Baltagul (1930) de Mihail Sadoveanu

-roman intebelic traditional-

Baltagul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte,lumea arhaica a pastorilor, avand

in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.Romanul poate fi interpretat ca
roman social, mitic , politist, intiatic sau de dragoste.

Daca la aparitie el a fost judecat exclusiv ca roman mitic , si mai tarziu ca roman social – o data
cu provocarea calinesciana – “ o adevarata nuvela politieneasca – se deschide drumul spre o
interpretare moderna , care se bazeaza pe pluralitatea perspectivei critice.

Punctul de plecare al romanului este balada “Miorita” , dovada este si motto-ul “Stapane ,
stapane / Mai cheama-ti si-un cane” , dar si intr-o intamplare reala auzita de autor despre un cioban ucis
pentru averea sa.

Titlul este simbolic , intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica
menita sa implineasca dreptatea , este o unealta justitiara.Principala trasatura a baltagului este ca ,
atunci cand este folosit pentru implinirea dreptatii , acesta nu se pateaza de sange.Cuvantul baltag
poate veni si de la grecescul “labrys” , care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. In roman este
vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul intortocheat pe care il parcurge Vitoria Lipan in cautarea
sotului. Centrul labirintului este rapa dintre Suha si Sabasa , unde Vitoria descopera adevarul despre
uciderea lui Nechifor. Se poate vorbi si de un labirint interior , al framantarilor Vitoriei de la neliniste la
banuiala apoi la certitudine.

In mitologie , labirintul este casa securii duble, sugerand dualitatea existentiala , adica un simbol
al vietii si al mortii.

Tema vietii si a mortii si cea a cautarii adevarului se intemeiaza epic pe motivul ordonator al
calatoriei explorative si initiatice avand ca scop cunoasterea ,initierea , restabilirea echilibrului pierdut
prin uciderea unui cioban.

Un prim argument pt. Incadrarea romanului “Baltagul” in paradigma traditionala este

constructia epica , specifica romanului traditional : naratiunea heterodiegetica (la persoana a III-a) ,
narator omniscient si omniprezent , focalizarea zero (perspectiva narativa omniscienta) , compozitie
inchisa. Desi naratorul omniscient este unic , la parastasul sotului , Vitoria preia rolul naratorului.
Inteligenta si calculata , ea reconstitie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor
prezenti , ceea ce ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina.

Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea este preponderenta ,
dar pasajele descriptive fixeaza diferite aspecte de ale cadrului sau elemente de portret fizic.Naratiunea
este nuantata si de secventele dialogate.
 Cele 16 capitole pot fi grupate in trei parti. Primele sase capitole surprind asteptarea plina de
neliniste si presimtiri , hotararea Vitoriei de a porni pe urmele lui Nechifor si pregatirile (spiritual –
purficatoare si practic – gospodaresti) pentru marea calatorie.Partea a doua cea mai ampla (cap VII-
XIII),se refera la calatoria care reface in sens invers traseul strabatut in toamna de Lipan , traseu
labirintic pe care Vitoria si Gheorghita il parcurg pentru a afla adevarul si sfarseste cu descoperirea
osemintelor lui Lipan. In ultima parte care contine punctul culminant si deznodamantul (cap. XIV- XVI) se
dezvaluie adevarul despre moartea lui Nechifor si se descrie infaptuirea actului justitiar.

Ca in toate romanele traditionale , structura narativa este perfect echilibrata , cu planuri clar
delimitate , dinamizate de conflicte puternice. Viziunea artistica e structurata pe 3 planuri. Unul este cel
al existentei individuale si familiale. Este un plan epic , urmarind calatoria explorativa a Vitoriei si este
dinamizat de un conflict exterior de interese care a dus la moartea lui Nechifor.Al doilea e planul
existentei comunitatii de oieri , e un plan monografic , surprinzand existenta unei lumi arhaice , inchise ,
care se conduce dupa un calendar propriu , coborarea si urcatul oilor la munte. Existenta muntenilor
este integrata cosmic , intr-un plan mitic si simbolic. Relatia omului cu acest plan se realizeaza prin
credinta si gandirea magica, prin mentalitati si superstii arhaice ,p rin vis si semne. Dezechilibrul este
determinat de moartea violenta a unui cioban , al carui suflet nu-si afla odihna pana cand nu este
incredintat pamantului prin ritualul funebru.

