ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI

Str.Bărăganului, nr. 26, cod poștal: 910105, tel./fax 0242321544

e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR:
ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL ASOLTANEI ANETA

ABSOLVENT: TÂRPAN P. IONICA

CĂLĂRAȘI
2019

1
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI
Str.Bărăganului, nr. 26, cod poștal: 910105, tel./fax 0242321544
e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
DIABET ZAHARAT

COORDONATOR:
ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL ASOLTANEI ANETA

ABSOLVENT: TÂRPAN P. IONICA

CĂLĂRAȘI
2019

2
 CUPRINS

MOTO…………………………………………………………………………………Pag.4
ARGUMENT…………………………………………………………………………Pag.5

CAPITOLUL 1: Noțiuni de anatomie și fiziologie ale pancreasului…………………Pag.6

1.1. Introducere……………………………………………………………………..Pag.6
1.2. Anatomia morfologică a pancreasului………………………………………….Pag.6

CAPITOLUL 2: Noțiuni despre diabetul zaharat……………………………………..Pag.10

2.1. Definiție………………………………………………………………………...Pag.10
2.2. Etiologie………………………………………………………………………..Pag.10
2.3. Anatomia patologic…………………………………………………………….Pag.12
2.4. Simptomatologia……………………………………………………………….Pag.13
2.5. Forme clinice…………………………………………………………………...Pag.14
2.6. Diagnostic diferenţial…………………………………………………………..Pag.15
2.7. Tratamentul…………………………………………………………………….Pag.18

CAPITOLUL 3: Îngrijiri acordate de asistentul medical pacientului cu diabet

zaharat………………………………………………………………………………….Pag.22
3.1. Prevenirea îmbolnăvirilor……………………………………………………….Pag.22
3.2. Educarea bolnavilor noi depistați……………………………………………….Pag.23
3.3. Igiena bolnavului…………………………………………….………...…..……Pag.23
3.4. Rolurile specifice asistentului medical……………………………….….……...Pag.24

CAPITOLUL 4: Procesul de nursing în 3 studii de caz………………………………Pag.25

4.1. CAZUL nr. 1…………………………………………………………………….Pag.25
4.2. CAZUL nr. 2…………………………………………………………………….Pag.34
4.3. CAZUL nr. 3…………………………………………………………………….Pag.43

CONCLUZII………………………………………………………………………….Pag.52
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………..Pag.53

3
MOTTO:

“A păstra sănătatea este o datorie morală şi religioasă, sănătatea este baza tuturor
virtuților sociale și ele nu mai pot fi utile atunci când nu suntem bine. „

Samuel Johnson

4
 ARGUMENT

Pentru a se bucura de viaţă şi pentru a da maximum de randament, omul în activitatea

sa, are nevoie în primul rând de sănătate.
Această calitate poate fi păstrată doar prin conştiinţa omului faţă de sine însuşi, de
cunoaşterea propriului organism şi a parametrilor şi calităţilor acestuia, păstrarea lor cât mai
bine pentru o durată cât mai lungă de viaţă şi activitate.
Pentru acestea omul trebuie să cunoască foarte bine condiţiile şi metodele de păstrare a
sănătăţii, cum ar fi:
Respectarea igienei - alimentelor, îmbrăcămintei, cunoaşterea normelor sanitare de
păstrare a sănătăţii şi modul de transmitere a bolilor, având în vedere combaterea cât mai
precoce a acestora; în cazul unor simptome de boală prezentarea la un cabinet medical sau la
un cadru medical calificat, nicidecum tratarea prin metode empirice sau cu ajutorul unor
persoane neavizate în acest domeniu, cunoaşterea regulilor de alimentaţie raţională şi
respectarea acestora, pe cât posibil, cunoaşterea şi punerea în aplicaţie a metodelor de călire şi
păstrare a rezistenţei organismului de la cea mai fragedă vârstă şi pe toată durata vieţii.
Viaţa trebuie păstrată deci aşa cum ne-a fost hărăzită cu toate calităţile ei şi încercând
să depăşim greutăţile şi defectele ce pot apare pe parcursul acesteia, cunoscându-i bine
caracteristicile.

5
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PANCREASULUI

1.1. INTRODUCERE

Pancreasul este un organ ce este localizat în partea stângă a cavității abdominale

(hipocondrul stâng), sub stomac, în potcoava duodenală. Este o glandă anexă a tubului
digestiv, având atât o funcție exocrină (producând sucul pancreatic, ce participă la digestie),
cât și una endocrină (secretând doi hormoni antagoniști, insulina, care este un hormon
hipoglicemiant, și glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).

Fig. 1. - Localizarea pancreasului

1.2. ANATOMIA MORFOLOGICĂ A PANCREASULUI

a) Anatomia pancreasului:
Pancreasul, glandă anexă a tubului digetiv, este aşezat în partea profundă a cavităţii
abdominale, înaintea coloanei lombare şi începutul stomacului, între duoden şi splină. Fiind
traversat de rădăcina mezocolonului transvers, el este situat în ambele compartimente ale
cavităţii abdominale, cea mai mare parte rămânând însă în etajul supramezocolic. Impreună
cu ficatul, pancreasul s-a dezvoltat din peretele duodenului şi neavând loc în acest perete, a
luat în cursul dezvoltării un drum propriu în jurul duodenului. Locul de deschidere a celor
două conducte excretoare (canalul Wirsung şi canalul hepatocoledoc) arată punctul de unde
au migrat mugurii embrionari, hepatic şi pancreatic. Prin situaţia lui topografică, pancreasul
este un organ cu mobilitate redusă. El este fixat prin peritoneul parietal posterior care-l
acoperă pe faţa sa anterioară, prin legăturile pe care le are cu duodenul (conductul său
excretor) şi prin pediculii vasculari.

6
 Fig. 2. – Anatomie pancreas
Configuraţie externă si raporturi:
Pancreasul are o formă alungită asemănătoare literei "J". El se compune din mai multe
porţiuni, şi anume capul, gâtul sau colul şi coada.
Capul pancreasului reprezintă extremitatea dreaptă a glandei, aşezată în scobitura potcoavei
duaodenale. El are o faţă anterioară, o faţă posterioară şi o circumferinţă. Faţa anterioară este
traversată de rădăcina mezocolonului transvers.
Colul pancreasului face trecerea între cap şi corp. El are un şanţ superior, numit şanţul
duodenal şi un şanţ inferior, numit şanţul sau incizura mezenterică prin care trec vasele
mezenterice superioare.
Coada pancreasului este mobilă, fiind cuprinsă într-o formaţiune peritoneală, numită
ligamentul pancreaticosplenic. Această porţiune prelungeşte corpul pancreasului spre stânga
până la splină şi rinichiul stâng. Prin aşezarea lui orizontală, faţa posterioară a pancreasului
vine în raport, de la dreapta la stânga, cu următoarele formaţiuni anatomice mai importante:
canalul coledoc, aorta şi vena cavă inferioară, vena portă şi artera mezenterică superioară,
artera şi vena splenică.

Structură internă
Pancreasul este alcătuit din două tipuri de ţesuturi: un ţesut care asigură secreţia internă a
glandei, numit pancreasul endocrin şi un ţesut care asigură secreţia exocrină, numit pancreasul
exocrin.
Pancreasul endocrin este alcătuit din nişte insule de celule cu structură de glandă endocrină
răspândite în interiorul lobulilor pancreasului exocrin, numite insulele lui Langerhans. Aceste
insule sunt alcătuite din cordoane celulare care se anastomozează formând o reţea, în ochiurile
căreia se găsesc capilare sanguine. Celulele endocrine şi pereţii capilarelor sunt susţinuţi de o
reţea de reticulină.

7
Cordoanele glandulare se compun din două tipuri de celule: α şi β. Celulele a se găsesc în
centrul insulei. Ele secretă hormonul numit glucagon, cu rol în metabolismul glucidelor.
Celulele β, mai mici şi mai numeroase decât celulele α, se găsesc în zona periferică a insulelor
şi secretă hormonul numit insulină, cu rol esenţial în metabolismul glucidic. Insulele
Langerhans sunt separate de ţesutul pancreatic exocrin printr-o capsulă conjunctivă foarte
fină.

b) Fiziologia pancreasului endocrin

Pancreasul este o glandă cu secreţie dublă, exocrină şi endocrină. Secreţia exocrină este
asigurată de glandele tubuloacinoase, iar cea endocrină de insulele lui Langerhans. Pancreasul
endocrin secretă doi hormoni: insulina, elaborată de celulele p şi glucagonul de celulele a.
Insulina, hormon cu structură polipeptidică, are masa moleculară 6000. Ea este atacată de
enzimele existente în tubul digestiv, fapt pentru care nu poate fi administrată pe cale
digestivă.
Principala acţiune a insulinei este aceea de a scădea concentraţia glucozei din sânge. Astfel,
ea stimulează funcţia glicogenetică a ficatului, favorizând transformarea glucozei şi a altor
monozaharide în glicogen, care se depozitează în celulele hepatice. în acelaşi timp, insulina
stimulează metabolizarea glucozei până la C02 şi H20. Acţiunea biologică a insulinei se
realizează deci tocmai prin aceste efecte şi anume polimerizarea glucozei în glicogen şi
descompunerea glucozei până la termenii finali ai metabolismului glucidic. în afară de efectul
hipoglicemiant, insulina mai are şi alte acţiuni biologice, ca de exemplu stimularea sintezei de
proteine şi grăsimi din ficat.

