea de Vest
Adresă: Timișoara, România

COMPETENȚE LINGVIS‐
TICE
Limbă(i) maternă(e): română

Altă limbă (Alte limbi):

engleză
COMPREHENSIUNE ORALĂ A1 CITIT A1 SCRIS A1
EXPRIMARE SCRISĂ A1 CONVERSAȚIE A1

franceză
COMPREHENSIUNE ORALĂ A1 CITIT A1 SCRIS A1
EXPRIMARE SCRISĂ A1 CONVERSAȚIE A1

HOBBY-URI ȘI TEME DE
INTERES
Interacțiunea cu elevii
Mă pasionează tot ceea ce reprezintă munca la clasă. Iubesc să predau și îmi place să
descopăr mereu noi moduri în care copiii privesc lumea.

Natura

COMPETENȚE DIGITALE
Social Media | Microsoft Word | Microsoft PowerPoint | Navigare Internet | Zoom
 FIȘĂ DE LUCRU
Formator: Teodora Sîncelean
Data: 8.05 2023

STRATEGIILE COMUNICĂRII LA NIVELUL UNITĂȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT

MODULUL III. NEVOIA DE COMUNICARE

Forma de organizare: individuală

⮚ Găsiți câteva cuvinte pentru fiecare nevoie de

comunicare din exemplele de mai jos:
⮚ a informa - a ști, știință, lectură, profesor;

⮚ a impresiona - laudă, lipsa autostimei, nevoia de validare;

⮚ a provoca o reacție, a provoca o acțiune - nevoia de acțiune,

nevoia de validare;

⮚ a amuza - bună dispoziție, râs, zâmbet, bucurie;

⮚ a se face înțeleși - explicație, informație, opinie;

⮚ a exprima puncte de vedere - opinie, argumente;

⮚ a obține o schimbare de comportament sau de atitudine - limbaj

persuasiv, educație;
⮚ a fi acceptați - nevoia de validare, integrare.
 FIȘĂ DE EVALUARE PE PARCURS

Formator: Teodora Sîncelean

Data: 9.05 2023

STRATEGIILE COMUNICĂRII LA NIVELUL UNITĂȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT

MODULUL III. NEVOIA DE COMUNICARE

⮚ Cum vedeți relaționarea optimă dintre cadrul didactic și elevi în spiritul

comunicării interpersonale?
În elaborarea răspunsurilor veți ține cont de specificul nivelului de
învățământ la care predați.

Profesorul joacă un rol cheie în acest proces, deoarece acesta are

datoria de a-l face pe elev să înțeleagă că ei sunt coparteneri, că
această comunicare este benefică atât pentru unul, cât și pentru
celălalt.
O relaționare optimă presupune ca profesorul să înlăture toate
obstacolele și dificultățile posibile. Acesta trebuie să comunice activ
cu toți elevii, să încurajeze elevii timizi și pe cei mediocri pentru a le
stimula participarea în cadrul lecției. Consider că trebuie evitate
complet formele verbale de penalizare în detrimentul aprecierii

„
pozitive, pentru ca scopul comunicării dintre profesor și elevi să fie
bine împlinit.

„
 FIȘĂ DE LUCRU
Formator: Teodora Sîncelean
Data: 9.05 2023

STRATEGIILE COMUNICĂRII LA NIVELUL UNITĂȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT

MODULUL III. NEVOIA DE COMUNICARE

Forma de organizare: individuală

Ce amintiri vă evocă următoarele cuvinte: dragoste, empatie,

melancolie, bucurie, tristețe?
Dragoste - Nașterea unui copil

Empatie - Prietenia dintre doi copii

Melancolie - Despărțirea de părinți în prima zi de școală

Bucurie - Vacanța de vară

Tristețe - Pierderea bunicilor

„
Exercițiul nr. 5
Identificaţi ce mesaj exprimă următoarele imagini! Subliniați varianta corectă!

acceptare
apărare
evaluarea unei situații
plictiseală

acceptare
apărare
evaluarea unei situații
încredere

acceptare
apărare
evaluarea unei situații
plictiseală

dominare teritorială
încredere
acceptare
o realizare, o reușită
 acceptare
o realizare, o reușită
evaluarea unei lucrări
evaluarea unei situații
 Exercițiul nr. 10

a) Dați câte un exemplu concret urmărind scopul comunicării între profesor – elev!

