Activitatea 2.2.c.

Unitatea de învățare: De-a ce mă joc

Clasa: a V-a

O consecință a parcurgerii cursului de formare profesională CRED este reevaluarea

proiectării unității de învățare amintită anterior

Regândind proiectarea unității prin lumina achizițiilor CRED, aș opera următoarele schimbări
în proiectare:

- aș deschide unitatea cu un proiect individual ce vizează tema jocului de ieri și de azi,

ce ar lua forma unei anchete culturale: Jocul copilului- jocul părintelui – jocul bunicului- jocul
, prin care copiii vor observa evoluția formelor ludice de-a lungul a trei generații;

- aș aborda textul literar narativ, renunțând pentru o clipă la textul din manual
– Vizită, de I.L. Caragiale, pornind de la textul lui Mircea Cărtărescu – REM - fragmentul în
care Svetlana ca o Șeherezadă, ne poartă prin copilăria ei plină de jocuri, în Bucureștiul
anilor 1960, ca apoi să aplicăm trăsăturile narativului literar pe textul clasic al lui Caragiale;

- pentru domeniul comunicare orală, aș organiza schimburi de replici, mici dialoguri

plecând de la jocuri precum Șotronul, Șapte pietre sau Brawl Stars, în care elevii se vor plasa
în pielea obiectelor sau a personajelor jocului și vor realiza jocuri de rol în care vor aplica
regulile impuse de comunicarea dialogată, urmărindu-se: construirea unei comunicări
dialogate pentru următoarele perechi de adiacență: întrebare – răspuns, invitație –
acceptarea/refuzarea invitației; reproș – acceptarea/refuzul reproșului; a face un compliment
– a răspunde la un compliment;

- pentru domeniulcare prevede în proiectare conținuturi referitoare la predicatul verbal

și modul indicativ, aș pleca de la același text al lui Cărtărescu, pentru a observa necesitatea
nucleului verbal în comunicare, accentuând simbolistica fragmentului pentru a-l
responsabiliza pe elev în învățare: Visele tale și jocul tău, împletite între ele, alcătuiesc pânza
ta de păianjen, țesută de tine nu ca să prinzi ceva în ea, ci ca să fii prinsă. Căci noi toți suntem
niște muște care secretă singure plasa, iar păianjenul e același pentru toți. Ne vizitează doar o
dată pe fiecare, la momentul potrivit, când plasa noastră e gata și-i poate suporta greutatea.
Și doar tu, dintre toate ființele lumii acesteia, vei putea să te smulgi pentru o clipă din propria
ta plasă, doar ție ți s-a dat șansa asta.