,,Baltagul”

S1: Sfatul părintelui Dănilă

O scenă semnificativă pentru tema și viziunea despre lume în roman este scenă în care Vitoria cere
ajutorul părintelui Dănilă atunci când îngrijorările în ceea ce privește absența lui Nechifor începe s-o macine.
Vitoria pleacă la biserică, la părintele Dănilă, unde încearcă să găsească alinare. Această îi povestește preotului
de ce este neliniștită, îi povestește visul pe care l-a avut, însă preotul o asigură că totul e bine și nu are de ce să-
și facă griji. Scenă evidențiază relația strânsă dintre biserică și oamenii satului din trecut care apelau prima dată
la preotul lor pentru orice necaz pe care îl aveau, credința lor puternică în Dumnezeu fiind o caracteristică
specifică lumii pastorale. Această scenă surprinde credința puternică a Vitoriei care apelează prima dată la
ajutorul divin, știind că doar Dumnezeu o poate călăuzi în aflarea adevărului despre dispariția soțului ei.

S2: Parastasul
O altă scenă semnificativă este scena parastasului, unde Vitoria începe o discuție disimulată cu Calistrat
Bogza, spunându-i că acesta nu mănâncă și nu bea destul, făcând acest lucru pentru a nu-l acuză direct pe
acesta, dar suficient pentru a realiza suspiciunea pe care această o are la adresa lui. În cele din urmă, Vitoria
începe evocarea crimei cu amănunte, stârnind un fior în participanții parastasului. Gheorghiță îl lovește cu
baltagul pe Calistrat, iar acesta recunoaște, pe patul de moarte, crima comisă alături de Ilie Cuțui. Finalul
romanului pune capăt căutărilor Vitoriei și reprezintă ultima etapă a maturizării lui Gheorghiță care este cel care
răzbună moartea tatălui său, devenind astfel stâlpul de susținere al familiei Lipan. Scena surprinde
perspicacitatea Vitoriei care, în ciuda unor dovezi concrete, reușește să reconstituie scenă crimei și, mai ales, să
îi demaște pe adevărații criminali, aducând dreptate în familia ei, dezvăluind în același timp adevărul tuturor
celor prezenți la parastas.

,,Enigma Otiliei”
S1: Primirea lui Felix
O scenă semnificativă pentru tema și viziunea în roman este cea în care Felix este primit în casa
Giurgiuveanu. Odată ajuns, Otilia îi face cunoștință cu membrii familiei Tulea, alcătuit din Aglae, sora lui
Costache, Simion, soțul acesteia și cei 3 copii: Olimpia, Aurica și Titi. Felix asistă la jocul de table care adună
toate personajele în jurul mesei, fiecare având o notă aparte prin trăsăturile sale de caracter: moș Costache și
Aglae sunt axați pe câștig pe când Pascalopol este dezinteresat. Naratorul creează prin intermediul scenei o
atmosferă neprimitoare, dar și imaginea mediului în care pătrunde tânărul. Replicile Aglaei anticipează
conflictul, iar atitudinea protectoare a Otiliei surprinde atașamentul lui Felix față de aceasta.

S2: Furtul banilor

O altă scenă semnificativă pentru temă și viziune este scena în care Stănică îi fură banii lui moș
Costache. Brusc, Stănică se arată interesat de sănătatea lui Costache, întrebând-o pe Otilia de acesta. După ce
Otilia pleacă de acasă, Stănică se asigură că nu este văzut de nimeni și intră în odaia lui moș Costache,
întrebându-l cum se simte. Costache, bănuind intențiile lui Stănică, îl întreabă de ce a venit la el, începând să se
agite. Apropiindu-se de bătrân, acesta îi pune întrebări care îl deranjează. Văzând că Stănică ia banii de sub
saltea și se îndreaptă spre ieșire, Costache are un atac și moare. Scena evidențiază caracterul lui Stănică, acesta
fiind omul capabil de orice pentru a-și atinge scopul, ajungând să cauzeze până și moartea unui om. De
asemenea, scena prezintă și tema banilor, Costache reprezentând tipul avarului, care simțind nevoia de a-i ține
aproape de el, ține banii sub saltea.
 ,,Ion”
S1: Hora
O scenă semnificativă pentru tema și viziunea despre lume în roman este cea a horei de la începutul
romanului. Acțiunea începe într-o zi de duminică, moment în care locuitorii satului Pripas se află la horă,
eveniment la care participă toți membrii comunității, atât țăranii, cât și intelectualii. Ion, personajul principal al
romanului, decide să o ia la joc pe Ana, o fătă bogată din sat, deși el este îndrăgostit de Florica, o fătă cu
aceeași condiție socială ca a lui. Venirea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, de la cârciuma din sat declanșează un
adevărat conflict între cei doi, fata fiind promisă lui George Bulbuc. Scena prezintă diferențele din societate
prin așezarea grupurilor în jurul horei: fruntașii satului discută separat de țăranii mijlocași, așezați pe prispă.
Fetele rămase nepoftite la dans privesc la horă, iar mamele și bătrânele vorbesc despre gospodărie, lucru ce
accentuează importanța statutului social al fetelor pentru băieții satului. Hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana cea
bogată la joc, deși o place pe Florica, cea săracă, marchează începutul conflictului principal al textului.

