Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acfrogb7w17gn-Sewm 35asgsgufbyvsvnvlah23j Lwxldi4s0-Td4sewlvrr8s2i58s2rwnmrkyclgmttnpexsygtgdpghkqqw Vapk1 Vhlsirjcomaab68n0t50ubps-6udfn8qoyewzp4 D
Acfrogb7w17gn-Sewm 35asgsgufbyvsvnvlah23j Lwxldi4s0-Td4sewlvrr8s2i58s2rwnmrkyclgmttnpexsygtgdpghkqqw Vapk1 Vhlsirjcomaab68n0t50ubps-6udfn8qoyewzp4 D
SURDOCECITATEA
1
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
- vizual;
- auditiv;
- verbo-motor - care implică realizarea vorbirii.
În această situaţie, în procesul de recuperare ne putem baza doar pe cei trei
analizatori rămaşi intacţi:
▪ tactil (motor);
▪ olfactiv;
▪ gustativ.
Această situaţie este rezultatul faptului că, după pierderea vederii și a auzului, se
perturbă grav şi vorbirea. În acest caz, este important dacă instaurarea polihandicapului a
avut loc înainte sau după vârsta de 5-6 ani, când se consideră că procesul limbajului este
consolidat.
Surdocecitatea reprezintă forma de polihandicap cel mai mult studiată, existând
pentru studiul acesteia chiar o disciplină denumită tiflosurdologie, dar şi centre
specializate pentru recuperarea acestor deficienţi (la Watertown - S.U.A., Zagorsk - Rusia,
Hanovra - Germania). Termenul de surdocecitate a fost introdus relativ recent în literatura
de specialitate psihopedagogică, fiind în prezent recomandat ca denumire standard pentru
deficienţa multisenzorială ce implică afectarea simţurilor de distanţă.
Definiţiile surdocecităţii sunt axate pe sublinierea legăturii dintre deficienţele
senzoriale şi cerinţele de adaptare la mediu. Astfel, definiția propusă în 1988 de Deafblind
Services Liaison Group (Marea Britanie) se referă la acele persoane care au un „grad sever
de deficienţă combinată, auditivă şi vizuală, ce conduce la probleme de comunicare,
informare şi mobilitate". Sunt incluşi aici toţi acei ce au deficienţă auditivă şi vizuală
severă, congenitală sau dobândită în copilăria timpurie, precum şi acei care au dezvoltat
acest complex de tulburări la vârsta adultă. De asemenea, se referă şi la indivizii care
având deja un tip sever de deficienţă senzorială, se află în situaţia de a dezvolta şi celălalt
tip, cu pronostic nefavorabil.
Sunt cuprinse şi persoanele, al căror grad de afectare a funcţiilor auditivă şi vizuală
este greu de precizat, dar care suportă consecinţe similare în planul existenţei cotidiene ca
şi ceilalţi. În 1989, Ministerul Educaţiei din aceeaşi ţară sugera necesitatea considerării
2
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
1.2. ETIOLOGIE
3
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
Rubeola congenitală (RC ) afectează grav nu numai analizatorii de văz sau de auz, ci
întreg procesul dezvoltării somatice, fiind cu atât mai agresivă, cu cât vârsta fătului, în
momentulîmbolnăvirii mamei, este mai mică. Dacă infecția virusul rubeolei apare după 4-
5 luni de viaţă intrauterină, efectele asupra fătului nu mai sunt atât de vizibile, deşi sunt la
fel de nocive. La copiii născuți cu rubeolă congenitală se constată diferenţe semnificative,
unii prezentând dizabilităţi accentuate, alţii nefiind grav afectaţi. Principalele efecte ale
RC în planul funcţional se manifestă prin:
- deficienţă de auz (presupunând pierderi parțiale sau totale);
- deficienţă de vedere (de diverse grade, de la ambliopie uşoară până la cecitate; se
constată şi cataractă, retinopatie, nistag- mus, microftalmie, atrofie optică, distrofie
corneeană cu opa- cizare, glaucom);
- probleme cardiace (defect de sept interventricular, stenoză de arteră pulmonară);
- probleme neurologice sau cerebrale (pot lipsi, dar când există, gradul de afectare
variază de la mediu la sever; cele mai frecvente sunt microcefalia, letargia ori, din
contra, iritabilitatea, retardul mintal moderat sau profund).
