Carracteristici statice și dinamice ale

e fero și ferimagn
f neticelor
O caaracteristicăă exprimă practic
p o deependență între
î o măriime aplicatăă și o mărimme utilă.
În caazul fero și ferimagnetticelor este vorba de caaracteristiciile B(H) și 
(H). În cazu
ul în care
acesste caracteeristici sun nt trasate în curent continuu (cvasi‐conttinuu) se numesc
caraacteristici sttatice, iar în
n curent alteernativ se numesc
n dinaamice.

Carracteristici statice

Caraccteristici sta
atice la fero si feri magnetice

La aplicarea unuiu câmp p magnetizzant crescăător, în caadranul I, asupra un nui corp

nemmagnetizat ( 0, 0), induccția crește urmând caaracteristicaa 0‐Bs (indu ucție de
satu
urație) numită și curbăă de primă magnetizare
m e. Schimbarrea sensulu ui câmpului,, urmată
de revenirea
r laa sensul inițial, conducee la parcurggerea curbeei închise Bs‐Br‐(‐Hc)‐(‐B
Bs), unde
Br este inducțiaa remanenttă (caracterizează stare ea de magn netizare a co orpului în condițiile
c
în caare câmpul magnetic a fost anulaat), iar Hc esste câmp co oercitiv (carracterizeazăă câmpul
caree demagnettizează com mplet corpuul). Suprafața ciclului este
e proporțională cu energia
neceesară orientării momentelor magnetice prop prii atomicee din domen niile Weiss în
î sensul
câmmpului.
unde Ph sunt piierderile priin histereziss.
Există un ciclu de histerrezis maxim m numit cicclu limită de histereziss al cărui vârf
v este
Bs(H
Hs), unde Bs este induccția de saturație, iar Hs este câmppul de saturrație. Magn
netizarea
la HHs conducce la parcurggerea unei drepte cu creștere
c 0H.
H

meabilitatea  este deefinită și caa

Perm . La curba B=H,  este p
panta caraccteristicii
B(H)), deci tanggenta la currbă. Caracteeristica (HH) are o valoare inițialăă i la câmp foarte
mic,, atinge un maxim la punctul
p nflexiune a caracteristicii B(H), m
de in max, după ca
are tinde
cătrre 0. Se deffinesc și valori relative:

O permeabilitaate importantă în cureent continuu u este cea de reveniree – reversib bilă, rev,
caree se defineșște astfel: dacă
d pe parrcursul ciclu
ului de histeerezis, într‐un punct oarecare,
o
se dorește
d oare, nu se parcurge caaracteristicaa inițială, ci un ciclu
reveenirea la valori anterio
parțțial a cărui diagonală are panta rev. Există multe apliccații care lu ucrează pe ciclurile
parțțiale cu reev și nu pe ciclul de histerezis clasic
c (în sppecial în juurul unui punct
p de
funccționare).

Bs pentru
p mateerialele classice nu poate fi mai mare
m de 2,45
5T (aliaje Fe‐Co). Obținerea în
apliccații a unorr valori mari ale inducției magnetice (5T, 10T) se face prrin creșteri deosebit
d
de mari ale cââmpului maagnetic (cu urenți foarte mari pe bobine supraconducttoare cu
d 0H pânăă la valori do
rezisstență electtrică foarte mică) și creeșteri mici de orite.
Caracteristici dinamice
Sunt caracteristici de curent alternativ, care se aseamănă cu cele de curent continuu, dar
prezintă o serie de diferențe.
Aplicarea unui câmp alternativ de orice valoare duce la parcurgerea ciclului de histerezis
de f ori pe secundă, unde f este frecvența. Se definește în curent alternativ curba
fundamentală de magnetizare adică curba care unește vârfurile ciclurilor de histerezis ce
se obțin pentru diverse valori ale câmpului magnetic. În curent alternativ, ciclul de
histerezis este mai lat și are o suprafață mai mare. Rezultă astfel că pe lângă pierderile
prin histerezis mai apar o serie de pierderi denumite pierderi prin curenți turbionari sau
curenți Foucault.
Materriale maggnetice dure
d
Se num mesc materiaale magnettice dure, feero și ferim magneticele care au câmp coercitiv mare,
Hc2kA//m și sunt destinate confecțion nării magne eților permanenți. Aceeastă categgorie de
materiaale magnettice lucrează în cadranul II al a ciclului de histereezis, pe cu urba de
demagn netizare, înttre inducțiaa remanenttă Br și câm mpul coercittiv Hc, sub influența câmpului
c
demagn netizant ce apare la în nchiderea polilor
p unui magnet pe p o piesă feromagne etică. Un
materiaal magnetic dur trebuiee să prezintee o rezisten nță ridicată la demagneetizare, astffel că, va
avea indducție remaanentă, câm mp coercitivv și flux maggnetic ridicaat, permeab
bilitate inițială mică
și pierdeeri prin histterezis foartte mari.

Ecuația curbei de demagnetiz

d are poate fii scrisă:

unde αd este coeficcientul de depolarizare

d e magneticăă.
În aplicații practice, cea mai importantă caracteristică a materialelor magnetice dure este
așa numita energie cedabilă a magnetului într‐un punct oarecare de funcționare:
~

Se definește maximul acestei energii ca fiind cifra de calitate, J.

Valoarea acesteia furnizează informații referitoare la energia necesară demagnetizării
materialului și este descrisă de câmpul coercitiv optim (Hopt) și inducția magnetică
optimă, Bopt. Cu cât este mai dificil de aliniat domeniile magnetice, cu atât materialul este
mai dur in punct de vedere magnetic, iar câmpul de demagnetizare va trebui să fie mai
puternic. Coordonatele punctului N sunt obținute practic prin unirea originii cu punctul
O’ prin intersecția perpendicularelor în Br și Hc în punctul de intersecție al curbei de
demagnetizare.
Se definește randamentul cuprins între 0,25 și 0,8 ca fiind:

Observații:
 Proprietățile magnetului depend de stabilitatea mcirostructurii cristaline care
este puternic influențată de temperatură, vibrații și pulberi feromagnetice.
 Permeabilitatea de revenire, reversibilă, μrev, în cadranul II, la un magnet
permanent, este constantă.
 Pentru atingerea celei mai mari inducții remanente la un magnet, acesta va trebui
magnetizat prin aplicarea unor câmpuri magnetice magnetizate (cadran I) mari,
mult peste valoarea de saturație.
 Dacă se dorește păstrarea în timp a proprietăților, magneții se supun unor
procedee de îmbătrânire (se scade inducția remanentă, dar apoi rămâne
constantă).