Fizio Sem 1 Examen Practic Bun

FIZIOLOGIE AN 2, SEM 1
SUBIECTE REZOLVATE 2023-2024

EXAMEN PRACTIC
U
CUPRINS
1. EXPLORAREA CONDUCERII NERVOASE ................................................................................... 2
2. REFLEXELE OSTEOTENDIONASE LA OM .................................................................................. 7
3. SECUSA SI CONTRACTIA TETANICA A MUSCHIULUI STRIAT ............................................. 12
4.CURBA OBOSELII MUSCHIULUI STRIAT ................................................................................... 15
5. EEG NORMALA ............................................................................................................................. 18
6.DETERMINAREA ACUITATII VIZUALE ........................................................................................ 20
7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL .......................................................................................... 22
8. EXPLORAREA CLINICA A ANALIZATORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR. AUDIOMETRIA 25
9. NUMARAREA HEMATIILOR, LEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR ....................................... 30
10. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI ....................................................................................... 37
11. INDICII ERITROCITARI ............................................................................................................... 39
12. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMTIILOR .............................................................................. 41
13. HEMOGLOBINA. EVIDENTIEREA CRISTALELOR TEICHMAN ............................................. 43
14. GRUPELE SANGVINE (ABO, RH) ............................................................................................. 46
15. TESTE DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI PRIMARE............................................................ 50
16. TESTE DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI SECUNDARE ..................................................... 53
17: PARAMETRI DE APRECIERE A ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC............................................ 58
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................................. 61
1
EXAMEN PRACTIC
1. EXPLORAREA CONDUCERII NERVOASE
Partea teoretica: 1. EXPLORAREA CONDUCERII NERVOASE
- Un neuron primeste prin numeroaseleCONDUCERII

1. EXPLORAREA aferente de la nivelul somei si dendritelor, atat PPSE
NERVOASE
(potential postsinaptic excitator) și PPSI (potential postsinaptic inhibitor).
- Are loc o sumatie 1.spatiala si de frecventa
EXPLORAREA a stimulilor
CONDUCERII primiti si informatia prelucrata este
NERVOASE
transmisa mai departe spre CONUL AXONAL (axon hillock = punctul de plecare al noului PA,
fiind o zona cu prag scazut de activare, o zona cu densitate mare de canale de Na +-voltaj
dependente).
PA - Se deplaseaza prin axoni dupa legea “totul sau nimic” (un stimul trebuie sa fie peste
valoarea prag pentru a genera un potential de actiune; daca stimulul este mai mic, curentul se
disipa=”nimic”; daca stimulul este peste valoarea prag, indiferent de intensitate, raspunsul este unul
maximal, generand PA=”totul”)
- Nu pierde din amplitudine si se autoregenereaza de-a lungul axonului (densitatea canalelor
de Na+-voltaj dependente este foarte mare la nivelul nodurilor Ranvier si foarte mica internodal,
astfel amplitudinea disipata intre noduri este regenerata cu ajutorul acestor canale)
- Are o anumita directie de propagare (anterograd, spre butonii terminali pentru a stimula
eliberarea de neurotransmitator in fanta sinaptica si mai putin retrograd din cauza inactivarii
canalelor de Na+-voltaj dependente)
2
Viteza de propagare este data de:

- Numarul de canale de Na+ voltaj dependente
- Diametrul conductorului (axonului)- diametru axonal MARE => viteza de conducere MARE
- Prezenta/absenta tecii de mielina
● Axon nemielinizat – viteza mica de conducere
● Axon mielinizat – viteza mare de conducere
a) propagare saltatorie
b) numeroase canale de Na + voltaj dependente la nivelul nodurilor Ranvier
c) Canalele de K voltaj-dependente sunt slab reprezentate şi se gasesc în
membrana axonală paranodal,sub teaca de mielină.
● Cea mai mare viteza (80-120 m/s) - aferente senzitive de la proprioceptori si
motoneuroni ai muschilor scheletici
● Cea mai mica viteza (0,5-2 m/s) - fibre senzitive de la receptori de durere si termici
Implicatie clinica: Demielinizare axonala duce la scleroza multipla (boala autoimuna). Se consideră că
demielinizarea axonala duce la expunerea canalelor de K + voltaj-dependente şi prin urmare la
alterarea conducerii nervoase. În acest sens, se incearcă introducerea a aminopiridinele, blocanţi ai
canalelor de K+ voltaj- dependente.
3
Partea practica/Experiment:
Scop:
- Determinarea vitezei de conducere a nervului ulnar
- Implicatie clinica: Importanta medicala a acestui experiment este de a putea realiza diagnostic
diferential intre patologie de nerv periferic si leziune musculara primitiva la pacientii cu
simptome neurologice (parestezie= senzatii de furnicaturi, amorteli, arsuri sau paralizie=
pierderea capacitatii de miscare).
- Afectarea nervilor periferici se numeste neuropatie si are urmatoarele posibile cauze:
● Diabet zaharat
● Intoxicatie cu mercur, alcool
● Sindrom de tunel carpian sau alte compresii nervoase
Obiective:
- Determinarea nivelului prag al stimulului (intensitatea minima a stimulului la care se
produce un raspuns), a nivelului de raspuns maximal (intesitatea stimulului la care nu se
mai produce o crestere corespunzatoare a amplitudinii raspunsului ) si supramaximal aplicat
la nivelul nervului ulnar
- Inregistrarea impulsului nervos de la electrozii de stimulare la electrozii de culegere dupa
aplicarea unui stimul de nivel prag
- Calcularea vitezei de conducere a impulsului la nivelul nervului ulnar
Aparatura necesara:
1. Calculator +sistem BIOPAC
2. BSL Stimulator
4
3. Electrod de stimulare
4. Set derivatii electrozi
5. Electrozi de unica folosinta (3/subiect)
6. Gel conductor
7. Banda adeziva
Pregatirea subiectului:
1. Electrozii se plaseaza la nivelul mainii stangi:
● Electrodul activ/de curgere se lipeste la nivelul EMINENTEI HIPOTENARE
● Electrodul de referinta (care se leaga la firul alb) se fixeaza la nivelul FALANGEI
PROXIMALE A DEGETULUI V
● Electrodul de masa ( se conecteaza la firul negru) se lipeste pe FATA DORSALA
2. Identificarea punctelor de stimulare: S1, S2 si S3, fiecare cu un anod(A) si un catod(C).
Mod de lucru:
1. Se intinde gel pe piele
2. Sonda stimulatorului se tine in pozitia S3
3. Se porneste o stimulare cu voltaj 5 V
4. Se creste cu cate 5 V pana cand se obtine un raspuns de stimulare. Un raspuns =secusa
involuntara a degetului V (o miscare scurta, involuntara a degetului)
5. Reflexul apare, de obicei la o stimulare de 25-40 V
6. Se noteaza nivelul de stimulare la care apare primul raspuns = nivel prag
7. Cresteti stimularea la un nivel maximal (nivelul la care o crestere a nivelului de stimulare nu
mai produce cresterea corespunzatoare amplitudinii de raspuns)
8. Cresteti suplimentar stimularea la nivelul supramaximal ( aprox 5 V peste nivelul maximal)-
se obtine acelasi raspuns ca la maximal
5
9. Se repozitioneaza sonda in punctele S2, respectiv S1 si se repeta identificarea valorilor

10. Determinarea vitezei de conducere: (distanta dintre S1 si S2)/(ΔT pentru S2- ΔT pentru
S1)
● se masoara ΔT în secunde din momentul aplicarii stimulului pana la apariţia undei de
raspuns si se noteaza valoarea pentru fiecare pozitie de stimulare (S1, S2 si S3)
● distanta se masoara in cm
● rezultatele se convertesc in m/s
● valoarea medie este 45-65 m/s
6
2. REFLEXELE OSTEOTENDIONASE LA OM
Partea teoretica:
Reflexul = elementul de baza al comportamentului
= raspuns involuntar, rapid, automat si stereotip la aplicarea unui anumit stimul specific.
Fiecare reflex este alcatuit dintr-un arc reflex. (Arc reflex= receptor->aferenta->centru nervos->eferenta-
>efector)
1. Reflexul de axon = rezultatul aplicarii unui stimul pe una din ramurile unui nerv
- Cel mai simplu reflex (nu implica nicio sinapsa interneuronala)
- Este implicat in :
● reglarea fluxului sanguin cutanat
● transpiratie (termoreglare)
● modularea inflamatiei si durerii
2. Reflexul miotatic/reflex de intindere

- Etape : intinderea brusca a tendonului unui muschi=> activarea fusurilor
neuromusculare (proprioceptori) => contractia rapida a muschiului
- Este o cale monosinaptica
Fusurile neuromusculare :
- Sunt receptori activati de variatiile lungimii muschiului
- sunt alcatuite din fibre intrafusale dispuse in paralel cu fibrele musculare contractile
(extrafusale)
- 1 fus=aproximativ 10 fibre intrafusale invelite de o capsula conjuctiva
- Fusul se insera la un capat pe tendonul muschiului, iar la celalalt capat pe locul de
insertie al fibrelor extrafusale
- Un fus are 2 tipuri de fibre :
● fibre cu sac nuclear (nucleii- intr-o zona centrala dilatata)
● fibre cu lant nuclear (nucleii- asezati intr-un sir)
- Prezinta ambele tipuri de inervatie : senzitiva si motorie
Inervatia fusurilor neuromusculare

Inervatia senzitiva este asigurata de :
- Fibrele senzitive primare (anulospirale/ de tip Ia)
● se distribuie la ambele tipuri de fibre intrafusale
● transmit informatii privind gradul de intindere al muschiului
● sunt aferenţele arcului reflex osteotendinos : intra in radacina dorsala a
maduvei->trec in cornul anterior-> sinapsa glutamatergica excitatorie
cu neuronal motor alfa-> muschiul de origine al fusului (placa motorie)
- Fibrele senzitive secundare (in buchet)

● doar la fibrele cu lant
● transmit informatii privind alungirea instantanee a muschiului
7
Inervaţia motorie a fibrelor intrafusale este asigurată de fibre gamma si beta:

- Motoneuronii γ (neuroni motori mici/ fibre γ eferente) care inervează doar fusurile
neuromusculare
● fibrele intrafusale cu sac nuclear- fibre γ „dinamice”
● fibrele intrafusale cu lant nuclear- fibre γ „statice”
- Motoneuronii β (neuroni motori mari) inervează atât fibrele intrafusale cât şi fibrele
extrafusale
Stimularea axonilor motori γ şi β modulează două tipuri de răspunsuri ale activării fusurilor anulospirale:
a. raspuns „static”
- lungimea fusului creste lent
- se realizează contracţia muschiului pe toată perioada cât muşchiul este menţinut la o
lungime excesivă.
b. raspuns „dinamic”
- Se declanşează o contracţie instantanee puternică când lungimea fusului creste rapid,
brusc
- Imediat ce lungimea fusului încetează să crească, rata impulsurilor revine la un nivel
inferior celui static.
- Reflexul miotatic dinamic este reflexul osteotendinos evaluat în practica medicală:
reflexul patelar, reflexul ahilean, reflexul bicipital.
În cazul contracţiilor musculare voluntare : semnalele de la cortexul motor determina stimularea
neuronilor motori α cât şi a neuronilor γ printr-un mecanism numit coactivare.
8
3. Reflexul de tendon:
- este un reflex polisinaptic
- modulează tensiunea musculară
- Receptorul este organul tendinos Golgi
- Fibrele senzitive transmit impulsurile atât local în măduva spinarii cât şi pe caile
ascendente spre cerebel sau spre cortexul cerebral
- La nivel medular realizeaza o sinapsă glutamatergica cu un interneuron inhibitor,
care la randul său inhibă motoneuronul α din cornul anterior al maduvei spinarii=>
determină inhibarea activităţii muschiului respectiv.
- Acest reflex actionează ca un mecanism de feed-back negativ care previne dezvoltarea
unei tensiuni prea mari în muşchi, ruptura musculară, desprinderea tendonului din
inserţia osoasă
Obiective:
- masurarea timpului reflex pentru diferiti nervi, in conditii diferite, utilizand cioca pentru reflexe
- Compararea şi corelarea magnitudinii loviturii aplicate cu ciocanul faţă de magnitudinea
răspunsului (prin activitate EMG).
1. Reflexul ahilean:
- Pegatirea subiectului:
● 2 electrozi pe muschiul gastrocnemian (cel activ- rosu si cel de refeinta- alb)
● electrodul de masa (negru) la nivelul maleolei interne a gleznei
- Evaluarea reflexului:
● Subiectul sta cu gamba relaxata pe scaun, piciorul atarna la marginea scaunuloui. Se
percuteaza tendonul lui ahile cu ciocanul de reflex in timp ce timpii de raspuns sunt
inregistrati.
9
● Timpul de reacţie este măsurat de la percuţia cu ciocănelul până la apariţia EMG