S2: Sărutarea pământului

O altă scenă semnificativă este cea în care Ion sărută pământul. Ion, văzându-și pământul primit de la
Vasile Baciu, îl analizează și începe să-l îmbrățișeze și să-l sărute. Pentru un moment dat, acesta se simte
rușinat de ceea ce face, surprinzându-se astfel patima pentru pământ a personajului principal care pune
stăpânire pe acesta (,,Se ridică deodată rușinată i se uită împrejur să nu-l fi văzut cineva. Fața însă îi zâmbea
de o plăcere nesfârșită” ). Scena este în legătură cu tema centrală a textului prin faptul că Ion reușește, în
sfârșit, să-și schimbe statutul social prin intermediul pământului. Astfel, se accentuează relația strâns dintre Ion
și pământ, relație ce surprinde importanța pământului pentru oamenii din acea vreme. De asemenea, scena
anticipează sfârșitul tragic al lui Ion prin descrierea pământului negru, lipicios.

,,Moara cu noroc”
S1: Numărarea banilor
O scenă semnificativă pentru tema și viziunea despre lume este momentul în care Ghiță este surprins
singur cu ușa închisă, cercetând cu ,,încordată luare-aminte" banii primiți de la Lică. Acesta caută semne care
ar putea arăta că ar fi furați, însă nu găsește niciun semn. Ghiță ,,privi câtva timp dezamăgit la bani" deoarece
nu avea cum să-l demaște pe Sămădău, dar cu toate acestea, ,,îi părea bine" deoarece putea să păstreze banii
pentru el și să nu-i dea judecătorului. În această scenă este accentuat conflictul din sufletul lui Ghiță care
dorește să facă dreptate pe de-o parte, însă în același timp îi este greu să renunțe la bani. De asemenea, reiese și
patima lui pentru bani. În ciuda modului în care au fost câștigați, nu are puterea să renunțe la ei, pierzându-și
din demnitate și demonstrându-se importanța pe care o are banul pentru el.

S2: Omorârea Anei

O altă scenă semnificativă este cea în care Ana este omorâtă de către Ghiță, gestul fiind rezultatul
disperării unui om care nu mai are nimic de pierdut. Dispus să facă orice pentru a se răzbuna, Ghiță își aruncă
soția în brațele lui Lică, în timp ce el merge să-l anunțe pe jandarm că Lică are asupra lui banii furați. Când se
întoarce, Ghiță realizează că a fost trădat. Pentru a nu lăsa nimic în urmă, cu sentimente amestecate, Ghiță o
ucide din dragoste dar și din orgoliu, neputând suporta gândul că a fost înșelat. Protagonistul realizează prea
târziu că el este cel vinovat pentru tot ce s-a întâmplat, că el s-a îndepărtat de familie și a determinat apropierea
Anei de Lică, dar nu poate accepta ideea de a o lăsa pe Ana în viață. Acest moment de maximă tensiune
acumulat în sufletul lui Ghiță denotă o decădere morală totală și o dezumanizare a personajului care a căzut
ireversibil în patima înavuțirii.
 ,,O scrisoare pierdută”
S1: Discuția dintre Trahanache si Tipătescu
O scenă semnificativă pentru tema și viziunea despre lume în comedie este scena de la începutul
textului, când Trahanache și Tipătescu au o discuție despre o anumit scrisoare de dragoste. În timp ce Tipătescu
citea din ziarul ,,Răcnetul Carpaților", furios că era făcut, vampir" de adversarii politici, sosi Trahanache care îi
povestește că îl invitase Cațavencu în biroul lui pentru a-i arta o scrisoare de dragoste de la prefect pentru Zoe,
însă acesta crede că este un fals. Scena marchează începutul conflictului principal al textului prin folosirea
scrisorii de dragoste de la Tipătescu ca armă de șantaj de către adversarul său politic, Cațavencu. De asemenea,
situația surprinde una dintre modalitățile de manipulare a alegerilor, importanța puterii politice fiind prioritar
pentru anumite persoane.

S2: Numărarea voturilor

O altă scenă semnificativă este acea în care Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu numără voturile.
Farfuridi și Brânzovenescu îți exprimă teama pe care o au de trădare din partea lui Tipătescu, iar Trahanache
este indignat de lucrul acesta și îi ia apărarea: ,,De 8 ani trăim împreună ca frații și niciun minut nu am găsit la
omul ăsta măcar atâtica rău". Această scenă surprinde una dintre problemele din lumea politică, și anume
trădarea. Farfuridi și Brânzovenescu sunt obsedați de ideea trădării lui Tipătescu, astfel încât cei doi
declanșează un conflict secundar în ceea ce privește lupta pentru puterea politic.