Timpul derularii actiunii , este vag precizat , intre Sfantul Dumitru si Sfantul Gheorghe , repere
temporale ale transhumantei. Nu intamplator , Nechifor Lipan este ucis toamna si gasit primavara , ceea
ce ilustreaza existenta ciclica , omul parcurge existenta de la viata la moarte si din nou viata.

Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului , Zona Dornelor si a Bistritei. Pentru veridicitate ,
traseul urmat de Vitoria si Gheorghita contine toponime reale.

Incipitul rezuma o legenda ce realizeaza co cosmogonie (nasterea universului) populara care are
functii multiple.Ea integreaza cosmic existenta muntenilor , schiteaza un portret al personajului colectiv
– muntenii , carora Dumnezeu le-a dat “o inima usoara” – si introduce personajul – absent al cartii :
“Povestea asta o spune uneori Nechifor Lipan la cumetrii si nunti”.

In expozitiune dezvoltata , se surprinde existenta satului de munte , Magura Tarcaului si a

familiei Lipan. Nechifor Lipan , capul familiei , plecase la targul de la Dorna sa vanda si sa cumpere oi.
Intarzierea lui nejustificata o nelinisteste pe Vitoria , care isi cheama fiul de la stana. Semnele rele(nourul
de pe Ceahlau , cocosul care canta cu pliscul spre poarta si da semn de plecare) si visul prevestitor ii
sporesc femeii teama (il viseaza pe Nechifor trecand calare o apa neagra , cu fata spre apus ,ceea ce in
credinta populara s-ar traduce astfel:daca cel visat nu-si arata chipul ,inseamna ca este mort. E prezent
aici mitul strigoiului , sau al celui intors cu fata).

Hotararea Vitoriei de a pleca cu Gheorghita in cautarea lui Nechifor constituie intriga.

Desfasurarea actiunii nareaza pregatirile pentru drum , care incep cu o calatorie la Piatra ,pentru a
anunta autoritatilor disparitia lui Lipan , si la manastirea Bistrita, unde Vitoria se inchina icoanei Sfintei
Ana. Pregatirile practic-gospodaresti sunt dublate de pregatiri spirituale (Vitoria tine post negru 12
vineri) ,iar lui Gheorghita ii faureste un baltag nou , sfintit de preot.
 Drumul parcurs de Vitoria , impreuna cu Gheorghita incepe sub “zodia primaverii” (10 martiei) si
urmeaza un traseu labirintic. Ei reconstituie traseul lui Nechifor facand o serie de popasuri. La Dorna , la
“cantelarie” afla de actul de vanzare a oilor, Nechifor cumparse 300 de oi , dintre care 100 le vanduse
unor doi tovarasi cu care plecase insotit spre apa Bistritei. De asemenea intalnesc o cumetrie la Borca si
o nunta la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata omului , da de gandit Vitoriei si
anticipeaza inmormantarea din final.

Intreband din sat in sat isi da seama ca sotul sau a disparut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul
cainelui regasit , Lupu , munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan , in dreptul Crucii
Talienilor. Partea a treia( cap 14-16) prezinta sfarsitul drumului : ancheta politiei , inmormantarea ,
praznicul si pedepsirea vinovatilor.

Coborarea in rapa si veghea nocturna a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita ,

dovedita in infaptuirea actului de dreptate la parastas.

Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei ,
surprinzandu-i chiar si pe ucigasii Iliei Cutui si Calistrat Bogza.Primul isi recunoaste vina ,insa al doilea
devine agresiv. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupu , facandu-se
astfel dreptate , dupa Legea nescrisa a Talionului.