(electromiografia- inregistrarea grafica a activitatii electrice a muschiului).
2. Reflexul patelar
- Pregatirea subiectului:
● Plasati 2 electrozi pe m cvadriceps pe partea anterioara a coapsei la 10 cm unul de
celalalt : Electrodul activ proximal, Electrodul de referinta distal
● Electrodul de masa la nivelul articulatiei genunchiului
- Evaluarea reflexului:
● Subiectul sta cu gambele relaxate, atarnate liber la marginea scaunului
● Se percuteaza ligamentul patelar pentru reflex
● Se noteaza timpii de raspuns masurati de la percutie pana la aparitia EMG
10
*Manevre care pot fi aplicate pentru a influenta reflexul patelar:

● Manevra Jendrassik – puneti subiectul sa traga cu putere cu o mana de
cealalta. Manevra inhiba unele cai inhibitorii descendente catre centrii reflecsi
● Distragerea mentala- puneti subiectul sa faca calcule mentale dificile
● Inhibitie reflexa- aplicati un stimul cutanat pe gamba simulatn cu percutia
tendonului intarziere in timpul reflex
● Reflex patelar voluntar – loviti cu ciocanelul masa in spatele subiectului si rugati-
l sa faca extensia gambei pe coapsa la auzul zgomotului produs de ciocan
11
3. SECUSA SI CONTRACTIA TETANICA A MUSCHIULUI STRIAT
SECUSA SI CONTRACTIA TETANICA A MUSCHIULUI STRIAT

Partea teoretica:
SECUSA SI CONTRACTIA TETANICA A MUSCHIULUI STRIAT
Secusa:
- Reprezinta raspunsul
SECUSA contractil produsTETANICA
SI CONTRACTIA de o excitatie unica
A MUSCHIULUI STRIAT
- Are urmatoarele faze:
● Faza de latenta → 10 ms
● Faza de contractie (de scurtare a fibrei musculare) → 40 ms
● Faza de relaxare → 50 ms
- Ultimele doua faze pot varia in functie de muschi
● fibrele musculare lente (tip I, oxidativ) au secusa de durata mai lunga
● fibrele musculare rapide (tip II, glicolitic) au secusa de durata mai scurta
- Raspunsul contractil respecta legea totul sau nimic (contractia fibrei musculare individuale este
uniforma odata ce s-a atins valoarea prag).
1. Fenomenul Treppe
- Apare prin aplicarea repetata de stimuli prag asupra fibrei musculare pentru a produce
secuse individuale consecutive
- Atunci cand un muschi scheletic este stimulat a doua oara, dupa incheierea fazei de relaxare
a unei contractii initiale, contractia produsa va dezvolta o tensiune superioara fata de prima
stimulare
- Cresterea tensiunii musculare va fi progresiva pe parcursul a 30-50 de stimulari repetate,
iar apoi va ramane constanta la aproximativ 25% din valoarea tensiunii dezvoltate de
contractia tetanica.
- Acest fenomen se datoreaza cresterii progresive a concentratiei de Ca 2+
citoplasmatic=> graficul are aspect de “scara”, datorita cresterii progresive a
tensiunii
12
2. Fenomenul de superpozitie
- Stimularea fibrei musculare de catre doi stimuli prag, succesivi, la un interval de timp mai mic
decat durata secusei fibrei stimulate, determina suprapunerea secusei secundare peste prima.
- In urma acestui fenomen, secusa a doua va dezvolta o tensiune superioara primei secuse
3. Fenomenul de sumare a secuselor
- Cresterea frecventei de stimulare/ scaderea intervalului de timp dintre doi stimuli consecutivi
conduce la aparitia fenomenului de sumare
- fibra nu mai apuca sa se repolarizeze complet → creste tensiunea dezvoltata de muschiul
striat peste valoarea corespunzatoare unei secuse izolate
- Duce la aparitia tetanosului incomplet
4. Tetanosul complet
- Se obtine prin stimularea muschiului cu o frecventa suficient de mare pentru a observa
disparitia fazei de relaxare
- Celula musculara este depolarizata cu o frecventa atat de mare incat RE nu mai apuca sa
recapteze Ca2+ citoplasmatic → concentratia crescuta de Ca2+ citoplasmatic permite
mentinerea constanta a contractiei
- Fiziologic, muschiul striat descrie numai contractii de tip tetanic
Obiective :
- Analiza secusei
- Investigarea relatiei intensitate stimul-raspuns muscular
- Investigarea relatiei frecventa stimul- raspuns muscular
- Corelarea fenomenelor moleculare musculare cu observatii experimentale
13
Pregatire subiectului:
- Se monteaza transductorul pe mana nondominanta, pe index sau medius – in functie de
degetul ales se va decide si zona de stimulare
- Se calibreaza transductorul
Protocol inregistrare:
- Subiectul tine mana relaxata cu palma in sus pe o suprafata plana
- Se aplica gel pe fata anterioara si distala a antebratului
- Se plaseaza electrodul pe piele de-a lungul traseului nervului median
- Catodul si anodul fac un ax paralel cu antebratul
- Subiectul tine electrodul de stimulare cu mana dominanta, tinand apasat butonul rosu.
- Frecventa de stimulare este de 1 Hz (1 stimul pe secunda)
- Nivelul de voltaj initial este 15V
- Se creste treptat voltajul pana se observa o secusa involuntara a mediusului (contractia
spontana a degetului)
- Un stimul care produce secusa are intre 20-40V
- Cresteti frecventa de stimulare cu cate 1 Hz pana la instalarea platoului (tetanizarea)
14
4.CURBA OBOSELII MUSCHIULUI STRIAT
4.CURBA OBOSELII MUSCHIULUI STRIAT

Partea teoretica:
In eforturi moderate (plimbare, alergare)OBOSELII
4.CURBA sunt recrutate fibre intermediare
MUSCHIULUI STRIATinervate de neuronii alfa mici
(raspund la un prag scazut de descarcare).
Cand efortul este mentinut, o 4.CURBA OBOSELII
parte din fibre scad fortaMUSCHIULUI STRIAT
generata → sunt recrutate noi fibre ,iar fibrele folosite
incep o perioada de recuperare.
Dupa recuperare, fibrele reintra in contractie, inlocuind alte fibre epuizate => succesiunea recuperare-
contractie permite muschiului generarea unei forte musculare constante pe o perioada lunga.
Efort brusc maximal pe un muschi odihnit:
- Cand efortul continua, fibrele se epuizeaza si intra in perioada de recuparare → sunt inlocuite de
fibre rapide (care nu au o contractie prelungita sa permita recuperarea fibrelor, pentru ca folosesc
un metabolsim bazat pe glicoliza anaeroba) => forta generata scade si apare oboseala
musculara.
- Prin folosirea fibrelor rapide, creste cantitatea de acid lactic (din glicoliza anaeroba, prin
transformarea piruvatului in acid lactic in absenta oxigenului) => se accentueaza oboseala
musculara.
Principala cauza a oboselii musculare este cresterea cantitatii de fosfat anionic ca urmare a desfacerii
rapide a creatin fosfatului (se desface in creatina + fosfat, pentru a dona gruparea fosfat ADP-ului=> formarea
de ATP pentru mentinearea contractiei) => se modifica activarea canalelor de Ca2+ si sunt mentinute mai
mult timp deschise.
Alte cauze:
- Lipsa antrenamentului muscular
- Epuizarea fibrelor musculare
- Motivatia psihologica
- Epuizarea mediatorilor din fanta sinaptica
15
Se incepe cu aplicarea celor 3 electrozi pe antebrat (rosu, negru si alb)
1. Calibrarea
- Se porneste functia de calibrare
- Se ia dinamometrul in mana si se strange cat de tare puteti, apoi relaxati
2. Protocol de inregistrare- Recrutare motorie

- Se incepe inregistrarea
- Strangeti/ relaxati de mai multe ori, crescand succesiv forta
- Mentineti priza 2-3 s si asteptati 15 s pana la urmatoarea
16
3. Protocol de inregistrare -Oboseala musculara

- Strangeti dinamometrul cu forta maxima si mentineti
- Cand forta a scazut sub 50% din cea initiala, apasati suspend.
17
5. EEG NORMALA
5. EEG NORMALA
Partea teoretica:
Electroencefalograma (EEG) este o metoda non-invaziva utilizata pentru studiul activitatii electrice a
scoartei cerebrale. 5. EEG NORMALA
= inregistrarea grafica a activitatii electrice corticale prin intermediul unor electrozi plasati pe scalp
- Un electrod inregistreaza activitatea5. EEGelectrica
NORMALA din regiunea corticala subiacenta
2
(1mm de scoarta cerebrala=100.000 neuroni)
- Principalii neuroni care genereaza semnale sunt cei din stratul piramidal, pentru
ca au axoni lungi dispusi perpendicular pe suprafata corticala=> formeaza dipoli
electrici
- Activitatea electrică este modulată de structuri subcorticale : feedback-urile
talamo-corticale (cu rol în sincronizarea activității electrice a populațiilor de neuroni
din cortex)
- Neuronii dispuși radial, dezorganizați sau care prezintă activitate asincron nu
determină câmpuri electrice externe observabile
- Neuronii dispuși non-radial, organizați spațial și care prezintă activitate sincronă
determină câmpuri electrice externe observabile
În urma interacţiunilor talamo- corticale rezultă unde ce pot fi clasificate în cel puţin patru ritmuri: alfa, beta,
teta , delta.
- Ritmul alfa (α) apare în stare de veghe, fiind accentuat de perioadele de relaxare (cu ochii
închisi). În timpul somnului undele alfa dispar.
- Ritmul beta (β) apare în stare de veghe si este asociat cu o activitate intelectuală intensă.
- Ritmul teta (θ) este caracteristic stării de somn profund și anesteziei; apare la copii fara a avea
o semnificatie patologica.
- Ritmul delta (δ) este prezent în timpul fazei de somn profund, anestezie sau come metabolice
18
Tehnica de înregistrare:
- Plasarea a 21 de electrozi activi (standardizati), existând o corelație anatomică pentru fiecare
electrod (reproductibilitate de la pacient la pacient)
- Perechile de electrozi sunt conectate și apoi distribuite în canale ale unor dispozitive de înregistrare si
amplificare a semnalului – electroencefalograful
- Se pot observa diverse modificari ale EEG-ului in functie de activitatiile subiectului:
● starea de relaxare- predomina unde alfa
● daca i se cere subiectului sa faca un calcul mental, acesta iese din starea de relaxare si scade
activitatea alfa
● hiperventilatia produce, de asemenea activare corticala
Implicatii clinice:
1. Studiul epilepsiei: identificarea tipului de criza, localizarea focarelor epileptice