• informativ = Predarea propriu-zisă a lecției

• obţinerea de informaţii = Întrebările elevului în timpul lecției
• persuasiv = Recomandările profesorului atunci când elevul are un comportament care nu
respectă regulamentul intern al școlii.
• predictiv = Profesorul poate să prevadă rezultatul evaluării elevului, dată fiind activitatea din
timpul orelor de curs.
• emotiv = Discursul profesorului de literatură prin care acesta își propune crearea unui
ambient favorabil receptării optime a textului literar ce se studiază.
• motivare = Apelul profesorului la diverse metode moderne menite să atragă atenția și să
creeze motivație elevilor pentru a participa activ la cursuri (ex.: metoda R.A.I.)
• încurajarea receptorului în situaţii de criză = Cuvintele profesorului atunci când elevul
primește o notă slabă.
• instruire = Demonstrațiile profesorului din timpul cursurilor de educație fizică.

b) Dați câte un exemplu concret urmărind scopul comunicării între director – profesor!

• informativ = Anunțurile publicate la avizierul școlii; mesajele transmise pe grupul de

Whatsapp/email al școlii, cu privire la data următorului consiliu profesoral.
• obţinerea de informaţii = Chestionarele cu privire la activitatea conducerii școlii prin care
se urmărește poziția cadrelor didactice vizavi de relația dintre acestea și directori.
• persuasiv = Discursul directorului în timpul unui consiliu profesoral antemergător
concursului pentru ocuparea postului de director.
• predictiv = Discursul directorului în timpul unei ședinte în care se propune repartiția orelor
pentru anul școlar care va urma.
• emotiv = Strângerea de fonduri pentru un elev/profesor/personal didactiv/nedidactic auxiliar
al școlii.
• motivare = Oferire de bonusuri financiare profesorilor ai căror elevi obțin premii/distincții
la olimpiade sau concursuri.
• încurajarea receptorului în situaţii de criză = Discursul directorului adresat profesorului
atunci când acesta din urmă are probleme cu părinții.
• instruire = Prezentarea oferită de către director unui cadru didactic la început de drum în
această carieră.
 Exercițiul nr. 14

Faceți o listă cu regulile de comunicare în instituția D-voastră!

1. Să se respecte distanța personală de 50 cm.

2. Să se adapteze tonul vocii situației de comunicare.
3. Să nu vorbească mai multe persoane în același timp.
4. Persoana care vorbește să fie ascultată cu atenție.
5. Să nu întrerupem dacă nu este absolut necesar.
6. Când ne expunem părerea, să aducem argumente.
7. Când există păreri diferite, să se ajungă cât mai aproape de un punct comun.
8. Să nu jignim.
9. Să analizăm „la rece” o situație.
10. Să formulăm întrebări când este nevoie.
 Gane Silvia-Rodica
Prof. înv. primar - Școala Gimnazială nr. 1, Răbăgani

Viața cotidiană din învățământul primar oferă multe exemple de situații conflictuale.
Majoritatea conflictelor sunt bazate pe atitudinea generală a elevilor sau pe inabilitatea lor de a
rezista presiunii. Exemple de situații conflictuale sunt:

 a lua lucrurile cuiva;

 a împinge sau a atinge pe cineva în mod accidental;
 a nu lăsa colegii de clasă în pace;
 hărțuirea reciprocă;
 forme severe, cum ar fi mobbing sau violența fizică/abuzul emoțional.

Elevii din învățământul primar folosesc strategii de rezolvare a conflictelor diferite de

cele folosite de adulți. Strategiile diferă în funcție de vârsta elevilor de școală primară. Cei mai
tineri tind să aplice strategii de rezolvare a conflictului cum ar fi reacții fizice (lovirea etc.),
reacții agresive, argumente verbale rostite tare, solicitarea ajutorului unui adult, părăsirea scenei
conflictului, abandonul și renunțarea, simularea unui comportament „ca și cum nu s-ar fi
întâmplat nimicˮ sau făcând un gest simbolic (cum ar fi o strângere de mână, un cadou etc).

Elevii mai mari de școală primară (în vârstă de 10 ani și peste) tind să utilizeze strategii
diferite de rezolvare a conflictelor, cum ar fi ignorarea acestora , vorbind unii cu ceilalți,
căutarea unei soluții comune prin analiza ambelor perspective, identificarea celui care are
dreptate și care a „câștigatˮ sau negocierea până când toți cei implicați sunt mulțumiți de
soluție.