Deznodamantul il surprinde pe Bogza , care-i cere iertare femeii si-si recunoaste fapta. Dupa
infaptuirea actului justitiar , viata is regaseste echilibrul si Vitoria se va intoarce in Magura Tarcaului “pt.
a le lua pe toate de unde le-a lasat” , viata continuandu-si cursul firesc.

Schema narativa a romanului se potriveste cu mitul egiptean al lui Isis si Osiris.Zeul Osiris care
guverna Egiptul este ucis de invidie de fratele sau care ii risipeste trupul. Isis aduna toate bucatile si il
reinvie. Sotia credincioasa este ajutata de fiul ei , Horus , iar criminalul e pedepsit de un alt fiu , Anubis ,
cel cu infatisare de caine.

Ca roman social , “Baltagul” zugraveste o societate rurala , cu obiceiurile si cu mentalitatea

ei ,fiind o monografie a lumii pastorale. Roman politsit poate fi considerat , din perspectiva cercetarilor
intreprinse de Vitoria , o adevarata ancheta. Ca un detectiv priceput , ea urmeaza drumul sotului , face
legaturi logice , bazate pe o deductie de om inteligent. G. Calinescu observa ca : “ In cautarea
barbatului , Vitoria pune spirit de vendetta (razbunare) si aplicatie de detectiv.

Noutatea romanului consta in folosirea personajului absent.Desi Nechifor Lipan este deja mort
in momentul inceperii istoriei , personalitatea lui e o prezenta vie. El nu participa direct la evenimtele
relatate , dar a participat la altele mai vechi.
Personajele :

Protagonista romanului este Vitoria Lipan , personaj reprezentativ pentru comunitatea

“locuitorilor de sub brad”. Caracterul arhetipal al eroinei este subliniat prin portretul fizic construit din
perspectiva naratorului. Trasaturile fizice ale femeii de aproape 40 de ani (ochii caprui cu gene lungi ,
parul castaniu) nu o individualizeaza.Lumina care izvoraste insa dinlauntru si pune o “frumusete
neobisnuita in privire” ii dezvaluie inteligenta vie si marea ei forta interioara. Prin detaliul semnificativ
(privirea ii era “dusa departe” naratorul surprinde nelinistea care o cutreiera si anticipeaza zbuciumul
sufletesc accentuat pe masura ce vremea trece fara ca Nechifor sa se intoarca.

Portretul fizic , care pune in evidenta o frumusete sobra , spiritualizata , aluneca astfel spre
trasatura de caracter.

Portretul moral se alcatuieste prin insumarea mai multor ipostaze. Ca personaj reprezentativ
pentru femeia de la munte , Vitoria este definita prin firea energica , hotarata si darza ,prin harnicia si
priceperea cu care conduce gospodaria ori face negot , prin credinta in Dumnezeu si in valorile traditiei
(codul moral ,legile nescrise ale pamantului , obiceiuri , practici magice sau ritualice , superstitii).In
lumea in care “Dumnezeu a pus randuiala si semn”, Vitoria apara cu strasnicie randuielile vechi dupa
care se conduce comunitatea arhaica a oierilor si “citeste” semnele naturii si pe cele trimise ei din plan
divin , spre a-i lumina calea spre adevar. Inainte de marea calatorie pe urmele lui Lipan , ea merge la
manastirea Bistrita , unde se inchina la icoana Sfintei Ana. Apoi se purficia spiritual (prin post si rugaciuni
, prin spovedanie si impartasanie). La aceste pregatiri se adauga cele gospodaresti , care demonstreaza
simt practic , abilitate si fermitate. In ipostaza de sotie , Vitoria este un model de iubire si devotament ,
de statornicie si sensibilitate. Dragostea pentru Nechifor este atat de puternica , incat el este mereu
prezent in gandul sau in visul Vitoriei (“In singuratatea ei,femeia cerca sa patrunda pana la el.Nu putea
sa-i vada chipul,dar ii auzise glasul”).Visul premonitoriu starneste o neliniste care se amplifica pana la
teama ,ascunsa in adancul sufeltului(“se simtea plina de ganduri,de patima si de durere”).Zbuciumul
launtric al eroionei este surprins direct ,de catre naratorul omniscient sau prin monolog interior de catre
eroina insasi(“N-am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului,pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor.)”.Din
iubire adevarata(“Abia acum intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete”) e gata sa-si sacrifice
chiar viata.Hotarata sa descopere adevarul si sa implineasca datina crestineasca pentru a da osemnitelor
odihna pamanatului , ea nu-si ingaduie nicio clipa de slabiciunea.Singurul moment cand durerea se
exteriorizeaza este la vederea ramasitelor din rapa, cand isi striga barbatul pe numele “Gheorghita”.

