Libertate, responsabilitate şi democraţie

Libertatea umana şi determinismul

Tratând problema libertăţii, care reprezintă o temă pentru filosofie, remarcăm
ambiguitatea termenului (ex. muncitorul care a devenit şomer spune în mod obişnuit că
“a fost pus pe liber” şi chiar că e liber, scăpând de obligaţia programului de lucru, dar in
realitate cât de liber se simte ?, mai ales dacă are familie de întreţinut .
De aceea, se impune să definim cu mai multa claritate ideea de libertate, pentru a
înlătura ambiguitatea, pentru ca niciodată mai mult ca în vremurile noastre nu au fost
folosite cuvintele libertate, democraţie, cu scopul de a înfrumuseţa realitatea în care
acestea sunt încălcate .
Totalitarismul a încălcat şi chiar a suprimat libertăţile politice . Înlăturarea
totalitarismului comunist după `89 a dus însă la apariţia iluziilor libertăţii fără limite, a
libertăţii concepută ca liber arbitru . În euforia postdecembristă, a fost încercată si
experienţa iluziei libertăţii, dar a avut ca consecinţa suita de evenimente dramatice pe
care le-am cunoscut, urmate de prăbuşirea economiei şi de scăderea nivelului de viaţă al
populaţiei .
Multă vreme, libertatea a fost definită ca o necesitate înţeleasă . O asemenea
accepţiune a găsim la Hegel. O prefigurare a unei asemenea concepţii întâlnim încă din
antichitate . Se credea atunci ca oamenii se apropie de virtute, in măsura în care se
conformează legilor universului . Aceasta, credeau ei, este şi calea de a deveni liberi,
supunându-se destinului prefigurat in aceste legi . Era vorba de o viziune care in fapt
echivala cu anularea libertăţii .
Conceperea în manieră tradiţională a libertăţii ca necesitate înţeleasă a fost
dezvoltată si de Marx, care spunea ca libertatea nu e altceva decât capacitatea de a decide
în cunoştinţă de cauză, ea constând totodată în a ne domina pe noi înşine şi a domina
natura exterioară, dominare întemeiată pe cunoaşterea necesităţilor naturii .