Experții disting trei tipuri majore de rezolvare a conflictelor:

 rezolvarea fizică a conflictelor;

 rezolvarea unilaterală a conflictelor (simularea unui comportament „ca și
cum nu s-ar fi întâmplat nimicˮ, reparații prin gesturi simbolice sau cadouri);
 rezolvarea prin cooperare a conflictelor (gândire auto-reflexivă sau
abilitatea de a analiza situația din două perspective).

Lecțiile din această unitate iau în considerare aceste strategii de rezolvare a conflictelor și
sunt bazate pe aceste concluzii ale psihologiei dezvoltării. Ele sunt un element cheie care îi ajută
pe elevi să dezvolte o înțelegere a problemelor și a conflictelor individuale sau colective și să
învețe distincția dintre bunul public și cel privat. Soluțiile la probleme vor afecta un grup mai
mare dacă acestea fac parte din categoria problemelor sau conflictelor comune și – în aceeași
măsură – soluția pentru o problemă sau un conflict individual ar trebui să-l afecteze doar pe cel
implicat, nu pe altcineva.În școala primară, conflicte ca cele descrise mai sus pot apărea adesea
din motive ce țin de infrastructură (spațiu insuficient), de gen (relația băiat-fată), de lucru în
comun (viteze diferite de lucru, nivele diferite etc.) sau ca rezultat al comportamentelor sociale
(nu lasă pe ceilalți să termine de vorbit etc). Când realizează aceste patru lecții despre conflict,
profesorul trebuie să fie conștient că rezolvarea unor probleme la nivelul clasei fără a întâmpina
dificultăți, nu este ceva ce poate fi realizat într-o singură oră. În ciuda acordului și a formulării
regulilor clasei sau a regulilor de comunicare , problemele și conflictele pot să reapară. De aceea,
conflictele și rezolvarea acestora, precum și conștientizarea problemelor care pot apărea în viața
cotidiană a școlii sunt subiecte ce trebuie abordate constant. Doar atunci când elevii devin
participanți activi în stabilirea regulilor, aceștia se vor putea identifica cu ele.