Fig. 3. – Fiziologie pancreas

Mecanismul de acţiune a insulinei este foarte complex. Se consideră că acest hormon

acţionează în primul rând asupra membranelor celulare, accelerând transportul glucozei şi al
galactozei din lichidul interstiţial în celule. De asemenea insulina intervine în transportul altor

8
substanţe, ca de exemplu, potasiul şi aminoacizii. Favorizarea transportului aminoacizilor în
celule şi al ARN-ului nuclear spre citoplasmă explică stimularea biosintezei proteice de către
insulină.
Reglarea secreţiei de insulină se face atât pe cale umorală, cât şi nervoasă. Mecanismul
umoral constă în declanşarea secreţiei de insulină ca urmare a creşterii concentraţiei zahărului
din sânge, care stimulează în mod direct procesul de elaborare de insulină la nivelul celulelor
β. Aşadar, factorul umoral de reglare a secreţiei hormonului este tocmai glucoza sanguină.
Mecanismul nervos de reglare se află sub dependenţa nervului vag. Centrul nervos care
trimite impulsuri se găseşte în hipotalamusul anterior. între acest centru şi nucleul de origine
al fibrelor vagale există anumite conexiuni.
Glucagonul este un hormon tot de natură polipeptidică, dar cu o masă moleculară mai
mică decât a insulinei. Acţiunea biologică constă în creşterea concentraţiei zahărului din
sânge prin descompunerea glicogenului hepatic. Acţiunea hiperglicemiantă a glucagonului
este similară cu cea a adrenalinei, ea constând în stimularea procesului de glicogenoliză.
Glucagonul stimulează, de asemenea, formarea de glucoză din âminoacizi (gluconeogeneza).
O altă acţiune a acestui hormon constă în aceea că el scade ritmul biosintezei acizilor graşi şi
îl creşte pe cel al biosintezei corpilor cetonici la nivelul celulelor hepatice. Reglarea secreţiei
de glucagon se află şi ea sub dependenţa concentraţiei de glucoză din sânge. Astfel, scăderea
glucozei din sânge declanşează secreţia de glucagon.

Hiposecretia de insulină produce boala numită diabet zaharat, care se caracterizează

prin creşterea concentraţiei glucozei din sânge (hiperglicemie) şi eliminarea acesteia prin
urină (glicozurie). Corectarea acestor tulburări se poate realiza prin injecţii cu soluţii de
insulină.
Hipersecretia de insulină. întâlnită îndeosebi în unele tumori ale insulelor lui
Langerhans, produce tulburarea numită hiperinsulinism, caracterizată prin scăderea
concentraţiei glucozei din sânge şi prin manifestări nervoase care pot merge până la pierderea
stării de conştientă, deoarece celulele nervoase sunt foarte sensibile la lipsa de glucoză din sân

9
 CAPITOLUL II
NOȚIUNI DESPRE DIABETUL ZAHARAT
2.1. DEFINIȚIE

Boală metabolică genetică sau câştigată, caracterizată prin tulburarea iniţial a

metabolismului glucidic (hiperglicernie şi glicozurie) şi secundar a celui lipidic, proteic şi
mineral, datorită unei insuficienţe relative sau absolute de insulină, cu evoluţie cronică
stadială şi complicaţii degenerative şi infecţioase.

Fig. 4. – Diabet zaharat

2.2. ETIOLOGIE

Alimentaţia: Mulţi autori au discutat rolul pe care l-ar avea în geneza diabetului o
alimentaţie bogată în glucide rafinate (zaharuri, dulciuri). Se consideră mai important factorul
supraalimentaţiei indiferent de natura alimentelor, factor ce se găseşte şi la originea obezităţii.
Profesiunea si mediul: Profesiunile cele mai afectate de diabet: bucătar, cofetar,
ospătar (se pretează la supraalimentaţie). De asemenea este întâlnit şi la cele sedentare sau
care reclamă o permanentă suprasolicitare psihică (funcţionari, intelectuali, tehnicieni), mai
ales când se adaugă şi obezitatea.
Diabetul este mai frecvent la oraş decât la sat. Viaţa trepidantă, stresantă a oraşelor ar
explica această deosebire.

Leziunile inflamatorii pancreatice acute sau cronice sunt de menţionat printre cauzele
diabetului.

10
 Pancreatitele acute chirurgicale: pot duce la apariţia diabetului fie imediat după
vindecarea bolii, fie la câţiva ani după. Apariţia diabetului după pancreatită acută depinde de
cantitatea de pancreas restant.
Pancreatitele acute medicale: Dintre bolile infecţioase care pot duce la diabet
menţionăm: hepatita epidemică (5% din cazuri), parotidita urliană, scarlatina, febra tifoidă etc.

Traumatismele sistemului nervos

Ateroscleroza pancreasului: este considerată factor etiologic în diabetul zaharat al
vârstnicilor.

Afecţiunile glandelor endocrine:

 sindromul Cushing
 acromegalia
 boala Basedow
Sunt rar întâlnite ca factori etiologici ai diabetului zaharat.
Diabetul iatrogen: se întâlneşte destul de frecvent ca o consecinţă a unui tratament
prelungit cu corticoizi, tiazide, etc.

Fig. 5. – Etiologie diabet zaharat

11
 2.3. ANATOMIA PATOLOGICĂ

Din punct de vedere patogenetic, diabetul zaharat este o tulburare în metabolismul

glucidelor în principal, care va duce la hiperglicemie şi glicozurie. În metabolismul
glucidelor, după absorbţia intestinală au loc două mari procese: glicogeneza şi glicogenoliza.
Glicogeneza este depunerea la nivelul ficatului a glucozei sub formă de glicogen
(pierzându-se apa). Glicogenul este deci, forma condensată, forma de depozit a glucozei la
nivelul ficatului.
Glicogenoliza este transformarea glicogenului în glucoză (topirea glicogenului) prin
hidroliză (apă) şi mobilizarea lui în sânge, după necesităţile organismului.

Ţesutul muscular este cel mai mare consumator de glucoză, excesul de glucoză,
depunându-se sub formă de grăsime în paniculul adipos. Cu alte cuvinte, în acest circuit se
află la cei doi poli : ficatul - marele depozitar şi distribuitor de glucoză şi ţesuturile - în primul
rând muscular, marele consumator. Legătura între cei doi poli este făcută, unde glucoza se
menţine constant între 0,70 şi 1,20 g ‰.
Cele două procese - glicogeneza şi glicogenoliza menţin glucoza la nivel constant în
sânge prin mecanismul de glicoreglare, care cuprinde două grupe de factori: hiperglicemianţi
şi hipoglicemianţi.
Dintre factorii hiperglicemianţi care stimulează glicogenoliza menţionăm: hipofiza
anterioară (cu hormonul contrainsular, antagonist insulinei); suprarenala (prin hormonii săi:
cortical-cortizonul- şi medular-andrenalina ); - tiroida (prin tiroxină).

Fig.6. - Glicogeneza

12
 2.4. SIMPTOMATOLOGIA

Simptome: simptomatologia în diabetul zaharat pot fi tipică şi atipică.

Simptomatologia atipică: boala este descoperită întâmplător cu ocazia unui examen
clinic sau a unei analize. Alteori, bolnavul se adresează medicilor pentru diverse afecţiuni sau
tulburări (dermatite, furunculoze, nevralgii), care în acest caz sunt complicaţii ale diabetului.
Simptomatologia tipică: această manifestare este caracteristică bolii. Bolnavul
prezintă triadă clinică specifică: polifagie (foame exagerată), uneori adevărată bulimie,
polidipsie (sete excesivă) şi poliurie (diureză mare). Polifagia apare deoarece ţesuturile sunt
într-o „foame” permanentă de glucoză, pentru că aceasta nu poate fi consumată ca urmare a
lipsei de insulină. Poliuria se datorează glucozei crescute în sânge, care va trebui eliminată.
Eliminarea glucozei prin urină se face cu ajutorul apei care provine din ţesuturi. Aşa se
explică poliuria (5-7 l/24 ore) şi polidipsia (senzaţia de sete) pe care o dă organismului
spolierea în apă.
Tabloul clinic este completat de: scădere în greutate, astenia fizică şi intelectuală (lipsa
de putere, scăderea puterii de concentrare, tulburări de memorie, somnolenţă) , crampe
musculare (cârcei), prurit genital, infecţii genitale şi urinare.

Fig.7. – Simptomatologie

13
 2.5. FORME CLINICE

OMS recunoaște trei forme principale de diabet zaharat : tipul 1, tipul 2 și gestațional
(de sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip 1 și diabetul zaharat tip 2.
Termenul diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi cum ar fi diabet juvenil și
diabet insulino-dependent. La fel, termenul diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi,
printre care și diabet insulino-independent (non insulino-dependent).

