Criza

Criza la nivel de societate- plan economic, politc, social genereaza o perioada de tensiune,
incertitudini si pot fi afectate major relatiile interpersonale si functionarea institutiilor care asigura
mentinerea echilibrului social.
Criza la nivel individual/familial implica o situatie de risc dublata de manifestarea unor stari
emotionale negative care au o intensitate crescuta fiind afectat echilibrul bio-psiho-social. Criza se
poate declansa brusc, fara a exista factori care sa genereze predictibilitate sau se pot declansa brusc in
contextul unei stari cronice. Rezultatul consta in manifestarea unor stari de anxietate, frica ca situatia
nu poate sa fie depasita sau solutionata.
Criza in limba greaca – crisis, inseamna punct de cotitura, iar in chineza criza se poate traduce
fie prin pericol fie prin oportunitate.
Raportarea la situatiile de criza sunt influentate de factorul cultural in contextul procesului de
socializare.
-1944-Erik Lindeman a introdus conceptul de criza in urma incendiului intr-o discoteca,
insistand pe aspectele de ordin emotional care perturba factorul cognitiv.
-1964- Gerard Kepplen-analizeaza conceptul de criza din punct de vedere psihosocial.
Criza reprezinta reactia pe care o are un individ/grup in contextul unui stres exacerbat
responsabil cu manifestarea unor emotii negative care escaladeaa, generand ingreunarea analizei de
ansamblu si blocand capacitatea individului de a se adapta.
Etape 1. Impact
2.Retragere
3.Adaptare si ajustare
Identifica 3 caracteristici dominante ale situatie de criza (etapele/stadiile de evolutie a unei
situatii de criza)
1.Echilibrul psiho-emotional este perturbat in totalitate(homeostazie) –stadiul de impact
2.Mecanismenele de coping/adaptare pe care le avea individul in acel moment nu mai fac fata-
retragere
-apare gestionarea incorecta a situatie de criza. Este recomandat suportul social oferit de un
specialist.
3.Trebuie testate sau analizate perceptia pe care o are individul in raport cu situatia prin care a
trecut deoarece se fac resimtite efectele emotiilor negative care nu au fost corect gestionate- adaptare
si ajustare
-1973- conceptul de criza este analizat si studiat de catre Hall Pern din perspectiva perceptiei pe
care o are individul cu privire la situatia stresanta in care se afla( perceperea eronata/supraevaluare sau
subevaluarea evenimentului va influenta mecanismele cognitive de intelegere (dece?), la nivel
emotional predomina emotiile neative si in final e afectat comportamentul individului
 -1982- France analizeaza conceptul de criza in contextul disonantei cognitive (a modalitatii de
interpretare eronata in raport cu ceea ce simte vs ceea ce gandeste)
Violenta Intima
Analiza si aplicarea conceptelor dobandite in contextul crizelor generate de violenta intima
Definire violenta intima
-anii 70- violenta impotriva femeii- varietati de comportamente, incluzand actele de violenta cu
caracter emotional, sexual si fizic, crima, mutilarea genitala, urmarirea excesiva, hartuirea sexuala si
prostitutia.
Etiologie- perspectiva microsociala
Analiza cauzelor violentei intime la nivel micro soc- permite identificarea si investigarea
caracteristicilor individuale care pot genera premisele instaurarii comportamentului violent
-invatarea sociala
Violenta familiala- analizata in contextul unor factori situationali care sunt invatati pe parcursul
procesului de socializare.
Albert Bandura
- Psihosociologica- prin experimente – a observa tendinta copiilor prescolari de a imita si adapta
manifestarile si comportamentele agresive ale adultilor.
- 4 procese: -atentionare – observarea de comportamente;
Stocare
Reproducere psihomotorie a comportamentelor
Imitare- intarire comportament
- Neajutoararea invatata- E Walker
Abordarea biopsihosociala
3 perspective: -factori biologici
-factori psihologici
-factori sociali
Factori biologici- exces de testosteron- hormon responsabil de agresivitatea/virilitatea barbatului
-sedentarism, pasivitate, inactivitate
-barbatul nu consuma energie-creste nivelul testosteronului
Alcool- cresterea agresivitatii, mecanism dezinhibator
Factori sociali- stres
Factori psihologici- tulburari de comportament- trasaturi de personalitate(ostilitate)
-factori patologici- tulburari de personalitate, personalitatea tip borderline- labilitate emotionala,
atacuri de panica, anxietate, depresie, dificultati in ceea ce priveste controlul emotiilor si impulsurilor;
- personalitate de tip narcisista.
