HIPOFIZA

Hipofiza sau glanda pituitară este localizată în șaua turcească comunică cu hipotalamusul prin tija
pituitară, prezintă 2 regiuni hipofiza anterioară (adenohipofiza) care își ia originea din celulele epiteliale
faringiene și hipofiza posterioară (neurohipofiza)- originea din țesut nervos, conține numeroase celule
gliale numite pituicite (rol de structural). Cele 2 regiuni sunt separate prin pars intermedia , o arie
avasculară (la animale are rol important produce melanostimulant).

Relația dintre hipotalamus și hipofiză. Hipotalamusul reprezintă centru de colectare a informațiilor

referitoare la homeostazia internă a organismului. Semnale nervoase, hormonale sau concentrația
nutrienților, sărurilor, apei pot activa sau inhiba anumite regiuni ale hipotalamusului. Neuronii
magnocelulari ai hipotalamusului din nucleul supraOptic sintetizează Vasopresină, iar din nucleul
paraVentricular –Oxitocină. Acești hormoni ca structură sunt proteine, cu ajutorul neurofizinelor prin
axoplasmă (prin tractul hipotalamo-hipofizar) sunt transportați la nivelul hipofizei posterioare unde vor
fi depozitați și eliberați la necesitate prin exocitoză împreună cu neurofizina. Neuronii parvocelulari ai
hipotalamusului, produc hormoni de eliberare (liberine : corticoliberina; somatoliberina; tireoliberina;
1
gonadoliberina) sau hormoni de inhibare a eliberării (statine: prolactostatina=dopamina;
somatostatina). Liberinele și statinele sub acțiunea anumitor stimuli sunt eliberate la nivelul eminenței
mediane, în vase sangvine mici ce formează sistemul port hipotalamo-hipofizar, prin intermediul căruia
vor fi transportate și vor acționa asupra celulelor specialitate la nivelul hipofizei anterioare determinand
sau inhibând secreția de hormoni hipofizari.
Liberina Structura Mecanism Efect
Corticoliberina CRH Peptid Gs ↑Adrenocorticotropina
Somatoliberina GHRH Peptid Gs/Gq ↑Somatotrop
Tireoliberina TRH Peptid Gq ↑Tireotrop
↑Prolactină
Gonadoliberina GnRH Peptid Gq ↑Luteinizant
↑Foliculostimulant
Statina Structura Mecanism Efect
Somatostatina Peptid Gs ↓Somatotrop
↓Adrenocorticotrop
↓Tireotrop
↓Prolactină
Prolactostatina/ dopamina PIH Derivat de tirozină Gi ↓Prolactina
↓Gonadoliberina

Relația hipotalamusului cu hipofiza anterioară Relația hipotalamusului cu hipofiza posterioară

2
 Hormon Prescurtare Structura Mecanism Mesageri secunzi
Somatotropina GH Proteină Tirozin-kinaza -
Prolactina PRL Proteină Tirozin-kinaza -
Tirotropina TSH Glicoproteină Gs AMPc
Adrenocorticotropina ACTH Proteină Gs AMPc
Foliculostimulat FSH Glicoproteină Gs AMPc
Luteinizant LH Glicoproteină Gs AMPc
Oxitocina Peptidă Gq DAG/IP3
Vasopresina ADH Peptidă Gs (tubi renali) AMPc
Gq (vase sangvine) DAG/IP3

3
 HIPOFIZA ANTERIOARĂ

Somatotropina Structura Proteină

hormonul de Solubilitate hidrosolubil
creștere Mecanism de acțiune activează receptorul membranar asociat cu tirozinkinaza
STH, GH
Reglarea secreției. Secreție pulsatilă controlată de hipotalamus.

Hipotalamusul eliberează somatoliberina

(Gs, ↑ AMPc) dacă acționează următorii
stimuli:
 Inaniția sau postul alimentar;
 Deficitul de proteine;
 Scăderea glicemiei ;
 Scăderea nivelului de acizi graşi
liberi în sânge ;
 Creșterea nivelului aminoacizilor
în sânge (arginina);
 Traumatisme, stres, efort fizic
(crește necesarul de proteine), și
 Alți stimuli grelina, testosteron,
estrogen, în primele 2 ore de somn
profund.
Somatoliberina transportată prin sistemul port, acționează la nivelul celulelor somatotrope,
se leagă de receptorul cuplat cu proteina Gs, crește AMPc, ce determină creșterea nivelului
de calciu, ca rezultat efectul pe termen scurt va reprezenta exocitoza veziculelor cu
somatotropina, iar efectul pe termen lung stimularea transcripției genice pentru sinteza de
novo a STH.
Hipotalamusul eliberează somatostatina daca stimulii sunt opuși
 crește glucoza
 crește nivelul acizilor grași liberi
 somatotropină exogenă
 somatomedinele
 vârsta înaintată, obezitatea.