Diabetul zaharat tip 1

Diabetul zaharat de tip 1 se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice
producătoare de insulină din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit
de insulină. Principala cauză este o reacție autoimună mediată de limfocitele T. Diabetul
zaharat tip 1 reprezintă aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa și America
de Nord. Majoritatea pacienților prezintă debutul în plină sănătate, frecvent la vârsta copilăriei
(deși poate să apară la orice vârstă). Sensibilitatea la insulină este normală mai ales în stadiile
incipiente.

Diabetul zaharat de tipul 1 necesită tratamentul cu insulină prin injecție. Suplimentar,

este necesară o dietă destul de strictă, cu cântărirea alimentelor la fiecare masă și calculul
numărului de carbohidrați, plus autocontrol glicemic (măsurarea glicemiei din deget cel puțin
înaintea fiecărei mese).
Deși progresele din ultimii ani sunt remarcabile (pen-uri de insulină tot mai avansate,
pompe de insulină, inclusiv wireless, senzori de monitorizare continuă a glicemiei),
pancreasul artificial sau un alt remediu al acestei boli întârzie încă să apară.

Diabetul zaharat tip 2

Diabetul zaharat de tip 2 se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor,
însoțită de scăderea secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se
datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulină de pe membrana celulară.
Factorii care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul sedentar de viață și abundența calorică a
dietei moderne, fapt concretizat în obezitate sau măcar indici ai masei corporale ridicați,
fumatul de tutun, o mărire a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.
Tipul 2 este tratat cu medicație orală o lungă perioadă, el necesitând aportul extern de
insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul
concentrației glucozei sanguine (tipul 2 este caracterizat printr-o insulinemie ridicată (ca efect
compensatoriu), fapt care duce, în timp, la epuizarea capacității endogene de secreție; noile
medicamente orale care ridică sensibilitatea celulelor la insulină au tendința să protejeze
funcția de secreție, în contrast cu cele care dimpotrivă, își bazează acțiunea pe stimularea
acesteia).
Un element foarte important în diabetul de tip II este dieta. Prin digestie, unele
alimente cu carbohidrați sunt transformate în zahăr (glucoză, mai exact) mai repede decât
altele. Acestea au un indice glicemic mai înalt. Diabeticii ar trebui sa opteze pentru alimentele
care se digeră mai lent. Un aport de grăsimi și proteine poate să scadă indicele glicemic al
unei mese.

14
 2.6. DIAGNOSTIC
Diagnostic pozitiv
Se bazează pe manifestările clinice şi explorările paraclinice. Glicemia şi glicozuria
crescute, asigură diagnosticul pozitiv al diabetului zaharat.

Explorări paraclinice
Se investighează metabolismul glucidic pentru a evidenţia toleranţa crescută ia
glucoza şi stadiul evolutiv al bolii prin:

-explorarea glicemiei bazale: în prezenţa semnelor clinice evidente, depistarea unei

glicemii ,,a jeun" mai mare sau egală cu 140 mg% sau a unei glicemii oricând în cursul zilei
mai mare sau egală cu 200 mg%, confirmă diagnosticul. Glicemia normală este cuprinsă între
80-100 mg%.
-explorarea glicozuriei totale pe 24h sau pe diferite fracţiuni. Normal glicozuria este
absentă.
-testul toleranţei la glucoza se face oral sau intravenos, în cazul în care cifrele nu sunt
elocvente.

De obicei se efectuează testul toleranţei la glucoza oral (T.T.G.O.). Testul se

efectuează astfel:timp de trei zile anterioare efectuării T.T.G.O., pacientul urmează un regim
alimentar, care conţine 150 g glucide, inclusiv alimente bogate în glucide (zahăr, dulceţuri,
miere, prăjituri), în plus lipidele şi proteinele necesare.
-dupa 10-14 h de post, în dimineaţa probei se efectuează glicozuria şi dacă este
prezentă se recoltează sânge pentru determinarea glicemiei; dacă glicozuria este negativă, se
efectuează T.T.G.O. După recoltarea sângelui pentru determinarea glicemiei ,,a jeun",
pacientul ingeră în 5-15 minute 75g glucoza pulbere dizolvată în 250-300 ml apă în care se
adaugă suc de lămâie. La 60 şi 120 minute după ingerarea glucozei, se determină glicemia şi
glicozuria.
-daca glicemia este mai mare de 180 mg% diagnosticul se confirma.
Testul toleranţei la glucide după stabilizarea la cortizon, acest test are ca scop
stabilirea dozei de insulina ce urmează a fi administrată. Se administrează bolnavului timp de
trei zile în alimentaţie o cantitate fixă de glucide (de exemplu: 200g). Se recoltează zilnic
urina pe 24h pentru glicozurie şi sânge pentru determinarea glicemiei, fâcându-se apoi media
şi se v-a calcula cantitatea de glucide netolerate scăzând media glicozuriei pe cele trei zile în
cantitatea de glucide administrate pe 24h.

Ştiind canitatea de glucide netolerate vom putea doza cantitatea de insulina

administrându-se o unitate pentru 2g glucoza în urină.
Testul Tollentamid se utilizează pentru determinarea vitezei de secreţie a insulinei,
constând în injectarea intravenoasă a Tollentamidului şi urmărind ulterior variaţiile glicemiei.

15
 Diagnosticul diferenţiat
Diagnosticul diferenţiat al diabetului zaharat se face cu:

-diabetul insipid unde este prezentă poliuria (10-20 l/24h), glicemia este normală, dar
glicozuria este absentă
-diabetul renal este prezentă glicozuria datorită tulburărilor reabsorbţiei glucozei la
nivelul tubului renal proximal. Glicemia este normală, la fel şiT.T.G.O. lactozuria din ultima
perioadă a sarcinii şi din perioada alăptării nu trebuie confundată cu glicozuria. Laboratorul
va preciza dacă este vorba de lactoză în urină;glicemia şi T.T.G.O. sunt normale.
-falsele glicozurii apar după anumite medicamente ca:acidul nalidixic;vitamina C;
tetraciclină; aminofenazona şi preparate care conţin în formula lor (Alindor, Codamin,
Lidazon, Antimigrin).

Evoluţie şi prognostic
Înainte de era insulinică majoritatea diabeticilor mureau prin coma diabetică.
Prognosticul funcţional şi capacitatea de muncă sunt de asemenea subordonate numărului şi
gravităţii complicaţiilor.

Complicaţiile diabetului zaharat

Starea generala a bolnavilor cu diabet zaharat este influenţată de apariţia
complicaţiilor, care sunt destul de frecvente şipot transforma diabeticul într-un mare invalid,
acesta putând suferi de cecitate, tulburări renale până la insuficienţă renala cronică cu uremia,
amputaţii.

Coma hiperglicemică
Diabetul sever decompensat prezintă grade diferite de cetoacidoză, hiperosmolaritate
și hiperglicemie. Cetoacidoza diabetică este o situație urgentă, care trebuie, după primul
ajutor, îngrijită în saloanele de terapie intensivă. Mortalitatea este de 5-15% și decesele
iatrogene nu sunt rare.
Greșelile medicale frecvente in coma diabetica sunt:
1. Confundarea cu altă comă
2. Nedeterminarea glicemiei și glicozuriei
3. Suprahidratarea

4. Necorijarea hiper- si hipopotasemiei

5. Nedecelarea complicațiilor infecțioase, a hipoglicemiei iatrogene și a pneumoniei de
aspirație
Nu hiperglicemia este cea care alterează starea generală, ci sensibilitatea individuală la
starea de cetoacidoză. Atitudinea corectă este transportul de urgență spre secția de terapie
intensivă cu garda de laborator.

16
 Cauze

Coma diabetica este declanșată de:

1. Întreruperea terapiei insulinice
2. Neglijarea dietei
3. Efort fizic exagerat
4. Politraumatism
5. Infarct miocardic

6. Accident vascular cerebral etc

Clinic
Debutul este lent, după mâncare sau stress. Bolnavul este liniștit, cu somnolență și
astenie, grețuri, vărsături, dureri abdominale pana la abdomen chirurgical acut, hipotonie,
hipo- sau areflexie osteotendinoasa, piele uscată, gura uscată, miros acetonic, limba uscată,
roșie cu depozite fibrinoase, faringe congestionat, respirație Kussmaul adâncă, zgomotoasă cu
suspine, cu pauze între inspir și expir, puls tahicardic 140/bpm, hipotensiune arterială,
hiperglicemie și glicozurie.

Tratamentul de urgență
Constă în supravegherea respirației și administrarea unei perfuzii cu ser și electroliți
pentru combaterea deshidratării ca urmare a poliuriei, vărsăturilor și a respirației de tip
Kussmaul. Se preferă soluția Ringer, având în medie volumul de 6 litri cu următorul orar: câte
1 litru/ora în primele 2 ore; 2 litri în următoarele 4 ore; 2 litri în următoarele 6 ore. Serul
fiziologic produce acidoza diluționată prin exces de clor, iar bicarbonatul de sodiu se
administrează numai în funcție de pH.