Sindromul Usher este o maladie genetică determinată de un grup eterogen de mutaţii
autosomale recesive, având drept consecinţă instalarea unei hipoacuzii congenitale
asociate cu retinopatie pigmentară progresivă (RPP). Sindromul Usher - una din cauzele
majore ale surdocecităţii la adulţi, afectează 3 - 6 % din populaţia născută cu deficienţă
auditivă. Acesta este transmis de ambii părinţi doar dacă amândoi posedă aceleaşi gene
recesive sau pot avea ei înşişi sindrom Usher, fără a manifesta vreun simptom, motiv
pentru care deseori află acest lucru abia când copilul lor este diagnosticat cu acest
sindrom. Modalitatea de transmitere a sindromului este următoarea:
- dacă o persoană cu sindrom Usher se căsătoreşte cu o persoană care are acelaşi
sindrom, este de aşteptat ca toţi copiii lor să moştenească sindromul;
- dacă o persoană cu sindrom Usher se căsătoreşte cu una care nu are această maladie,
este puţin probabil ca descendenţii lor să dezvolte boala, rămânând însă purtători.
4
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
5
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
Frecvent, în faza iniţială, la copil se instalează una dintre deficienţe, urmată imediat
de cealaltă. Aceasta nu exclude posibilitatea apariţiei simultane a deficienţelor. Depistarea
6
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
7
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
urile de la mai multe sau chiar de la toate sistemele. Copilul trebuie învăţat să folosească
input-ul disponibil de la oricare din sistemele deteriorate şi să îl integreze împreună cu
informaţiile de la alte sisteme pentru a-şi asigura o percepţie cât se poate de clară a
interacţiunii sale cu mediul.
Un program conceput pentru a stimula şi întreţine folosirea vederii şi auzului rezidual
nu poate fi eficient dacă se limitează doar la scurte perioade de activitate în fiecare zi.
Toate programele concepute pentru a încuraja copilul să folosească la maxim nivelul
senzorial de care dispune trebuie să se realizeze pe întreaga perioadă de veghe a copilului
deficient polisenzorial, altfel măsurile luate sunt ineficiente. Până când copilul nu învaţă
să accepte input-ul de la o singură modalitate senzorială, stimularea prea multă sau prea
puţină poate fi la fel de dăunătoare, iar copilul nu mai este receptiv şi se va manifesta în
parametrii unui nivel scăzut de activizare.
Cercetările au arătat că adaptarea psihologică a percepţiei la orbii surdomuţi, pentru a
sesiza obiectele şi fenomenele, se bazează pe câteva elemente net diferite de cele ale
persoanei normale. Aceste elemente ţin de factori obiectivi şi subiectivi.
Factori obiectivi:
- modificările de temperatură din mediu;
- variaţia curenţilor de aer şi a undelor reflectate de golurile şi suprafeţele compacte
ale obiectelor.
- Factori subiectivi:
- starea de oboseală a subiectului are un impact deosebit asupra clarităţii percepţiei;
- percepţia este de natură bifactială şi limitele obiectului în spaţiu prin participarea la
acest proces a ambelor emisfere cerebrale.
- In funcţie de caracteristicile individuale, dar și în funcție de conduita adoptată,
orbii surdomuţi se împart în două categorii:
- prima categorie manifestă, în pipăirea obiectului, o atitudine activă;
- a doua categorie manifestă o atitudine inertă, pasivă. în acest caz este necesar să se
dezvolte mişcările de pipăit activ, dezvoltandu-se totodată conştiinţa existenţei
obiectului.
- Spaţiul este perceput de orbul auzitor prin reflexele sonore. Aceste reflexe se referă
8
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
la ecoul provenit din săli, pieţe, străzi, trotuare, aglomerări urbane ce produc senzaţia de
spaţialitate.
- La normali percepţia excitaţiilor complexe se realizează prin intermediul tuturor
analizatorilor. Aerul este întotdeauna accesibil percepţiei datorită prezenţei unor elemente
ce ţin de: mişcare, direcţia mişcării, temperatură, prezenţa unor mirosuri ş.a. Există un aşa-
numit ecou aerian - alături de ecoul sonor - ce poate căpăta forme/aspecte diferite.
- Importanţa tactului creşte prin asocierea acestuia cu senzaţiile vibratorii şi cu
senzaţiile de mişcare, care pot fi percepute de orbul surdomut prin cele mai diferite zone
ale organismului în contactul lor cu lumea exterioară (obrazul, mâna, piciorul).
9
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
10
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
care dirijează atenţia către om, obiect sau fenomen; care se referă atât la o situaţie
prezentă, cât şi la o experienţă trecută;
4. folosind semnale (signing): gesturi artificiale extrem de concise, apropiate de
semnele limbii, dar care au sens doar în contextul comunicaţional. „Combinaţia
dintre necesitatea de manipulare şi problemele vizuale specifice face imposibilă
recunoaşterea de către un copil deficient multi-senzorial a numeroase detalii de
fineţe, care se regăsesc în limbajele convenţionale, prin semne. Pentru a rezolva
această problemă trebuie făcute adaptări ale semnelor convenţionale. [...] Numărul
şi tipul de semne mari necesare vor varia la fiecare copil deficient, în funcţie de
gradul de vedere reziduală a acestuia.
5 dactilă: la copiii cu resturi vizuale bune, dactilemele pot fi utilizate în maniera
folosită în activitatea cu surzii. La ceilalţi, cu deficienţă auditiv-vizuală severă, trebuie
utilizat sistemul dactil adaptat „scrierii" în palmă. La fel cum în educarea copiilor
deficienţi auditiv există o controversă privind utilitatea limbajului mimico-gestual,
opiniile specialiştilor în surdocecitate sunt împărţite atunci când dactilemele sunt
însoţite de gesturile palmare. Unii adulţi cu surdocecitate se bazează pe
„dactilografierea palmară", alţii preferă gesturile palmare; cei mai mulţi, ca şi
neauzitorii, de altfel, se folosesc de ambele forme, în funcţie de necesităţile
comunicării. Maniera obişnuită de dactilare palmară este aceea a specializării manuale:
palma stângă este destinată (la dreptaci) recepţiei mesajelor, în timp ce cu degetele
mâinii drepte se dactilează răspunsul. Se asigură, astfel, rapiditatea, fluenţa şi
feedback-ul comunicării
6. verbal-orală: însuşirea vorbirii este posibilă la copiii cu auz rezidual bun, chiar
dacă elementele prozodice sunt carenţate sau lipsesc. Este însă ireal să ne aşteptăm la
restrângerea limbajului gestual, deoarece acesta constituie, în fapt, baza comunicării .
Limbajul copilului cu surdocecitate trebuie construit prin raportare constantă la
nivelul experienţelor sale relaţionale. Fără interacţiune pozitivă continuă, inteligibilă, copilul
este incapabil să progreseze. Lipsa informaţiilor auditive şi vizuale îi privează pe aceşti
copii de posibilităţile anticipării anumitor evenimente care decurg din rutina mediului în
care trăiesc şi, prin urmare, de redundanţele necesare completării oricărei forme de
11
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
comunicare verbală.
Comunicarea cu aceşti subiecţi este intermediată, în mod decisiv, de manualitate. S-
a observat și constatat că dezvoltarea psihomotricităţii manuale este strâns legată de
numărul şi calitatea interacţiunilor relaţionale cu cei ce se preocupă de îngrijirea copilului.
,,[...]primul comportament explorator al mâinii este un fel de autostimulare, adesea prin
introducerea acesteia în gură sau prin atingerea altor părţi ale corpului. În același timp, este
și prima tentativă a copilului de a depăşi limitele propriului corp ( copilul cu surdocecitate
nu poate recurge eficient la labiolectură).
7. verbal-scrisă în sistem Braille: reprezintă soluţia optimă pentru învăţarea scris-
cititului la copiii cu deficienţă auditiv-vizuală severă. Sunt urmate procedurile folosite în
cazul nevăzătorilor, cu precizarea că ritmul învăţării se poate dovedi mai lent şi mai
sincopat decât la aceştia de dinainte, din cauza faptului că lipseşte feed-back-ul auditiv.
Pot fi folosite sistemele Opticon (aparat ce reproduce într-o reprezentare tactilă scrisul
tipărit), Teletouch (conversie a unui mesaj scris pe tastatură standard de către un locutor
fără deficienţe vizuale în alfabet Braille) sau Canon Comunicator (instrument electronic ce
prezintă o bandă în alfabet Braille atunci când primeşte un mesaj în scriere obişnuită)
12
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
cazurile celebre ale Olgăi Skorohodova şi Iuliei Vinogradova (din fosta Uniune
Sovietică), respectiv al Hellenei Keller şi al lui Robert Smithdas (din S.U.A.) au atras
atenţia atât asupra potenţialului extraordinar al acestor persoane, cât şi asupra valorii
programelor folosite.
Din punctul de vedere al operaţiilor gândirii conceptuale şi a proceselor psihice
superioare, elaborarea semnificaţiei şi structurilor conceptuale, depinde, în special, de:
. experienţa anterioară,
. fondul aperceptiv,
. cultura însuşită de fiecare deficient în parte.
- dacă este un caz cu orbire congenitală sau dobândită în cadrul dizabilităţilor asociate.
✓ Educaţia şi recuperarea persoanelor cu surdocecitate
Procesul de recuperare şi educare al orbului surdo-mut este deosebit de complex şi
conţine elemente ce ţin atât de educarea handicapurilor de vedere, cât şi a celor de auz.
Recuperarea se consideră ca având un nivel satisfăcător atunci când copilul cu
dizabilităţi asociate orb surdomut are dezvoltată vorbirea la un nivel satisfăcător şi îşi
însuşeşte o profesiune elementară.
Specialiştii consideră că în educarea orbului surdomut este indicat să se
pornească de la elaborarea unei baze senzoriale concrete nemijlocit legate de
obiectele şi fenomenele din procesul cunoaşterii (şi al comunicării).
Factorii care influenţează recuperarea orbului surdomut ţin de:
1. vârsta la care principalii analizatori şi-au pierdut funcţia (orbire sau surditate
congenitală sau dobândita);
2. existenţa unor resturi de auz şi văz;
3. nivelul dezvoltării vorbirii în momentul instalării handicapului;
4. dezvoltarea psihofizică generală;
5. prezenţa sau absenţa deprinderilor de viaţă cotidiană, autoservire şi a cunoştinţelor
elementare despre obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare;
6. trăsăturile de personalitate specifice fiecărui individ în parte;
7. gradul de elaborare al proceselor compensatorii.
Principiul fundamental al recuperării orbului surdomut constă în trecerea treptată de la
formarea deprinderilor senzoriale la deprinderile raţionale (cognitive).
13
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
14
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
Pentru reuşita deplină a acestui proces, se impune ca obiectul realizat să fie comparat
cu originalul. De aceea execuţia obiectului nou trebuie să se facă în prezenţa obiectului
original prin confruntări continue cu acesta.
Într-o etapă ulterioară reproducerea se poate realiza în absența obiectului modelat,
numai pe baza reprezentării acestuia. Redarea detaliilor, a proporţiilor diferitelor părţi
ale obiectelor se poate realiza numai la finalul acestei etape, în urma unor exerciţii
îndelungate de construire/reconstruire a numeroaselor obiecte.
2. Etapa în care gestul evocator se constituie treptat prin trecerea de la percepţia
şi reprezentarea particularului la redarea generalului.
La început, prin gesturi, subiecţii redau numai obiecte concrete. Gestul asociat cu
obiectul desenat are un caracter evocator. El conduce la actualizarea reprezentării şi la
reproducerea acţiunii pe care o semnifică în lipsa obiectului.
În concluzie, gestul generalizează, asigurând însă o generalizare practică elementară.
După ce reprezentările obiectelor sunt suficient de bine consolidate, se poate trece cu
succes la redarea unor stări sau fenomene mai abstracte prin gesturi.
3. Etapa în care se face trecerea de la gesturile evocatoare la semnele dactile.
În această etapă însuşirea alfabetului dactil constituie o etapă intermediară importantă
pentru învăţarea vorbirii (a limbajului oral). Gesturile sunt înlocuite prin dactileme, dar
pentru o anumită perioadă de timp ce depinde de fiecare caz în parte, ele pot coexista.
De exemplu: O. Skorohodova folosea în comunicarea sa asocierea semnelor dactile cu un
cod de semne convenţionale proprii.
- În această etapă are loc în fapt procesul de „umanizare incipientă" prin integrarea
15
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
16
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
17
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
Diferenţa esenţială dintre copilul normal din punct de vedere senzorial şi intelectual şi cel
cu surdocecitate este aceea că, în timp ce primul este adeseori capabil să depăşească prin resurse
proprii greşelile pedagogice tranzitorii ale părinţilor sau ale cadrelor didactice, celălalt este cvasi-
dependent de conţinuturile transmise şi de metodele practicate de către cei ce se preocupă de
îngrijirea şi educarea sa (de exemplu, un elev obişnuit poate suplini lacunele în informaţii sau
deprinderi, fie prin apel la redundanţele senzoriale şi verbale, respectiv psihomotorii, frecvente în
cursul unei activităţi şcolare, fie pnn comparaţie cu modele oferite de alţi copii sau adulţi).
Pentru copilul cu surdocecitate profundă noi reprezentăm în fapt realitatea, deoarece noi
mijlocim majoritatea experienţelor senzoriale accesibile lui (informaţiile primite pe calea
celorlalte simţuri capătă, de regulă, semnificaţiile pe care noi le atribuim în timpul interacţiunii
cu copilul, acesta, cel puţin la început, neavând repere proprii în funcţie de care să le evalueze).
Greşelile diagnostice pot conduce la încadrarea copilului cu surdocecitate în programe
destinate celor cu deficienţe vizuale, cu autism sau cu deficienţă mintală profundă. Structura
neadecvată a programului de terapie va avea drept rezultat o dezvoltare foarte înceată sau dificilă
a copilului care, ulterior, va fi scos din program din cauza „lipsei de progres". Programul educativ
terapeutic indicat pentru copilul cu dublă deficienţă senzorială trebuie să conducă la stimulări
senzoriale uşor de asimilat, cu caracter progresiv (creştere gradată a tipului şi intensităţii stimulării
odată cu îmbunătăţirea toleranţei copilului).
De asemenea, este importantă structurarea raţională a mediului de interacţiune, astfel
încât acesta să se adapteze nivelului funcţional al copilului, deoarece ambientul obişnuit poate
dovedi ostil şi dificil sau chiar imposibil de controlat de către copil, lucru ce accentuează frustrarea
şi sentimentul de disconfort şi facilitează instalarea comportamentelor nedorite de tipul recluziunii
sau autostimulării. Important este să nu se confunde noţiunea de mediu natural cu cea de mediu
stimulativ: acesta din urmă desemnează mediul adaptat la posibilităţile rezolutive ale copilului şi
ale cărui caracteristici materiale şi psihologice le poate controla. Interacţiunea copilului
polideficient senzorial cu ambientul (fizic şi social) şi relaţionarea cu acesta depinde de
capacitatea subiectului de a percepe şi evalua cu acurateţe rezultatele primelor sale încercări de
comunicare.-
18
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
- Copilul a fost privat de mulţi dintre cei mai de seamă factori motivaţionali extrinseci
fundamentali (most basic extrinsic motivations) necesari unei dezvoltări normale, adică de
19
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
toţi stimulii externi esenţiali ce trezesc interesul pentru lumea înconjurătoare. Pe lângă
faptul că aceşti stimuli stârnesc curiozitatea copilului normal şi declanşează
comportamente de explorare, ei permit elaborarea unor reprezentări anticipatorii despre
ceea ce tocmai urmează să se întâmple (de exemplu, zgomotul paşilor sau apariţia unei
umbre semnalează apariţia unei persoane). Lipsa unor astfel de pregătiri ia copilul cu
surdocecitate prin suprindere mai ales că, el, de regulă, nu știe la ce să se aștepte în
continuare.
- Unele deficienţe fizice ale copilului cu surdocecitate pot fi remediate în timp, cu ajutorul
unor intervenţii medico-chirurgicale (este vorba despre afecţiunile supra-adăugate, cum ar
fi cataracta congenitală sau defectele de sept interventricular). Copilul cu surdocecitate
poate fi şi trebuie învăţat să folosească întregul său potenţial senzorial rezidual.
Experienţa a arătat că mulţi copii au un anumit grad de vedere şi/sau auz rezidual şi pot fi
învăţaţi să stăpânească input-ul senzorial şi să evite supraîncărcarea senzorială, atunci
când li se oferă sprijin adecvat.
- Copilului cu surdocecitate trebuie să i se asigure un mediu relaţional stimulativ, pe care
să îl înţeleagă şi să îl controleze. Orice program care se concentrează doar asupra creşterii
interesului copilului, mobilităţii şi comunicării sale, dar nu furnizează un mediu
stimulativ, conceput pentru o viitoare dezvoltare social-afectivă, poate duce la apariţia
unor serioase probleme afective datorită frustrărilor copilului care trăieşte într-un mediu
dirijat, restrictiv şi asupra căruia acesta are un control foarte redus sau chiar deloc.
- Copilul cu surdocecitate trebuie să beneficieze de un program personalizat, permanent.