Termenul de conflict provine din latinescul “conflictus” cu sensul de lovire, soc, ciocnire,
o stare ce se caracterizeaza prin manifestarea unor tensiuni acumulate in timp sau determintate de
factori de moment, intre doua persoane sau doua grupuri ce au aceleasi interese, fie interese
diferite care nu au modalitati de inlaturare a acestor tensiuni.
În psihologia generală, conflictul e considerat orice ciocnire de necesităţi, motive,
interese, gânduri, sentimente, modele de conduită direcţionate opus.
Conflictul este o modalitate neconstructivă de exteriorizare a emoţiilor acumulate.
El este însoţit de procese emoţionale negative, care dezorganizează comportamentul şi
reduc eficienţa activităţilor persoanei.
Conflictul poate avea un rol pozitiv pentru persoanele implicate în el sau un rol negativ,
degenerând în dispute interpersonale,destructurarea unor relaţii sociale.
Rolul pozitiv se reflectă prin:
• reconsiderarea poziţiei celor doi subiecţi ai comunicării sau dintre unul şi mai multi
subiecţi, reformularea mesajelor,
• îmbunătăţirea feedbackului, autocunoaştere în plan personal,
• autocontrol viitor,
• recunoaştere socială din partea celorlalţi (de exemplu se cunosc mai bine necesităţile
personale, sociale şi psihologice, poziţia ierarhică într-o organizaţie, statusurile sociale, rolurile
persoana în cauză se transformă psihologic şi social, fiind predispusă schimbării personale în
bine etc.).
Cele mai multe conflicte sunt legate de următoarele surse :
1. nevoile fundamentale (care satisfac acele lucruri necesare oamenilor pentru
supravieţuire – precum alimentele, apa şi aerul);
2. valorile diferite (de exemplu, oamenii ce aparţin unor religii diferite pot avea valori
diferite);
3. percepţiile diferite (apar atunci când oamenii văd sau gândesc diferit un anumit lucru –
de exemplu doi oameni se pot certa pentru că nu se pot pune de acord asupra unei culori, de fapt
întâmplându-se ca ei să perceapă culoarea diferit);
4. interesele diferite (apar când oamenii au preocupări diferite – de exemplu doi
adolescenţi ar putea să se certe pentru că nu se pot hotărî dacă să meargă la o petrecere sau la
film);
 5. resursele limitate (se referă la cantitatea limitată în care se găsesc diferite lucruri– nu
toţi oamenii sunt bogaţi în lume sociale, iar deoarece banii sunt o resursă limitată);
6. nevoile psihologice (sunt când oamenii au stări precum se simt capabili, acceptaţi,
importanţi şi sănătoşi, de exemplu cu toţii au nevoia de a fi iubiţi).
Când oamenii se deprind să analizeze şi să evidenţieze sursele unui conflict, ei
îşi pot forma şi dezvolta deprinderi de a face faţă conflictului însuşi. De exemplu:
a) Când rădăcina conflictului este reprezentată
de valori diferite, ei ar putea să încerce să înţeleagă şi să respecte punctele de vedere ale
celorlalţi asupra situaţiei respective.
b) Dacă este vorba de percepţiile diferite pe care le avem asupra lucrurilor, oamenii
pot încerca să-şi clarifice propriile puncte de vedere şi să ofere celorlalţi informaţii
corecte, pentru a evita neînţelegerile.
c) Când este vorba de interese diferite, oamenii pot să şi le facă reciproc cunoscute şi să
încerce să găsească o soluţie care să-i satisfacă parţial pe fiecare.
În cele ce urmează vom aborda problematica conflictelor din mediul şcolar.
În şcoală, conflictele sunt prezente atât în interiorul diverselor categorii de resurse umane
care constituie organizaţia şcolară (elevi, personal didactic, personal didactic auxiliar, personal
administrativ), cât şi între aceste grupuri, între şcoală şi familie, între şcoală şi comunitatea
locală.
Scoala nu este doar locul unde elevii primesc informatii, ci, de asemenea, cel mai
important spatiu pentru socializarea tinerilor. Tot scoala este locul unde elevii vor avea de-a face
cel mai probabil cu conflicte.
Cauzele conflictelor sunt foarte diverse: interpretarea diferita a realitatii, informatiile
insuficiente, prejudecati, stereotipii, comunicarea defectuoasa, lipsa de incredere, toleranta
scazuta, situatiile stresante, diferentele de temperament si de valori, invadarea spatiului personal.
Analiza cauzelor poate oferi atat modalitati de prevenire, cat si solutii ale conflictelor
deja existente.
Experienta scolii in prevenirea si combaterea fenomenelor de violenta este relativ
limitata, stereotipa, bazata pe sanctiune si mai putin pe preventie.
In clasa, conflictele pot izbucni din mai multe cauze, intre care: exacerbarea spiritului
competitiv, atmosfera de intoleranta, slaba comunicare dintre elevi si dintre acestia si profesori,
expunerea gresita a emotiilor, absenta capapcitatii de rezolvare a diferentelor, manipularea
gresita a autoritatii profesorului, etc..
Chiar daca scoala este locul in care ar trebui sa gasim cele mai bune conditii pentru
formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii, trebuie sa precizam ca, de multe ori,
conflictele si starile conflictuale degenereaza in violenta scolara.
 Dintre sursele violentei scolare putem mentiona: mediul familial, mediul social,
trasaturile de personalitate ale elevului, probleme specifice varstei adolescentei, etc.
Noi, dascalii nu trebuie sa uitam ca sala de clasa este o microsocietate a carei functionare
necesita stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toti membrii grupului scolar.
Respectarea acestor reguli este o conditie a socializarii, care inseamna a invata sa traiasca
impreuna in relatii de respect reciproc, excluzand violenta.
Este adevarat ca atat noi cat si elevii suntem martorii si senzorii din produsul
manifestarilor prin care conflictele sunt solutionate impropriu iar in aceste sens, se soldeaza cu
