Ex.

1
Testament de Tudor Arghezi este o poezie modernă care abundă în elemente inovatoare ale
limbajului poetic.

1. Sonorităţi dure și lexic colţuros:

○ Arghezi utilizează cuvinte precum „sapa”, „brazda”, „condei”, „călimară” pentru a
sugera asprimea existenţei și truda căutării. Aceste termeni evocă munca
ţărănească și efortul depus.
○ Sunetele consonantice din aceste cuvinte creează o atmosferă robustă și
autentică.

2. Lexic variat și neaşteptat:

Arghezi folosește cuvinte nepoetice, dar le dotează cu valenţe artistice.

De exemplu, „sapa” și „brazda” devin simboluri ale transformării și creației
poetice.

În plus, el îmbină termeni din diferite straturi lexicale: arhaisme,

regionalisme, expresii populare și neologisme, creând astfel o limbă vie și
plină de culoare.

3.Metafore și relaţii de opoziţie:

○ Metaforele asociate termenului „poezie” sunt inedite și surprinzătoare. De

exemplu, „sapa-n condei și brazda-n călimară” sugerează transformarea muncii
fizice în creație intelectuală.
○ Lexemul „cartea” intră în relaţii de opoziţie cu munca ţărănească, evidențiind
contrastul dintre tradițional și modern, între asprime și rafinament.

4.Morfosintaxă și stilistică:

○ Dislocarea topică și sintactică conferă dinamism și originalitate textului.

○ Jocul timpurilor verbale sugerează o continuitate a creației poetice.
○ Determinantele verbale (pronume, substantive) adaugă profunzime și subtilitate.

Ex. 2
Tudor Arghezi este unul dintre poeții români care a adoptat și a dezvoltat conceptul de „estetica
urâtului”, inspirat de Charles Baudelaire și de poetica baudelairiană. Această estetică se
bazează pe ideea că frumusețea poate fi găsită și în aspectele neplăcute sau respingătoare ale
vieții, și că aceste elemente pot fi transformate în artă cu valoare estetică.

2.1 Estetica urâtului în opera lui Tudor Arghezi:

● Arghezi folosește imagini și limbaj care pot părea inițial respingătoare sau brutale, cum ar
fi „bube, mucegaiuri și noroi”1, pentru a crea poezie profundă și expresivă.
● El transformă suferința și aspectele urâte ale existenței în ceva frumos și semnificativ,
sugerând că acestea sunt o parte esențială a experienței umane și a artei2.
● Prin includerea „banalului” și „oribilului” în lucrările sale, Arghezi își propune să surprindă
și să provoace, să ofere o nouă perspectivă asupra lumii și a frumuseții3.

2.2 Sursele de inspirație ale lui Tudor Arghezi:

● Inspirat de psalmii biblici și de timpul petrecut ca monah, Arghezi explorează în lucrările

sale relația complexă între om și divinitate, precum și teme existențiale profunde4.
● Experiențele sale de viață, inclusiv cele legate de religie și spiritualitate, au avut un
impact semnificativ asupra poeziei sale, oferindu-i o gamă largă de subiecte și imagini5.
● De asemenea, Arghezi a fost influențat de literatura și filozofia europeană, în special de
scrierile lui Baudelaire, care au extins conceptul de frumos pentru a include și „urâtul”6.

Prin aceste abordări, Arghezi a contribuit la evoluția poeziei moderne românești, demonstrând că
arta poate să înflorească chiar și din cele mai întunecate colțuri ale experienței umane.

Ex.3
Formula titulară a poeziei “Testament” de Tudor Arghezi poate fi interpretată din mai multe
perspective:

1. Accepția laică (sens propriu):

○ În sensul său laic, termenul “testament” se referă la un document legal prin care
o persoană își exprimă voința privind distribuirea bunurilor după moarte. În
contextul poeziei, Arghezi folosește acest termen pentru a transmite ideea de
moștenire spirituală și culturală, nu materială, pe care o lasă urmașilor săi.
 2. Accepția religioasă:
○ Religios, “testamentul” este asociat cu Biblia, împărțită în Vechiul și Noul
Testament, care reprezintă alianța dintre Dumnezeu și omenire. Arghezi
împrumută această conotație pentru a sublinia importanța și sacralitatea
mesajului său poetic, care este destinat să ghideze și să inspire generațiile
viitoare.
3. Valoarea artistică (sens figurat):
○ Figurat, “testamentul” lui Arghezi este o declarație artistică, un angajament față
de valorile estetice și o invitație la reflecție și la continuarea tradiției literare.
Poezia însăși devine un testament, un legat lăsat posterității, care atestă
căutarea neîncetată a poetului pentru frumos în mijlocul urâtului și al suferinței.

Prin această formulă titulară, Arghezi își asumă rolul de mentor spiritual și cultural, lăsând în
urmă o operă care să servească drept ghid și inspirație pentru cititorii și poeții care îi vor urma.

Ex. 4
Poezia “Testament” de Tudor Arghezi este structurată astfel:

● Strofe: Poezia este compusă din 7 strofe.