Efecte fiziologice:
o Creșterea proporțională a țesuturilor prin creșterea dimensiunilor celulare,
amplificarea mitozele, diferențierea celulelor în special a celor responsabile de creșterea
osului și a celulelor musculare primordiale.
o Stimulează creșterea catilajului și a osului prin : amplificarea utilizării de proteine de
către condrocite și celulele osteogenice, ce determină creşterea osului; amplificarea ratei
de reproducere a acestor celule; transformarea condrocitelor în celule osteogenice,
inducându-se astfel formarea de os nou. Sub influența somatotropinei oasele cresc în
lungime la nivelul cartilajelor epifizare (până la unirea epifizelor cu diafizele, după alte
țesuturi se pot dezvolta în continuare, însă nu mai este posibilă creșterea în lungime a
oaselor), și cresc în grosime prin stimularea ostioblaștilor, care depun os pe suprafața
osului mai vechi (în grosime oasele pot crește pe tot parcursul vieții).

4
 Efecte metabolice:
o Metabolismul proteic. Amplifică transportul aminoacizilor prin membrană, stimulează
toate etapele de sinteză a proteinelor (stimulează transcripția ADN/ translația ARN) şi
reduce degradarea lor (reduce catabolismul proteinelor).
o Metabolismul glucidic. Hormon hiperglicemiant ce măreşte nivelul de glucoză din
sânge prin: scăderea ratei de captare și utilizare a glucozei de către țesutul adipos și
muscular, inhibă glicoliza şi creşte gluconeogeneza. Compensator va crește nivelul de
insulina însă din cauza eliberării de acizi grași sensibilitatea receptorilor pentru insulină
scade (efect diabetogen). Totuși pentru ași realiza efectele este necesar prezența unei
cantități suficiente de glucoză (furnizează energie) și de insulină (transportă aminoacizi).
o Metabolismul lipidic. Preferă lipidele ca substrat energetic, mobilizează trigliceridele
de rezervă, creşte lipoliza şi nivelul de acizi grași din sânge, stimulează conversia acizilor
grași în acetil Coenzima A, aceasta va fi utilizată pentru obținerea de energie. În caz de
hipersecreție cresc nivelurile de corpi cetonici (acid acetoacetic), ceea ce conduce la
cetoza. Mobilizarea excesivă de lipide determină steatoza hepatică
o Metabolismul mineral: creşte retenţia de calciu, fosfat, magneziu, acești ioni formează
matricea osoasă.

NB! Somatotrop determină sinteza de proteine la nivelul ficatului, numite somatomedine

sau factori de creștere de tip insulinic (IGF), prin intermediul cărora își exercita efectele.
Somatotrop are o durata de acțiune scurtă (20 min), pe cand somatomedina C se leagă de
proteine plasmatice și lent trece din sânge în țesuturi, respectiv are o durată mai lungă de
acțiune. Probabil somatotropul poate acționa și direct asupra țesuturilor. Efect de îmbătrînire-
cu vârsta scade secreția de somatotrop, scade sinteza și acumularea de proteine în țesuturi si
se intensifică depunerea de lipide.
Anomalii ale secretiei de somatotrop
Hiposecreție
Panhipopituitarism - reducerea secreției tuturor hormonilor hipofizari, se
caracterizează prin lipsa de energie, somnolență, creșterea în greutate și absența
funcției sexuale. Cauzele: congenitală, dezvoltarea unei tumori ce poate comprima
și distruge celule hipofizare sau tromboza vaselor.
Nanism –statură inferioară celei medii, se încetinește atît dezvoltarea scheletului
cît și cea musculară, dar se păstrează proporții între segmentele corpului, activitatea
psihică este normală, presentă sau absentă funcția sexuală. Cauzele: deficit al
secreției hormonilor hipofizari în special al hormonului de creștere ce apare în
perioada copilăriei sau lipsa somatomedinei C chiar dacă nivelul de somatotrop
este normal.
Hipersecretie
Gigantism- creșterea anormală în înălțime, din cauza producerii în exces a
somatotropului pâna la fuziunea epifizelor cu diafizele. Se caracterizează prin
hiperglicemia, celulele beta pancreatice devin hiperactive și pot degenera, se dezvoltă
diabet zaharat. Cauza: tumoare care în final distruge întreaga glandă hipofizară,
tratament chirurgical.
Acromegalia- la adulți producerea excesivă de somatotrop, determină cresterea în
dimensiuni a oaselor mâinilor, picioarelor și a oaselor membranoase (craniu, nas,
mandibula, crestele supraorbitale, regiuni ale vertebrelor), și a țesuturilor moi (limba,
ficat, rinichii).

