CRITERIILE DE EVALUARE ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ

(Cârstea Gh., Teoria și metodica EFS, pag.187-192)

La educaţia fizică şi sportivă, aceste criterii sunt următoarele:

a) Performanta motrică, adică rezultatul la probele de control măsurabile.
b) Progresul realizat de subiect. Dificultatea constă în aceea că progresul este întotdeauna mai
mare la cei cu nivel iniţial mai mic şi este mai mic la cei cu nivel iniţial mai mare. Deci, nu
ne putem ghida exclusiv după mărimea cifrică sau calitativă a ratei de progres.
c) Cantitatea şi, mai ales, calitatea elementelor însuşite în raport cu prevederile programei de
specialitate (pentru subsistemele educaţiei fizice şi sportului care au o asemenea programă).
d) Capacitatea subiectului de a aplica în practică elementele însuşite, adică "capacitatea de
generalizare".
e) Capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice de către subiecţi
f) Capacitatea subiectului de restructurare, asamblare etc., a elementelor însuşite.
g) Nivelul cunoştinţelor teoretice, însuşite de subiect, privind practicarea exerciţiilor fizice.
h) Atitudinea subiectului faţă de educaţie fizică şi sport, concretizată prin frecvenţă la lecţii,
participarea la acţiunile competiţional-sportive, modul de îndeplinire a unor sarcini
organizatorice etc.
i) Nivelul de dezvoltare fizică a subiectului.

ETAPELE EVALUĂRII:
a) Verificarea
Prin verificarea practică, care predomină în educaţie fizică şi sport, se urmăreşte
identificarea capacităţii de aplicare a ceea ce se dobândeşte sau se dezvoltă în procesul
instructiv-educativ şi în activitatea independentă de practicare a exerciţiilor fizice.
b) Aprecierea
Este a doua fază a evaluării și se face fie prin folosirea unor expresii verbale (foarte
bine, bine, rău, neconvingător etc.), fie prin folosirea unor simboluri numite note. Aprecierea
verbală este destul de frecvent folosită, având rol dinamizator numai dacă va fi folosită
permanent.
c) Notarea sau acordarea de calificative.
Este ultima fază a evaluării și se materializează prin acordarea de note sau calificative
(excelent, foarte bine, bine, suficient şi insuficient), care se consemnează în catalog şi în
foaia matricolă!

METODE DE VERIFICARE ŞI EVALUARE (pag. 38-41 / Manual cls. a X-a)

1. Probele de control – vezi Sistemul Naţional de Evaluare
- sunt structuri motrice stabilite de programă sau de cadrul didactic;
- se susţin la anumite intervale de timp (la sfârşitul ciclului tematic, al unui semestru);
- se obţin informaţii despre gradul de însuşire de către copii a elementelor predate.

2. Testele
- sunt probe de verificare practice (sau scrise), standardizate pe plan național sau
internațional.
Exemplu: ,,testul Eurofit”, care prevede probe de echilibru (Flamingo), de viteză de
execuție, de îndemânare, de rezistență cardio-respiratorie etc.
3. Activităţi practice globale
- sunt concursurile şi jocurile dinamice, în care copiii etalează, în condiții variate și
creator, cunoștințele, priceperile și deprinderile însușite;
- pe parcursul acestora se observă nivelul stăpânirii conţinutului predat şi capacitatea de
generalizare-aplicare;

Aprecierea executanţilor se exprimă:

- cifric prin note;
- prin calificative (ciclul primar): foarte bine, bine, suficient, insuficient;
- prin culori (la grădiniţă): roşu, negru.

TIPURI DE EVALUARE
- predictivă (iniţială):
 se realizează în primele lecţii/activităţi ale anului şcolar sau semestrelor;
 constă în determinarea nivelului iniţial al posibilităţilor copiilor prin intermediul unor
probe de control sau activităţi complexe (jocuri dinamice, trasee aplicative);
Exemplu:
- verificarea săriturii în lungime de pe loc (la cilul primar) exprimat în centimetri;
- aruncarea mingii de oină la distanţă exprimat în metri;

- formativă (continuă)
 se realizează permanent pe parcursul lecţiei/activităţii;
 se obţin informaţii de către cadrul didactic despre eficienţa actului de predare-învăţare;

- sumativă (cumulativă):
 se realizează la finalul ciclurilor tematice care au vizat formarea unor deprinderi
motrice, dezvoltarea unor calităţi motrice sau învăţarea unor activităţi complexe
(complex de dezvoltare fizică, parcurs aplicativ, exerciţiu acrobatic, joc dinamic sau
sportiv, concursuri);
 se concretizează în susţinerea de către fiecare copil a probelor de control programate
Exemplu: verificarea alergării de viteză, aruncării mingii de oină la distanţă, săriturii în
lungime, etc.