17
 2.7. TRATAMENTUL DIABETULUI ZAHARAT

Tratamentul diabetului zaharat, precum şi a unei serii lungi de boli cu o evoluţie lungă
(obezitatea, HTA), necesită o atenţie deosebită. Colaborarea bolnavului, dacă este
necorespunzătoare, poate atrage după sine o serie de probleme, de aceea este foarte important
educaţia sanitară a diabeticilor, tratamentul fiind strict individualizat.
Tratamentul diabetului zaharat este format dintr-un complex de măsuri igieno-dietetice
şi medicamentoase ce trebuiesc urmate cu rigurozitate toată viaţa,sub supravegherea periodică
clinico-biologică a medicului. Bolnavul trebuie să fie conştient de importanţa pe care o are
regimul alimentar, de faptul că tratamentul cu insulina sau antidiabetice orale este o terapie de
substituţie, care nu se întrerupe niciodată. De asemenea, bolnavul trebuie avizat asupra
posibilelor accidente, incidente reacţii adverse şi complicaţii ce pot surveni chiar în timpul
unei terapii corecte şi riguros administrate. Metodele terapeutice folosite în diabetul zaharat
sunt:

 tratament dietetic;

 cultură fizică;

 insulinoterapia;

 medicaţie hipoglicemiantă orală; asociaţia medicamentoasă.

Tratamentul dietetic (alimentar)

Scopul dietei în diabetul zaharat este asigurarea unui raport raţional de principii
alimentare atât cantitativ cât şi calitativ.
Cantitatea de glucide la bolnavul diabetic va fi de 2 - 3,5 g/kilocorp/zi respectiv 40%
din raţia calorică faţă de subiectul normal la care este de 4 - 6 g/kilocorp/zi respectiv 55 - 60%
din raţia calorică normală.
Proteinele - necesarul zilnic este variabil în general, este între 1 -1,5 g/kilocorp/zi,
reprezentând 20-30% din cantitatea zilnică de kilocalorii şi minimum 50% trebuie să fie de
origine animală.
Lipidele - necesarul va fi cuprins între 1-1,5 g/kilocorp/zi, reprezentând 25-35% din
cantitatea zilnică de kilocalorii şi cel puţin 50% trebuie să fie de origine vegetală (ulei de
floarea soarelui, ulei de germene de porumb, margarina) pentru conţinutul lor crescut de acizi
graşi esenţiali. La un diabetic obez cantitatea de lipide zilnică poate fi scăzut la 20-30 g/zi sau
chiar suspendat pe o perioadă.

18
 Tratametul medicamentos
A. Antidiabetice orale
Se încadrează în două mari grupe:
- sulfamide antidiabetice;
- derivate de biguanidă.
Au indicaţii numai în cazul diabeticului zaharat neinsulinodependent al adultului şi
vârstnicului la care regimul alimentar singur nu asigura normalizarea glicemiei nictemerale.
1. Sulfamidele antidiabetice hipoglicemiante:
- Glimepiridum (AMARYL)
- Acarbosum ( GLUCOBAY)
- Sitagliptinum (JANUVIA)
2. Derivaţi de biguanidă:
- Gliclazidum (DIAPREL)

- Metforminum (SIOFOR)
- Repaglinidum (RENEOS)

B. Insulinoterapia
Insulina este principalul hormon secretat de pancreas. Se secretă aproximativ 60 u.i. pe
zi. Acţionează prin favorizarea pătrunderii în celulele organismului a glucozei din sânge,
participă la complexele procese metabolice. Insulina a fost descoperită în 1921 de profesorul
N. Paulescu, Profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.
Preparatele de insulina diferă între ele prin modul lor de acţiune şi se clasifică în trei
grupe mari:
1.insuline cu acţiune rapidă;
2.insuline cu acţiune intermediară;
3.insuline cu acţiune prelungită (retard).

Insulina din punct de vedere al originii se împarte în următoarele categorii:

a)porcină;
b)bovină;
c)porcină + bovină;
d)umană.

19
 Ritmul de administrare a insulinei se stabileşte în funcţie de cantitatea de glucide
ingerate, tipul insulinei folosite, repartizarea cantităţii de glucoza pe mese, ritmul de viaţă şi
efortul fizic al bolnavului.
În general dozele maxime vor fi administrate dimineaţa şi la prânz, iar seara se va
administra doza mai mică.
De exemplu unui diabetic cu o necesitate de 60 u.i. insulină/24h, repartizarea se poate
face în modul următor:
-dimineaţa - ora 6.30 - 7.30 - 24 u.i.;
- la prânz - ora 13.00-14.00 -20u.i.;
-seara - ora 19.30-20.30 -16 u.i..
Uneori în cazul unui diabet greu echilibrat se recomandă administrarea unei doze de
insulina (doza minimă) în cursul nopţii în jurul orei 1-2 fiind o situaţie mai rară, fiind permisă
numai în spital, temporar, înaintea stabilirii atitudinii terapeuticii definitive.

Tehnica injecţiilor cu insulina, reguli de administrare

-înainte de a fi trasă insulina în serigă flaconul va fi încălzit în mână deoarece
injectarea unei soluţii reci poate provoca durerea;
-insulina trasă în seringă se injectează imediat pentru a nu precipita cristalele;
-va fi injectat strict subcutanat, acul fiind introdus perpendicular pe pliu;
-insulinele care pot fi injectate i.v. sunt insulinele ordinare (Actraoid MC, Humulin R),
dar vor fi administrate numai în stări de comă diabetică;
-când se administrează 2 feluri de insulina, întâi se va injecta un tip, după care se
schimba direcţia acului şi cu o a doua seringă se introduce celalalt tip de insulina;
-seringa şi acul vor fi de unică folosinţă, dezinfectarea pielii se face foarte lent cu
alcool deoarece alcoolul inactivează insulina, injectarea se face după evaporarea alcoolului;
-când bolnavul exercită autoterapie trebuie să fie atent la tipul de seringă folosită şi
orarul tratamentului. La o seringă de volum de 1 ml fiecare diviziune corespunde la 4 unităţi,
seringa fiind în total de 80 u.i.

-locul injectării trebuie schimbat de la o injecţie la alta, distanţa fiind de 3-4 cm.
repetarea injecţiei ăn acelaşi loc se face numai după 7-10 zile;
-regiunile de injectare sunt: faţa anterioară a coapselor, jumătatea inferioară a
abdomenului, feţele anterioare şi laterale ale braţelor, regiunile fesiere;
-persoana care va face injecţia se va spăla foarte bine pe mâini cu apă şi săpun timp de
2 minute, se va şterge cu un prosop curat sau mai bine va aştepta până se uscă pe mâini;

-se va dezinfecta cu vată îmbibată în alcool sanitar dopul de cauciuc de la flaconul de

insulina şi se va aştepta să se usuce dopul;

20
 -dacă insulina este o suspensie se va agita flaconul înainte de a se extrage doza
necesară;
-se va extrage cantitatea de insulina necesară pentru injecţie, după dezinfecţie se va
face un pliu şi se va introduce acul oblic în ţesutul celular subcutanat după care se va da
drumul pliului cutanat;
-se va controla prin aspiraţie, trăgând de piston, dacă vârful acului nu este într-un vas
cu sânge, dacă vine sânge în seringă se va extrage acul cu câţiva milimetri şi se va schimba
poziţia acului. Este strict interzis ca injecţia să se facă într-un vas de sânge, deoarece după 5-
10 minte poate să apară hipoglicemia, înainte ca bolnavul să aibă timp să se alimenteze;
-la terminarea injecţiei acul va fi extras rapid şi se va tampona locui injecţiei prin
mişcări circulare şi nu într-un sens sau altul ceea ce poate produce ieşirea unei cantităţi de
insulina prin orificiul produs de pătrunderea acului.

21
 CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENTUL MEDICAL
PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

Asistenta medicală are o importanţă deosebită şi un ioc aparte în prevenirea şi tratarea

bolilor metabolice şi de nutriţie deoarece numărul bolnavilor depistaţi este în continuă
creştere. Prevenirea, depistarea precoce şi tratamentul corect al diabetului zaharat este
principalul obiectiv în întregul complex de acţiuni privitor la scăderea morbidităţii şi
mortalităţii date de această boală.
Bolile de nutriţie în marea lor majoritate pot fi prevenite printr-un mediu adecvat de
viaţă, cultură fizică corespunzătoare, alimentaţie raţională.

3.1. PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR

Pentru a preveni apariţia diabetului zaharat este necesar ca asistenta medicală să

efectueze o educaţie pentru sănătate a populaţiei accentuând în deosebi următoarele aspecte:
-descrierea cât mai vastă a bolii, a modului de apariţie, simptomatologiei
caracteristice, a complicaţiilor care pot surveni în cursul bolii;
-instruirea populaţiei asupra unei vieţi mai sănătoase ce vizează o alimentaţie cât mai
corectă atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, educaţia fizică, odihna, prevenirea
stresului, eforturilor fizice sporite şi îndelungate:
-dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potenţiali diabetogeni (în
antecedentele familiei, diabet zaharat la rude de gradul I);

-dispensarizarea bolnavilor cu infecţii pancreatotrope;

-educarea femeilor care au născut, feţi cu o geutate de peste 5kg, să reducă cantitatea
de glucide din alimentaţie;
-educarea tinerilor diabetici care vor să aibă copii sănătoşi, să evite căsătoriile dintre
doi parteneri diabetici (posibilitatea ca şi copilul să aibă diabet este de 60-100%);
-îndrumarea persoanelor suspecte de diabet zaharat la medic şi investigaţii specifice.

22
 3.2. EDUCAREA BOLNAVILOR NOI DEPISTAȚI
Rolul asistentei medicale în acest caz este de neînlocuit. Ea este persoana care i-a
contact cu bolnavul, ea va pătrunde şi va cunoaşte viaţa de zi cu zi a bolnavului (va cunoaşte
mediul de muncă, viaţa de familie, reacţiile bolnavului specifice bolii). În momente critice,
prin susţinerea psihică a bolnavului, asistenta medicală poate orienta bolnavul spre
recăpătarea echilibrului psihic. Bolnavul trebuie educat şi instruit spre autoterapie şi
autocontrol, trebuie să cunoască propriul organism, aspectele bolii, schimbările ce pot să
survină şi conştientizarea că dacă va umări principiile tratamentului, viaţa lui nu va fi diferită
cu mult de cea a unui om sănătos. Cunoscându-şi boala va fi mai puţin dependent de
personalul medical şi va putea regăsi „ libertatea" sa.
În cadrul educaţiei sanitare asistenta va atrage atenţia asupra necesităţii unor măsuri
referitoare la viaţa lui intimă:
a) igiena corporală - deşi este valabil pentru orice individ, diabeticul trebuie săo aibă
mereu în vedere. Curăţenia corporală are o importanţă deosebită pentru diabetic având în
vedere susceptibilitatea crescută a acestuia la infecţii, deoarece orice plagă, chiar minimă va
necesita tratare locală sau chiar generală foarte conştiincioasă.
b). diabeticul va avea nevoie de un repaus postprandial de 30-60 minute;

c). evitarea stărilor sau momentelor conflictuale, a stresurilor psihice;

d). asigurarea unui regim fizic crescut;
e). evitarea sau abandonarea obiceiului de a fuma;
f). precauţii în conducerea autoturismelor, deoarece datorită emanaţiilor există
pericolul hipoglicemiei;
g). orice boală care survine la un diabetic trebuie anunţată medicului;
h). alegerea unei profesii corespunzătoare, cu riscul cel mai scăzut asupra diabeticului
in privinţa apariţiei hipoglicemiilor.

3.3. IGIENA BOLNAVULUI

Igiena corporală trebuie să fie ireproşabilă (dantura, picioare, organele genitale)
deoarece o igienă carenţiată poate duce la complicaţii ca: apariţia cariilor multiple şi căderea
danturii, igiena incorectă a picioarelor favorizează apariţia tromboflebitei, apariţia plăgilor,
care pot antrena apariţia gangrenei diabetice, necesitând chiar amputaţii. De asemenea igiena
incorectă a zonei genitale poate duce la infecţii (vulvovaginite), cunoscut fiind faptul că
diabeticii au o imunitate scăzută, fiind susceptibili la boli infecţioase.
Ori de câte ori diabeticul prezintă o plagă sau numai o escoraţie a tegumentului va
trebui să aplice cu toată conştiinciozitatea tratamentul local iar la nevoie general.
Igiena corporală va consta din toaleta zilnică cu apă şi săpun, toatela gurii. Bolnavul se
va spăla zilnic pe picioare, va folosi încălţăminte comodă, călduroasă, va schimba zilnic
ciorapii iar în cazul transpiraţiei se va pudra cu talc. In cazul în care va prezenta bătături va
aplica un tratament corect. Va tăia unghiile atent prevenind plăgile.

23
 3.4. ROLURILE SPECIFICE ASISTENTULUI MEDICAL
Să ajute bolnavul în:

 respectarea regimului;

 mişcare, realizarea unei culturi fizice adecvate, sport;

 administrarea corectă a medicaţiei;

 să conducă corect foaia de diabet;

 să înveţe să-şi cântărească singur alimentele;

 să-l înveţe să-şi facă singur injecţia cu insulina;

 să-1 vegheze şi să-1 îndrume ca să-şi menţină o riguroasă igienă corporală;

 să-1 înveţe să se prezinte la medic pentru controlul periodic glicemic şi glicozurie sau
când simte o indispoziţie, greţuri, vărsături, slăbire neaşteptată;

 să-i facă vizite la domiciliu pentru a observa şi corecta eventualele greşeli.

24
 CAPITOLUL IV
PROCESUL DE NURSING IN 3 STUDII DE CAZ
CAZUL I
Nume: T R;

Vârsta: 69 ani;
Data naşterii: 12.07.1950;
Domiciliul: Călărași
Ocupaţie: pensionară;
Naţionalitate : Română;
Sex : feminin;

Stare civilă: văduvă;

Condiţii de viaţă : bune;
Grupa sanguină: A.II;
Alergii : nu prezintă;
Antecedente personale: - menarha la 12 ani;
- menopauza la 51 ani;

- H.T.A. de 7 ani;
- rectocolită hemoragică la 33 ani;
- diabet tip I de 8 ani;
Antecedente heredocolaterale : - tata hipertensiv;
- mama diabetică
Data internării: 12.04.2019;

Motivele internării:
- hiperglicemie rebelă;
- scădere ponderală;
- astenie fizică şi intelectuală;
- H.T.A. esenţială gr.III;
- dureri în membrele inferioare;
Diagnostic: - diabet zaharat tip I dezechilibrant;

25
 Istoricul bolii
Pacienta în vârstă de 69 ani cunoscută cu diabet zaharat tip I, sub tratament cu
insulină se internează pentru evaluare glicemică , prezentând valori glicemice mari , drept
urmare se internează pe secţia de diabet zaharat.

Examinări de laborator
WBC – 7,97 K/ul;
NEU – 4,21 5,2 8% N BAND
LYM – 3,16 3,9 7 % L
MONO – 5,23 6,56 % M
EOS – 0,00 0,00 % E
BASO – 0,80 1,01% B

RBC – 4,10 M/uL;

HGB – 13,0 g/dL;
HCT – 39,3 %;
MCV – 96,0 fl;
MCH – 31,7 pg;
MCHC – 33,1 g/dL;

RDW – 13,5 %;
PLT – 349 K/uL;
MPV – 7,99 fl;
PCT – 279 %;
PDW – 18,3 10 GSD;
VSH – 30 mm/M;

LIPIDE – 750 mg%;

GLUCIDE – 242 mg/dl ora 18,00;
- 144 bg/dl
CHOL – 263 mg/cl;
GLUCIDE – 181 mg/cl;
UREEA – 32,1 mg/cl;
CREA – 6,75 mg/cl

26
 Culegerea datelor la nivelul celor 14 Nevoi Fundamentale

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Pacienta prezintă un torace normal conformat, participă la mişcările respiratorii ,
murmur vezicular prezent, sonoritate pulmonară prezentă. Frecvenţa respiratorie 20 resp./min.
T.A. = 150/100 mmHg.

Frecvenţa cardiacă este de 74 puls/min.

2.Nevoia de a bea şi a mânca

-în mod normal pacienta consumă 3 mese regulate pe zi;
-respectă un regim hiposodat şi hipoglucidic;
-datorită deteriorării stării de sănătate pacienta prezintă inapetenţă;
-este normoponderală, având greutatea de 70 kg şi înălţimea de 1,78cm;
-prezintă tulburări de deglutiţie şi masticaţie din cauza dentiţiei cu lipsuri.

3.Nevoia de a elimina
-numărul micţiunilor este de aprox.10 ori pe zi;
-diureza este aproximativ 4 l/24 ore;
-urina este concentrată;
-micţiunile sunt spontane şi nedureroase;
-prezintă un scaun la 1-2 zile;

-nu prezintă vărsături;

-diaforeza este în limite normale.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

-sistemul osteo articular integru. Pacienta nu are nevoie de ajutor, se poate mişca
singură. Nu prezintă poziţii antalgice.

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni

Această nevoie nu a fost afectată, pacienta se poate odihni 7-8 ore pe noapte. Are un
somn liniştit, fără coşmaruri.

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Ţinuta vestimentară a pacientei este îngrijită, adecvată climatului şi anotimpului.
Acordă atenţie aspectului exterior.

27
 7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
Pacienta este afebrilă. Pe durata spitalizării temperatura corporală a fost cuprinsă între
36,3 – 36,8 oC.

8.Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre

Pacienta prezintă tegumente normal colorate , mucoase normal hidratate, fanere
normale, sistem muscular cu crampe musculare, sistemul osteo-articular cu dureri în
membrele inferioare
Pacienta îşi satisface singură această nevoie, poate spăla singură şi odată pe săptămână
face baie generală, iar la două zile face duş.

9.Nevoia de a evita pericolele

Pacienta este capabilă să îşi asigure securitatea personală, să trăiască în mod
independent

10. Nevoia de a comunica

Pacienta are o fire comunicativă cu toată lumea, îşi exprimă cu uşurinţă gândurile,
ideile, emoţiile.

