OBSERVAREA , MASURAREA SI NOTAREA FUNCTIILOR VITALE

Funcțiile vitale:
- Includ: respirația, pulsul, tensiunea arterială și temperatura
Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănatate sau de boală.

Datele culese de asistentă, în urma supravegherii bolnavului, prin măsurarea funcţiilor vitale şi
vegetative se notează grafic în foaia de temperatură, componentă a foii de observaţie.
Foaia de temperatură – documentul medical, ştiinţific şi medico-judiciar. Acest document se
completează de asistentă exact, clar şi ordonat pentru a reflecta corect starea bolnavului. Foaia de
observaţie clinică cuprinde datele personale ale bolnavului si datele principale legate de internarea
acestuia, foaia de temperatură fiind anexa acesteia.

Partea principală a foii de temperatură cuprinde un sistem de coordonate în care se notează grafic
valorile obţinute prin urmărirea funcţiilor vitale: circulaţia, respiraţia, termoreglarea şi diureza. Pe
abscisă, împărţită pe zile de boală (fiecare zi în câte două jumătăţi), se notează timpul în care evoluează
boala. Pe ordonata graficului se notează valorile temperaturii, tensiunii arteriale, frecvenţei pulsului,
respiraţiei şi cantitatea de urină emisă în 24 de ore.

Când se măsoara funcțiile vitale:

-Cînd intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane;
-Când este admis într-o unitate spitalicească;
-Înainte și după proceduri invazive de diagnostic;
-Înainte și după intervenții chirurgicale;
-Înainte și după administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator
și cardiovascular;
-Înainte și după efectuarea intervențiilor de îngrijire care pot influența funcțiile vitale.

Rolul asistentei în măsurarea funcțiilor vitale:

- Să pregatească material și instrumentar corespunzator și în stare de funcționare;
- Să pregatească pacientul din punct de vedere fizic;
- Să pregătească psihic pacientul;
- Să asigure condiții de microclimat care să nu influențeze funcțiile vitale;
- Să cunoască variațiile normale ale funcțiilor vitale, în funcție de sex și vârstă;
- Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului și tratamentele prescrise;
 Antecedentele personale fiziologice(APF) au importanţă mare atât la copii, cât și la adulţi.
Aceste antecedente au importanţă mai mare la femei. – interesează numărul de sarcini și nașteri, tipul
de naștere (prematură, natural), probleme din copilărie (condiţii de locuit) ;
– la bărbaţi este importantă afl area momentului instalării pubertăţii și tulburările apărute.
Antecedente personale patologice (APP) Se referă la toate bolile pe care le-au avut pacienţii din
copilărie și până în momentul internării, mai ales cele corelate cu motivele internării. Unele boli
anterioare pot avea urmări în timp.
Antecedente heredocolaterale (AHC) – reprezintă informaţii despre afecţiunile rudelor și bolilor
mai importante apărute în familie.
- Să respecte frecvența de evaluare a funcțiilor vitale în raport cu starea pacientului;
- Să comunice medicului modificările semnificative ale funcțiilor vitale.

FOAIA DE OBSERVAŢIE CLINICĂ

Foaia de observaţie (FO) reprezintă un document cu triplă semnifi caţie : document medical și
știinţifi c, medico-legal și contabil, care sintetizează datele relatate de pacient și cele constatate de medic,
rezultatele investigaţiilor paraclinice, atitudinea terapeutică adoptată, evoluţia și prognosticul bolii.

