EXAMEN LA DISCIPLINA

DREPT ROMAN

NUME ȘI PRENUME Codrescu Radu-Gabriel

GRUPA 310

I.
1. Dreptul privat roman cuprindea norme juridice:
a) menite să protejeze interesele individului;
b) predominant permisive;
c) aplicabile numai în raporturile dintre cetățenii romani;

2. Edictul pretorului:
a) cuprindea norme obligatorii;
b) a fost codificat sub numele de edictum perpetuum de către Salvius
Iulianus moment de la care a încetat să mai fie izvor formal al dreptului roman;
c) era valabil pe perioada în care acesta își exercita atribuțiile.

3. Copilul se năștea sclav dacă:

a) tatăl era sclav, chiar dacă mama era femeie liberă;
b) mama era sclavă, dar numai dacă și tatăl era sclav;
c) mama era sclavă, chiar dacă tatăl era om liber.

4. În cazul căsătoriei fără manus femeia:

a) rămânea sub puterea tatălui ei;
b) nu putea veni la moştenire în familia bărbatului;
c) era considerată ca o fiică a bărbatului şi ca o soră pentru copiii ei.

5. Devenea persoană sui juris:

a) prin moartea bunicului, nepotul ce se găsea sub puterea acestuia, chiar daca
tatăl său era în viață;
b) prin moartea tatălui, descendentul care se aflase până la acest moment sub
puterea bunicului;
c) fiul mancipat pentru prima oară sau chiar pentru a doua oară de către pater
familias unei terţe persoane, odată cu liberarea sa din mancipium.

6. Fiul de familie avea dreptul de a face acte de administrare asupra

bunurilor ce alcătuiau peculiul;
a) profecticiu;
b) castrense, dar numai dacă avea calitatea de veteran;
c) bona adventicia.
 7. Curatela risipitorului:
a) avea ca obiect bunurile părintești și strămoșești pe care prodigii le
moșteneau în baza legii;
b) avea ca obiect bunurile pe care acesta le-ar fi achiziționat personal;
c) se deschidea printr-un decret al magistratului, în epoca clasică.

8. Puteau fi dobândite în proprietate prin ocupaţiune:

a) lucrurile luate de la duşmanii învinși ai Romei ca pradă de război care
intrau în proprietatea soldaților care participau la război.
b) animalele sălbatice, peștii, păsările numai dacă erau vânate sau erau prinse
pe propriul teren;
c) lucrurile părăsite de proprietar.

9 Sclavii instituiți moștenitori:

a) veneau numai la succesiunea testamentară;
b) puteau repudia moștenirea;
c) trebuiau să-și manifeste voința de a accepta moștenirea.

10. Dico era formula pe care pretorul o pronunța în faza in iure a

procedurii legisacțiunilor atunci când:
a) numea pe judecătorul ales de părțile in litigiu;
b) atribuia obiectul litigios uneia dintre părți;
c) ratifica declarația uneia dintre părți, recunoscând dreptul acesteia.

II.
1. Care a fost rolul lui ius honorarium?
2. Copilul conceput în afara căsătoriei de către părinți care la acest moment erau
cetățeni romani, dar care, la momentul nașterii sale erau stabiliți în străinătate,
dobândea cetățenia romană? Motivați răspunsul.
3. Dați un exemplu în care capitis deminutio presupunea o creștere a capacității
juridice.
4. Ce presupunea mancipațiunea ca mod de dobândire a proprietății?
5. Ce presupunea ius abstinendi?

1. Ius Honorarium este un sistem de reguli care a fost introdus de magistratii romani
pentru a umple golurile din ius civile, din ce in ce mai inadecvat pentru a reglementa
societatea in crestere a Romei intr-o perioada de mai mare expansiune geografica,
militara si economica. Ius Honorarium, se refera totusi la acea portiune a capacitatii
juridice conform dreptului public, pentru ca un liber civis sa fie ales magistrat: ex
femeiele erau lipsite de acest drept.

2. Da, prin beneficiul legii, strainul care indeplinea conditiile cerute de lege devenea
cetatean roman.
3. Capitis deminutio sau capitis diminutio ( capacitate redusa) este un termen utilizat in
Legea Romana, facand referire la stingerea in totalitate sau partial, a statului si a
capacitatii legale avute anterior de o persoana. Exista trei schimbari de stare sau de
conditie. Au existat trei modificari ale starii sau conditiei cu diferite consecinte:
maxima, media si minima. Cea mai mare, capitis deminutio maxima, implica pierderea
libertatii, a cetateniei si a familiei ( ex facerea de sclav sau prizonier de razboi).
Urmatoarea schimbare de stare, capitis deminutio media, consta in pierderea cetateniei
si a familiei insa fara nicio pierdere a libertatii personale. Ultima schimbare de stare,
capitis deminutio minima consta in incetarea apartenentiei la o familie specifica fara
pierderea libertatii si a cetateniei.

4. Dupa aparitia monedei, mancipatiunea a fost utilizata si in alte scopuri ( dobandirea

puterii asupra unei personae sau asupra unui lucru) purtand denumirea de
mancipatiune fiduciara sau numo uno (un singur sestert), dobanditorul platind un pret
simulat si nu unul real.

5. „Ius abstinendi” presupune ( in legatura cu mostenirea) dreptul de a se abtine.