,,Povestea lui Harap-Alb”

S1: Coborârea în fântână
O scenă semnificativă pentru tema viziunea despre lume este cea a coborârii în fântână. După o vreme,
fiul de crai și spânul ajung într-o poiană în care este o fântână adâncă. Spânul coboară, umple plosca cu apă și
mai stă puțin pentru a se răcori. Ieșind din ea, îl îndeamnă pe fiul craiului să fac la fel.
Iar îndată ce intră, spânul pune un capac pe fântână îl pune să jure că îl va sluji i se va da drept nepotul
lui Verde-Împărat până când va muri și va învia, amenințându-l cu moartea. Scena are în plan simbolic
semnificația grotei, spațiu al nașterii și al regenerări, coborârea în infern sau chiar trecerea la un alt plan
al existenței. Acoperirea fântânii de către spân cu un capac sugerează o moarte simbolică care este supus
feciorul de crai, încheierea unei etape a vieții lui din care va apărea un om care va lupta pentru a-și câștigă
identitatea. Această coborâre reprezintă pentru eroul basmului începutul sclaviei lui în slujba spânului și
totodată începutul conflictului dintre bine și rău. Astfel, personajul intră în fântână naiv, fecior de crai, pentru
a deveni Harap-Alb, rob al spânului care joacă rolul inițiatorului.

S1: Finalul basmului

O altă scenă semnificativă este cea din finalul basmului. Harap-Alb se întoarce cu fata împăratului Roș
la împărăție unde îi așteaptă cu toții. În momentul în care spânul o ia în brațe pe fata împăratului, ea îl împinge
și dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb. Atunci, spânul îi taie capul băiatului, iar calul lui îl aruncă pe
spân în înaltul cerului, dup care fata îl reînvie pe Harap-Alb cu rămurelele de măr dulce și apă vie și apă
moartă. Odată cu moartea acestuia, el se eliberează de promisiunea făcută de spân și devine astfel liber.
Momentul decapitării lui Harap-Alb are o semnificație aparte, sugerând încheierea procesului de inițiere și
întoarcerea la propria identitate fără a-și încălca jurământul față de spân în tot acest timp. Ca și în basmele
populare, echilibrul este restabilit prin învingerea forțelor răului de către cele ale binelui: Harap-Alb, înviat de
fata Împăratului Roș, obține conducerea împărăției și se căsătorește cu ea.
 ,,Ultima noapte..” – Camil Petrescu
S1: ,,Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”
O scenă semnificativă pentru tema și viziunea despre lume în roman este cea de la începutul
capitolului ,,Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". Batalionul lui Gheorghidiu participă la o bătălie pe front și
se confruntă cu moartea, soldații fiind luați prin surprindere. Aceștia sunt astupați de pământ, iar unul dintre
soldați plânge și spune: ,,ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu", în timp ce un alt soldat vede cum un capul
unui coleg i-a fost retezat de un obuz. Scena dezvăluie momentul în care Ștefan se confruntă cu moartea, trăirile
războiul fiind surprinse prin intermediul descrierii frontului și al soldaților care se luptă pentru a supraviețui.
De asemenea, scena marchează momentul în care Ștefan trăiește sentimente contradictorii teama, frica și
groaza dar, pe de altă parte, și bucuria supraviețuirii atacului. Cu această experiență tragică, la care se adaugă
altele, ulterior, personajul principal acumulează o cunoaștere exactă a războiului și a realității în general, încât
acesta realizează că drama războiului este mult mai important decât drama pe care o trăiește cu Ela.

S2: Găsirea scrisorii de la Anișoara

O altă scenă semnificativă este cea în care Ștefan găsește scrisoarea în care verișoara Elei o cheamă la ea
acasă. Atunci când Ștefan este plecat la Azuga, Ela decide să plece de acasă fără a-i spune soțului ei. Când
revine a doua zi, Ștefan se desparte de ea, crezând că este înșelat. După un timp, acesta găsește întâmplător un
bilet între cărți, scrisoarea de la Anișoara, prin care aceasta o chema pe Ela să doarmă la ea, tocmai în seara
când protagonistul se întorsese de la Azuga. Această situație îl copleșește de remușcări, gândindu-se că ș-ia
judecat greșit soția. Scena evidențiază modul în care tema iubirii se reflectă în text prin intermediul hotărârii lui
Ștefan de a se despărți de Ela. Ștefan nu-i oferă Elei șansa de a explica motivul absenței ei, iar mai apoi
realizează greșeala făcută, fiind conștient că decizia de se despărți de ea a fost una luată pe moment, un act
impulsiv și necugetat datorat geloziei sale.