2. Monitorizarea starilor comatoase: encefalopatie hepatica, intoxicatii, traumatisme craniocerebrale
3. Studii de somn: raportul REM/NREM
4. Monitorizarea profunzimii anesteziei
5. Diagnosticul de moarte cerebrala: absenta activitatii EEG face parte din algoritmul de stabilire a mortii
cerebrale.
19
6.DETERMINAREA ACUITATII VIZUALE

Partea teoretica:
Acuitatea vizuala (AV) reprezinta capacitatea de a distinge doua puncte distinct care subintind un unghi
de un minut (adica la distanta de 5 metri cele doua puncte se afla la o distanta de 1 mm).
Pentru determinarea acuitatii vizuale se foloses tabele numite optotipuri.Pentru testare sau propus mai
multe tipuri de teste din care cele mai cunoscute sunt cele care folosesc litere romane, E-urile snellen sau C-
urile landolt.
Aceste tabele prezinta litere, inele sau E-uri la care fiecare componenta subintinde un unghi de un minut.
Se incepe cu litere de dimeniuni mari in partea de sus si apoi succesiv cu randuri cu litere de dimensiuni din
ce in ce mai mici. Ultimul rand din optotipuri sunt pentru acuitatea vizuala 1 (literele au componente ce
subintind un unghi de 1 minut de arc de cerc).
*1 min de arc de cerc= corespunde distantei dintre 2 celule fotoreceptoare. (distanta la care 2 puncte se pot
proiecta pe 2 celule cu con diferite, luand in considerare si miscarile involuntare ale globului ocular)
20
In dreptul fiecarui rand exista un raport care reprezinta acuitatea vizuala a pacientului (raportul= distanta
de la care pacientul vede litera/distanta de la care ar trebui sa o vada; de aceea AV normala este 1 ).
Optotipurile sunt concepute pentru distanta de 5-6 m.
Daca o persoana vede randul cu litere ale caror componente sub intind un unghi de 1 minut de arc de cerc
atunci putem spune ca persoana are o acuitate vizuala egala cu 1. Pentru ca testarea este dificil de exprimat
in minute si secunde de arc de cerc s-a ales ca aceasta sa se exprime sub o formula mai usoara.
Acuitatea vizuala = distanta de la care vede pacientul litera / distanta standard de la care o persoana
fara probleme oculare vede acasta litera
De exemplu, pentru o litera care daca este citita de la 5 metri de catre pacient si pentru care distanta
standard este de 5 metri avem o acuitate vizuala: AV=5/5 sau AV=1. Daca pacientul ar vedea litera doar de
la 2,5 m, atunci AV=2,5/5=1/2
Modul de examinare al pacientului:

1. Se testeaza pentru fiecare ochi in parte
2. Se incepe cu ochiul care vede cel mai slab (in practica se incepe cu OD),ochiului contralateral se
monteaza un ocluzor(=plasture care impiedica pacientul sa vada cu ochiul respectiv)
3. Se pune pacientul la distanta pentru care este conceput optotipul si se incepe cu randul cel mai mare
4. Se noteaza ultimul randul care poate fi citit si se calculeaza acuitatea vizual ca fiind: AV = distanta
de la care vede pacientul/distanta standard de la care poate fi citit randul respectiv.
5. Se repeta pentru celalat ochi si se noteaza acuitatea vizuala.
Daca pacientul poarta ochelari se va nota AV cu si fara ochelari.
Cand subiectul nu poate vedea ultimul rand de litere (acuitatea este mai mica de 1/1) se cauta daca acuitatea
vizuala este scazuta datorita unor afectiuni organice (afectiuni ale corneei, cristalinului sau/si ale retinei)
sau unor anomalii de refractie care pot fi corectate cu ochelari (miopie, hipermetropie, astigmatism).
Pentru aceata se foloseste un punct stenopeic care reprezinta un ecran opac in centrul careia se afla o
fanta cu diametru de 1,5 mm sau 3mm. Acest punct corecteaza partial aberatile de sfericitate si imbunatateste
acuitatea vizuala atunci cand aceasta este scazuta datorita anomaliilor de refractie. Daca acuitatea este
scazuta datorita unor afectiuni organice punctul stenopeic mentine sau chiar scade acuitatea vizuala.
Scopul investigatiei este de a putea decela:

- Afectiuni ale maculei
- Afectiuni ale cailor optice
- Vicii de refractie al caror tratament vizeaza utilizarea de lentile
● Cu minus pt miopie
● Cu plus pt hipermetropie
● Cilindrice pt astigmatism
21
● 7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL
7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL

Partea teoretica:
7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL

Campul vizual (CV)= aria sau totalitatea punctelor din spatiu percepute cu fixatia.
7. INVESTIGAREA
Daca luam in calcul si sensibilitatea maxima pe careCAMPULUI VIZUAL
o are retina pentru fiecare punct din spatiu obtinem o
structura tridimensionala denumita insula vederii.
Caracteristicile campului vizual normal:
- In fotopic aceasta insula prezinta un varf in centru (la nivelul foveei) acolo unde sensibilitatea retinei
este maxima si o depresiune la nivelul patei oarbe (lipsa fotoreceptorilor).
- In mod normal sensibilitatea retinei scade din centru spre periferie treptat.
- La nivelul retinei avem puncte cu sensibilitate egala. Linia care le uneste punctele cu sensibilitate
egala se numeste izopter si reprezinta practic un cerc centrat pe punctul de fixatie.
- Insula vederii in scotopic este diferita complet de aceea din fotopic si este complet plata prezentand
doua depresiuni: una centrala (lipsa celulelor cu bastonas) si una corespunatoare patei oarbe.
Delimitarea campului vizual:

- Superior datorita arcadei sprancenoase
- Inferior - maxilarul
- Nazal - piramida nazala
- Temporal
Pata oarba sau scotomul fiziologic apare datorita absentei fotoreceptorilor la nivelul papilei (capului
nervului optic) situat nazal de fovee.
Campul vizual se poate imparti de catre linia orizontala si linia verticala care trec prin punctul de fixatie
intr-un sector superior si un sector inferior. Partea superioara a CV se proiecteaza in partea inferioara a retinei,
iar partea inferioara a CV in partea superioara. Deasemenea, CV temporal se proiecteaza in partea nazala a
retinei iar partea nazala a CV in partea temporala.
Reprezentarea campului vizual:

Campul vizual se exprima grafic sub forma unor diagrame in care avem punctul de fixatie in centru si limitele
periferice care se marcheaza pe fiecare meridian pe cercuri ecoconcentrice pana la care a vazut stimulul. Se
unesc punctele de pe fiecare meridian si se obtine izopterul periferic. Aria delimitata de acestea formeaza
campul vizual.
Tipuri de examinare:
1. Perimetrie cinetica
- primul utilizat
- Metoda subiectiva, greu reproductibila; astfel incat doua examinari ale aceluiasi pacient
realizate de doi examinatori diferiti nu corespund in totalitate
22
2. Perimetrie statica
- mai multe tipuri de permietrice, dintre care cea mai utilizata este computerizata statica.
- Este realizata automat de catre un calculator care va prezenta spoturi luminoase de diferite
intensitati in diferite puncte ale campului vizual intr-un mod bine definit in funcatie de tipul
de program folosit.
- Pacientul le va semnaliza prin apasarea unui buton.
- Modul de expunere a campului vizual:
Luminiscenta minima a spotului pentru fiecare punct din CV este memorata si se realizeaza o
harta cu toate aceste puncte dispuse pe meridiane si cercuri eccentricitate. Valoarea luminiscentei
va fi notata in dB si va fi trecuta in dreptul fiecarui punct.
23
Interpretare rezultate:
- Fals pozitive- s-a apasat cand nu a aparut spor luminos= happy trigger
- Fals negative- nu s-a apasat cand spotul a fost oferit in macula si cu intensitate mare
- Daca rezultatele fals + si – sunt mai mari de 30%=>nu se poate interpreta
- Se urmaresc erorile de fixatie
Se vor urmari in campul vizual:
1. Identificarea aspectului normal sau patologic
2. Detectarea unor defecte (zone negre-gri inchis)= scotoame
- Nesistematizate- in boli oftalmologice
● Scotom central- afectiuni ale maculei
● Scotom paracentral si pericentral- glaucom
● Scotom centro-cecal – afectiuni ale n optic
- Sistematizate- boli neurologice
● Hemianopsie-pierderea partiala sau totala a vederii in jumatate din CV)
● Cvadroanopsie-pierderea partiala sau totala a vederii intr-un sfert din
CV)
3. Modificarea campului vizual
- Ingustarea concentric a campului vizual- cataracta
- Amputarea campului inferior sau superior- accidente vasculare oculare sau ale nervului
optic
24
8. EXPLORAREA CLINICA A ANALIZATORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR.
AUDIOMETRIA
Partea teoretica:
Un sunet poate fi receptat pe cale otica fiziologică numită conducere aeriana sau pe alte cai cum ar fi
calea otica osoasa (mastoida-cohlee) numită si conducerea osoasa ce este parafiziologica la omul normal.
Fluctuaţiile presiunii aerului reprezintă sunetele ce sunt captate de pavilion şi transmise prin CAE (canal
auditiv extern). Forma urechii externe ajută la filtrarea sunetelor, amplificând unele frecvenţe si micsorând
altele.
De la MT (membrana timpanica) vibratia se transmite prin lantul oscicular la fereastra ovala , deci
pierderea auditivă ce apare înaintea ferestrei ovale = hipoacuzie de transmisie (conducerea osoasă este
afectata), in timp ce o problemă ce apare la nivel cohlear se numeşte neurosenzitivă.
pavilion->CAE->MT->lantul oscicular (ciocan-nicovala-scarita)->fereastra ovala-> ureche interna
Surditate/hipoacuzie= scaderea acuitatii auditive.
Tipuri de surditate :
1. Surditatea de tip transmisie =este aceea în care conducerea osoasa este mai bună decât cea
aeriana
- Cauze:
● obstrucţia conductului auditiv (cerumen, tumoră)
● otita medie
● perforarea membranei timpanice
● colesteatomul – tumora benigna în urechea medie.
2. Surditatea de tip perceptie/receptie =este aceea în care conducerea aeriană este mai bună
decât cea osoasă.
- Poate fi:
● cohleara sau endocohleara (datorându-se unor leziuni ale cohleei)
● retrocohleara sau neurosenzoriala (manifestată prin fatigabilitatea nervului
sau prelungirea timpului de transmitere a influxului nervos).
- Cauze:
● presbiacuzia – scaderea acuitatii auditive o data cu vârsta
● tumori cerebrale – neurinomul acustic
● medicamente – aminoglicozide, diuretice
● infecţii – parotidita
● traumatisme sonore peste 90Db
Metode de determinare a scaderii acuitatii auditive- Audiometria
Examenul audiometric se realizeaza cu ajutorul audiometrului in mediu fara zgomot in camere sau cabine
izolate fonic. Un sunet pentru a fi perceput trebuie sa se incadreze in campul auditiv uman.
Campul auditiv uman:
- frecvenţa între 20-20000Hz (sub 20 Hz se numesc infrasunete, iar peste 20000Hz ultrasunete)
- intensitatea între 0Db şi 130Db (peste aceasta valoare apare senzaţia de durere).
25
Inainte de a incepe testul:

- Subiectul nu trebuie expus la zgomot cu minim 2h inainte de test
- Subiectul trebuie sa intruneasca varsta minima (copiii au un prag diferit dee auz fata de adulti)
- Subiectul este instruit sa raspunda imediat ce aude tonul prin apasarea unui buton/ridicarea
mainii/ raspuns verbal
- Caile auditive externe trebuie examinate pentru a nu exista niciun obstacol
- Castile trebuie concentrate bine pe meatele auditive externe
Testarea prorpiu zisa:

- Daca se cunoaşte care ureche este mai buna, se începe testarea cu ea.
- Se testeaza separat de la fiecare ureche atât în conducere aeriana (CA), cat si in conducere
osoasa (CO)
- Frecventele inalte se masoara primele, deoarece frecvenţele grave exercită o acţiune de
mascare asupra frecvenţelor acute putând duce la obţinerea unor praguri mai joase decât sunt în
realitate.(inalt=acut; jos=grav)
- Frecventa de 1kHz se testeaza la sfarsit, deoarece pacientul s-a obisnuit intre timp cu cerintele
testului
- Durata tonului este de 1-2s
- Intervalul dintre stimuli>durata stimulului
- Pragul= cea mai mica intensitate la care subiectul raspunde la minim jumatate din stimuli
si de cel putin 3 ori in stimulare ascendenta
- Daca nu raspunde se creste cu 5 db pana raspunde
- Daca raspunde se scade cu 10 db pana nu mai raspunde
- Testarea sensibilitatii auditive pe cale osoasa ajuta la separarea hipoacuziilor de transmisie de
hipoacuziile neurosenzoriale
26
Auzul normal: Curbele audiometrice normale sunt cele la care pragurile nu sunt mai jos de 15 dB (la copii)
şi de 25 dB la adulti.
27
Tipuri de hipoacuzie :
1. Hipoacuzia de transmisie
- pragurile din CA sunt situate mai jos decât normal
- pragurile în CO se găsesc în zona normalului
- diferenţa dintre CA şi CO se numeşte Rinne negativ audiometric.
- pierderea de auz este mai accentuată pe frecvenţele grave (joase)
2. Hipoacuzia neurosenzorială
- nu există o diferenţă mai mare de 5 dB între pragurile din conducerea aeriană şi cele din
conducerea osoasă
- pierderea de auz este mai importantă pe frecvenţele acute
28
3. Hipoacuzia mixtă
- În acest tip se întâlnesc atât caracteristici ale hipoacuziilor de transmisie (in zona frecventelor
grave) cât şi caracteristici ale hipoacuziilor neurosenzoriale (în zona frecvenţelor acute).
29
9. NUMARAREA HEMATIILOR, LEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR
Partea 9. NUMARAREA HEMATIILOR, LEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR

teoretica:
Numerotarea 9. NUMARAREA
elementelor figurateHEMATIILOR,
ale sangelui seLEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR
face in clinica cu ajutorul metodei automate: se flosesc
citometre (camere de numarat) care diferentiaza celulele etalate intr-un “sir indian” prin metoda fluxului
laminar. Se masoara :
9. NUMARAREA HEMATIILOR, LEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR
- Absorbtia si dispersia luminii
- Rezistenta lor electrica
Din cauza surselor de eroare ale metodei automate (prezenta crioglobulinelor, eritroblastilor, a trombocitelor
gigant), inca este utila si metoda manuala de numarare si analiza morfologica a elementelor sanguine.
I. Eritrocitele:
- Elemente sanguine cu forma de disc biconcav, colorate in rosu datorita hemului
- 7-8 microni
- Eritrocitul matur nu are nucleu, mitocondrii, RE si apparat golgi=> a primit denumirea de globul
- Se formeaza la nivelul maduvei hematogene rosii: celula stem pluripotenta->proeritroblasti-
>eritroblast bazofil->policromatofil->oxifil-> reticulocit(ajunge in sange prin diapedeza)-> hematie
adulta
- Numarul de reticulocite= indicator al eficientei hematopoiezei
- Normal: 0,5-2% din hematiile circulante sunt reticulocite
- Numar crescut de reticulocite apare in: anemiile hemolitice si posthemoragice, la initierea
tratamentului antianemic
- Numar scazut de reticulocite:
● anemie aplastica (inlocuirea maduvei hematogene cu tesut adipos din cauze
necunoscute sau secundar iradierii , administrarii de citostatice sau expunerii la benzen
si derivati)
● patologii care presupun inlocuirea maduvei hematogene cu celule neoplazice
II. Leucocitele :
- sunt o populatie celulara neomogena
- se impart in functie de prezenta granulatiilor citoplasmatce vizibile la microscopul optic :
● granulocite : neutrofile, bazofile, eozinofile
● agranulocite : monocite(=stadiu intermediar al macrofagelor) si limfocite
- Limfocitele sunt de 2 tipuri :
● Limfocite B- raspuns imun umoral, produc anticorpi dupa ce se tranforma in
plasmocite
● Limfocite T- raspuns imun celular, maturate in timus
- Tipuri de limfocite T : limfocite T helper, limfocite T citotoxice sau supresoare, celulele NK (natural
killer)
III. Trombocitele:
- sunt fragmente celulare, desprinse din megacariocitul rezident în măduva hematogena
- intervin în menţinerea integritatii endototeliului vascular, au rol in inflamatie si, functie esentiala,
rol in hemostaza
30
I. Numaratoarea manuala a eritrocitelor:
1. Recoltarea sangelui
- Sange venos (colectat pe anticoagulant)/capilar (din pulpa degetului sau din calcai la nou-nascuti)
- Cu pipete Potain
- Tinand pipeta orizontala se aspira pana la diviziunea 0,5 sau 1
2. Diluarea hematiilor
- Dupa aspirarea sangelui se aspira pana la reperul 101 solutie Hayem (lizeaza leucocite si
trombocite si asigura mediu izoton pentru eritrocite)
- Sangele va fi impins in zona dilatata a pipetei
- Este diluat 1/200 daca s-a aspirat pana la 0,5 si 1/100 daca s-a aspirat pana la 1
- Se agita 3 minute pentru omogenizare
3. Umplerea camerei de numarat

- Hemocitometrul Burker are 3 suprafete dreptunghiulare despartite prin santuri
- Pe suprafata din mijloc sunt gravate doua suprafete de numarat
- Daca privim din profil hemocimetrul observam ca suprafata din mijloc are inaltimea mai mica cu
1/10 decat lateralele
- Acoperind camera de numarat cu o lamela aceasta delimiteaza cu suprafata din mijloc un spatiu
cu inaltimea de 1/10 mm= 100μ
- In acest spatiu patrunde sangele diluat celulele dispunandu-se intr-un singur strat
- Retelele de numarat au 2 feluri de patrate
● In colturi sunt patrate mari cu latura de 1/5 mm
● In centru sunt patrate mici cu latura de 1/20 mm
- Dupa degresarea camerei de numarat se acopera reteaua cu o lamela
- Se arunca jumatate din cantitatea continuta in pipeta
- Se lasa sa cada o picatura la limita camera/lamela
- Lichidul se va intinde pe suprafata retelelor prin capilaritate
31
4. Numararea eritrocitelor
- Camera de numarat se aseaza la microscop
- Se examineaza reteaua cu obiectivul 10x si se numara hematiile aflate in interiorul a 80 de patrate
mici (5 grupe de 16 patrate mici)
- Se calculeaza numarul mediu de hematii/patrat
- Se calculeaza numarul de hematii pe mm3
Valori normale:
- 6 x 106/mm3 pentru nou nascut
- 4 x 106/mm3 pana la 5 luni
- 4,7 x 106/mm3 pentru femeie
- 5,2 x 106/mm3 pentru barbat
- La varstnici numarul de hematii este mai scazut
Cresterea numarului de eritrocite (eritrocitoza/poliglobulie) = 8-20 milioane/mm³

- expunerea la mediu hipoxic (peste 3.000m altitudine)-> cresterea de eritropoietina
- efort fizic moderat (contractia splinei)
- emotii, hipertermie sau alte situatii care determina descrcare de adrenalina
- boli pulmonare care duc la hipoxemie (poliglobulie secundara)
- policitemia vera (boala proliferativa a maduvei hematogene pe line eritroida= “leucemie pe linie
eritrocitara”)
Scaderea eritrocitelor (eritropenie /anemie) = sub 3 milioane/mm³.
32
!Numarul de eritrocite nu da diagnosticul de anemie, ci concentratia hemoglobinei il ofera,iar indicii eritrocitari

dau tipul morfologic si cronic al anemiilor.
- presiunea atmosferica crescuta (scafandri,mineri)

- efort fizic intens (intensifica hemoliza)
- anemia aplastica
- anemie cronica simpla (asociata infectiilor sau inflamatiei cronice ,situatie in care Fe 2+ necesar
hemului este blocat in macrofage)
- anemia feripriva (scaderea cantitatii de Fe 2+ din organism prin aport redus, deficit de absorbtie
sau pierderi)
- anemia posthemoragica
- anemia megaloblastica (deficitul de acid folic si Vit B₁₂ afecteaza diviziunea si diferentierea
precursorilor liniei eritrocitare=>maduva va elibera in circulatie BLASTI –hematii imature cu volum
mare si flexibilitate redusa -care vor hemoliza la trecerea prin capilare)
- anemia hemolitica (defecte ale membranei celulare sau patologii autoimune)
II. Numararea leucocitelor

Principiul de numarare este acelasi ca la numararea manuala a eritrocitelor. Se recolteaza, se aspira si
se dilueaza sangele, de data asta cu solutie Turk care lizeaza hematiile, si care are in compozitie si albastru
de metilen care coloreaza leucocitele.
Se foloseste acelasi tip de camera de numarat prezentata la eritrocite. Se numara nucleii leucocitelor
aflate in 50 de patrate mari, plus cele suprapuse peste doua lanturi alaturate fiecarui patrat mare.
Valori normale
- 15.000-25.000 / mm3 la nastere, pana la varsta de 12 ani,

- numarul scade si ajunge la 5000-9000 la adult
Variatii:
Cresterea (leucocitoza):
- dupa efort fizic
- postprandial
- leucemii
- infectii
Scaderea (leucopenie):
- varstnici
- unele infectii virale
- postchimioterapie sau radioterapie
- situatii care generaeaza pancitopenie
33
Formula leucocitara si variatii ale acesteia:
Cauze ale cresterii neutrofilelor Cauze ale scaderii neutrofilelor
Infecții acute cu bacterii, fungi, virusuri Reducerea proliferării medulare a liniei granulocitare
(de exemplu, iradiere)
Necroză
Proliferare medulară crescută cu generarea de
Debutul infarctului miocardic forme imature prin deficit de vitamina B12 și folați
Paraneoplazic Infecții/inflamații severe
După administrarea de cortizon sau derivați ai Distrugerea masivă a neutrofilelor în hipersplenism,
acestuia boli autoimune cu formarea de anticorpi anti-
leucocitari
Intoxicație cu plumb, benzen, mercur
Malnutriția, alcoolism
La fumători
Administrarea de piramidon, cloramfenicol,
În sarcină fenilbutazona
Idiopatic
34
Cauze ale cresterii limfocitelor Cauze ale scaderii limfocitelor
Fiziologic întâlnită la copii Distrugerea măduvei hematogene secundar iradierii/

chimioterapiei
Leucemia limfatica cronică
Tratamentul cortizonic
Majoritatea infecțiilor virale
Boala Cushing (hipersecreție de hormoni
Unele infecții bacteriene (sifilis, tuberculoză) glucocorticoizi)
Stresul acut
Cauze ale cresterii eozinofilelor Cauze ale scaderii eozinofilelor
Infecții parazitare După administrarea de preparate cortizonice

Reacții alergice
Boli dermatologice precum eczemele, psoriazisul,
prurigo
Leucemia cu eozinofile
Ereditar
35
Cresterea numărului de monocite (monocitoza) se asociază cu:

- mononucleoza infecţioasa (boala sărutului), infecţie cu virusul Epstein-Baar,
- leucemia monocitara,
- tuberculoza (limfo-monocitoza)
Bazofilul:
- este implicat în reacţiile de tip alergic
- numărul de bazofile scade după administrarea de preparate cortizonice şi poate fi crescut în
leucemia granulocitara cronica
III. Numararea trombocitelor
- Se recolteaza sange venos, se aspira si dilueaza cu oxalat de amoniu (lizeaza hematiile) si Na2EDTA
(impiedica aglutinarea trombocitelor).
- Se agita pipeta 1 minut si se lasa la repaus 30 de minute pentru producerea hemolizei
- Se agita din nou 2-3 minute
- Se arunca primele 4 picaturi si se introduce in camera de numarare
- Se numara plachetele in 80 de patrate mici, se calculeaza numarul mediu de trmbocite/patrat si se
face corectia pentru volum si dilutie
Valorile normale variaza intre 150000-400000/mm3
Variatia valorilor normale:

Trombocitopenia este cauzata de:
1. Distrugere crescuta
● Purpura trombotica trombocitopenica
● Sindrom antifosfolipidic
● Sindrom hemolitic-uremic
● Hipersplenism secundar hipertensiunii portale (de exmeplu, din cauza cirozei etilice)
2. Scaderea productiei medulare
● in deficitul de vitamina B12 si folati
● leucemii
3. Anumite medicamente
Trombocitoza poate fi :
- Esentiala:
● boala mieloproliferativa
● asociata altor mieloproliferari (policitemia vera)
- Secundara:
● in bolile inflamatorii (trombocitele sunt printre primele care reactioneaza, o boala inflamatorie
induce status hipercoagulant)
● in splenectomie (cimitirul principal al trombocitelor)
● interventii chirurgicale
● anemie/hemoragie
36
10. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI
Partea teoretica: 10. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI
Hematocritul (Hct/Ht) reprezinta volumul de elemente

10. DETERMINAREA figurate din volumul sangvin total, exprimat
HEMATOCRITULUI
procentual. Intrucat globulele rosii sunt elementele figurate cel mai bine reprezentate, se poate exprima ca
hematocritul este raportul globulo-plasmatic.
10. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI
Valori normale :
- nou-nascut 56,6%, la un an 35%, apoi creste treptat
- femei 40%,
- barbati 45%
Cresterea hematocritului procentual se numeste policitemie, iar scaderea sa oligocitemie.
Variatiile hematocritului:
1. Cu numarul de globule rosii: scade in anemie, creste in poliglobulie
2. Cu locul de recoltare:
- sangele venos are Ht mai mare ca sangele arterial (volum mare mare al eritrocitelor datorita
fenomenului de membrana Hamburger), dar mai mic decat sangele splenic (stagnarea
sangelui),
- sangele din capilarele sub 300 microni are un Ht mai mic
3. Cu statusul de hidratare:
- hemodilutie (hiperhidratare)- Ht scade
- hemoconcentratie (deshidratare)- Ht creste
4. Volumul eritrocitului, care depinde la randul lui de rata de distrugere si producere a hematiilor
1. Se recolteaza o proba de sange venos pe anticoagulant.

2. Imediat după recoltare, se umple tubul de hematocrit, un tub capilar special înalt de 100mm, cu
pereţi grosi de sticla. Pentru umplerea lui se foloseşte o pipetă Pasteur, cu varf lung, efilat pentru a
putea ajunge pana la fundul tubului de hematocrit.
3. Înalţimea coloanei de sange trebuie să fie de 100mm.
4. Se centrifugheaza proba
5. Sangele se va separa în plasma şi elemente figurate (eritrocite). Uneori se poate observa şi un inel
gri-albicios la limita între eritrocite şi plasma, o coloana mica de leucocite şi trombocite. Se citeste
înălţimea coloanei de eritrocite în mm=> se obtine valoarea care reprezinta hematocritul.
37
Factori de eroare pentru determinarea hematocritului:

- Proba de sange venos are Ht mai mare cu 9% decat sangele total, deci se inmulteste rezultatul
obtinut cu 0.91
- Dupa centrifugare, intre eritrocite mai ramane plasma”incatusata” in jur de 4%, deci se aplica
factorul de corectie 0.96
- Anticoagulantul pe care s-a recoltat sangele determina reducerea volumului hematiilor,
rezultand un Ht mai mic decat cel real: corectie 1.09.
Ht corectat= Ht masurat x 0,91 x 0,96 x 1,09
38
11. INDICII ERITROCITARI
Partea teoretica: 11. INDICII ERITROCITARI

Indicii eritrocitari sunt parametri care apreciaza marimea, forma si gradul de incarcare cu hemoglobina
hematiilor, fiind utili in diagnosticul tipurilor de anemie. Pentru a-i calcula, avem nevoie de valoarea
hematocritului (Ht), concentratia sangvina de hemoglobina in g/dl (Hb) si de numarul de eritrocite/mm3 (E).
1. VEM (MCV) - volum eritrocitar mediu
- Formula de calcul: VEM = Ht x 10/ E (Ht – hematocrit, E – nr. Eritrocite / mm3)
- Normal = 80-94 μ3 (normocitoza)
- Variatii:
● VEM scazut = microcitoza - anemii feriprive
● VEM crescut = macrocitoza - anemii megaloblastice (deficit de vitamina B12/acid folic)
● VOLUM CRITIC ERITROCITAR – peste 134 μ3 – hematia se sparge
2. HEM (MCH) – Hemoglobina eritrocitara medie

= cantitatea medie de hemoglobina din eritrocit
- Formula de calcul: HEM = Hb x 10/E
- Normal: 25-33 pg – eritrocit normocrom
- Variatii:
● HEM scazut – Eritrocit hipocrom -> anemii feriprive
● HEM crescut – Eritrocit hipercrom
3. CHEM (MCHC) - Concentratia de hemoglobina medie eritrocitara

=Procentul de hemoglobina din eritrocit
- Formula de calcul: CHEM = Hb x 100/Ht
- Normal: 32-36%
- Variatii:
● CHEM scazut: hipocrom
● CHEM crescut: hipercrom
4. Indice de sfericitate
=Diametrul hematiei raportat la grosimea eritrocitului
- Normal: 3 - 3.4
- Indicele de sfericitate scade in sferocitoza! (boala ereditara in care se modifica forma hematiei ca
urmare a modificarilor citoscheletului)
5. Largimea distributiei eritrocitare (RDW / RBC distribution weight)

- Cuantifica heterogenitatea volumului eritrocitar
- Valori de referinta – 11.6-14.8
- RDW este util in caracterizarea initiala a anemiilor, in particular a anemiei microcitare
- In anemiile hemolitice se observa cresterea RDW in paralel cu scaderea Hg
- In anemiile aplastice (maduva nu mai produce destule globule rosii) sau cele asociate bolilor
cornice RDW este normal, in mod mod obisnuit
- Valori crescute la subiectii neanemici apar in stadiile initiale ale carentei nutritionale de Fe-
semnal precoce al carentei
- Permite diferentierea intre anemia din bolile cronice (VEM normal/scazut, RDW normal) si anemia
feripriva incipienta (VEM normal/scazut, RDW crescut)
- RDW crescut:
39
- anemia feripriva (ajuta la deosebirea anemiei microcitare de talasemii), anemia

megaloblastica
- diferite hemoglobinopatii
- anemia hemolitica imuna
- reticulocitoza marcata, prezenta de fragmente eritrocitare
- RDW normal:
- anemia din bolile cronice
- beta-talasemia heterozigota
- anemia hemoragica acuta
- anemia aplastica
- sferocitoza ereditara, boala cu Hb E, siclemia
40
12. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMTIILOR
Partea teoretica: 12. VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMTIILOR

Viteza de sedimentare a hematiilor este un parametru ce masoara viteza cu care se produce separarea
eritrocitelor de plasma, cand sangele este lasat in repaus. Este considerat un test de screening nespecific
pentru multiple stari patologice, in special inflamatorii.
Viteza fenomenului este masurata in mm de plasma clara care se observa la capatul superior, pe ora, si
este rezultatul echilibrului dintre factorii antisedimentari si cei prosedimentari.
- Factori antisedimentari: incarcatura electronegativa a hematiilor (data de albumina de la
suprafata lor)
- Factori prosedimentari: modificarile aparute la nivelul sangelui ce determina asezarea
hematiilor in fisicuri si promovarea sedimentarii; astfel de modificari includ prezenta unei stari
inflamatorii, tumorale sau mediate imun in organism.
Valori normale:
Varsta La barbati La femei

20 10mm/h 15 mm/h
55 14 mm/h 21 mm/h
90 19 mm/h 23 mm/h
Variatii:
Cresterea VSH este determinata de mai multi factori:
- Hematologici: anemie, macrocitoza
- Proteici: hiperfibrinogenemie, hiper gamma-globulinemie, alfa 2 macroglobulinemie, heparina,
IgM ↑
- Alti factori: febra, sarcina, obezitate, hipercolesterolemie
Scaderea VSH este determinata de mai multi factori:

- Hematologici: policitemie, microcitoza, saruri biliare crescute, siclemie, leucocitoza mare
- Proteici: hipofibrinogenemie, gama-globuline scazute, coagulare intravasculara diseminata
- Alti factori: hipotermie, casexie, postprandial, medicamente (antiinflamatoare), insuficienta
cardiac congestiva
Determinare VSH:
1. Metoda Westergren
2. Metoda Wintrobe
1. Metoda Westergren - tehnica:

- Se aspira in seringa anticoagulant, se clateste seringa si se pastreaza 0.4 ml
- Se punctioneaza vena si se extrag 2 ml sange
- Se omogenizeaza continutul seringii si se transfera in eprubeta
- Se aspira sangele intr-o pipeta Westergren (capacitate 200 ml) pana la diviziunea 0
41
- Se plaseaza pipeta in stativ perfect vertical

- Se citesc mm de plasma clara ce se afla deasupra sedimentului dupa o ora: mm/h
2. Metoda Wintrobe- tehnica

- Asemanatoare doar ca tubul este mai subtire si are inaltimea de 100 mm
- Se aspira in pipeta sange cu anticoagulant-> se masoara VSH la o ora
- Metoda este mai putin sensibila
Reguli de masurare VSH:

- Sange proaspat: nu mai mult de 2 ore pastrat la temperatura camerei sau 6 ore la 4 gr C
- Coloana de sange din pipeta sa fie continua (fara bule)
- Sa se respecte timpul necesar de 1 ora
- Temperatura constanta de 20-27 gr C: cresterea temp, creste VSH
- Tubul sa se mentina stationar si vertical
- Anticoagulant: citrat de Na, nu oxalat - creste VSH
42
13. HEMOGLOBINA. EVIDENTIEREA CRISTALELOR TEICHMAN

Partea teoretica:
Hemoglobina este o cromoproteina, tetramerica transportoare a gazelor respiratorii, alcatuita din 4
subunitati, fiecare subunitate continand:
13. HEMOGLOBINA.
- Grupare proteica, globinaEVIDENTIEREA
(polipeptid)- poateCRISTALELOR TEICHMAN
avea in compozitie urmatoarele tipuri de lanturi
polpeptidice
- Grupare prostetica, hemul: Fe2+ si protoporfirina IX
Biosinteza hemului se desfasoara in precursorii eritrocitari, Fe 2+ fiind inserat in centrul inelului porfirinei sub
actiunea ferochelatazei.
Globina este cea care difera in tipurile de hemoglobina, in functie de tipurile de lanturi polipeptidice pe care
le are in structura.
I. Variante de hemoglobina normale:
1. Hemoglobinele embrionare:
- Hb Gower 1
- Hb Portland
- Hb Gower 2
2. Hemoglobina fetala:
- Hb F (α2 γ2)
- forma majoritara in lunile 3-6 de viata intrauterina, coexistand cu Hb Gower 2;
- la nastere 70-80% din Hb totala, scade pana aproape de 0 la varsta de un an
43
3. Hemoglobinele adulte:
- Hb A (α2 β2) – din sapt 7 de viata intrauterina
- Hb A2(α2 δ2)
- HbA1c (hemoglobina glicozilata), HbA3,Hb A4, Hb Koelliker (o forma modificata de catre
carboxipeptidaze)
La copilul peste 6 luni si la adult formele de Hb sunt: HbA(majoritar), HbA 2, si mai putin de 1% HbF. Conversia
de la HbF la HbA apare in primele 3-6 luni de la nastere.
- 65% din Hb este sintetizata in eritroblasti.
- 35% din Hb este sintetizata in reticulocite.
II. Compusi ai hemoglobinei circulante:
1. Oxihemoglobina (HbO2)
- Fiecare molecula de hem fixeaza o molecula de O 2 prin intermediul Fe2+
- Transporta 97% din O2 in sangele arterial
- Disocierea de O2 depinde de temperature, pH, presiunile partiale ale CO 2 si O2
2. Carbhemoglobina (carbaminhemoglobina) (HbCO2)
- Combinatia labila a Hb cu CO2 dependenta de presiunea partiala a gazului in sange
3. Hemoglobina redusa (HbH+)
- HbO2 care a pierdut O2
- Valoare normala: 3g/100ml
- Cresterea ei produce cianoza (coloratie albastra a tegumentelor): in afectiuni pulmonare sau
cardiace
4. Methemoglobina (MetHb):
- Fe2+ este oxidat la Fe3+ si nu mai poate lega O2, ci leaga OH;
- este un proces fiziologic, mentinut sub control de methemoglobin-reductaza, acid ascorbic
si glutation
- valori normale: max 2%
III. Compusi patogenici:
1. Carboxihemoglobina:
- Formata prin expunerea Hb la CO, care are o afinitate mai mare fata de O 2 , rezultand hipoxie
tisulara
- normal: 0-2,3%, fumatori: 5-6%, peste 50% deces
2. Sulfhemoglobina:
- combinarea ireversibila cu sulful anorganic in prezenta unui oxidant;
- dispare prin distrugerea eritrocitului
- cauze frecvente : droguri, sulfonamide
IV. Hemoglobinopatii= defecte ale hemoglobinei, ce pot fi:
1. Cantitative ca urmare a deficitelor de sinteza a lanturilor α si β = talasemii (blocarea totala sau partiala
a sintezei unuia din lanturi, ducand la scaderea Hb normale)
2. Calitative datorita unui deficit structural, cu inlocuirea aminoacizilor la nivelul lanturilor:
- HbC: inlocuirea acidului glutamic din pozitia 6 a lantului β cu lizina – anemie hemolitica
- HbS: inlocuirea acidului glutamic din pozitia 6 a lantului β cu valina – siclemie (anemie
falciforma/ drepanocitoza)- hematii cu forma de secera, fragile
- HbE: inlocuirea acidului glutamic din pozitia 26 a lantului β cu lizina – anemie hemolitica
44
Evidentierea prin cristale Teichman

Cristalele Teichman sunt cristale de hematina (clorhemina), obtinute prin tratarea Hb cu HCl in stare
nascinda (rezultat din reactia NaCl cu acidul acetic glacial).
Tehnica:
1. Se face un frotiu, prin punerea unei picaturi de sange pe lama, si intinderea ei in strat subtire cu
ajutorul altei lame inclinate la 45 grade.
2. Se usuca frotiul la temperatura camerei sau la flacara, dar nu la o temperatura mai mare de 40-45
grade, deoarece, peste aceste valori ale temperaturii, proteinele vor precipita.
3. Se va adauga pe frotiu o picatura dintr-un amestec de NaCl 1% si acid acetic glacial si se va acoperi
cu o lamela
4. Se incalzeste la flacara pana la fierbere. Culoarea preparatului devine maron prin formarea
clorheminei: hematiile lizeaza, eliberand Hb, iar HCl nascand descompune Hb in hem si globina,
urmata de reactia dintre Hb si HCl => clorhemina.
5. Se raceste lent si la temperatura camerei se observa la microscopul optic prezenta unor cristale mari,
rombice = cristale Teichman.
Interpretare: prezenta cristalelor Teichman demonstreaza utilizarea sangelui in reactie.
- Este o metoda de identificare a petelor de sange, ea fiind folosita in medicina legala.
- Nu permite aprecierea originii sângelui, deoarece toate vertebratele au in comun grupul prostetic
(hemul), doar globina diferind intre specii
45
14. GRUPELE SANGVINE (ABO, RH)

Partea teoretica:
I. Grupele sanguine AOB

Antigenele eritrocitare O,A,B se numesc aglutinogene. Anticorpii plasmatici cu care aglutinogenele
reactioneaza specific se numesc aglutinine (aglutinogen A-> aglutinina alfa, B-> beta).
Legea excluderii reciproce: un individ nu poate avea in sange si aglutinogen A si aglutinina alfa sau
aglutinogen B si aglutinina beta.
Astfel, prezenta antigenelor O, A, B pe membrana hematiilor, precum si a anticorpilor specifici in plasma,
determina 4 grupe sanguine: O,A,B si AB.
1. Aglutinogenele
Sinteza aglutinogenelor :
- incepe din luna 3 de viata intrauterina si la copilul de 6-12 luni sunt complet active.
- Aparitia aglutinogenelor si grupelor sangvine (fenotip) depinde de formula genetica a celor 2
cromozomi (genotip). Exista 6 genotipuri (OO, AA, OA, BB, OB, AB) dar numai 4 fenotipuri
(OA=AA si OB=BB).
46
- Sinteza aglutinogenelor A si B porneste de la o structura comuna, antigenul H, sintetizat de

gena H.
- Glicozil-transferaza adauga un rest de L-fucoza la o structura glicoproteica comuna
rezultand antigenul H.
- Gena H este dominanta, iar gena h este recesiva si se intalneste mai rar.
- Cand apare genotipul hh (cu alele recesive h), nu se mai pot sintetiza antigenele A si B =>
individul are grup O fals (fenotip Bombay) si nu poate primi sange decat de la persoane cu
fenotip Bombay.
- Daca exista gena A => ea sintetizeaza o glicoziltransferaza => adauga la antigentul H un rest
de N-acetil-galactozamina si rezulta antigenul A.
- Daca exista gena B => ea sintetizeaza o glicoziltransferaza => adauga la antigenul H un rest
de D-galactoza si rezulta antigenul B.
Antigenele AOB se afla pe membranele tuturor celulelor din organism. Sunt prezente si sub forma
hidrosolubila in saliva, secretia gastrica, lacrimala, lapte matern la 80% din indivizi.
2. Aglutininele
- sunt anticorpi (imunoglobuline, gamma-globuline) din clasele IgG si IgM care au proprietatea
de a da reactii de aglutinare cu antigenele eritrocitare si de a produce hemoliza.
- pot fi naturale si imune :
● Aglutininele NATURALE = se gasesc in mod normal in plasma indivizilor care nu au
aglutinogene specifice pe eritrocite.
● Aglutininele IMUNE= apar prin izoimunizare, dupa transfuzii de sange incompatibile
sau din sarcini cu feti ce au grup sanguin incompatibil cu cel matern. Se mai numesc si
hemolizine deoarece au putere aglutinanta foarte puternica in prezenta
complementului.
Aglutinare= fenomen de agregare eritrocitara (adunare in gramezi a hematiilor) care apare cand
eritrocitele care au pe membrana aglutinogene sunt puse in contact cu aglutinine specifice (A cu alfa
si B cu beta).
Este posibil ca reactia de aglutinare (reactie antigen-anticorp) sa fie urmata de liza directa a eritrocitelor
prin activarea sistemului complement(sistem complex de proteine plasmatice care completeaza functia
anticorpilor de a distruge patogeni).
II. Sistemul antigenic Rh
Antigenul Rh/ antigenul D este prezent la 85% din indivizii populatiei (si sunt considerati Rh pozitiv) iar
cei ce nu il poseda sunt considerati Rh negativ.
Sinteza aglutinogenului Rh, lipoproteina integrata in sistemul lipidic de pe suprafata eritrocitara, incepe
din prima luna de viata intrauterina si se gaseste sub control genetic, fiind transmis ereditar.
Spre deosebire de sistemul AOB, la persoanele care sunt Rh- nu apar spontan in plasma aglutinine anti-
Rh, ci numai in contact cu antigene Rh. Asadar, nu exista aglutinine anti-Rh naturale, ci numai imune.
Anticorpii anti-Rh sunt IgG incompleti, monovalenti. Reactia dintre aglutinogenul Rh si aglutinine anti-Rh=
47
izohemaglutinare si are ca urmare liza hematiilor.

Reactia de aglutinare nu are aceeasi intensitate la toti indivizii => exista mai multe tipuri de antigene Rh:
Rh0(D), rh’(C), rh’’ (D). Cea mai mare putere antigenica o are Rh0. Asadar, exista in sistemul Rh 3 perechi
de antigene : D-d, C-c, E-e.
Cand exista doar alele d/c/e (adica nu D/C sau E), Rh-ul este negativ. Daca exista cel putin o alela D/C sau
E=> Rh pozitiv.
Este importanta cunoasterea tipului de Rh atat pentru transfuzii cat si pentru femeile cu Rh- care au feti
Rh+. Daca primul fat a fost tot Rh+ sarcina a decurs normal dar mama a dobandit de la acesta anticorpi anti-
Rh care au trecut bariera feto-placentara. La o a doua sarcina cu fat Rh+, la nivelul hematiilor acestuia se
produce hemoliza. Aceasta poate duce la complicatii de la anemie pana la moarte intrauterina.
Determinarea grupelor sanguine AOB:

Metoda Beth-Vincent (cea mai folosita)
- presupune punerea in contact a eritrocitelor de cercetare cu seruri ce contin anticorpi cunoscuti
si se observa daca apare aglutinarea
- pe o placa de sticla degresata se pune cate o picatura din fiecare ser hemotest (O, A si B); serul O
contine alfa si beta, A contine alfa si B contine beta.
- se inteapa pulpa degetului cu un ac steril, se ia o mica cantitate de sange si se adauga in fiecare
picatura de ser. Se asteapta 2-3 minute si se interpreteaza aglutinarea:
● grup sanguin O: nu aglutineaza niciun hemotest
● grup sanguin A: aglutineaza hemotestele O si B
● grup sanguin B: aglutineaza hemotestele O si A
● grup sanguin AB: aglutineaza toate hemotestele
48
Tehnica determinarii grupelor sanguine Rh:

- pe o cutie Petri se asaza o hartie de filtru umeda
- pe o lama de sticla degresata se adauga o picatura de ser hemotest anti-Rh (are aglutinine anti-
Rh).
- se inteapa pulpa degetului cu un ac steril si apoi se amesteca cu picatura de ser hemotest.
- se asaza lama in cutia Petri timp de o ora la 37 grade Celsius. Daca a aglutinat => individul are Rh+
49
15. TESTE DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI PRIMARE
15. TESTE DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI PRIMARE

Partea teoretica:
15.deTESTE
Hemostaza = procesul DE
oprire a INVESTIGARE
unei sangerari. A HEMOSTAZEI PRIMARE
Hemostaza primara =15.

interventia
TESTE DE imediata a pereteluiAvascular
INVESTIGARE si a trombocitelor
HEMOSTAZEI PRIMAREin oprirea sangerarii
produse ca urmare a unei leziuni vasculare.
Este impartita in 2 faze: vasculara si plachetara.
1. Faza vasculara
- Vasoconstrictia imediata a vasului afectat si dilatatia vaselor colaterale
- Se reduce astfel pierderea sanguina
- Vasoconstrictia indusa reflex este augumentata pe cale umorala prin intermediul endotelinei
(eliberat de celulele endoteliale lezate), serotoninei si tromboxanului.
- Se reduce bresa vasculara, dar nu se opreste sangerarea decat in cazul lezarii vaselor sangvine cu
diametru foarte mic.
2. Faza plachetara
- Se suprapune celei vasculare prin interventia prompta a trombocitelor
- Trombocitele sunt atrase la nivelul leziunilor (zona lezata e incearcata de sarcini pozitive, iar
plachetele au pe suprafata lor sarcini negative) =>se realizeaza aderarea plachetara = proces de
atasare a trombocitelor la structurile subendoteliale
- De trombocite se leaga de factorul von Willebrand (factor de adezivitate, pentru care trombocitele
prezinta receptor) produs de celulele endoteliale lezate
- Adezivitatea trombocitelor este amplificata de secretia celulelor endoteliale a fibronectinei care se
leaga de factorul von Willebrand si creste capacitatea trombocitului de aderare la membrana
plachetara
- Activarea enzimatica la nivel trombocitar catalizeaza formarea acidului arahidonic din
fosfatidilinozitol si fosfatidilcolina
- O parte din acidul arahidonic format este convertit in tromboxan A2 (TxA2) -cu efect puternic
vasoconstrictor si agregant plachetar
- Agregarea plachetara este initiata de ADP si poate fi reversibila intr-o prima faza. Aceasta devine
ireversibila sub actiunea TxA2 care induce contractia miofibrilelor si eliminarea continutului
plachetar intracelular. Trombocitele capata o forma neregulata care favorizeaza aglutinarea acestora.
- Trombusul (cheagul) format poate obstrua lumenul vasului cu consecinte ischemice severe sau se
poate fragmenta, embolizand in alte teritorii vasculare => accidente ischemice secundare.
Explorarea hemostazei primare

1. Testul fragilitatii capilare – Rumpel-Leede = modalitate clinica de apreciere a rezistentei
mecanice a capilarelor sangvine prin aplicarea unei presiuni negative sau pozitive.
50
Tehnica de lucru:
- Se foloseste manseta tensiometrului
- Se mentine la nivelul bratului timp de 5 min la o presiune de 90-100mmHg
- Distal de zona aplicarii compresiei, presiunea crescuta prin staza in sistemul venos si capilar, poate
determina efractia capilarelor cu aparitia unor hemoragii cutanate punctiforme
- Dupa 5 min se indeparteaza manseta si se numara petesiile/petechiae cuprinse in aria unui cerc cu
diametrul de 20 nm
Interpretarea testului:
- Testul este negativ la mai putin de 10 petesii, slab pozitiv intre 10-20 petesii, pozitiv la 30-40 petesii,
intens pozitiv la peste 40 petesii.
- Daca in 3 min apar peste 10 petesii, testul este considerat pozitiv si se intrerupe
2. Timpul de sangerare
Este un test ce permite evaluarea de ansamblu a hemostazei primare, utilizat de rutina inaintea
interventiilor chirurgicale sau pentru supravegherea tratamentului antiagregant plachetar.
Consta in precizarea duratei unei sangerari provocate intr-o plaga intepata in conditii standard.
Tehnica de lucru:
- Metoda Duke
● se inteapa lobul urechii
- Metoda Ivy
● se inteapa fata mediala a antebratului
● se aplica manseta unui tensiometru deasupra regiunii cubitale
● se creste presiunea in manseta pana la 40 mmHg
51
● Cronometrarea incepe in momentul aparitiei primei picaturi de sange

Valori normale:
- 2-4 min metoda Duke
- 2-9 min metoda Ivy
3. Numaratoarea trombocitelor
- Este un test uzual in aprecierea hemostazei primare, rezultatele sale corelandu-se cu cele ale testului
de sangerare (TS).
- Normal → 150.000-450.000/mm3
- Sub 50.000/mm3 TS este prelungit si pot surveni hemoragii dupa traumatisme minore
4. Alte teste
- Timpul de ocluzie
- Teste de functionalitate plachetara
- Explorarea factorului von Willebran
52
16. TESTE DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI SECUNDARE
16. TESTE DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI SECUNDARE

Partea teoretica:
Factorii plasmatici 16. TESTE DE

ai coagularii INVESTIGARE
circula A HEMOSTAZEI
în torentul sanguin SECUNDARE
în forma inactiva. Secventa activarii factorilor
coagularii care în final genereaza reţeaua insolubilă de fibrina este numita cascada coagularii.
Doua cai ale coagulării erau acceptate
16. TESTE până nu demult:
DE INVESTIGARE A HEMOSTAZEI SECUNDARE
- calea extrinseca sau tisulara
- calea intrinseca, sau de contact
În prezent se considera ca initierea coagularii se realizeaza prin expunere la factorul tisular (FT) si calea
extrinseca, în vreme ce amplificarea coagularii se produce prin elementele caii intrinseci. Aceste reactii
necesita suprafeţe fosfolipidice, reprezentate de membrane celulare plachetare, monocitare sau endoteliale
activate de leziuni vasculare ori stimuli inflamatori.
Formarea cheagului de fibrina se realizează urmând trei etape principale:
1. Formarea activatorului protrombinei, numit şi protrombinaza
2. Formarea trombinei prin proteoliza protrombinei, catalizată de protrombinaza.
3. Formarea fibrinei insolubile prin clivarea enzimatica a fibrinogenului, sub acţiunea trombinei.
Iniţierea coagularii:
- este declansata de lezarea peretelui vascular care expune sângele la factorul tisular
- FT formează cu factorul Vlla un complex care activează factorul X=> Xa. Complexul FT-VIIa poate
activa factorul X şi indirect, prin conversia factorului IX la IXa, care va activa factorul X.
- Xa se ataseaza la fofosfolipidele membranelor celulare activate, la care se leagă si Va.
- Protrombinaza astfel formată clivează mici cantităţi de protrombină plasmatică, generând trombină.
Amplificarea şi consolidarea coagulării:

- Trombina produsă în faza de iniţiere este insuficientă pentru formarea reţelei de fibrina, însă va
activa factorii plasmatici V, VIII, XI şi plachete sanguine.
- Factorul Xla converteşte IX la IXa. IXa/VIIIa activează factorul X la suprafaţa plachetelor activate.
- Xa împreună cu Va şi fosfolipidele plachetare converteşte protrombina la trombina, care va activa
mai mult factor XI, amplificându-şi astfel propria activare prin feedback pozitiv.
- Rolul dominant al trombinei este formarea monomerilor insolubili de fibrină prin liza fibrinogenului
plasmatic solubil.
- Prin asocierea intermoleculară a monomerilor de fibrină se formează matricea de fibrină, stabilizată
de factorului XIII activat de trombină.
- Fibrina stabila adera la suprafeţele vasculare lezate. In ochiurile retelei de fibrina sunt prezente
trombocite activate si eritrocite.
53
1. Timpul de coagulare
- Exploreaza calea intrinseca a coagularii
- Masurarea timpului scurs intre recoltarea unei probe de sange si coagularea acesteia
Metoda lamelor:
- Se recolteaza o picatura de sange din lobul urechii sau pulpa degetului
- Intepatura trebuie sa fie sufiecient de adanca (2-3 mm)
- Prima picatura de sange se indeparteaza cu un tampon de vata
- Urmatoarea picatura aparuta spontan fara compresia tesutul se aplica pe o lama de sticla.
- Se declanseaza cronometrul
- Lama se asaza intr-o cutie Petri cu capac pe fundul careia se afla hartie de filtru umeda pentru a evita
uscarea probei
- Coagularea se verifica din minut in minut prin inclinarea usoara a lamei
- Se opreste cronometrul cand picatura nu isi modifica forma prin inclinare la 90º sau rasturnare
- Valori normale: 6-8 min
Metoda eprubetelor:
- Se recolteaza sange prin punctie venoasa
- Se determina timpul necesar coagularii probei de sange intr-o eprubeta tinuta in baie de apa la 37º C.
- Gradul de coagulare se verifica prin inclinarea eprubetei din minut in minut
- Cronometrul se porneste in momentul patrunderii sangelui in seringa si se opreste cand prin
rasturnarea eprubetei proba nu curge si nu isi modifica forma
- Valori normale: 6-10 min
54
- Nu indica ce faza a coagularii este afectata
2. Timpul partial al tromboplastinei (PTT) si timpul partial activat al tromboplastinei (aPTT)
PTT:
- masoara timpul necesar formarii cheagului de fibrina dupa adaugarea in serul pacientului a
tromboplastinei tisulare ori a reactivilor PL similari acesteia, si a calciului
- se recolteaza 5 ml de sange venos pe anticoagulant (9:1, citrat trisodic, blocheaza calciul ionic)
- se centrifugheaza=> se obtine plasma saraca in trombocite
- 0,1 ml din plasma de cercetat se tin 5 min in baie de apa la 37º C intr-o eprubeta de hemoliza
- Se adauga 0,1 ml cefalina diluata 1/10 si 0,1 ml CaCl2
- Se incepe cronometrarea
- Se citeste proba la fiecare 15 secunde prin scoaterea eprubetei din baie si inclinarea usoara a
acesteia.
- Cronometrul se opreste cand se constata coagularea plasmei
- Valori normale: 60-110 s
aPTT:
- Este PTT scurtat
- Se adauga activatori la reactivul fosfolipidic
- se scurteaza durata coagularii si creste precizia delimitarii intervalului valorilor normale
- Se realizaeaza ca PTT
● Valori scazute →coagulare intravasculara diseminata/ cancere metastazate
● Valori crescute →deficite congenitale
3. Timpul de protrombina PT sau timpul Quick

- Se obtine o proba de plasma folosind tehnica PTT
- Peste 0,1 ml plasma tinuta 5 min in baie de apa la 37º C intr-o eprubeta de hemoliza se adauga 0,2
ml dintr-un amestec in parti egale de tromboplastina tisulara si CaCl2
- Se porneste cronometrul
- Timp de 10 s se fac citiri la intervale de 5 s
- Eprubeta se tine in baie agitand mereu
- Citirile se fac la 2 s
- Cronometrul se opreste cand se observa coagularea plasmei
- Valori crescute indica
● un deficit ai factorilor coagularii implicati in caile extrinseca si comuna
● prezenta anticoagulantilor naturali/medicamentosi
● afectiuni hepatice
● deficit de vitamina K
55
INR (raport normalizat international)