 Teoria schimbului- oamenii intreprind anumite actiuni pentru a obtine o recompensa si a evita
anumite neplaceri sau pedepse ; membrii familiei doresc sa obtina ceva atata timp cat avantajele
depasesc costurile
-analiza cost-beneficiu
Teoria resursei- raportul de forte in familie este influentat de valoarea resurselor aduse de
fiecare persoana.
Teoria investitiei- partenerul ramane in relatie atat timp cat aspectele pozitie le depasesc pe cele
negative.
Teoria puterii maritale- puterea in familie trebuie analizata din 3 perspective:
1.aspectele care fundamenteaza conceptul(power bases)
2.procesele care contribuie la mentinerea puterii(power processes)
3.efectele generate de manifestarea acesteia(power outcomes)
1-toate actele si reusrsele care ii ofera avantajul celui care le detine sa isi manifeste dominarea
asupra celui in dezavantaj
2-ansamblul metodelor utilizate de individ in vederea cristalizarii si mentinerii unor relatii
interpersonale care ii ofera argumentul ca sa fie singurul din cuplu care detine controlul-tehnici de
negociere si manipulare.
3-procesul de luare a deciziei.
Relatia traumatica- sindromul Stockolm, sindromul de stres postraumatic.
Etiologia violentei intime-perspectiva macro:
-abordarea feminista; -abordarea sistemica;-abordarea evolutionista;-abordarea ecologica;-
cultura violentei.
Forme de manifestare:
-teoria ciclicitatii violentei:-3 etape:-etapa de acumulare a agresivitatii; -etapa exploziva; -etapa
remuscarii sau a pocaintei.
-roata de putere si control: 8 spite- intimidare, abuz emotional, santajarea sotiei prin implicarea
copiilor; privilegiul barbatului de a fi capul familiei; abuzul economic; utilizarea tehnicilor de
amenintare si constrangere.
Tipuri de abuz:
-abuz fizic-gesturi si acte dureroase indreptate impotriva familiei sau persoanelor importante
pentru aceasta.
-abuzul sexual – sadomasochism, sex oral, sadomie, viol marital.
-abuz emotional si psihologic
-abuz economic
-abuz social.
Relatia traumatica
 Ronald Fairbairn- minorii abuzati de parinti manifesta un atasament mult mai mare fata de
acestia decat copii care se dezvolta intr-un climat familial armonios.
-rusinea- cauzata de constientizarea faptului ca partenerul nu are o atitudine si un comportament
adecvat; -responsabila de aparitia sentimentului de inutilitate izvorat in contextul manifestarilor
afectuase ale victimei pe care agresorul le respinge; -alimentata de nevoia care o sa devina obsesie de
a identifica motivele/cauzele comportamentului partenerului.
-„aparare morala impotriva obiectele rele” cand victima ii creioneaza partenerului un portret
pozitiv.
-victimele considera ca este vina lor ca partenerul are un comportament agresiv fata de ele si
incearca sa ii faca mereu pe plac pentru a nu il enerva.; - acest tipar logic este un mecanism de
adaptare si de control al anxietatii si astfel se formeaza o relatie de dependenta intre victima si agresor.
-„aparare prin clivaj”- clivajul divide eul in 2 parti distincte care nu sunt interconectate si
functioneaza separat:
-obiect(prezenta parintelui/partenerului) si un sentiment reciproc de sine al copilului/adultului;
cum se raporteaza copilul/adultul la obiect)-> cele 2 trebuie sa fie interconectate prin ce simte
cop/adult. pentru obiect.
-modalitate de adaptare
-convietuirea cu persoana care ii pune viata in pericol este posibila prin clivarea amintirilor
abuzurilor anterioare
-eu libidual- activat cand partenerul are un comportamnet pozitiv, iar abuzurile sunt absente.
-victima ignora comportamentele agresive, sperand ca momentele pozitive vor deveni constante
si va obtine aprobarea si acceptarea neconditionata a agresorului; - sinele optimist al victimei percepe
doar partea pozitiva a agresorului si astfel ii contureaza o imagine pozitiva.
Actiuni intreprinse asupra copiilor viitoarei victime:
-deprivarea emotionala; -cultivarea rusinii; -cultivarea unui climat instabil sau aboandonul
copilului; -practicarea instrainarii sau izolarea sociala; -cultivarea sentimentului de insecuritate sau
existenta a diferite forme de abuz.