11. Nevoia de a se realiza

Pacientei îi place să se ocupe de gospodărie şi nepoţel şi se consideră o persoană
realizată în viaţă.

12. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Pacienta este de religie ortodoxă, merge duminica la biserică şi crede în ajutorul lui
Dumnezeu.

13. Nevoia de a se recreea

Pacienta urmăreşte frecvent programele de la radio şi televizor. Îi place să cultive şi să
îngrijească flori şi să citească.

14. Nevoia de a învăţa

Pacienta doreşte să înveţe cum să se trateze, regimul alimentar, exerciţiul fizic şi
diabetul şi şansele de recuperare.

28
 Pe baza bilanţului de independenţă-dependenţă am constatat următoarele
probleme

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- H.T.A.

2.Nevoia de a bea şi a mânca

- Inapetenţă, valori glicemice mari.

3.Nevoia de a elimina
- Poliurie.

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- Crampe musculare;
- Dureri ale membrelor inferioare.

5.Nevoia de a învăţa
- cunoştinţe insuficiente cu privire la boală.

29
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
Am asigurat pacientei condiţii de
microclimat şi confort în salon prin
aerisirea salonului şi menţinerea unei
temperaturi de 20-22C.
La indicaţia
I-am măsurat funcţiile vitale ale
medicului am După
pacientei de 2 ori pe zi şi am obţinut
administrat aproximativ 3
1. Nevoia de a În decurs de 3 zile valori 18 resp./min, temperatura de
Tertensif pentru zile valorile
respira şi a pacienta v-a prezenta o 36,8C. scăderea tensiunii tensionale ale
avea o bună scădere a valorilor TA T.A.-150/100 ;
arteriale – 1 tb. pacientei au
circulaţie - până la limita normală Puls – 82 puls/min. dimineaţa scăzut până la
HTA 130/80 mmHg I-am explicat corelaţia dintre
I-am efectuat EKG valoarea 130/80
tensiunea nervoasă şi TA şi
3 zile consecutiv, o mmHg.
repercusiunile negative asupra
dată pe zi.
organismului.
Am educat pacienta privind regimul
de viaţă care trebuie să fie echilibrat şi
evitarea stresului.
2. Nevoia de a În următoarele 2-3 zile Am asigurat un regim alimentar
La indicaţia După 3 zile
bea şi mânca pacienta îşi pofta de echilibrat, cu scopul de a furniza raţia
medicului am pacienta se
- inapetenţă; mâncare. Reglarea calorică necesară, de a reduce
recoltat pentru alimentează
- valori valorilor glicemice prin hiperglicemia şi de a menţine o
examenul de labo - după regulile
glicemice mari regim alimentar şi me- greutate corporală satisfăcătoare şi

30
Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
medicaţie. stabilă. Stabilesc raţia alimentară cu: rator (sânge, prescrise, şi am
Pacientul să se proteine 13-15%, lipide 30-35%, urină). Administrez reuşit să scădem
alimenteze în raport cu glucide 50% (250-300 gr.) pe 24 ore. medicaţia prescrisă valorile
nevoile sale cantitative Am ales alimentele în funcţie de de medic, la orele glicemice.
şi calitative /24 ore. conţinutul de glucide: indicate.
Pacientul să-şi recapete - alimente interzise: zahăr, produse Insulină comb.25
condiţia fizică şi zaharoase, fructe uscate, prăjituri, 22-1-18 UI
intelectuală, să cunoască siropuri, struguri, prune; 0-0-1 Sifo 850
manifestările bolii, - alimente permise (cântărite): pâine În funcţie de
regimul de viaţă pe care (50% glucide), cartofi (20% valorile glicemiei
să-l respecte. glucide), paste făinoase, fructe, şi glicozuriei
legume, lapte, brânză de vaci, administrez cu 15-
mămăligă; 30 minute înaintea
- alimente permise necântărite: mesei doza de
carnea şi derivatele din carne, insulină
peştele, ouăle,brânzeturile, untul, recomandată
legume cu 5% glucide, (varza,
conopida, roşiile, fasolea verde).
Din alimentaţia zilnică nu trebuie
să lipsească oul, carnea, peştele;
- ca îndulcitor se va folosi zaharina

31
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
Explic pacientei care este cauza
poliuriei şi că este o situaţie După trei zile
remediabilă, prin căderea glicemiei şi Administrez diureza
În următoarele zile să
3. Nevoia de a glocuzuriei. medicaţia prescrisă pacientei s-a
prezinte diminuarea
elimina Am explicat pacientei necesitatea unei de medic pentru redus
numărului micţiunlor,
- poliurie igiene locale riguroase, pentru scăderea glicemiei considerabil.
scăderea glicozuriei
evitarea apariţiei iritaţiilor şi şi glicozuriei Glicozuria s-a
complicaţiilor. Urmăresc diureza diminuat.
zilnică
4. Nevoia de Administrez
mişcare şi a medicaţia prescrisă
Am efectuat educaţia pacientului prin După 3 zile
avea o bună Reducerea crampelor pentru durere şi
explicarea cauzelor crampelor şi durerea cedează
postură. musculare şi vitaminizarea
durerilor, încurajez mişcarea şi şi crampele
- crampe ameliorarea durerilor pacientei.
mobilizarea activă a membrelor musculare îşi
musculare; din membrele Algocalmin I.M.
inferioare. Fac masaj zilnic, cel puţin reduc
- dureri în inferioare. 2x1 zi
10 minute la fiecare membru. intensitatea.
membrele Milgama 1 x 1 / zi
inferioare. I.M.
5. Nevoia de a Programul de educaţie urmăreşte:
- includerea pacientei Am ameliorat
învăţa. - antrenarea pacientei , în cunoaşterea
într-un program de calitatea vieţii
- cunoştinţe activă a noii sale situaţii metabolice,
educaţie pacientei.
insuficiente în tratamentul şi controlul bolii sale

32
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
cu privire la - implicarea conştientă în
boală conducerea tratamentului;
- comportamentul adecvat “de
luptător” în viaţa de zi cu zi;
- uşurinţa manevrării tehnicilor
moderne de tratament şi control;
- accesul la informaţia de
specialitate;
- antrenarea în asociaţiile de
diabetici pentru cunoaşterea
drepturilor şi a facilităţilor tehnice
actuale în lume

33
 CAZUL II
Nume: B.A;
Vârsta: 59 ani;
Data naşterii: 11.03.1960;
Domiciliul : Călărași

Ocupaţie: pensionară;
Naţionalitate : Română;
Sex : feminin;
Stare civilă: văduvă;
Condiţii de viaţă : corespunzătoare, nu fumează, nu consumă alcool;
Grupa sanguină: A.II;

Alergii : nu prezintă;
Antecedente personale: - menarha la 13 ani;
- 2 naşteri, 2 avorturi;
- menopauza la 50 ani;
- H.T.A. de 3 ani;
Antecedente heredocolaterale : - nu sunt;

Data internării: 07.02.2019;

Motivele internării :
- ameţeli, tulburări de echilibru;
- valori glicemice crescute.
Diagnostic: - diabet zaharat tip II;

Istoricul bolii:
Pacienta în vârstă de 59 ani cunoscută cu diabet zaharat tip II, sub tratament cu
insulină se internează pentru valori glicemice crescute , ameţeli, tulburări de echilibru.

34
Examinări de laborator:
WBC – 15,2 K/ul;

NEU – 11,7 77,0% N BAND

LYM – 2,41 15,8 % L
MONO – .671 4,40 % M
EOS – .349 2,29 % E
BASO – .074 . 485% B
RBC – 4,20 M/uL;

HGB – 12,4 g/dL;

HCT – 37,4 %;
MCV – 89,0 fl;
MCH – 29,5 pg;
MCHC – 33,1 g/dL;
RDW – 13,0 %;
PLT – 380 K/uL;

MPV – 7,56 fl;

35
 Culegerea datelor la nivelul celor 14 Nevoi Fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Pacienta prezintă un torace normal conformat, murmur vezicular prezent, sonoritate
pulmonară prezentă. Din punct de vedere al aparatului cardiovascular pacienta prezintă AMP
în limite normale, zgomote cardiace ritmice, bine bătute.
T.A. - 160/80 mmHg.;
Resp. = 17 resp./min;
Puls = 72 puls/min

2.Nevoia de a bea şi a mânca

-în mod normal pacienta consumă 3 mese regulate pe zi şi 2 gustări;

-pacienta prezintă obezitate de gr.II cu risc crescut;

-nu prezintă tulburări de deglutiţie şi masticaţie ;
-valori glicemice crescute. Glicemia = 371 mg%

3.Nevoia de a elimina
-emisia de urină se efectuează cu dificultate din cauza durerilor violente în lojele
renale cu iradiere în vezica urinară;
-prezintă un scaun la 1-3 zile;
-nu prezintă vărsături;
-diaforeza este în limite normale.

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- pacienta prezintă un sistem muscular normokinetic
-sistemul osteo-articular al pacientei este integru, mobil, nedureros. Pacienta nu are
nevoie de ajutor, se poate mişca singură. Nu prezintă poziţii antalgice.