FO - document cu triplă semnificaţie:

-document medical şi ştiinţific
- document medico-judiciar
- document contabil
F.O. este un document medical şi ştiinţific
→duce la elaborarea diagnosticului
→sursă de prelucrare ştiinţifică a datelor acumulate
F.O. - document medico-judiciar
→utilă în diverse situaţii juridice cu care se confruntă pacientul sau
familia acestuia F.O. - document contabil
→foloseşte la justificarea cheltuielilor produse prin investigaţiile şitratamentele necesare fiecărui bolnav

F.O. este compusă din 6 părţi:

Partea I –Date personale ale bolnavului

Partea II – Date anamnestice
Partea III – Examenul obiectiv
Partea IV – Explorările paraclinice
Partea V – Evoluţia bolii, regimul alimentar, tratamentulaplicat şi eficienţa acestuia
Partea VI – Epicriza – reprezintă sinteza cazului cu dateleesenţiale din anamneză, examenul obiectiv,
investigaţiileconcludente, tratamentul şi evoluţia în cursul spitalizăriiprecum şi indicaţiile oferite
pacientului pentrucontinuarea tratamentului sau a investigaţiilor după externare

1. MĂSURAREA ŞI NOTAREA RESPIRAŢIEI (R)

 Respiraţia – funcţia organismului prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon rezultat din acestea.
Ventilaţia pulmonară (circulaţia aerului prin plămâni) - se realizează prin cele două mişcări ventilatorii de
sens opus (inspiraţia şi expiraţia), în care volumul cutiei toracice creşte respectiv descreşte.
Scop: constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei bolii,
recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.
Caracteristici ale frecvenţei respiraţiei: suplă, regulată, amplă, pe nas, lentă şi profundă.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar; foaie de temperatură; creion sau pix (cu cerneală sau verde), carneţel
propriu.

Etape de execuţie:
a)Pregătirea materialelor - Se pregătesc materialele necesare.

b)Pregătirea bolnavului:
- Se aşază bolnavul în decubit dorsal.
- Nu se anunţă bolnavul! (se modifică ritmul respirator şi nu se mai obţin valori reale). Este de preferat
perioada de somn a bolnavului.

c)Efectuarea tehnicii:
- Se numără frecvenţa mişcărilor de respiraţie, prin inspecţie (când bolnavul este treaz, conştient sau când
doarme);
- Se aşază mâna uşor, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui bolnavului.
- Se numără inspiraţiile timp de un minut.

d)Notarea cifrică:
În „Carnetul propriu de observaţii medicale independente” se notează cifric.
Ex: Georgescu D., salon 1, pat 3.
 17V Rd = 26 r/min 18V Rd = 24 r/min
Rs = 30 r/min Rs = 34 r/min

e)Notarea grafică:
- Se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare verde şi se uneşte cu o linie cu valoarea
anterioară.
- Pentru fiecare linie orizontală a foii se socoteşte o respiraţie.
f)Interpretarea rezultatelor:
- Frecvenţa mişcărilor respiratorii variază în funcţie de: sex, vârstă, poziţie, temperatura mediului
ambiant, starea de veghe sau somn.
VALORI NORMALE A FRECVENTEI RESPIRATORII
- la nn-30-50 r/min
- la doi ani-25-35 r/min
- la 12 ani-15-25 r/min
- adult -14-16-18 r/min
- varstnic-15-25 r/mi

- În stare fiziologică, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii şi a pulsului.

Patologic, respiraţie dificilă (sete de aer):

 tahipnee (polipnee) - dispnee cu accelerarea ritmului respirator;
 bradipnee (12-10-8 resp/min) – dispnee cu rărirea ritmului respirator; dispnee cu
perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:

Dispnee Cheyne-Stockes (respiraţie cu amplitudini crescânde până la maximum şi apoi scăzând

până la apnee ce durează 10-20 s);
Apare in caz de HT intracraniana(tumori si hemoragii cerebrale, meningite, arterioscleroza cerebrala),
insuficienta circulatorie,uremia

Dispneea Kussmaul (respiraţie în patru timpi, o inspiraţie profundă urmată de o scurtă pauză şi o
expiraţie scurtă, zgomotoasă, după care urmează o altă pauză scurtă).Ph- ul scade sub 7,2.
Apare în caz de HTIC,infectii grave,coma diabetica,agonie

Dispneea Biot - miscari respiratorii ritmice,de amplitutide normala,despratite de pause mai lungi
de 10-30 de secunde.
Se intalneste in:meningite,stari comatoase,agonie.

 Observaţii
- În dispnee se notează: orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp.