REVISTA DE PSIHOLOGIE

(REVISTA DE PSIHOLOGIE)
VOL. 66 2020 NO. 2

CUPRINS

STUDII ȘI CERCETĂRI

MIOARA BOCA ZAMFIR, MARIA NICOLETA TURLIUC, Cyberbullying în adolescență:

Utilizarea unui panou cu decalare încrucișată pentru a examina relațiile de cyberbullying cu depresie,
anxietate și stimă de sine în rândul adolescenților .............................................................85
CORNELIA RADA, calitatea vieții în apropierea pensionării și în timpul pensionării
România. Cât de importante sunt vârsta, starea civilă, comunicarea și satisfacția în interior
familia? ........................................................................................................................ 97
CONSTANTIN-EDMOND CRACSNER, RUXANDRA GHERGHINESCU, Efecte din
Se confruntă cu situații de tip VUCA ............................................................................. 113
OCTAV SORIN CANDEL, LAVINIA CARAIMAN, CORNELIA GOMOESCU, COSMIN
NECULA, BIANCA NIȚU, ANDREI IULIAN STAN, Facebook Use și cuplu
satisfacție. Rolul mediator al comparației sociale negative și al stimei de sine ...................139

ABORDĂRI TEORETICE ȘI PRACTICE

IULIA BUTEAN, metode de promovare a onestității la copiii mici ............................................. 155

DIANA-ANTONIA IORDĂCHESCU, rolul intervențiilor psihologice în cadrul
tratamentul infertilității .................................................................................................167

ÎN MEMORIAM

Cuvânt de suflet. Ursula Șchiopu – omagiu la centenar (cuvânt de suflet. Ursula Șchiopu – omagiu lui
Centenarul) (Maria Gârboveanu Iancu) ......................................................................... 179

Rev. Psih., vol. 66, nr. 2, p. 81–182, Bucureşti, aprilie – iunie 2020
 STUDII ȘI CERCETĂRI

CYBERBULLYING ÎN ADOLESCENȚĂ: UTILIZAREA UNUI

PANOU ÎNCRUCIȘAT PENTRU A EXAMINA RELAȚIILE DE
CYBERBULLYING CU DEPRESIA, ANXIETATEA ȘI STIMA DE SINE
ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR

MIOARA BOCA ZAMFIR2

Universitatea „Dunărea de Jos”
MARIA NICOLETA TURLIUC
„Alexandru Ioan Cuza” University

Abstract
Cyberbullying-ul poate fi definit ca un comportament ostil și agresiv realizat prin noile
tehnologii: Smartphone-uri și internet. Acest studiu își propune să examineze posibilele relații de
cauzalitate dintre cyberbullying și trei probleme psihologice (depresie, anxietate și stimă de sine) la
diferite stări ale adolescenților: Victime cibernetice, agresori cibernetici, rol dublu și neimplicați în
cyberbullying (non-cyberbullying) folosind metoda panelului încrucișat. 264 de adolescenți, cu vârste
cuprinse între 13 și 18 ani, au finalizat mai multe scale de auto-raportare la Time1 și la 2, la 6 luni
distanță. Rezultatele au arătat că, pentru adolescenții care nu sunt hărțuiți cibernetic, depresia sau
anxietatea pot duce la cybervicimizare. Pentru adolescenții cu statut de victimă cibernetică,
anxietatea poate crește victimizarea cibernetică, iar victimizarea cibernetică diminuează stima de sine.
Pentru adolescenții cu statut dublu, cu cât sunt mai anxioși, cu atât sunt mai afectați de victimizarea
cibernetică și de agresiunea cibernetică. De asemenea, adolescenții cu rol dublu, cu un nivel ridicat
de stimă de sine, vor avea un nivel scăzut de victimizare cibernetică. Acesta este un pas important în
cercetarea cyberbullying, deoarece poate fi util în programele de prevenire și intervenție pentru
cyberbullying.
Cuvinte-cheie: cyberbullying, adolescență, depresie, anxietate, stimă de sine.
Cuvinte cheie: Cyberbullying, adolescenți, depresie, anxietate, stima de sine.

1. INTRODUCERE

Cyberbullying (hărțuirea cibernetică sau hărțuirea electronică) este hărțuirea

celorlalți prin intermediul noilor tehnologii electronice, în primul rând prin internet
și telefoane inteligente (Patchin & Hinduja, 2012). Definiția cyberbullying-ului
variază în literatură de la abordări care consideră cyberbullying-ul ca o extensie a
bullying-ului de la școală la mediul virtual (Juvonen & Gross, 2008; Olweus,
2013), pentru a aborda care afirmă că este un fenomen diferit, cu caracteristici,
predictori sau consecințe diferite. Numărul de studii de cercetare pe această temă a
crescut în ultimii ani, dar doar câteva sunt studii longitudinale.
Studiile despre cyberbullying au constatat că cei care au fost implicați în
cyberbullying au avut depresie (Perren ET AL., 2010; TURLIUC, Măirean & Boca-
Zamfir;

Rev. Psih., vol. 66, nr. 2, p. 85–95, Bucureşti, aprilie – iunie 2020
86 Mioara Boca Zamfir, Maria Nicoleta Turliuc 2

2020), stres, frică și rușine (Hinduja & Patchin, 2007; Ybarra, 2004); Ei suferă de
anxietate socială (Juvonen & Gross, 2008) și au o stimă de sine scăzută (Katzer,
Fetchenhauer & Belschak, 2009). Victimele cibernetice raportează că se simt
izolate, au probleme academice (Katzer et al, 2009) și probleme psihosomatice,
cum ar fi insomnie, dureri de cap și dureri abdominale (Cowie, 2011).
Cyberagresorii au sentimente de nesiguranta la scoala, au dureri de cap si sunt
implicati in comportamente anti-sociale, abuz de alcool si droguri (Sourander et al.,
2010).

1,1. CYBERBULLYING ȘI DEPRESIE

Multe studii transversale au stabilit o corelație pozitivă între cyberbullying și

depresie (Aoyama, Saxon & Fearon, 2011; Betts, 2016). Relația dintre
victimizarea cibernetică și depresie este mai puternică (Chang et al., 2013; Erdur-
Baker & Tanrikulu, 2010; Remond, Romo & Kem, 2013) decât relațiile dintre
agresiune cibernetică și depresie. Studiile au arătat că victimele cibernetice au mai
multe simptome depresive decât agresorii cibernetici, rol dublu (Wang, Nansel &
Iadnotti, 2011) sau cei care nu au fost implicați în cyberbullying (Erdur-Baker &
Tanrikulu, 2010); Ybarra, 2004). De asemenea, cercetările au constatat că
adolescenții care au fost victime ale hărțuirii cibernetice au avut mai multe șanse de
a avea gânduri suicidare decât non-victimele (Hinduja & Patchin, 2010; Bonanno
& Hymel, 2013). Într-un studiu longitudinal în rândul adolescenților (Gamez-
Guadix et al., 2013), a fost analizat relațiile reciproce dintre a fi o victimă a
cyberbullying-ului și depresiei, utilizarea substanțelor și utilizarea problematică a
internetului. S-au descoperit relații reciproce între victimizarea cibernetică și
depresie, pentru ca victimizarea cibernetică să ducă la o creștere a simptomelor
depresive, iar depresia să crească victimizarea cibernetică.

1,2. CYBERBULLYING ȘI ANXIETATE

Cercetarea raportează în mod constant că victimele hărțuirii cibernetice au

crescut anxietatea socială (Dempsey et al., 2009; Juvonen & Gross, 2008) sau
anxietate generală (Aoyama et al., 2011; Juvonen & Gross, 2008). Unele cercetări
(de exemplu, Kowalski, Limber & Agatston, 2012) au sugerat că agresorii
cibernetici au aceleași scoruri la anxietatea socială ca adolescenții care nu au avut
experiență în cyberbullying și victimele cibernetice au cele mai mari scoruri de
anxietate socială, followed foarte aproape de adolescenții cu rol dublu. Mai mulți
cercetători au descoperit că rolul dublu are cele mai ridicate niveluri de anxietate
generală (Aoyama et al., 2011; Kowalski et al., 2013) sau anxietatea socială
(Antoniadou & Kokkinos, 2013; Juvonen & Gross, 2008). Un studiu longitudinal
a descoperit o relație unidirecțională într-un mod în care anxietatea socială a prezis
o creștere a victimizării cibernetice mai târziu, mai degrabă decât invers (Pabian &
Vandebosch, 2016). Doar câteva studii au examinat relațiile dintre agresiunea
cibernetică și anxietatea generală și s-a constatat o corelație pozitivă a acestora
(Aoyama et al., 2011; Campbell et al., 2013).
3 Cyberbullying în adolescență – un design cu decalare încrucișată 87

1,3. CYBERBULLYING ȘI STIMA DE SINE

Mai multe studii au constatat că victimizarea cibernetică este corelată negativ cu

stima de sine (Aoyama et al., 2011; Kowalski et al., 2012). În unele studii, victimele
cibernetice și agresorii cibernetici au avut o stimă de sine mai scăzută decât cei cu
puțină sau deloc experiență în cyberbullying (Juvonen & Gross, 2008; Kowalski et al.,
2012; Patchin & Hinduja, 2010). Relația este mai puternică pentru victimele
cibernetice decât pentru agresorii cibernetici (Cénat et al., 2014; Chang et al., 2013;
Perren et al., 2010). Într-un studiu (Brack & Caltabiano, 2014) s-a constatat că rolul
dublu are scoruri scăzute de stimă de sine, la fel ca victimele cibernetice. Într-un alt
studiu, stima de sine s-a dovedit a fi un predictor atât pentru agresiunea cibernetică, cât
și pentru victimizarea cibernetică (Brewer & Kerslake, 2015), astfel încât probabilitatea
de a fi implicat în cyberbullying a fost mai mare pentru tinerii cu stimă de sine scăzută.
Din câte știm, niciun studiu până în prezent nu a examinat asocierea longitudinală
dintre cyberbullying și stima de sine. Nu este o experiență pozitivă să fii agresat sau
să-i agresezi pe alții, astfel încât acest lucru poate avea o influență asupra stimei de sine.
O mulțime de studii au folosit modele transversale care împiedică inferențele
relațiilor cauzale între variabile. Acest articol este primul care abordează asocierile
longitudinale dintre depresie, anxietate și stima de sine ca predictor al hărțuirii
cibernetice (agresor și victimă) sau ca rezultat al hărțuirii cibernetice (agresor și
victimă).

2. METODOLOGIE

2,1. OBIECTIV

Scopul studiului a fost de a testa relațiile reciproce ale cyberbullying-ului cu

depresia, anxietatea și stima de sine în rândul adolescenților, separate pentru
agresorul cibernetic, victima cibernetică, rolul dublu și cele fără implicare în
cyberbullying (non-cyberbullying). Am emis ipoteza că, pentru adolescenții care
aparțin tuturor celor patru stări, există o relație reciprocă semnificativă de
cyberbullying (cyberagresiune și cybervictimizare) cu depresia, anxietatea și stima
de sine, măsurate la momentul 1 și la momentul 2.

2,2. INSTRUMENTE

Inventarul revizuit de cyberbullying pentru studenți (RCBI, Tanrikulu, 2015)

a fost adaptat pentru populația românească (Boca-Zamfir & Turliuc, 2018) și are
24 de articole, 12 pentru forma de cyberagresor și 12 pentru forma de
cybervictimizare. Participanții trebuie să răspundă pentru fiecare element folosind
o scală de tip Likert de 4 puncte, variind de la 1 (niciunul) la 4 (mai mult de trei
ori). Scorul total poate varia de la 12 la 48 pentru fiecare scală și cu cât este mai
mare scorul, cu atât este mai mare victimizarea cibernetică sau agresiunea
cibernetică. Coeficienții Alpha Cronbach pentru scala agresorului cibernetic au
fost 0,76 (timpul 1) și 0,79 (timpul 2), pentru scala victimizării cibernetice au fost
0,78 (timpul 1) și 0,80 (timpul 2).
88 Mioara Boca Zamfir, Maria Nicoleta Turliuc 4

Inventarul depresiei Beck (BDI, Beck & Steer, 1984) cuprinde 21 elemente
care măsoară depresia pe o scală de la 0 (absența simptomelor) la 3 (severitatea
simptomului). Scorul total poate fi de la 0 la 63. Coeficienții Alpha Cronbach au
fost 0,81 (timpul 1) și 0,91 (timpul 2).
Inventarul anxietății de stare (STAI, Spielberger et al., 1983) cuprinde 20 de
elemente citate pe o scară de la 1 (aproape niciodată) la 4 (aproape întotdeauna)
(numai scala anxietății de trăsătură va fi utilizată ca o caracteristică). Scorul poate
fi de la 20 la 80. Coeficienții Alpha Cronbach au fost 0,85 (timpul 1) și 0,88
(timpul 2).
Scala stimei de sine (SS, Rosenberg, 1965) conține 10 elemente folosind o
scală Likert de 5 puncte (1 = acord puternic, 5 = dezacord puternic) și măsoară ceea
ce crede o persoană despre ea însăși. Scorurile variază de la 0 la 40, iar scorurile
mai mari indică o stimă de sine mai mare. Coeficienții Alpha Cronbach au fost
0,83 (timpul 1) și 0,85 (timpul 2).

2,4. PROCEDURA

Datele au fost colectate în două intervale de 6 luni, în octombrie 2016 și

aprilie 2017. După obținerea consimțământului informat al directorilor școlii și al
părinților, chestionarele au fost administrate adolescenților voluntari în timpul
orelor de curs. Pe baza principiului confidențialității, participanților nu li s-au cerut
informații de identificare. Pentru a putea asocia chestionarele pentru timpul 1 (T1)
și timpul 2 (T2), a fost utilizat un cod cunoscut numai de către participant.

2,3. PARTICIPANȚI

Participanții au fost 269 (126 bărbați, 143 femei), cu vârste cuprinse între 13
și 18 de ani (M = 15,30, SD = 1,68). Erau elevi din zona Galați. Adolescenții au
fost grupați în patru stări de cyberbullying cu testul median: 105 non-cyberbullying,
38 cyberagresori, 34 de victime cibernetice și 92 dublu rol.

2,5. ANALIZE STATISTICE

Pentru a testa relațiile dintre cyberbullying și depresie, anxietate și stima de sine,

am folosit metoda panelului încrucișat. În primul rând, această metodă a fost utilizată
în mass-media și a fost importată în știința socială și medicală pentru a testa relațiile
cauzale mai precis decât studiile transversale. Metoda cu colți încrucișați poate fi
utilizată pentru a explora efectul unei variabile asupra alteia, măsurată ulterior (Seling
& Little, 2012). Este un proiect cu măsură repetată pe același eșantion și au fost
calculate toate scorurile de corelație dintre toate variabilele studiului. Efectele
încrucișate (e și f) sunt importante pentru determinarea cauzală (fig. 1), iar valoarea
mai mare fără +/- este importantă pentru a stabili cine este cauza și cine este efectul.
5 Cyberbullying în adolescență – un design cu decalare încrucișată 89

Figura nr. 1. Model de panou cu colți încrucișate

3. REZULTATE

Adolescenții cu statut de non-cyberbullying. Pentru adolescenții non-

cyberbullying, rezultatele arată (Fig. nu 2) o corelație pozitivă semnificativă (semn
cu linie continuă) între depresia la T1 și victimizarea cibernetică la T2 (r =.28,
p<.001), în timp ce corelația dintre victimizarea cibernetică la T1 și depresia la T2
(r =-.03, p>.05) nu este semnificativă. Nivelurile mai ridicate de depresie pot duce
la victimizarea cibernetică pentru cei care nu au fost implicați în cyberbullying sau
au avut câteva evenimente de cyberbullying. De asemenea, prezența anxietății
poate crește probabilitatea de a deveni o victimă a cyberbullying-ului (fig. 3)
pentru adolescenți.

Figura nr. 2. Model de panou încrucișat pentru depresie și victimizare cibernetică

pentru non-cyberbullying; **, p<.01; *, p<.05.

Figura nr. 3. Model de panou încrucișat pentru anxietate și victimizare cibernetică

pentru non-cyberbullying; **, p<.01; *, p<.05.
90 Mioara Boca Zamfir, Maria Nicoleta Turliuc 6

Adolescenți cu statut de victimă cibernetică. Pentru victimele cibernetice,

panelul cu decalări încrucișate arată o corelație pozitivă semnificativă între
agresiunea cibernetică la T1 și anxietatea la T2 (Fig. 4). Cu alte cuvinte, cu cât
sunt mai agresivi, cu atât mai puțină anxietate simt. De asemenea, prezența
anxietății poate duce la o creștere a victimizării cibernetice (fig. 5), iar victimizarea
cibernetică poate provoca o stimă de sine mai scăzută pentru victimele cibernetice
(Fig. 6).

Figura nr. 4. Model de panou încrucișat pentru anxietate și agresiune cibernetică

pentru victimele cibernetice; **, p<.01; *, p<.05.

Figura nr. 5. Model de panou încrucișat pentru anxietate și victimizare cibernetică

pentru victimele cibernetice; **, p<.01; *, p<.05.

Figura nr. 6. Model de panou încrucișat pentru stima de sine și victimizarea cibernetică
pentru victimele cibernetice; **, p<.01; *, p<.05.

Adolescenții cu statut de cyberagresor. În cazul lor, nu s-au găsit corelații

semnificative între nivelurile de cybagresiune sau cybervictimizare și comportamentul
internalizant (depresie, anxietate și stimă de sine).
7 Cyberbullying în adolescență – un design cu decalare încrucișată 91

Adolescenți cu statut dublu. Pentru rolul dublu, rezultatele indică (fig. 7) o

corelație pozitivă semnificativă între anxietatea la T1 și cyberagresiunea la T2 (r = .21,
p < .05) și are o valoare mai mare decât corelația dintre cyberagresiune la T1 și
anxietate la T2 (r = .01, p > .05). Putem spune că, pentru adolescenții cu rol dublu, o
anxietate mai mare poate determina un nivel mai ridicat de agresiune cibernetică.

Figura nr. 7. Model de panou încrucișat pentru anxietate și agresiune cibernetică

pentru rol dublu; **, p<.01; *, p<.05.

Între anxietate și victimizare cibernetică (Fig. nu 8) există o relație reciprocă:

anxietatea poate duce la victimizare cibernetică și invers, dar dacă luăm în
considerare valoarea corelației, pentru adolescenții cu rol dublu, prezența anxietății
poate determina o victimizare cibernetică mai mare. De asemenea, relația dintre
stima de sine și victimizarea cibernetică este una reciprocă (fig. nu 9). Valoarea
mai mare este între stima de sine la T1 de ani și victimizarea cibernetică la T2 de
ani, astfel încât adolescenții cu rol dublu, cu stimă de sine mai scăzută, vor avea o
victimizare cibernetică mai mare.

Figura nr. 8. Model de panou încrucișat pentru anxietate și victimizare cibernetică

pentru rol dublu; **, p<.01; *, p<.05.

Figura nr. 9. Model de panou încrucișat pentru stima de sine și victimizarea cibernetică
pentru rol dublu; **, p<.01; *, p<.05.
92 Mioara Boca Zamfir, Maria Nicoleta Turliuc 8

4. DISCUȚII

Acest studiu longitudinal face un prim pas către cercetarea cauzală în

domeniul cyberbullying-ului și al problemelor interne ale adolescenților (depresie,
anxietate și stimă de sine) folosind panoul încrucișat.
Rezultatele au arătat că pentru adolescenții care nu sunt hărțuiți cibernetic,
depresia și anxietatea pot fi predictori pentru victimizarea cibernetică. Aceste
rezultate sunt în concordanță cu alte studii care au observat că depresia și
anxietatea se corelează cu victimizarea cibernetică (Aoyama et al., 2011; Chang et
al., 2013, Erdur-Baker & Tanrikulu, 2010; Remond et al., 2013, Wang et al., 2011).
O posibilă explicație a faptului că depresia și anxietatea pot predispune la
victimizarea cibernetică este oferită de modelul de generare a stresului
interpersonal (Gamez-Guadix et al., 2013). Adolescenții cu simptome de depresie
și anxietate pot avea mai puține abilități sociale și sentimente de singurătate și
izolare, ceea ce îi face mai puțin atrăgători pentru colegi și care cresc victimizarea
cibernetică.
Pentru adolescenții victime cibernetice, anxietatea poate fi un precursor al
victimizării cibernetice, iar creșterea agresării cibernetice poate duce la o anxietate mai
scăzută. Adolescenții anxioși pot folosi agresivitatea pentru a se răzbuna în mediul
online, ceea ce este mult mai ușor decât în lumea reală (König, Gollwitzer & Steffgen,
2010). De asemenea, agresivitatea poate fi o modalitate de a elibera furia, având o
funcție catharsis pentru emoții precum anxietatea. Cybervictimizarea scade stima de
sine pentru adolescenții victime ale atacurilor cibernetice. Această corelație negativă a
fost găsită și în alte studii (Aoyama et al., 2011; Kowalski et al., 2012; Patchin &
Hinduja, 2010). Pentru construirea stimei de sine, feed-back-ul altor persoane este
important. Deci, pentru victimele cibernetice care primesc diferite comentarii
nepoliticoase și negative online, stima de sine va fi afectată.
Pentru adolescenții cu rol dublu, anxietatea poate prezice agresiunea
cibernetică, care este diferită de cea pentru victimele cibernetice. Pentru victimele
cibernetice, agresiunea are un rol de răzbunare și de ușurare emoțională a anxietății,
dar pentru adolescenții cu rol dublu, cu cât sunt mai anxioși, cu atât se comportă
mai agresiv. De asemenea, pentru adolescenții cu rol dublu, simptomele anxioase
și o stimă de sine scăzută pot duce la o creștere a victimizării cibernetice, iar aceste
relații sunt reciproce. Aceste constatări sunt în concordanță cu cele ale lui Aoyama
și ale colegilor săi (2011), și Chang și colegii săi (2013). Dacă luăm în considerare
atât anxietatea, cât și stima de sine, putem spune că pentru adolescenții cu statut de
dublu rol există o ciclicitate negativă: Anxietatea mai mare și stima de sine scăzută
vor duce la o victimizare cibernetică mai mare, iar această victimizare cibernetică
mai mare va determina apoi o creștere a simptomelor anxioase și o stimă de sine
mai scăzută.
În cazul agresorilor cibernetici, lipsa unei corelații semnificative între toate
variabilele studiate poate indica faptul că alte aspecte și factori sunt mai asociați cu
comportamentul lor de externalizare, cum ar fi rezistența lor scăzută la frustrare și
abilitățile lor reduse de reglare emoțională (Turliuc et al., 2020).
Ar trebui luate în considerare mai multe limitări ale acestui studiu. În primul
rând, deoarece cercetarea se concentrează pe adolescenți, generalizarea rezultatelor la
alte grupuri este limitată. În al doilea rând, dimensiunea modestă a eșantionului pentru
fiecare grup de cyberbullying ar putea afecta
 9 Cyberbullying în adolescență – un design cu decalare încrucișată 93

rezultatele cercetării. Cercetările viitoare ar putea avea ca scop investigarea unui

eșantion mai mare și vizat. În al treilea rând, am folosit măsuri de auto-raportare și
intervalul de timp dintre teste poate fi relativ scurt, astfel încât cercetarea viitoare
să poată utiliza modele pe termen lung și alte surse de informații despre fenomen.
În cele din urmă, există unele limite de utilizare a metodei panoului încrucișat în
cercetare, dar rezultatele obținute prin această abordare pot fi primul pas pentru a
explora direcția și relațiile dintre variabile în timp.
În ciuda acestor limitări, rezultatele contribuie la o literatură în curs de
dezvoltare pe tema hărțuirii cibernetice și a problemelor psihologice în timpul
adolescenței. Așa cum am spus mai devreme, acesta este unul dintre primele studii
care examinează posibilele relații cauzale într-o cercetare longitudinală pentru
fiecare stare în cyberbullying și va fi util pentru cercetările viitoare să reproducă
aceste rezultate.
Pentru eficacitatea programelor de intervenție utilizate în cazurile de
cyberbullying, este important să se ia în considerare poziția și rolul pe care un
adolescent îl are în fenomenul de cyberbullying. Sperăm că cercetarea noastră va
contribui la domeniul literaturii și intervențiilor de cyberbullying datorită
concluziilor sale cauzale longitudinale și a utilității rezultatelor noastre în
proiectarea programelor de prevenire și intervenție de cyberbullying.

5. CONCLUZII

Acesta este unul dintre primele studii care au investigat longitudinal relațiile
cauzale și bidirecționale dintre cyberbullying și comportamentul internalizant al
adolescenților (depresie, anxietate și stimă de sine scăzută). Rezultatele noastre
indică faptul că nivelurile mai ridicate de depresie și anxietate pot duce la
victimizarea cibernetică pentru cei care nu sunt implicați în cyberbullying. În mod
similar, nivelurile mai ridicate de anxietate pot duce la victimizare în cazul
victimelor cibernetice. Pentru victimele cibernetice, sunt mai agresivi din punct de
privește mediul cibernetic, se simt mai puțin anxioși, victimizarea cibernetică
induce o stimă de sine mai scăzută. Pentru adolescenții cu rol dublu, o anxietate
mai mare poate determina un nivel mai ridicat de agresiune cibernetică, o anxietate
mai mare și o stimă de sine mai scăzută pot determina un nivel mai ridicat de
victimizare cibernetică și, invers, o victimizare cibernetică mai mare poate duce la
o anxietate mai mare și o stimă de sine mai scăzută.

Primit: 3.05.2020

REFERINȚE

1. ANTONIADOU, N., & KOKKINOS, C., Cyber bullying and cyber victimization among children
and adolescents: Frequency and risk factors, Preschool and Primary Education, 1, 2013, p 138–169.
2. AOYAMA, I., SAXON, T.F., & FEARON, D.D., Internalizing problems among cyberbullying
victims and moderator effects of friendship quality, Multicultural Education & Technology
Journal, 5, 2, 2011, p. 92–105.
3. BECK, A., & STEER, R., Internal consistencies of the original and revised Beck Depression
Inventory, Journal of Clinical Psychology, 40, 1984, p. 1365–1367.
4. BETTS, L., Cyberbullying – Approaches, Consequences and Interventions. London, Palgrave
Macmillan, 2016, doi 10.1057/978-1-137-50009-0.
5. BOCA ZAMFIR, M., & TURLIUC, M.N., The Revised Cyberbullying Inventory (RCBI) for
university students: Validity for Romanian adolescent population, The Fifth International Conference
on Adult Education – Education for values – continuity and context, proceedings of CIEA, 2018, p.
63–69.
6. BONANNO, R.,A., & HYMEL, S., Cyberbullying and internalizing difficulties: Above and beyond
the impact of traditional forms of bullying, Journal of Youth and Adolescence, 42, 5, 2013, p. 685–
697.
7. BRACK, K., & CALTABIANO, N., Cyberbullying and self-esteem in Australian adults,
Cyberpsychology: Journal of Psychosocial Research on Cyberspace, 8, 2, 2014, Article 7,
doi: 10.5817/CP2014-2-7.
8. BREWER, G., & KERSLAKE, J., Cyberbullying, self-esteem, empaty and loneliness, Computers
in Human Behavior, 48, 2015, p. 255–260.
9. CAMPBELL, M., SLEE, P., SPEARS, B., BUTLER, D., & KIFT, S., Do cyberbullies suffer too?
Cyberbullies’ perceptions of the harm they cause to others and to their own mental health, School
Psychology International, 34, 6, 2013, p. 613–629.
10. CÉNAT, J., HÉBERT, M., BLAIS, M., LAVOIE, F., GUERRIER, M., & DERIVOIS, D.,
Cyberbullying, psychological distress and self-esteem among youth in Quebec Schools, Journal of
Affective Disorders, 169, 2014, p. 7–9.
11. CHANG, F., LEE, C., CHIU, C., HIS, W.Y., HUANG, T., & PAN, Y., Relationships among
cyberbullying, school bullying, and mental health in Taiwanese adolescents, Journal of School
Health, 83, 6, 2013, p. 454–462, doi: 10.1111/josh.12050.
12. COHEN, J., PATCHIN, J., & HINDUJA, S., Cyberbullying – An Update and Synthesis of the
Research, In PATCHIN, J., & HINDUJA, S., Cyberbullying prevention and response – Expert
perspectives, New York, Routledge, 2012, p. 13–35.
13. COWIE, H., Coping with the emotional impact of bullying and cyberbullying: How research can
inform practice, The International Journal of Emotional Education, 3, 2, 2011, p. 50–56.
14. DEMPSEY, A., SULKOWSKI, M., NICHOLS, R., & STORCH, E., Differences between peer
victimization in cyber and physical settings and associated psychosocial adjustment in early
adolescence, Psychology in the Schools, 46, 2009, p. 962–972.
15. ERDUR-BAKER, O., & TANRIKULU, I., Psychological consequences of cyber bullying
experiences among Turkish secondary school children, Procedia Social and Behavioral Sciences, 2,
2010, p. 2771–2776.
16. GAMEZ-GUADIX, M., ORUE, I., SMITH, P. K., & CALVETE, E., Longitudinal and Reciprocal
Relations of Cyberbullying with Depression, Substance Use and Problematic Internet Use among
Adolescents, Journal of Adolescent Health, 53, 2013, p. 446–452.
17. HINDUJA, S., & PATCHIN, J., Bulling, cyberbullying and suicide, Archives of Suicide Research,
14, 2010, p. 206–221.
18. HINDUJA, S., & PATCHIN, J., Offline consequences of online victimization: School violence
and delinquency, Journal of School Violence, 6, 3, 2007, p. 89–112.
19. JUVONEN, J., & GROSS, E., Extending the school grounds? Bullying experiences in cyberspace,
The Journal of School Health, 78, 9, 2008, p. 496–505.
20. KATZER, C., FETCHENHAUER, D., & BELSCHAK, F., Cyberbullying: Who are the victims?
A comparison of victimization in Internet chatrooms and victimization in school, The Journal of
Media Psychology, 21, 2009, p.25–36.
21. KÖNIG, A., GOLLWITZER, M., & STEFFGEN, G., Cyberbullying as an act of revenge?,
Australian Journal of Guidance and Counselling, 20, 2010, p. 210–224, doi:10.1375/ajgc.20.2.210.
22. KOWALSKI, R.M., LIMBER, S.P., & AGATSTON, P., Current Research on Cyberbullying în
KOWALSKI, R., LIMBER, S., & AGATSTON, P., Cyberbullying: Bullying in the Digital Age,
Second Edition, UK, Blackwell Publishing Ltd., 2012, p. 89–118.
23. OLWEUS, D., School Bullying: Development and some important challenges, Annual Review of
Clinical Psychology, 9, 2013, p. 751–780.11
Cyberbullying in adolescence – a cross lagged design 95
24. PABIAN, S., & VANDEBOSCH, H., An Investigation of Short-Term Longitudinal Associations
Between Social Anxiety and Victimization and Perpetration of Traditional Bullying and
Cyberbullying, Journal of Youth and Adolescence, 45, 2, 2016, p. 328–329, DOI 10.1007/s10964-
015-0259-3.
25. PATCHIN, J., & HINDUJA, S., Cyberbullying and Self-Esteem, Journal of School Health, 80, 12,
2010, p. 614–621.
26. PATCHIN, J., & HINDUJA, S., Cyberbullying – An Update and Synthesis of the Research în
PATCHIN, J., & HINDUJA, S, Cyberbullying prevention and response – Expert perspectives,
New York: Routledge, 2012, p. 13–35.
27. PERREN, S., DOOLEY, J., SHAW, T., & CROSS, D., Bullying in school and cyberspace:
Associations with depressive symptoms in swiss and australian adolescents, Child and Adolescent
Psychiatry and Mental Health, 4, 28, 2010, p. 1–10.
28. REMOND, J., ROMO, L., & KEM, L., Cyberbullying, étude de la “cyber-intimidation”:
Comorbidités et mécanismes d'adaptations, L’Encephale, 41, 4, 2013, p. 287–294.
29. ROSENBERG, M., Society and the adolescent self-image, New York, Princeton University Press,
1965.
30. SELING, J.P., & LITTLE, T.D., Autoregressive and cross-lagged panel analysis for longitudinal
data în LAURSEN, B., LITTLE, T. & CARD, N., Handbook of developmental research methods,
New York, Guilford Press, 2012, p. 265–278.
31. SOURANDER, A., BRUNSTEIN KLOMEK, A., IKONEN, M., LINDROOS, J., LUNTAMO,
T., KOSKELAINEN, M., et al., Psychosocial risk factors associated with cyberbullying among
adolescents: a population-based study, Archives of general psychiatry, 67, 7, 2010, p. 720–728.
32. SPIELBERGER, C., GORSUCH, R., LUSHENE, R., VAGG, P., & JACOBS, G., Manual for the
State-Trait Anxiety Inventory, Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press, 1983.
33. TANRIKULU, I., The relationships between cyber bullying perpetration motives and personality
traits: Testıng uses and gratıfıcatıons theory (Unpublished doctoral thesis), Middle East Technical
University, Ankara, Turkey, 2015.
34. TURLIUC, M., N., MĂIREAN, C., & BOCA-ZAMFIR, M., The relation between cyberbullying
and depressive symptoms in adolescence. The moderating role of emotion regulation strategies,
Computers in Human Behavior, 109, 2020, https://doi.org/10.1016/j.chb.2020.106341.
35. YBARRA, M.L., Linkages between Depressive Symptomatology and Internet Harassment among
Young Regular Internet Users, CyberPsychology & Behavior, 7, 2, 2004, p.247–257.
36. WANG, J., NANSEL, T., & IANNOTTI, R., Cyber Bullying and Traditional Bullying:
Differential Association with Depression, Journal of Adolescent Health, 48, 4, 2011, p. 415–417.

REZUMAT
Cyberbullying-ul este un comportament ostil și agresiv realizat prin intermediul noilor tehnologii:
smartphone și internet. Scopul acestui studiu este să cerceteze posibilele relații cauzale între
cyberbullying și trei probleme psihologice (depresie, anxietate și stima de sine) pentru diferite
statusuri din adolescență: cybervictime, cyberagresori, dublu rol și neimplicați în cyberbullying (non-
cyberbullying) folosind metoda corelațiilor încrucișate. 264 de adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13
și 18 ani au completat chestionarele în două momente temporale, distanțate la 6 luni. Rezultatele arată
că pentru non-cyberbullying, a fi depresiv sau anxios poate favoriza cybervicimizarea. Pentru
adolescenții ce sunt victime în cyberbullying, anxietatea poate crește victimizarea și cybervictimizarea
determină o scădere a stimei de sine. Pentru adolescenții cu dublu rol, pe măsură ce anxietatea crește,
va crește și nivelul cybervictimizării și al cyberagresivității. Adolescenții cu dublu rol care au stima de
sine ridicată, vor avea scoruri scăzute ale cybervictimizării. Aceste date sunt importante în cercetarea
privind cyberbullying-ul deoarece pot fi utilizate în proiectarea programelor de prevenție și intervenție
pentru cyberbullying.