repercursiuni asupra tuturor persoanelor implicate.
Din ce in ce mai frecvvente in societatea de astazi dar si in universul scolii, conflictele de
orice tip reprezinta principala cauza a intreruperii comunicarii.
Diferentele de mentalitate, de nivel social, nepotrivirile intre pesonalitati sau caractere in
formare ce cauta sa se afirme, pot constitui cauze ale conflictelor dintre elevi.
O alta categorie de conflicte este generata de dorinta unor elevi de a fi recunoscuti ca
lideri ai celorlalti, manifestand o atitudine dominatoare, in incercarea de a se impune cu orice
pret.
In astfel de cazuri, cadrele scolare abilitate trebuie sa intervina prin discutii, consiliere
psihologica individuala dar si prin antrenarea intregii clase in activitati in care fiecare elev sa-si
asume, pe rand, rolul de lider.
Dirigintele va trebui sa incerce mentinerea unei relatii consecvente cu elevul pe care nu
trebuie sa-l priveasca ca pe un copil cu probleme.
Pentru prevenirea conflictelor scoalre se recomanda identificarea timpurie a elevilor cu
potential violent, implicarea activa si valorificarea intereselor si aptitudinilor acestora si evitarea
centrarii exclusiv pe actiune.
Tacticile de negociere a solutiilor tin in mare parte de arbitrul conflictului. Un bun
manager al conflictelor va sti sa asculte fiecare parte implicata, totul tine de intelegerea
obiectiva, detasata si superioara a problemei ivite. Bunul-simt, logica, calmul si respectul sunt
prioritare intr-un asemenea “ joc” al caracterelor, care nu trebuie sa degenereze in spectacol.
De asemenea, pot apărea conflicte între grupuri ale aceleiaşi categorii de resurse umane,
între indivizi şi grup, grupuri şi manageri, ca şi între indivizi şi organizaţia şcolară în ansamblul
ei .
Conflicte între elevi
Printre cele mai dese cauze se pot enunţa:
- Atmosfera competitivă a procesului educaţional;
- Intoleranţa scăzută la frustrare;
- Abilităţi comunicative scăzute;
- Incapacitatea exprimării emoţiilor negative;
 - Dorinţa de afi rmare cu orice preţ;
- Invidia, antipatia reciprocă;
- Lupta pentru dominarea grupului;
- Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor;
- Utilizarea greşită a puterii de către
cadrul didactic;
- Agresiunile nemotivate din partea colegilor, criticile aduse familiilor lor, agresarea
prietenilor;
- Aroganţa, minciunile şi ridiculizarea aspectului fi zic.
În soluţionarea acestor conflicte un rol determinant îl are profesorul. El trebuie să fi e un
pacificator care utilizează, însă, constructiv conflictul în vederea atingerii finalităţilor
educaţionale stabilite. Acest scop poate fi atins doar cunoscând, cauzele iniţiale concrete ale
conflictului apărut.
Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de către
profesori va face ca elevii să fi e capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri conflictele şi să nu
le aducă de fiecare dată în faţa profesorului. Acest lucru are efecte beneficii asupra atmosferei
din clasă, contribuind la crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe
alţii.
a) Conflictele dintre profesori
Conflictele dintre profesori sunt determinate, în special de:
􀂃 lupta pentru obţinerea unor avantaje
􀂃 lupta pentru obţinerea unor funcţii de conducere (şef de catedră sau de comisie
metodică, membru în consiliul de administraţie, director adjunct, director);
􀂃 dorinţa de a-şi satisface propriile interese (program de lucru select);
􀂃 dorinţa de afirmare (obţinerea de premii de către elevii lor care participă la diverse
concursuri şcolare).
b) Conflictele dintre cadrele didactice şi elevi
Conflictele dintre profesori şi elevi au la bază cauze multiple, printre care:
- Nerezolvarea unor stări mai vechi, pe fondul cărora se acumulează noi tensiuni.
- Stimularea, aprecierea inegală practicată în activitate.
- Supraîncărcarea cu sarcini nediferenţiate, corelată cu evaluarea incorectă.
- Evaluarea subiectivă a cunoştinţelor şi a comportamentului afectiv-atitudinal.
- Acordarea unei importanţe sporite informativului şi mai puţin formativului.
 - Nevalorificarea preocupărilor elevilor de studiu independent, de afi rmare a creativităţii,
de completare a cunoştinţelor prin activităţi extraşcolare.
- Redusa diversificare a metodelor activ- participative şi de implicare efectivă a elevilor
în activitatea de predare – învăţare.
- Folosirea abuzivă a muncii frontale care blochează afirmarea unor elevi.
- Aplicarea insuficientă a variatelor forme şi reţete de comunicare cu toţi elevii.
- Afirmarea subiectivă a exigenţei.
- Neacceptarea unor opinii opuse sau modificate exprimate de elevi.
- Recurgerea la autoritate în rezolvarea unor probleme care se ivesc.
- Pasivitatea sau amânarea rezolvării unor probleme.
c. Conflictele între părinţi şi cadrele didactice
Principalele cauze ale acestor conflicte sunt:
• Comunicarea defectuoasă ca urmare a neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe
parcursul unui an şcolar;
• Conflictul de valori şi lupta pentru putere: părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele
lor anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor.
Îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte
presupune :
• Informarea periodică, în scris sau verbală, a părinţiilor în legătură cu realizarea
obiectivelor educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.
În concluzie, conflictul face parte din viata pentru ca el rezulta din diferentele dintre
indivizi – odata acestea acceptate, putem accepta si conflictul si chiar il putem transforma in
oprtunitate pozitiva, de cunoastere, echilibru si progres. Stiinta rezolvarii conflictelor nu
presupune ignorarea, negarea, eliminarea conflictului din viata.