Alta ipostaza a Vitoriei este cea de mama.Ea vegheaza cu strasnicie ca Minodora si Gheorghita
sa creasca in respect fata de valorile morale si legile nescrise ale pamantului.Asprimea cu care
sanctioneaza orice abatare a fetei sale de la obiceiurile si practicile stravechi vine din sentimentul
responsabilitatii materne. Fata de Gheorghita ,Vitoria dovedeste grija mamei care isi ajuta copilul sa se
maturizeze.Ea reprezinta un mentor si un model in calatoria intiatica a fiului.

Ca femeie care se confrunta cu o lume necunoscuta , Vitoria da dovada de calitati surprinzatoare

,precum inteligenta bazata pe o logica riguroasa ,abilitatea de a intui psihologia celor din jur(“Mama asta
trebuie sa fie fermecatoare,cunoaste gandul omului”,cugeta Gheorghita – caracterizare directa facuta
de alte personaje) , iscusita la vorba ,avand capacitatea de a se adapta imprejurarilor si intamplarilor.

Actiunile si comportamentul ei (caracterizare indirecta) releva tenacitatea ,diplomatia ,abilitatea

, capacitatea de disimulare care contribuie la aflarea adevarului. Alte modalitati indirecte de construire a
portretului eroinei sunt limbajul si notarea gestului semnificativ. Numele personjaului semnifica “cel
victorios”, in acord cu imaginea femeii justitiare intalnite si in baladele populare sau tragediile
grecesti(precum Antigona). Eroina sadoveniana poate fi insa si o dezvoltare originala a motivului
maicutei batrane din Miorita.Considerata un “Hamlet feminin”(G. Calinescu), Vitoria Lipan ramane un
personaj cu valoare de model.

Eroul “absent” al romanului este Nechifor Lipan , personaj reprezentativ pt. comunitatea
locuitorilor de la munte. El este oier priceput si harnic,stapan de turme , cu gospodarie mare in Magura
Tarcaului.Portretul sau se construieste prin insumarea episoadelor retrospective si a imaginilor fixate in
amintirea celor care l-au cunoscut. Aceasta modalitate neobisnuita de configurare a personajului este un
element de modernitate in romanul romanesc interbelic.

Portretul fizic-construit din perspectiva celorlalte personaje-evidentiaza forta si frumusetea