Copiii incurajati de parinti sau rude sa devina dependenti vor face anumite actiuni pentru a
satisface nevoile si dorintele altora si vor ignora dorintele si nevoile proprii: -sacrificiul propriu; -
cautarea recunoasterii sau a aprobarii; -subjugarea-victima accepta sa fie controlata fara a prostesta.
Tipuri de intervenii-violenta:
-suportiv-acceptare neconditionata
-catharsis-eliminare emotii; -verbalizare/ deblocarea contului vorbirii
-informativ-in stadiul de retragere
-prescriptiv-in stadiul de adaptare si ajustare sau la trecerea dintre cele 2 (retreagere si
adaptare/ajustare)
-catalitic- stadiul 2 sau 3-depinde de beneficiar
 -confruntativ- pentru cele care se confrunta cu sindromul de neajutorare invatata;- cel mai des se
foloseste la divort.
Sindromul Stockolm-Sindromul de stres posttraumatic
Apararea prin clivaj este o forma mai accentuata a sindromului Stockolm -> la apararea prin
clivaj in cazul separarii victimei de agresor poate aparea colapsarea victimei daca nu se stie cum sa i se
spuna vestea ca vor fi separati.
Aflarea unui diagnostic
Etapele aflarii unui diagnostic
Anunţul unui diagnostic generează reacţii diverse, de la stări de şoc, la stări de refuz în a crede
şi mai ales de a accepta aşa ceva. În literatura de specialitate sunt descrise 5 etape sau reacţii
psihologice prin care trec persoanele cu boli incurabile şi familiile acestora, după aflarea
diagnosticului:
-negarea/refuzul
-furia/supararea
-negocierea/tocmeala
-depresia
-acceptarea
NEGAREA
Este o reacţie normală (după şocul iniţial survenit la aflarea diagnosticului), tipică şi necesară,
este cel mai simplu mecanism de a face faţă situaţiei. Pacientul sau părinţii refuză validitatea
diagnosticului.
FURIA
Urmează de regulă după refuz, ajută la alinarea chinului, suferinţei. Boala este percepută ca o
pedeapsă nedreaptă şi nemeritată. Persoana caută un vinovat responsabil de situaţia sa: furia poate fi
îndreptată spre membrii familiei, spre cadrele medicale, spre propria persoană sau spre Dumnezeu.
Această manifestare dă dovada unui început de integrare (persoana începe să înţeleagă că are o boală
incurabilă).
NEGOCIEREA
Negocierea implică de regulă o schimbare de comportament sau o promisiune specifică în
schimbul unui timp mai îndelungat de viaţă. Negocierea se face adesea în taină cu Dumnezeu,
recunoscut ca autor al vieţii şi este o etapă în care persoana reinvesteşte în diverse proiecte de viitor.
DEPRESIA
Dacă boala are o evoluţie negativă, dacă internările repetate şi intervenţiile chirurgicale nu duc
la nici un rezultat, apare depresia. Persoanele devin adesea retrase, izolate, cuprinse de sentimente de
deznădejde, se simt inutile, fără viitor, fără dorinţe. Depresia survine atunci când persoana
conştientizează pierderile pe care le aduce boala şi începe să-şi plângă de milă. Uneori speranţa poate
persista şi în această fază a bolii, speranţa că un tratament miraculos se va inventa.
 ACCEPTAREA
De multe ori acceptarea este în primul rând o realitate raţională şi mai apoi emoţională, este faza
caracterizată prin calm emoţional, fără temeri, bucurii sau tristeţi prea mari. Acceptarea este etapa în
care persoana acceptă să trăiască cu boala şi doreşte să profite de fiecare clipă.
MODALITĂŢI DE A DEPĂȘI SITUAŢIILE DE CRIZĂ
Comunicarea cu membrii familiei şi cu prietenii în vederea primirii ajutorului şi sprijinului
necesar. Solicitarea de îndrumare şi ajutor din partea unui specialist (psihiatru, psiholog). Solicitarea
suportului spiritual (preot). Întărirea relaţiei cu Dumnezeu prin rugăciuni, frecventarea slujbelor
religioase, atitudine de ajutorare faţă de nevoiaşi. Acceptarea situaţiei prin adoptarea unor
comportamente de adaptare: menținerea/păstrarea rețelei de prieteni, audiții muzicale, vizualizări de
filme și spectacole muzicale/teatru, plimbări în natură, diverse terapii ocupaționale, lectura unor cărți
cu subiecte vesele sau interesante.