- Activitatea tromboplastinei folosite pt det PT variaza→ se foloseste Inernational Normalized Ratio
INR= (PT masurat/media PT martor)ISI
- ISI= international sensitivity index = panta de calibrare a relatiei PT/PT martor
4. Timpul de trombina
- Exploreaza formarea fibrinei
- Se fac dilutii de trombina 1/64, 1/128, 1/256, 1/512 si se alege dilutia care in amestec 1:1 cu plasma
recoltata se la individul sanatos da un timp de trombina de 20-30 s
- Se amesteca 0,2 ml din aceasta dilutie cu 0,2 ml de plasma recoltata de la pacient si se masoara
timpul necesar coagularii
● Este prelungit de activarea antitrombinei indusa de heparina
● Este crescut in hipercoagulabilitate cauzata de scaderea heparinei fizilogice
5. Fibrinogenul plasmatic
- Valori normale: 200-400 mg/dl
● Valori scazute→hipocoagulabilitate→afectiuni hepatice, coagulopatie de consum
● Valori crescute→inflamatii/infectii acute, sarcina, AVC, IMA, neoplazii
56
57
17: PARAMETRI DE APRECIERE A ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC
17: PARAMETRI DE APRECIERE A ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC

Partea teoretica:
17: PARAMETRI
Echilibrul acido-bazic- menținerea
realizeaza DE concentrației
APRECIERE normale aACIDO-BAZIC
A ECHILIBRULUI ionilor de hidrogen şi este
rezultatul balanței hidroelectrolitice a organismului şi a unor procese implicate în homeostazia gazelor
sangvine. 17: PARAMETRI DE APRECIERE A ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC
Gradul de aciditate al sângelui poate fi exprimat prin concentrația ionilor de hidrogen (35-45 mmol/l) sau
prin activitatea hidrogenului, ca pH (puterea hidrogenului).
pH = -log [H']
- Valoarea normala: intre 7,38-7,42.
- Organismul menţine valoarea pH-ului cât mai constanta prin intermediul sistemelor tampon. Acestea
sunt compuse dintr-un acid slab şi sarea lui cu o bază puternică
- Sistemele tampon sunt:
● extracelulare, reprezentate de: bicarbonat, fosfat, proteine
● intracelulare: bicarbonat, fosfat si histidina
- Alături de sistemele tampon intervin şi mecanismele biologice în care rolul important revine
plamanilor şi rinichilor.
În definirea echilibrului acido-bazic ne vom folosi de ecuația Henderson-Hasselbach:
pH=pka+log[baza]/[acid]-> pH ˜ [HCO3-]/[CO2]
- pKa reprezinta constanta de ionizare sau constanta de disociere a acidului din sistemul tampon.
Variatii ale pH-ului:

- Scăderea pH-ului plasmatic sub 7,38 ca rezultat a creşterii concentrației de ioni de hidrogen din
plasmă se numeşte acidemie, iar acidoza semnifică atât diminuarea pH-ului sanguin, cât şi
diminuarea concentrației substanțelor tampon.
- Cresterea pH-ului la o valoare mai mare de 7,42 este rezultatul si este cunoscută sub denumirea de
alcaloză.
Factori pentru definirea corecta a echilibrului acido-bazic:
1. PaCO2 reprezintă presiunea parţială a CO2 în sânge:

- este un factor respirator important în diagnosticul dezecilibrului acidobazic,
- scaderea PaCO2=>alcaloza respiratorie
- cresterea PaCO2=> acidoză respiratorie
2. Concentrația anionului bicarbonat în sângele arterial [HCO3-]:

- reprezintă atât componenta metabolică a sistemului tampon, modificându-se prin intervenţia rinichiului,
cât şi componenta respiratorie
- cresterea [HCO3-] => alcaloza metabolica
- scaderea [HCO3-]=> acidoza metabolica
3. Bazele totale tampon (rezerva alcalina) reprezinta un parametru metabolic ce cuprinde totalitatea
concentrațiilor componentelor anionice plasmatice (HCO3- ,acid foforic, hemoglobina, proteine.
- in alcaloze creste
- in acidoze scade
- bazele totale tampon arata în mod direct cantitatea de acizi sau baze care a produs dezechilibrul
acidobazic
58
4. AG (anion gap) = hiatus anionic (gaura anionica)= diferența dintre cationii si anionii care se
determină de rutina în plasma.
- in mod normal gaura anionica ar trebui sa fie zero, conform principiului electroneutralitatii
- valoarea ei normala mai mare de zero este datorată prezentei în plasma a anionilor care nu sunt
deteminati uzual (albumina, lactatul, fosfații, sulfații şi acizii organici)
- AG trebuie corectata în caz de hipoalbuminemie, utilizând următoarea formulă:
AG corectata = AG +0,25x(Albumina normala - Albumina masurata)
Parametrii echilibrului acidobazic sunt:

- pH extracelular = 7,38 - 7,42
- paCO2 = 38-42 mmHg
- Rezerva alcalină: 24mEq/l
- Bicarbonat standard: 24-26mEq/l
- Baze total tampon: 50-55mEq/l
- Exces de baze: 0 ± 2,5mEq/l
- Anion GAP: 12 + 4mEq/l
- pH intracelular = 6,9
- pH LCR = 7,31
- pH salivar = 6,8
Cunoasterea valorilor acestor parametrii este necesara pentru a diagnostica modificările de echilibru
acidobazic.
Pentru aceasta se poate folosi ca algoritm schema următoare:
1. Evaluarea pH-ului: un pH mai mic de 7,38 indică o acidoză, în timp ce un pH mai mare de 7,42
indică o alcaloza
2. Stabilirea componentei respiratorii sau metabolice care determina dezechilibrul acidobazic, prin
analiza valorilor PaCO2 si [HCO3- ]
3. Gradul de compensare se va evalua prin interpretarea valorilor PaCO2 si [HCO3- ] (de exmeplu, in
cazul unei acidoze respiratorii cu PaCO2 crescut compensarea se faci prin cresterea [HCO3- ])
4. Calcularea gaurii anionice (anion gap/AG) în cazul acidozei metabolice si evaluarea clorului
urinar în cazul alcalozei metabolice
5. Stabilirea cauzei posibile a dezechilibrului acido-bazic în urma analizei valorilor găurii anionice si a
clorului urinar
59
60
BIBLIOGRAFIE
All or Nothing Principle (A-level Biology) - Study Mind

BIBLIOGRAFIE
Understanding Multiple Sclerosis | Brain Institute | OHSU
ZĂGREAN, L. FIZIOLOGIE LUCRĂRI PRACTICE (pentru uzul studenţilor).
BIBLIOGRAFIE
https://www.unm.edu/~lkravitz/Exercise%20Phys/spindleGTO.html
BIBLIOGRAFIE
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537021/
https://www.fitnessgenes.com/blog/energy-systems-used-during-exercise
https://www.firstclassmed.com/articles/2017/eeg-waves
https://www.np-koenigsbau.de/elektroencephalographie-eeg/
https://novaoptic.ro/camp-vizual-computerizat
http://www.audiologie.info.ro/tehnici-si-echipamente/audiometrie-tonala-liminara
https://www.humanbiomedia.org/hematocrit-lesson/
https://microbenotes.com/hemoglobin/
https://www.istockphoto.com/ro/vector/vedere-microscopic%C4%83-a-cristalelor-hemin-%C3%AEn-
s%C3%A2ngele-uman-secolul-al-19-lea-gm1210428704-350658354
https://en.wikipedia.org/wiki/Blood_type
Spindles and GTO's: Explaining the Gamma System - Technique News | Physiology, Massage therapy
business, Muscle
61

Fizio Sem 1 Examen Practic Bun

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fizio Sem 1 Examen Practic Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIZIOLOGIE AN 2, SEM 1

SUBIECTE REZOLVATE 2023-2024

Partea teoretica: 1. EXPLORAREA CONDUCERII NERVOASE

- Un neuron primeste prin numeroaseleCONDUCERII

Viteza de propagare este data de:

9. Se repozitioneaza sonda in punctele S2, respectiv S1 si se repeta identificarea valorilor

2. Reflexul miotatic/reflex de intindere

Inervatia fusurilor neuromusculare

- Fibrele senzitive secundare (in buchet)

Inervaţia motorie a fibrelor intrafusale este asigurată de fibre gamma si beta:

● Timpul de reacţie este măsurat de la percuţia cu ciocănelul până la apariţia EMG

*Manevre care pot fi aplicate pentru a influenta reflexul patelar:

3. SECUSA SI CONTRACTIA TETANICA A MUSCHIULUI STRIAT

SECUSA SI CONTRACTIA TETANICA A MUSCHIULUI STRIAT

3. Fenomenul de sumare a secuselor

4.CURBA OBOSELII MUSCHIULUI STRIAT

4.CURBA OBOSELII MUSCHIULUI STRIAT

Se incepe cu aplicarea celor 3 electrozi pe antebrat (rosu, negru si alb)

2. Protocol de inregistrare- Recrutare motorie

3. Protocol de inregistrare -Oboseala musculara

1. Studiul epilepsiei: identificarea tipului de criza, localizarea focarelor epileptice

6.DETERMINAREA ACUITATII VIZUALE

6.DETERMINAREA ACUITATII VIZUALE

Modul de examinare al pacientului:

Scopul investigatiei este de a putea decela:

● 7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL

7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL

7. INVESTIGAREA CAMPULUI VIZUAL

Delimitarea campului vizual:

Reprezentarea campului vizual:

pavilion->CAE->MT->lantul oscicular (ciocan-nicovala-scarita)->fereastra ovala-> ureche interna

Surditate/hipoacuzie= scaderea acuitatii auditive.

Inainte de a incepe testul:

Testarea prorpiu zisa:

9. NUMARAREA HEMATIILOR, LEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR

Partea 9. NUMARAREA HEMATIILOR, LEUCOCITELOR, TROMBOCITELOR

I. Numaratoarea manuala a eritrocitelor:

3. Umplerea camerei de numarat

Cresterea numarului de eritrocite (eritrocitoza/poliglobulie) = 8-20 milioane/mm³

Scaderea eritrocitelor (eritropenie /anemie) = sub 3 milioane/mm³.

!Numarul de eritrocite nu da diagnosticul de anemie, ci concentratia hemoglobinei il ofera,iar indicii eritrocitari

- presiunea atmosferica crescuta (scafandri,mineri)

II. Numararea leucocitelor

- 15.000-25.000 / mm3 la nastere, pana la varsta de 12 ani,

Formula leucocitara si variatii ale acesteia:

Cauze ale cresterii neutrofilelor Cauze ale scaderii neutrofilelor

Cauze ale cresterii limfocitelor Cauze ale scaderii limfocitelor

Fiziologic întâlnită la copii Distrugerea măduvei hematogene secundar iradierii/

Cauze ale cresterii eozinofilelor Cauze ale scaderii eozinofilelor

Infecții parazitare După administrarea de preparate cortizonice

Cresterea numărului de monocite (monocitoza) se asociază cu:

Valorile normale variaza intre 150000-400000/mm3

Variatia valorilor normale:

10. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Partea teoretica: 10. DETERMINAREA HEMATOCRITULUI

Hematocritul (Hct/Ht) reprezinta volumul de elemente

1. Se recolteaza o proba de sange venos pe anticoagulant.

Factori de eroare pentru determinarea hematocritului:

Ht corectat= Ht masurat x 0,91 x 0,96 x 1,09

Partea teoretica: 11. INDICII ERITROCITARI

2. HEM (MCH) – Hemoglobina eritrocitara medie

3. CHEM (MCHC) - Concentratia de hemoglobina medie eritrocitara

5. Largimea distributiei eritrocitare (RDW / RBC distribution weight)