Tireotrop Structură Proteină

TSH Solubilitate hidrosolubil
Mecanism de acțiune activează receptorul membranar cuplat cu Gs, crește AMP ciclic

5
 Transport liber în plasmă
Reglarea secreției : Hipotalamusul eliberează tireoliberina (Gq) dacă acționează următorii
stimuli stres, traumatisme, durere, temperatura joasa → sistemul port hipotalamo hipofizar-
hipofiza anterioara →tireotrop
Efecte :
Stimulează activitatea glandei tiroide cu eliberarea de hormoni tiroidieni prin→
o Stimularea proteolizei tiroglobulinei, depozitată deja în foliculi, ceea ce determină
eliberarea hormonilor tiroidieni in circulația sangvină şi reducerea substantei foliculare
o Amplificarea activității pompei de iod, ceea ce determină creşterea consecutivă a ratei
de captare a iodului" în celulele glandulare
o Stimularea iodarii tirozinei în vederea formării hormonilor tiroidieni
o Cresterea dimensiunilor şi amplificarea activității secretorii a celulelor tiroidiene
o Cresterea numărului de celule tiroidiene asociată cu modificarea formei acestora, din
cuboide în cilindrice şi plierea accentuată a epiteliului tiroidian în foliculi

Cel mai important efect este initierea proteolizei tiroglobulinei, ceea ce determină eliberarea
în circulație a tiroxinei şi triiodotironinei într- un interval de 30 de minute. Celelalte efecte
necesită ore sau chiar zile şi săptămâni pentru a se manifesta pe deplin.
Prolactina Structura Proteină
Solubilitate hidrosolubil
Mecanism de acțiune activează receptorul membranar asociat cu tirozinkinaza
Reglarea secreției Stimuli: estrogenii, hipoglicemia, starea de stres, efort fizic, graviditatea,
alăptarea → Hipotalamusul eliberează liberina /hormon de eliberare→sistemul port
hipotalamo hipofizar- hipofiza anterioara →prolactina. Somatomamotropină corionică
umană secretată de placentă stimulează secreția de prolactină a hipofizei. Hipotalamusul
inhibă secreția de prolactină prin eliberarea de dopamină (prolactostatina).
Efecte:
o Acţionează asupra glandei mamare controlând iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
o în timpul sarcinii dezvoltarea sînilor şi a aparatului secretor, inhibă secreția de lapte
o După naştere stimulează secreția de lapte
Adrenocoticotrop Structură Proteina
ACTH Solubilitate hidrosolubil
Transport liber în plasmă
Mecanism de acțiune se leagă de receptor membranar cuplat cu Gs (crește AMPc)
Reglarea secreției stimuli stres fizic și psihic, scăderea cortizolului, traumatisme, ritm
circadian →Hipotalamusul eliberează corticoliberina (Gs)/hormon de eliberare→sistemul
port hipotalamo hipofizar- hipofiza anterioara→adrenocorticotrop
NB. Adrenocorticotrop, melanostimulant, lipotropina, endorfina se formează prin clivarea
proopiomelanocortina (preprohormon), și se secretă împreună prin exocitoză.
Efecte :
o Stimulează sinteza și secreţia hormonilor corticosuprarenalei (glucocorticoizi și
androgeni)
o controlează dezvoltarea cortexului adrenalelor şi sinteza de steroizi
o Activează protein kinaza A ce induce transformarea colesterolului în pregnenalonă
Luteinizant Structură Proteina
LH Solubilitate hidrosolubil
Transport liber în plasmă
Mecanism de acțiune se leagă de receptor membranar cuplat cu Gs (crește AMPc)
Reglarea secreției comportament, variații ciclice, vârsta -hipotalamus →hormon de
eliberare a gonadotropinelor→ sistemul port hipotalamo hipofizar- hipofiza anterioara
→luteinizant. Inhibină inhibă secreția de luteinizant
6
 Efecte:
la femei promovează sinteza de estrogeni şi de progesteronă, transformă celulele
granuloase în celule luteale, iniţiază ovulaţia
la bărbaţi stimulează producţia de testosteronă de către celulele intersteţiale Leyding
Foliculostimulant Structură Proteina
FSH Solubilitate hidrosolubil
Transport liber în plasmă
Mecanism de acțiune se leagă de receptor membranar cuplat cu Gs (crește AMPc)
Reglarea secreției vârsta, comportament, variații ciclice hipotalamus →hormon de
eliberare a gonadotropinelor→ sistemul port hipotalamo hipofizar- hipofiza anterioara →
foliculostimulant. Inhibina inhibă secreția de foliculostimulat
Efecte:
la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor ovarieni, proliferarea celulelor granuloase,
prepară foliculul pentru ovulaţie şi mediază eliberarea de estrogeni
la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli din testicul şi induce sinteza de substanțe
spermatogene, promovează spermatogeneza.