barbateasca.Nechifor era un barbat voinic si puternic,cu mustat groasa si plete negre.Trasaturile fizice
sunt completate de descrierea vestimentatiei caracteristice stapanilor de turme din tinutul
Tarcaului.Mos Pricop de la Farcasa isi aminteste ca Lipan purta “caciula brumarie,cojoc de miel negru
scurt pana la genunchi si era incaltat cu botfori”.Tinuta mandra a “vrednicului roman” e in acord cu
portretul moral ,care se contureaza treptat.El apare la inceputul cartii in ipostaza de voce narativa :
legenda cosmologica pe care ii placea s-o povesteasca la petreceri dezvaluie constiinta apartenentei la
comunitatea oierilor. Portreul facut personajului colectiv in secventa cu care se deschide romanul se
aplica perfect si lui Nechifor ,ceea ce subliniaza caracterul reprezentativ. Harnic si priceput in mestesugul
oieritului,el traieste mai mult in munte ,randuindu-si stanele si ciobanii. Toamna merge la targ sa vand si
sa cumpere oi ,zabovind mai apoi la petreceri. El este darnic si cu inima deschisa , dar aprig la manie.
Faptele sale , felul in care a infruntat hotii sunt povestite cu admiratie ,eroul aparand intr-o aura
legendara(“pleca la drum asupra noptii , nepasandu-i de oamenii rai”). Curajul , marea energie si forta
interioara ii intregesc portretul.Acesta se alcatuieste prin caracterizarea directa facuta de catre
personajele in memoria carora a ramas prin amintirile Vitoriei ,care il alinta cu primul sau
nume(Gheorghe,nume biblic amintind de cel care a raspuns balaurul), si indirect , prin relatarea unor
intamplari.

Desi nu este personaj de prim-plan al romanului ,ci un personaj secundar, Gheorghita este o
prezenta bine conturata.Fiul Vitoriei si al lui Nechifor (al carui nume “de taina” il poarta) , Gheorghita
este la varsta adolescentei ,a initierii.Portretul fizic (construit din perspectiva naratorului)evidentiaza
caracteristicile varstei.Flacaul “mandru si voinic”(caracterizare directa facuta de Vitoria) de 17 ani era
“sprancenat si avea ochii caprii” ,ca ai mamei sale. Descrierea vestimentatiei si notarea gestului
semnificativ (procedee indirecte de caracterizare) intregesc imaginea exterioara a flacaului : sub
“bondita inflorita” avea chimir nou si obisnuia “sa-si cufunde palmele in chimir”. Gestul pare a evidentia
responsabilitatea sporita a baiatului, care in absenta tatalui , veghea randuiala stanelor , tinea socoteala
turmelor de oi si plata ciobanilor.

Trasaturile morale ,evidentiate indirect sunt : priceperea in mestesugul oieritului si respectul

fata de parinti , inteligenta dublata de sensibilitate si credinta in Dumnezeu.Desi trecut prin scoala si
intiat in copilarie in viata muntelui si a ciobanilor el este sfios si nesigur, intelegand ca “acu a intrat in
slujba grea si la nacaz.”Pentru el ,calatoria in “tara de vale” are o functie intiatica , marcand trecerea de
la adolescenta la maturitatea : “pt tine de-aici inainte incepe a rasari soarele.De-acu trebuie sa te arati
barbat.Eu nu am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”- ii spune Vitoria,pe care baiatul o asculta supus , o
respecta si o admira ,uimit ca ii intelege gandurile. Relatia dintre el si Vitoria (procedeu indirect de
caracterizare) pune in evidenta faptul ca a crescut in spiritul traditiei si in respectul fata de parinti. Noua
intiere se petrece treptat. Pe drumul parcurs alaturi de mama sa , Gheorghita este un atent observator ,
descoperind adevaruri despre oameni si despre lumea pe care o strabate.Monologurile sale
interioare(caract. Indirecta) dezvaluie spiritul de observatie si natura reflexiva a personajului.

Momentul cel mai semnificativ al maturizarii sale, -moment de emotie, infiorare si teama- il
reprezinta veghea osemnitelor tatalui sau.Baiatul isi invinge frica si dintr-o data se simte cu adevarat
barbat , asemenea tatalui : “Sangele lui Nechifor Lipan se intoarce asupra lui in pasi , in zboruri,in
chemari”.Acum,Gheoghita e prgatit sa mantuiasca baltagul.In scena infruntarii directe cu ucigasii tatalui
sau ,el va lovi fara sovaiala.Ipostaza finala este cea a unui erou justitiar ,plin de curaj si barbatie. El se
dovedeste astfel urmas demn al tatalui sau , capabil sa preia responsabilitatile in familie , nefiind
intamplatoare identitatea numelui tatalui cu a fiului. O genereatie se stinge,dar alta ii ia locul.