BIBLIOGRAFIE
1. Johns, G., (2006) Comportament organizaţional, Ed. Economica, Bucureşti.
2. Iosifescu, S. (2000 b) (coord), Manual de management educaţional pentru directorii de unităţi
şcolare, Ed. ProGnosis, Bucureşti.
3. Management educaţional pentru instituţiile de învătămînt, 2001, ISE-MEC.
4. Management şcolar. Ghid practic pentru directorii de şcoală şi liceu, 2006,
Ed. RAABE, Bucureşti.
 Gane Silvia-Rodica
Prof. înv. primar - Școala Gimanzială nr.1 Răbăgani

Comunicarea online
Avantaje si dezavantaje

Traim in era tehnologiilor moderne si oricat am vrea, nu ne putem eschiva de la

provocarile care ne urmaresc zilnic.
Aparitia internetului a produs schimbari importante in viata oamenilor. Este una dintre
activitatile care a inceput sa ocupe din ce in ce mai mult timp liber.
Incontenstabil, tehnologiile moderne influenteaza dezvoltarea psihica si. intr-un mod
deosebit, comunicarea.
Comunicarea virtuala se deosebeste de cea traditionala si reala prin lipsa prezentei fizice
si posibilitatii de atingere a interlocutorului.
Totodata, comunicarea este prezenta in mai multe retele sociale precum: Facebook,
Instagram, YouTube, etc.
Comunicarea virtuala reprezinta o adevarata provocare pentru persoanele sugestibile,
naive si credule.
Acestea posteaza date cu caracter personal fara a-si da seama de pericolele la care pot fi
expuse.
Catalogati sub denumirea de: “analfabeti din punct de vedere digital”, aceste persoane
distribuie public informatii precum:
 adresa de domiciliu, bunurile, veniturile, numarul de inmatriculare al masinii
personale si multe alte informatii cu caracter personal.
In aceasta plasa a lumii virtuale sunt prinsi majoritatea oamenilor, indiferent de varsta,
sex, statut social, etc.
Si acest lucru se intampla deoarece comunicarea virtuala (digitala) este convenabila si are
foarte multe avantaje evidente:
  rapiditate,
 simplitate,
 nelimitare geografica,
 intensificarea comunicarii, etc.
Printre dezavantajele comunicarii online putem evidentia urmatoarele aspecte:
 lipsa increderii in persoana cu care are loc comunicarea,
 necunoasterea identitatii reale a interlocutorului,
 imposibilitatea de a sesiza sinceritatea si onestitatea interlocutorului.
Comunicarea online ocupa un loc important in domeniul educatiei, avand ca repere
platformele educationale. Instruirea prin intermediul noilor tehnologii devenind prioritara si
foarte eficienta.

Comunicarea prin intermediul Internetului

Cu ajutorul internetului reusim sa comunicam cu persoane aflate peste mari si tari, sa

aflam tot felul de informatii diverse in doar cateva minute.
Motoarele de cautare “muncesc” pentru noi dandu-ne in cateva secunde pagini intregi cu
adrese unde putem gasi ceea ce cautam si, chiar, si ce nu cautam sau nici nu stiam ca exista.
Altii se tem ca daca petrec prea mult timp in comunitati virtual ar putea avea un impact
negativ asupra interactiunilor din lumea reala.
Insa, personal consider acest motiv ca fiind un mare bullshit.
In 1900 toamna, cand nu existau: Internetul sau Smartphone-urile, nu eram la fel de
social si conectati cu cine dorim, cand dorim, unde dorim.
Important este sa intelegem ca noi suntem in control si nu platformele sau tehnologiile
utilizate.
Este vorba despre diferenta dintre a utiliza sau a fi utilizat.