● Număr de versuri: Fiecare strofă are un număr inegal de versuri.
● Versificație: Utilizează o versificație modernă.
● Rima: Este variata, adaptându-se la nevoile expresive ale poemului.
● Măsura: Versurile au o măsură diferită, variind pentru a se potrivi cu ritmul și fluxul
emoțional al poeziei.

Motivația alegerii variantelor:

● Numărul de strofe și versuri poate fi verificat prin numărarea directă a acestora în textul
poeziei.
● Versificația modernă este evidentă prin libertatea metrică și prin folosirea unor forme de
expresie inovatoare pentru epoca în care a fost scrisă poezia.
● Rima variată și măsura diferită sunt caracteristici ale modernismului, care permit o mai
mare flexibilitate și expresivitate poetică.

Concluzie: “Testament” este o operă modernistă care încalcă convențiile prozodice tradiționale
pentru a crea un efect artistic mai profund și pentru a transmite mesajul său emoțional și filozofic.
Această abordare prozodică contribuie la valoarea estetică și la impactul durabil al poeziei lui
Arghezi.

Ex.5
Poezia “Testament” de Tudor Arghezi este considerată o artă poetică modernă datorită mai
multor caracteristici specifice liricii moderne, care se reflectă în structura, tematica și limbajul
său:

1. Ruperea de tradiție: Modernismul literar se caracterizează prin respingerea tradițiilor și

a formelor estetice vechi, promovând inovația și originalitatea1. “Testament” se
îndepărtează de rigorile prozodice tradiționale, adoptând o structură liberă și un limbaj
inovator.
2. Intelectualizarea emoției: Lirica modernă adesea intelectualizează emoția,
transformând sentimentele în concepte abstracte sau filozofice1. În “Testament”, Arghezi
transfigurează emoțiile și experiențele personale într-un mesaj universal despre
moștenirea culturală și rolul artistului.
3. Estetica urâtului: Inspirat de Baudelaire, Arghezi integrează conceptul de “estetica
urâtului” în opera sa, demonstrând că frumusețea poate fi găsită și în aspectele
neplăcute ale vieții1. Poezia folosește imagini și metafore care transformă elementele
urâte ale realității în expresii artistice de valoare.
4. Prozodie inedită: “Testament” prezintă o prozodie modernă, cu versuri de lungimi
variate și rime neconvenționale, ceea ce permite o mai mare libertate expresivă2.
5. Teme moderne: Poezia abordează teme moderne precum creativitatea, inspirația, relația
dintre artist și societate, și transfigurarea socialului în estetic3.
6. Limbajul: Arghezi folosește un limbaj bogat și variat, cu termeni neobișnuiți și metafore
șocante, care sunt caracteristice liricii moderne1.

Prin aceste elemente, “Testament” exemplifică modul în care poezia modernă își propune să
surprindă și să provoace, să ofere o nouă perspectivă asupra lumii și a frumuseții, și să
redefinească rolul artei și al artistului în societate.

Ex.6
Creația argheziană, prin profunzimea și complexitatea sa, transcende timpul și spațiul, devenind
o moștenire spirituală de necontestat pentru urmașii-cititori și viitorii truditori ai condeiului. Tudor
Arghezi, un titan al literaturii române, a lăsat în urma sa nu doar o operă literară, ci un testament
spiritual care îndeamnă la reflecție, inspiră creativitate și încurajează perpetuarea tradiției
literare.

În primul rând, creația argheziană este o moștenire spirituală prin natura sa introspectivă și
filozofică. Poeziile lui Arghezi nu sunt simple texte; ele sunt meditații asupra condiției umane,
explorări ale relației dintre om și divin, între sacru și profan. Prin intermediul lor, Arghezi
comunică cu cititorii săi dincolo de barierele temporale, oferindu-le o perspectivă asupra lumii
care rămâne relevantă și în zilele noastre.

În al doilea rând, Arghezi a fost un inovator al limbajului poetic, utilizând cu măiestrie „estetica
urâtului” pentru a scoate în evidență frumusețea ascunsă în spatele realităților mai puțin plăcute
ale vieții. Prin aceasta, el își îndeamnă urmașii să privească dincolo de aparențe și să găsească
valoare artistică acolo unde alții ar putea vedea doar descompunere și degradare. Astfel, opera
sa devine un ghid pentru cei care caută să înțeleagă și să exprime complexitatea experienței
umane.

În cele din urmă, Arghezi lasă în urma sa o provocare pentru viitorii poeți și scriitori: aceea de a
continua să exploreze și să inoveze în arta literară. Prin „Testament”, el își exprimă dorința ca
opera sa să servească drept fundament și inspirație pentru creațiile viitoare, încurajând astfel
continuitatea și evoluția literaturii române.

Concluzionând, creația argheziană este o moștenire spirituală vie, care respiră prin fiecare vers
și care își găsește ecou în inimile și mințile cititorilor și scriitorilor de pretutindeni. Este un dar
neprețuit, care îmbogățește patrimoniul cultural și spiritual al națiunii și care va continua să
inspire și să lumineze calea literaturii pentru generațiile ce vor veni.