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni

Pacienta nu se poate odihni , suferă de insomnie; doarme cam 2-3 ore pe noapte

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Ţinuta vestimentară a pacientei este îngrijită, adecvată climatului şi anotimpului.
Acordă importanţă aspectului exterior.

7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale

Pacienta este afebrilă. Pe durata spitalizării temperatura corporală a fost cuprinsă între
36,6 – 37 oC.

36
 8.Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
Pacienta prezintă tegumente normal colorate , mucoase normal hidratate. Îşi asigură
singură igiena corporală şi este o persoană curată şi îngrijită.

9.Nevoia de a evita pericolele

În mod normal, pacienta este o persoană independentă şi capabilă să-şi asigure această
nevoie.

10.Nevoia de a comunica
Pacienta are o fire comunicativă şi îşi exprimă cu uşurinţă gândurile, ideile, emoţiile.

11.Nevoia de a se realiza
Este o persoană cu ocupaţie permanentă în gospodărie şi în îngrijirea nepoţilor.

12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Este o persoană cu credinţă în Dumnezeu şi speră în vindecarea trupească şi
sufletească.

13.Nevoia de a se recreea
Pacienta spune ca-i place să se ocupe de gradină şi de flori, astfel se relaxează.

14.Nevoia de a învăţa
Pacienta doreşte să ştie mai multe despre menţinerea sănătăţii.

37
 Problemele de dependenţă ale pacientei

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- H.T.A.

2.Nevoia de a bea şi a mânca

- obezitate gr.II;
- glicemie crescută

3.Nevoia de a elimina
-disurie
- infecţie urinară, microlitiază

4.Nevoia de a dormi şi a se odihni

- insomnie

5.Nevoia de a învăţa
- cunoştinţe insuficiente cu privire la boală.

38
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
Am asigurat pacientei condiţii de
microclimat şi confort în salon prin
aerisirea salonului şi menţinerea unei
temperaturi de 20-22C.
Am învăţat pacienta tehnici de
relaxare.
Am măsurat funcţiile vitale ale La indicaţia
pacientei de 2 ori pe zi şi am obţinut medicului am După
valori 18 resp./min, temperatura de administrat aproximativ 3
1. Nevoia de a În decurs de 3 zile
36,8C. Tertensif pentru zile valorile
respira şi a pacienta v-a prezenta o
T.A.-160/80 ; scăderea tensiunii tensionale ale
avea o bună scădere a valorilor TA
Puls – 80 puls/min. arteriale – 1 tb. pacientei au
circulaţie - până la limita normală
Am efectuat bilanţul hidric (intrări- dimineaţa scăzut până la
HTA 140/80 mmHg
ieşiri)Am asigurat o alimentaţie I-am efectuat EKG valoarea 130/80
echilibrată ţinând cont de afecţiunile 3 zile consecutiv, o mmHg.
existente: hipocaloric, hipolipidic, dată pe zi.
hiposodat. Am sfătuit pacienta să
consume lichide administrate
fracţionat pentru a evita creşterea
bruscă a T.A.
Am educat pacienta :
- regimul de viaţă echilibrat;

39
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
- evitarea stresului;
- combaterea obezităţii;
- exerciţii fizice, plimbări;
- alimentaţie echilibrată.
Asigur un regim alimentar echilibrat:
- evaluez nevoile cantitative şi
Recoltez produse
calitative în funcţie de vârstă;
pentru efectuarea
Scăderea valorilor - stabilesc raţia alimentară cu:
examenului de
glicemice de la 371 proteine 13%, lipide 30%, glucide După 3 zile
laborator.
mg% la limite cât mai 50% /24 ore; valorile
Efectuez controlul
2. Nevoia de a normale. - pentru pacientă se recomandă: 30 glicemiei au
glicemiei de 2 ori
bea şi mânca Impunerea unui regim cal/kg/corp/24 ore; scăzut şi se
pe zi cu ajutorul
- obezitate alimentar în vederea - numărul meselor/24 ore: 4-5 mese menţin la valori
aparatului One
gr.II; reducerii masei (3 mese principale şi 2 gustări) scăzute
Touch Basic
- glicemie corporale. - alimente interzise: zahăr, produse 160-180 mg%
Am administrat
crescută Educarea pacientei în zaharoase, fructe uscate, prăjituri, Se recomandă
medicaţia prescrisă
ceea ce priveşte diabetul siropuri, struguri, prune; control periodic
de medic:
zaharat şi regimul de - alimente permise cântărite: pâine al glicemiei
administrez
viaţă şi alimentaţie. (50% glucide), cartofi (20%
medicația orală
glucide), paste făinoase, fructe,
hipoglicemiantă
legume (cu peste 5%
glucide),lapte, brânză de vaci,

40
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
mămăligă; sulfamide
alimente permise necântărite: carnea hipoglicemiante
şi derivatele din carne, peştele, ouăle, sau biguanide cu
brânzeturile, smântână, varza, 15-30 de minute
conopida, roşiile, fasolea verde. înainte de masă (în
caz de toleranță
digestivă scăzută
vor fi administrate
în timpul meselor)
Am recoltat sânge
După trei zile
şi urină pentru
starea pacientei
examinări de
- Combaterea Am asigurat un microclimat adecvat. s-a îmbunătăţit,
laborator. Am
3. Nevoia de a infecţiei; Am observat semnele şi simptomele durerile s-au
administrat
elimina - Calmarea durerii; manifestate şi le-am notat în F.O. calmat, iar
calmante la
- infecţie - Asigurarea Asigur repaus la pat. Administrez repetarea
indicaţia
urinară; confortului; lichide 1,5-2 l în mod fracţionat. Am examenului
medicului: Piafen
microlitiază; - Prevenirea explicat pacientei necesitatea unei sumar de urină
fiole I.M. Am
complicaţiilor igiene riguroase a aparatului genital. arată dispariţia
administrat
infecţiei
antibioticul pentru
urinare.
tratarea infecţiei

41
 Nevoia Intervenţii Evaluare
Obiective
afectată Autonome Delegate
urinare prescris
conform orarului:
Ampicilină 1 g
fiole la 12 h
Programul de educaţie urmăreşte:
- antrenarea pacientei , în cunoaşterea
activă a noii sale situaţii metabolice,
4. Nevoia de a în tratamentul şi controlul bolii sale
învăţa. - implicarea conştientă în
- cunoştinţe - includerea pacientei conducerea tratamentului; Am ameliorat
insuficiente într-un program de - comportamentul adecvat “de calitatea vieţii
cu privire la educaţie luptător” în viaţa de zi cu zi; pacientei.
- uşurinţa manevrării tehnicilor
boală
moderne de tratament şi control;
- accesul la informaţia de
specialitate;

42
 CAZUL III
Nume: M.M.;.
Vârsta: 68 ani;
Data naşterii: 23.04.1951;
Domiciliul : Călărași;

Ocupaţie: pensionară;
Naţionalitate : româna;
Sex : feminin;
Stare civilă: căsătorită, 3 copii;
Condiţii de viaţă : corespunzătoare;
Grupa sanguină: A.II;

Alergii : nu prezintă;
Antecedente personale: - menarha la 12 ani;
- 3 naşteri;
- menopauza la 48 ani;
- apendicectomie;
Antecedente heredocolaterale : - mama diabetică;

Data internării: 12.02.2019;

Motivele internării : - echilibru glicemic nesatisfăcător;
- poliurie;
- senzaţii de furnicături, arsură, jughiuri şi dureri în
membrele inferioare mai ales noaptea;
- dureri lombare ca rezultat al unor tasări vertebral

Diagnostic: - diabet tip I dezechilibrat;

- neuropatie periferică;
- osteoporoză

43
 Istoricul bolii:
Pacienta în vârstă de 68 ani se prezintă pentru internare având valori glicemice
mari 280 mg%, poliurie, acuzând dureri , senzaţii de furnicături, arsuri, junghiuri la nivelul
membrelor inferioare (mai ales noaptea), de asemenea pacienta mai acuză dureri lombare ca
rezultat al tasării vertebrelor.

Examinări de laborator:
WBC – 7,87 K/ul;
NEU – 4,11 51,8% N BAND

LYM – 3,16 39,7 % L

MONO – 5,13 6,26 % M
EOS – 0,00 0,00 % E
BASO – .074 . 185% B
RBC – 4,20 M/uL;
HGB – 12,4 g/dL;
HCT – 37,4 %;

MCV – 89,0 fl;

MCH – 29,5 pg;

44
 Culegerea datelor la nivelul celor 14 Nevoi Fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Pacienta prezintă un torace normal conformat, care participă la mişcările respiratorii,
murmur vezicular prezent, sonoritate pulmonară prezentă. Din punct de vedere al aparatului
cardiovascular pacienta prezintă AMP în limite normale, zgomote cardiace ritmice, bine
bătute.
T.A. - 130/80 mmHg.;

Resp. = 18 resp./min;
Puls = 80 puls/min

2.Nevoia de a bea şi a mânca

- pacienta se alimentează raţional şi consumă 3 mese pe zi şi 2 gustări;
-respectă un regim hipolipidic şi hipoglucidic, dar totuşi prezintă valori ale glicemiei
mărite;
-pacienta consumă aproximativ 2500 – 3000 ml de lichid pe zi sub formă de apă, supă,
ceai;
-este normopoderală având greutatea de 85 kg şi înălţimea de 178 cm

-pacienta prezintă tulburări de masticaţie din cauza dentiţiei deficitare.

