REFERAT NR.

8
IDENTIFICAREA UNOR MICOTOXINE DIN ALIMENTE

Micotoxinele fac parte din categoria metaboliţilor unor fungi (Aspergillus, Penicillium şi
Fusarium) care se dezvoltă pe produsele alimentare, impurifică aceste produse şi, de cele mai multe ori,
le conferă proprietăţi toxice. Cele mai cunoscute micotoxine care contaminează produsele alimentare
sunt: aflatoxinele, ochratoxinele, zearalenona, patulina şi tricotecenele.
Toxicitatea foarte crescută a micotoxinelor şi prezenţa lor, practic ubicvitară, în produsele
alimentare care reprezintă substraturi favorabile pentru dezvoltarea mucegaiurilor fac imperios
necesară evidenţierea şi determinarea cantitativă în alimente.
Determinarea micotoxinelor se realizează în mai multe etape:
- extracţia micotoxinelor din proba de analizat;
- purificarea extractelor conţinând micotoxine;
- identificarea prin cromatografie pe strat subţire;
- determinarea semicantitativă sau cantitativă.
Determinarea aflatoxinelor B şi G
Aflatoxinele reprezintă un grup de metaboliţi secundari elaboraţi de tulpini toxinogene de
Aspergillus, Penicillium, şi Rhisopus; dintre ele mai importante, atât din punct de vedere al numărului
de tulpini cât şi a cantităţii de toxină produsă sunt A. flavus şi A. parasiticus.
Extracţia aflatoxinelor se poate realiza în diferite moduri, în funcţie de conţinutul în grăsimi al
probei.
Identificarea aflatoxinelor prin cromatografie pe strat subţire
Reactivi şi materiale:
- plăci cromatografice cu Kieselgel G Merck, activate 30 minute la 110°C;
- sisteme de solvenţi:
- toluen-acetat de etil-acid formic (5:4:1), sau
- cloroform-metanol (9:1), sau
- cloroform-acetonă (9:1), în sistem monodimensional, şi
- eter etilic- metanol – apă (94:4,5:1,5) - I;
- cloroform- acetonă(90:10) - II, în sistem bidimensional.
- soluţii standard de aflatoxine B1, B2, G1, G2, cu concentraţii cuprinse între 0,25 -
0,50 g/mL. Prepararea acestor soluţii se realizează sub lumină galbenă, deoarece aflatoxinele sunt
fotosensibile. Atenţie: aflatoxinele sunt deosebit de toxice!
Cromatoplăcile se usucă în aer, ferite de lumină, timp de 10 - 20 minute, după care se
examinează în lumină Wood, la  = 366 nm.
Aflatoxinele B1 şi B2 prezintă spoturi cu fluorescenţă albastră, G1 şi G2 spoturi cu
fluorescenţă verde, ocratoxina A - verde, iar ocratoxina B spoturi cu fluorescenţă albastră-
verzuie.
Determinarea semicantitativă a aflatoxinelor se bazează pe compararea vizuală a intensitaţii
fluorescenţei probei de analizat, cromatografiată în paralel cu aflatoxinele standard, pe placa
cromatografică.
Determinarea cantitativă se realizează prin densitometrie sau cromatografie de lichide de
înaltă performanţă. Se utilizează o coloană cu fază înversă C18, fază mobilă apă-acetonitril (75:25),
debit = 0,5 mL/minut.

1
 Determinarea aflatoxinelor M
Aflatoxinele M1 şi M2- aflatoxinele laptelui - sunt compuşi de hidroxilare ai aflatoxinelor B
şi G .
Prezenţa lor în lapte trebuie foarte sever urmărită, ţinând cont că laptele este singurul aliment
pentru copilul nou-născut şi un aliment recomandat în alimentaţia dietetică, a convalescenţilor, a
persoanelor în vârstă.
Identificarea cromatografică
Reactivi şi materiale:
- plăci cromatografice cu Kieselgel G Merck, activate 30 minute la 110 °C;
- sisteme de solvenţi:
- cloroform-acetonă-izopropanol (87:10:3) sau
- eter etilic- metanol - apă (95:4:1), în sistem unidimensional, şi
- eter etilic- metanol - apă (95:4:1) - I;
- cloroform-acetonă-izopropanol (87:10:3) - II.
- soluţii standard de aflatoxine M, 10 g/mL.
Cromatoplăcile se usucă în aer, ferite de lumină, timp de 10-20 minute, după care se
examinează în lumină Wood, la  = 366 nm.
Aflatoxinele M prezintă spoturi cu fluorescenţă albastră.
Determinarea semicantitativă a aflatoxinelor M se bazează pe compararea vizuală a intensitaţii
fluorescenţei probei de analizat, cromatografiată în paralel cu aflatoxinele standard, pe placa
cromatografică.
Determinarea cantitativă se realizează prin densitometrie sau cromatografie de lichide de
înaltă performanţă; se utilizează o coloană cu fază înversă C 18, fază mobilă apă- acetonitril (75:25),
debit = 0,5 mL/minut.
Determinarea ochratoxinelor
Ochratoxinele sunt micotoxine nefrotoxice elaborate de genuri de Aspergillus şi Penicillium,
care contaminează cerealele şi mai ales, orzul; pot fi prezente în produsele alimentare pentru care
materiile prime sunt cereale dar şi în alte categorii de produse (vinuri). Ochratoxinele A, B, C
reprezintă un grup de compuşi cu structură chimică înrudită, în molecula cărora L-fenilalanina este
cuplată printr-o legătură amidică cu un derivat izocumarinic.
Identificarea ochratoxinei prin cromatografie pe strat subţire
Cromatoplăcile se usucă în aer, ferite de lumină, după care se examinează în lumină Wood la 
= 254 nm.Ochratoxina apare sub formă de spoturi cu fluorescenţă verde-albastră.
Determinarea cantitativă se realizează prin densitometrie sau cromatografie de lichide de
înaltă performanţă; coloană C18, eluent acetat de sodiu 4 mM - acid acetic - acetonitril (19: 52: 48);
debit 1 mL pe minut, detector UV sau detector de fluorescenţă :
( excitaţie = 333 nm şi  emisie = 460 nm).