Vechi şi nou în educaţie

Un sistem educaţional bun poate face dintr-un elev obişnuit, un elev excepţional. Acesta
îşi va valorifica la maximum potenţialul, se va forma armonios şi se va integra în societatea
timpului său. Invers, un sistem educaţional prost poate face ca un elev bun să se piardă în
‚hăţişul” de metode, informaţii şi strategii, indiferent că sunt vechi sau noi dar sunt prost
aplicate.

Cum vom „transforma” sistemul de invăţământ astfel încât să fie adaptat timpului în
care trăim, ba mai mult pentru un viitor care nu ştim cum va fi?

Societatea umană e în continuă schimbare şi transformare şi sistemul de învăţământ va

trebui să ţină pasul cu aceasta. Apare astfel mereu opoziţia învăţământ vechi- învăţământ
vechi- învăţământ nou.

Profesorii sunt formaţi pentru a preda după metode învechite şi dacă nu doresc să se
perfecţioneze şi dacă nu doresc să se perfecţioneze şi să înveţe lucruri noi, vor rămâne
„încremeniţi” în acestea.

În meseria de profesor ne confruntăm cu următoarea problemă : toate metodele vechi

sunt depăşite şi nu-şi mai găsesc locul în învăţământul modern? Toate metodele noi sunt
bune? Unde se face delimitarea dintre învăţământul nou şi cel vechi?

Şcoala nu mai este singura sursă de informaţii. Elevii îşi pot lua informaţia de care au
nevoie din surse alternative ( Youtube, bloguri, internet, reviste online, articole in diverse
limbi).

Dar indiferent unde plasăm sistemul de învăţământ el ar trebui să plece de la nişte

prremise unice :

a) in societatea umană numai educaţia poate duce la bunăstare, prosperitate şi evoluţie;

b) un sistem educaţional performant este un sistem bine finanţat care alocă fonduri
suficiente atât pentru resursele materiale cât şi pentru resursele umane sub formă de
cheltuieli cu salarizarea, sporuri de fidelitate, sporuri pentru performanţă în pregătirea
elevilor.
c) educaţia oferită într-un sistem performant trebuie să asigure elevilor şanse egale
indiferent de mediul socio-economic din care provin cât şi integrarea elevilor cu CES.
d) disciplinele de studiu trebuie integrate armonios, încurajându-se pluridisciplinaritatea.
 Toţi partenerii educaţiei (profesori, părinţi, elevi, comunitate locală) trebuie să aibă un ţel
comun.

Metodele moderne nu le exclud pe cele vechi ci se îmbină armonios.

De exemplu, la orele de limbi străine, folosirea de metode moderne, interactive este

absolut necesară. Profesorul trebuie să aibă în vedere cele 4 competenţe: înţelegere orală,
înţelegere a textului scris, exprimare orală şi exprimare scrisă. Acesta trebuie să aibă grijă ca
elevul să fie adaptat la o învăţare activă şi interactivă pentru a-i dezvolta gândirea critică.
Elevii devin „subiecţi” activi care contribuie la propria lor formare. Principalul avantaj al
metodelor active şi participative este implicarea elevilor în formarea lor şi exersarea
capacităţii lor de a formula opinii despre subiectele dezbătute. Elevul ştie în ce scop învaţă
limba franceză şi ce va face cu aceasta mai târziu (metoda acţională).

Dacă vorbesc din perspectiva profesorului de limba franceză, rolul meu este destul de
dificil, deoarece franceza nu este atât de „prezentă’ la radio, la televiziune ca şi engleza şi
durează destul de mult până când elevii reuşesc să înţeleagă „de ce învăţ franceza?”. De aceea
orele atractive datorită metodelor şi mijloacelor moderne sunt esenţiale în „atragerea”
copilului pentru învăţarea acestei limbi.

De fiecare dată când folosesc metode active în clasă elevii mei devin foarte interesati şi
asimilează mai repede cunoştiinţele. Le plac momentele când descoperă ei înşişi noile
informaţii. Pentru acest lucru folosesc desene animate, cântece, podcasturi, jocuri.