3.Nevoia de a elimina
-numărul micţiunilor pe zi este de 10-11 ori;
-diureza este de 2500-3000 ml/zi;
-prezintă un scaun la 1-2 zile;
-nu prezintă vărsături;

-diaforeza este în limite normale.

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- pacienta prezintă un aparat locomotor integru şi mobil;
-acuză arsuri, dureri, senzaţii de furnicături, junghiuri la nivelul membrelor inferioare,
de asemenea pacienta suferă de dureri lombare ca rezultat al tasării vertebrelor.

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni

Pacienta nu se poate odihni , din cauza crizelor dureroase.

45
 6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- pacienta solicită ajutor pentru a se încălţa şi descălţa şi pentru îmbrăcarea şosetelor;

- ţinuta vestimentară a pacientei este îngrijită şi adecvată anotimpului şi climatului;

-acordă importanţă aspectului exterior.

7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale

Pacienta este afebrilă. Pe durata spitalizării temperatura corporală a fost cuprinsă între
36,3 – 36,8 oC.

8.Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre

Pacienta prezintă tegumente normal colorate . Îşi asigură singură igiena corporală şi
este o persoană foarte curată şi îngrijită, se poate spăla singură şi o dată pe săptămână face o
baie generală , iar la două zile face duş.

9.Nevoia de a evita pericolele

În mod normal, pacienta este capabilă să-şi asigure necesitatea personală şi poate să
trăiască în mod independent.

10.Nevoia de a comunica
Pacienta are o fire comunicativă şi îşi exprimă coerent şi concret gândurile, ideile şi
emoţiile.

11.Nevoia de a se realiza
Pacienta este o persoană care se consideră realizată, a construit o casă, are o familie
împlinită şi o gospodărie de care se ocupă.

12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Pacienta este ortodoxă şi îşi practică religia după propria voinţă.

13.Nevoia de a se recreea
Pacienta se recreează urmărind televizorul şi ascultând radioul, de asemenea cultivă
legume şi flori în grădina proprie.

14.Nevoia de a învăţa
Pacienta este deschisă spre informaţii noi, şi spre a învăţa cum să se trateze şi ce să
evite pentru a menţine problemele în limite cât mai normale.

46
Pe baza bilanţului independenţă-dependenţă am constatat următoarele probleme

1.Nevoia de a bea şi a mânca

- valori glicemice mari

2.Nevoia de a elimina
- poliurie

3. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- neuropatie periferică;
- osteoporoză

4.Nevoia de a dormi şi a se odihni

- insomnie

5.Nevoia de a învăţa
- cunoştinţe insuficiente cu privire la boală.

47
 Intervenţii
Nevoia
Obiective Autonome Delegate Evaluare
afectată
Autonome Delegate
Asigur un regim alimentar echilibrat
cu scopul de a reduce hiperglicemia:
- stabilesc raţia alimentară cu:
Scăderea valorilor proteine 13-15%, lipide 30-35%,
Recoltez sânge
glicemice glucide 50%(250-300) /24 ore;
pentru efectuarea
Stabilirea unui regim Alegerea alimentelor se face în
examenului de
alimentar astfel încât să funcţie de conţinutul de glucide: După 4 zile
laborator.
se echilibreze glicemia - alimente interzise: zahăr, produse valorile
Administrez
1. Nevoia de a Educarea pacientei zaharoase, fructe uscate, prăjituri, glicemiei au
medicaţia prescrisă
bea şi mânca pentru a o conştientiza siropuri, struguri, prune; scăzut şi s-au
de medic:
- valori că prin respectarea - alimente permise cântărite: pâine stabilizat la
Insulină Humolog
glicemice mari alimentaţiei şi a (50% glucide), cartofi (20% valoarea de
25
programului de glucide), paste făinoase, fructe, 145 mg%
30-0-20
activitate zilnică se legume (cu peste 5%
Insulină Acropid
poate să menţină glucide),lapte, brânză de vaci,
Novolent
valorile glicemiei mămăligă;
0-2-0
scăzute. - - alimente permise necântărite:
carnea şi derivatele din carne,
peştele, ouăle, brânzeturile,
smântână, varza, conopida, roşiile

48
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
fasolea verde.
- pentru îndulcire se foloseşte
zaharină.
După 4 zile
glicemia a
Administrez scăzut, iar
Iau măsurile necesare scăderii medicaţia pentru problemele de
2. Nevoia de a glicemiei (regim alimentar) reducerea emisie de urină
- revenirea la normal a
elimina Am explicat pacientei necesitatea glicemiei. Recoltez s-au rezolvat.
emisiei de urină
- poliurie unei igiene riguroase a aparatului probe pentru Pacienta are
genital. examenele de acum 4-5
laborator. micţiuni pe zi
cu 1500-2000
ml/zi.
- îmbunătăţirea stării Administrez După 4 zile
3. Nevoia de a Am educat pacienta în ceea ce
generale a pacientei; medicaţia prescrisă starea generală
se mişca şi a priveşte importanţa mobilizării în
- combaterea durerii; de medic după a pacientei s-a
avea o bună orice activitate pentru evitarea
- asigurarea unui aport orarul stabilit. îmbunătăţit,
postură: sedentarismului. Am administrat doua
de calciu ; Piafen fiole I.M. durerile
-neuropatie pahare cu lapte în fiecare zi şi I-am
- educarea pentru un 1-0-1 lombare şi de la
periferică; explicat pacientei că acest lucru este
regim de viaţă Ca: 1,5 g/zi tb; membrele
-osteoporoză necesar de făcut şi după externare.
adecvat Vit.D.2 f. 600.000 inferioare au

49
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate
UI IM.1/lună; cedat.
Am educat pacienta: Milgama f. I.M. 1
- să doarmă pe un plan dur, cu o f/zi
pernă subţire sub cap;
- să efectueze zilnic mişcare (mers
pe jos);
- să adopte o alimentaţie bogată în
calciu şi vitamine.

Am asigurat pacientei un microclimat

corespunzător cu linişte şi
Am administrat
4. Nevoia de a temperatura de 22C pentru odihnă.
medicaţia prescrisă După 4 zile
dormi şi a se Am combătut durerea , factorul
Combaterea insomniei de medic pacienta are un
odihni: principal al insomniei. Am explicat
Diazepam f. IM somn odihnitor
- insomnie pacientei că totul se va rezolva şi am
0-0-1
încurajat-o.

50
 Nevoia Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată Autonome Delegate

Programul de educaţie urmăreşte:

- antrenarea pacientei , în cunoaşterea
activă a noii sale situaţii metabolice,
în tratamentul şi controlul bolii sale
- implicarea conştientă în
5. Nevoia de a conducerea tratamentului;
învăţa. - comportamentul adecvat “de Am ameliorat
- includerea pacientei
- cunoştinţe luptător” în viaţa de zi cu zi; calitatea vieţii
într-un program de
insuficiente - uşurinţa manevrării tehnicilor pacientei cu
educaţie
cu privire la moderne de tratament şi control; diabet zaharat.
boală - accesul la informaţia de
specialitate;
- antrenarea în asociaţiile de
diabetici pentru cunoaşterea
drepturilor şi a facilităţilor tehnice
actuale în lume.

51
 CONCLUZII

Precizarea diagnosticului de diabet zaharat, obligă la o imediată instruire a

persoanei cu diabet zaharat . Acest proces educaţional se va desfăşura continuu, sub diferite
forme şi devine absolut esenţial pentru obţinerea unui autocontrol permanent şi corect.
Scopul acestor eforturi colective este de a adapta cu succes individul diabetic la
noua sa condiţie de viaţă, şi de a împiedica apariţia complicaţiilor acute şi cronice ale
diabetului zaharat. Acumularea continuă de noi cunoştinţe legate de sindroamele complexe
reunite simplist sub denumirea de diabet zaharat, ca şi de date legate de noi mijloace
terapeutice sau de control şi autocontrol, explică de ce, programul educaţional trebuie făcut
serios, atent, adaptat şi nedefinit. Trebuie să fie documentat ştiinţific şi posibil de realizat.
Toate aceste eforturi , pot şi trebuie să amelioreze calitatea vieţii pacientului cu diabet zaharat.

52
 BIBLIOGRAFIE

“MEDICINĂ INTERNĂ”- L. Gherasim; Ed.Medicală 1996

“MANUAL DE MEDICINĂ INTERNĂ” - C.Borundel; Ed.Medicală 1979
“TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI” - C.Mozes; Ed.Medicală 1980
“ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENŢILOR DE CĂTRE ASISTENŢII
MEDICALI” - L.Titircă; Ed.Viaţa Medicală Românească 2005
“GERIATRIE PRACTICĂ” - C.Bălăceanu; Stolnici Ed.Medicală 2004
“DIABETUL ZAHARAT. GHID PRACTIC” - Prof.dr.C.Dumitrescu ,Dr. R.Perciu;
Ed.Saeculum 2003

53