HIPOFIZA POSTERIOARĂ

Oxitocina Structură Proteina

Solubilitate hidrosolubil
Transport liber în plasmă
Mecanism de acțiune se leagă de receptor membranar cuplat cu proteina Gq, crește IP3/
DAG, calciu.
Reglarea secreției: stimuli : travaliu, suptul →stimularea mameloanelor, estrogeni,
îmbrătișarea sau plânsul copilului
NB! Stimularea simpatică (stresul) inhibă secreția de oxitocină, progesteron – inhibă
receptivitatea uterului la oxitocină
Efecte:
o Contracţia celulelor mioepiteliale, ce înconjoară pereții exteriori a alveolelor mamare,
determină ejecția laptelui;
o Acţiune contractilă asupra musculaturii netede din uter la sfârșitul perioadei de
gestație, favorizează nașterea.

Suplimentar (nu obligatoriu)

În timpul actului sexual induce contracții uterine retrograde (orgasm) ce favorizează deplasarea
spermatozoizilor la nivelul trompelor uterine unde poate avea loc fecundarea. Creierul femeii
produce oxitocină de-a lungul perioadei de atașare romantică, ceea ce crează nevoia
imperioasă de a se simți aproape și conectată cu partenerul. Secretarea acestui hormon în
timpul unui contact sexual poate fi responsabilă pentru dorința femeii de a se cuibări și de a
fi strânsă în brațe după actul sexual, reflectîndu-se nevoia ei programată pentru protecție și
grijă în cazul în care ar rezulta un copil.

Vasopresina Structură Proteina

Antidiuretic Solubilitate hidrosolubil
ADH Transport liber în plasmă
Mecanism de acțiune se leagă de receptor membranar cuplat cu proteina Gq (V1- se
formează DAG/IP3, crește calciu din citosol la nivelul vaselor sangvine), și Gs (V2-crește
AMPc la nivel renal).

7
Reglarea secreției: stimulii principali sunt :
 creșterea osmolaritătii ce activează osmoreceptorii (neuroni hipotalamici se zbîrcesc
difuzia apei în exteriorul celulei, se generează impulsuri),
 scăderea volemiei (deficitul de umplere a atriilor, nu sunt stimulați receptorii de
distensie),
 scăderea tensiunii arteriale (reducere distensiei baroreceptorilor din arterele carotide).
Efecte:
o provoacă contracţia vaselor sangvine, vasoconstrictie → crește rezistența periferică→
se majorează tensiunea arterială.
o creşte permeabilitatea pentru apă a celulelor epiteliului tubilor contorţi distali şi colectori
ai rinichilor, prin creșterea AMPc, se fosforilează proteinele, ce determină fuzionarea de
membrana apicală a veziculelor cu acvaporine, prin acestă acțiune crește v o l u m u l
lichidului extracelular ( →creste volumul sangvin →creste debit cardiac), are loc
conservarea apei şi eliminarea unei urini hiperosmotice.

Anomalii de secreție
Hiposecreție diabet insipid poliurie hipoosmolară și deshidratare, compensator polidipsie
(prin stimularea centrului setei).