De exemplu, folosesc un joc în care elevul devine profesor şi pune întrebări colegilor lui
să vadă ce au înţeles. Elevii îşi iau în serios „rolul” de profesor şi învăţarea devine interactivă
şi activă.

Cântecul este un alt „mijloc” des folosit în cadrul orelor mele. Există diverse cântece care
folosesc probleme de gramatică, ca de exemplu „Si j’étais président” (pentru „Si
conditionnel”) sau „On ira” (pentru viitor).

La cei de clasa a cincea folosesc desene animate scurte, cântece şi podcasturi simple („Un
jour, une question”, „Salut l’info!”, „Petits Curiex”, „Les aventures de TinTin”). Cântecele
grupului de copii „Kids United” ( „On écrit sur les murs”, „Pour louper l’école”, „Sur ma
route”) le plac foarte mult la toate vârstele, începând cu A1 şi terminand cu B2.
 Eu cred că toate aceste metode stimulează creativitatea, imaginaţia şi curiozitatea elevilor
mei, cât şi dorinţa lor de a învăţa limba franceză.

Educaţia modernă este centrată pe copil şi are ca finalitate valorificarea optimă a acestuia
ca subiect al învăţării. Strategiile de predare centrate pe copil au ca punct central facilitarea
învăţării, să îl ajute pe copil să se dezvolte armonios. De aceea acestea se aleg şi în funcţie de
caracteristicile specifice fiecărui copil, de stilul lui de învăţare.

„Noile educaţii” sunt definite „ca răspunsuri ale sistemelor educaţionale la imperativele
lumii contemporane” de natura politică, economică, ecologică , demografică.

În documentele UNESCO sunt menţionate ca făcând parte din „noile educaţii”:

- educaţia relativă la mediu;

- educaţia pentru pace;

- educaţia pentru participare şi democraţie;

-educaţia pentru comunicare şi mass-media;

- educaţia pentru schimbare şi dezvoltare;

-educaţia economică şi casnică modernă;

-educaţia nutriţională;

- educaţia pentru timpul liber.

Educaţia ecologică urmăreste pregătirea cetăţeanului actual şi viitor pentru a influenţa

pozitiv deciziile politice cu privire la mediu si poluarea mediului.

Educaţia pentru pace are ca premisă fundamentală dreptul la viaţă, explozia demografică
şi drepturile omului.

Educaţia pentru democraţie previne violarea drepturilor omului oferind elevilor

cunoştiinţe pentru a se apăra şi în acelaşi timp le dezvoltă responsabilităţile ce le revin.
Aceasta pregăteşte cetăţeanul activ, participant la acţiunea democrată şi ataşat valorilor
democratice.

Educaţia pentru comunicare şi mass-media este o educaţie a prezentului şi a viitorului ce

pune accent pe comunicare. A comunica bine şi eficient, a înţelege corect mesajele din mass-
media este o componentă esenţială a cetăţeanului. Aceasta are numeroase câştiguri pentru
elevi deoarece elevul vede ce i se prezintă, învaţă să exprime singur , cu propriile mijloace
ceea ce a recepţionat, ia atitudini adecvate faţă de ideea emisă şi acţionează.

„Noile educaţii”pot fi introduse în programa şcolară ca fiind noi module în cadrul

disciplinelor tradiţionale sau ca şi CDS ( Curriculum la decizia şcolii), adică ca şi discipline
distincte.

În concluzie, metodele moderne se vor împleti cu cele tradiţionale pentru formarea unui
cetăţean activ, responsabil şi adaptat la noile cerinţe ale societăţii.
 Bibliografie

1. Ciureanu, M., „Punti de trecere intre invatamantul traditional si cel bazat pe modele
pedagogice alternative in sistemul romanesc de invatare”, Bucuresti, 2011.
2. Dewey, J., „Democratie si educatie. O introducere in filozofia educatiei”, Bucuresti,
EDP, 1972.
3. Roman, D., „La didactique du français langue etrangère”, Editura Umbria, Baia Mare,
1994.
4. Văideanu, G., „Educaţia la frontiera dintre milenii”, EDP, Bucuresti, 1988.