Funcţionarea continuă a unui astfel de program are scopul de a suplini stimularea
permanentă de care copilul normal se bucură pe parcursul orelor sale de veghe. În plus, se
antrenează şi mecanismele de atenuare senzorială ce permit ignorarea sau diminuarea unor
stimuli exteriori atunci când se simte nevoia de odihnă, reverie sau, din contră, de
oncentrare asupra unei singure activităţi;
- Implicarea părinţilor este esenţială. Constatăm adeseori că părinţii nu participă la
procesul educării şi recuperării propriului copil ( sau o fac prea puţin). Acest lucru se
datorează nu numai obligaţiilor profesionale pe care aceştia le au, dar si încercării de a nu
interfera negativ cu eforturile specialiştilor O serie de autori opinează că familia va mai
20
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
21
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
22
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
23
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
24
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
25
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
26
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
27
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
28
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
adecvat şi după ce s-a stabilit contactul afectiv şi relaţional cu subiectul (subetapa reacţiei de
cooperare pasivă). În caz contrar, rezultatul evaluării este circumstanţial şi adesea dăunător,
mai ales atunci când este bazat pe presupuneri. În general testele clasice sunt dificil sau
imposibil de aplicat, motiv pentru care se recomandă ca testarea inițială să se facă în
manieră neconvenţională, fiind ulterior reluată după o pregătire prealabilă a copilului pentru
testare;
b) importanța existenţei unui mediu activizant – reacţional . Copilul cu surdocecitate este
lipsit de posibilitatea de a înţelege şi controla mediul în care se află, nu poate percepe în mod
corect şi coerent realitatea şi nu poate anticipa acţiunile viitoare, precum şi posibilele lor
rezultate. Permisivitatea sau ostilitatea incontrolabilă a mediului îi creează frustrări ce vor genera
dereglări comportamentale. Pe de altă parte, într-un mediu stimulativ potenţialul de dezvoltare al
copilului este antrenat, iar, prin rezolvarea problemelor cu care se confruntă, el dobândeşte
înţelegere şi control asupra interacţiunii;
c) legătura afectivă. Aceasta va permite ulterior manipularea comportamentului copilului în
relaţie cu mediul şi îi va oferi siguranţă şi încredere în sine. Este un factor în lipsa căruia nu se
poate interacţiona eficient cu copilul, mai ales din cauza absenţei motivaţiei extrinseci pentru
interacţiune a acestuia din urmă;
d) stabilirea obiectivelor. Este un factor care se leagă de reuşita depăşirii obstacolelor şi a
rezolvării problemelor, şi se corelează cu încrederea în sine a copilului cu surdocecitate. În acest
sens, se impune cu necesitate stabilirea unor obiective realiste în cadrul programului terapeutic,
adecvate nivelului funcţional şi celui al deprinderilor copilului cu surdocecitate;
e) adecvarea activităţilor din program la vârsta şi potenţialu1 funcţional al copilului.
Este, de fapt, o consecinţă a celor mai sus. Activităţile alese trebuie să se potrivească cu vârsta
copilului, cu interesele lui, să conţină probleme şi sarcini pe care el să le poată înţelege şi ale
căror soluţii să le poată intui şi să posede deprinderile motorii necesare;
f) controlul cantităţii stimulilor externi. Acest lucru se poate face ştiind care sunt
modalităţile senzoriale care trebuie stimulate folosind corpul intervenientului pentru a limita
stimulările vizuale şi tactile nedorite (pentru început, poziţia copilului va fi întins pe spate,
între picioarele intervenientului), folosind poziţia strâns la piept pentru siguranţă şi
recompensă, acordând atenţie încercărilor de comunicare ale copilului, mai ales acelora care
29
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
30
CONF. UNIV. DR. UREA IONELA ROXANA CURS: SURDOCECITATEA
CURS POSTUNIVERSITAR APRILIE 2021
de unii autori, compensarea şi recuperarea socială nu pot avea loc decât în activitate şi prin
activitate. În afara activităţilor, a muncii, a educaţiei, recuperarea şi reechilibrarea
organismului nu se pot realiza. Perseverarea într-un program terapeutic ce nu ţine cont de
valenţele augmentative ale compensării, dar nici de posibilele efecte destructurante ale
neintegrării flexibile a informaţiilor senzoriale provenite a analizatorii intacţi conduce fie
la prelungirea nejustificată asistenței psihopedagogice, fie la eşecul acesteia.
31