Terapii folosite în autism

Prof.învățământ primar:Stana Daniel-Dumitru

Liceul Tehnologic Turceni,județul Gorj

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o dizabilitiate complexă de dezvoltare a creierului

care afecteaza 3 arii principale ale funcționării unui copil: comunicarea, interacțiunea socială și
comportamentul. Deși aspectul copiilor cu autism nu îi deosebește de ceilalți, aceștia comunică,
interacționează, se comportă și învață în moduri diferite față de majoritatea celorlalți copii. Potrivit
Centrului pentru prevenirea și controlul bolilor (CDC) din Statele Unite, unul din 59 de copii are
autism.Este o afecțiune care se menține pe tot parcusul vieții.
Persoanele diagnosticate cu TSA sunt supuse unor tratamente și terapii controversate
[Simpson, 2005], în mare parte din cauza lipsei de informare din rândul beneficiarilor, precum și a
unei entități care să reglementeze aceste forme de tratament. Conform definiției lui Simpson, un
tratament controversat reprezintă orice metodă sau strategie ce nu a fost validată prin dovezi
științifice. Aceste forme de tratament se numesc terapii alternative, iar în engleză, complementary
and alternative medicine and therapies (CAM).
Este important ca părinții copiilor cu TSA să aleagă în cunoștință de cauză forma potrivită
de terapie, fiind informați asupra lipsei efectelor pozitive în ceea ce privește terapiile alternative, cât
și asupra dezavantajelor acestora.
Analiza literaturii de specialitate a condus la clasificarea terapiilor fără beneficii dovedite în
două mari categorii: biologice și non-biologice.
Terapii biologice fără beneficii dovedite științific:
 chelarea;
 terapia cu imunoglobuline intravenoase;
 oxigenoterapia hiperbară;
 terapia cu oxitocină intranazală;
 aromaterapie cu uleiuri esențiale;
 terapia cu celule stem.
Terapii non-biologice fără beneficii dovedite științific:
 aromaterapia ;
 hipoterapia ;
 terapia cu fidget spinner (o jucărie de învârtit cu ajutorul degetelor);
 terapia prin realitate virtuală ;
 terapia cu delfini -delfinoterapia;
 stimularea magnetică transcraniană;
 auriculoterapia.
În cadrul acestui articol vom vorbi despre Terapii non-biologice fără beneficii dovedite științific.
Aromaterapia se realizează prin inhalarea vaporilor unor uleiuri esențiale din plante sau prin
masaj și se folosește de memoria olfactivă. Literatura de specialitate precizează că sunt utilizate
nenumărate tipuri de ulei, cum ar fi cel de trandafir, de bergamotă, de levănțică etc., însă nu există
informații argumentate referitoare la alegerea acestora în ceea ce privește tratarea tulburării de
spectru autist. Argumentele invocate pentru susținerea aromaterapiei fac referire la indienii ce
foloseau ierburi la vindecarea afecțiunilor sau mirosul de pâine prăjită la comercializarea
propietăților imobiliare, ce ar crește probabilitatea să fie vândute, amintind de mirosul de acasă
[Perepa, 2006]. Toate aceste argumente sunt de natură intuitivă, non-științifică.
Hipoterapia, sau terapia asistată de cai, se referă la folosirea calului în activități orientate
spre atingerea unor obiective terapeutice. Terapia asistată de cai susține că folosește instrumente
emoționale, sociale și pedagogice, prin intermediul cărora se stabilesc relații terapeutice care au ca
efect tratarea problemelor de natură fizică, psihică sau cognitivă. Hipoterapia oferă stimulare
senzorială prin intermediul mișcărilor ritmice repetitive ale calului, mișcări care pot fi obținute și în
cadrul unui sport, precum: dansul, gimnastica, baletul, înotul. De asemenea, alianța terapeutică
(relația copilului cu instructorul) este prezentată ca fiind un instrument eficient în ceea ce privește
autonomia, stima de sine și autoeficacitatea.
Terapia cu fidget spinner este un nou tip de terapie folosită în tratamentul persoanelor
diagnosticate cu autism, care promite îmbunătățirea abilităților de concentrare și atenție prin
învârtirea unui dispozitiv cu ajutorul degetelor. Nu are fundamente teoretice și lipsesc dovezile
empirice care să-i susțină eficiența pe un anumit palier de dezvoltare.
Terapia prin realitate virtuală este, mai degrabă, un instrument, decât o formă nouă de
terapie, care folosește tehnici din analiza comportamentală aplicată (ABA), dar pentru care nu
există suficiente dovezi științifice, ca să poată înlocui abordarea clasică. Realitatea virtuală este un
mediu artificial ce poate fi experimentat cu ajutorul stimulilor senzoriali (precum sunetele și
imaginile) puși la dispoziție de un computer și în care acțiunile unei persoane sunt determinate de
ceea ce se întâmplă în mediu.
Terapia cu delfini este o formă de terapie asistată ce susține că poate fi eficientă pentru
persoanele cu deficiențe fizice și mintale.Interacțiunea dintre delfini și persoanele cu diverse
afecțiuni (paralizie cerebrală, tulburări psihice, tulburare de spectru autist, depresie) susține că
produce efecte benefice și că prezintă potențial terapeutic.Ea este atractivă, având în vedere că se
bazează pe o serie de factori cu succes la public:
-imaginea pozitivă a delfinilor, ca mamifere acvatice prietenoase, inteligente și comunicative;
sunt curioși, ușor de antrenat, capabili să susțină interacțiuni complexe cu oamenii atunci când sunt
condiționați corespunzător;
-au atitudine agreabilă, sunt cooperanți și jucăuși;
-acceptă contactul fizic, inclusiv îmbrățișări și sărutări;
-au pielea moale și mișcări delicate.
Acești factori sugerează că terapia cu delfini este utilă prin stabilirea relațiilor între delfini și
oameni, cu posibile efecte terapeutice.
Stimularea magnetică transcraniană, în relație cu tulburarea de spectru autist, are la bază
teoria conform căreia, atât dezechilibrele de natură neurofiziologică cu privire la excitație și
inhibiție, cât și manifestarea deficitelor senzoriale și a celor de comunicare, determină interacțiuni
deficitare la copii cu TSA [Masuda, 2019]. Procedura constă în plasarea unui generator de câmp
magnetic, sau „bobină‟, în apropierea capului persoanei care primește tratament. Câmpul electric
generat produce o schimbare la nivel neuronal, ce asigură depolarizarea sau hiperpolarizarea
celulelor nervoase.
Auriculoterapia (acupunctură) este o formă de terapie provenită din medicina tradițională
chineză și a fost folosită în practica clinică, pentru a tratata diferite boli, de mai bine de două mii de
ani. În China, această formă de terapie este prezentată ca o abordare eficientă în ceea ce privește
tratarea tulburărilor de spectru autist.Procedura specifică în auriculoterapie constă în stimularea
nervilor de la nivelul urechii prin înțeparea pielii cu un set special de ace [Mercante, 2018]. Până în
prezent, au existat studii care au plecat de la ipoteza că auriculoterapia ar putea îmbunătăți
simptomele clinice la copiii cu TSA. Cu toate acestea, dovezile nu susțin premisele avansate, iar
cercetările au evidențiat dezavantaje și limite metodologice, precum dimensiunea mică a
eșantionului, proiectarea neclară, fără structură, a procedurilor medicale, precum și lipsa izolării
variabilelor.

Bibliografie:

1.Mercante, B. et al. (2018). Anatomo-Physiologic Basis for Auricular Stimulation. Medical

Acupuncture, vol. 30, nr. 3, pp. 141-150. liebertpub.com (Atypon)
2. Simpson, R. (2005). Evidence-Based Practices and Students with Autism Spectrum Disorders.
Focus On Autism And Other Developmental Disabilities, 20(3), pp. 140-149
3. Zhang, Y. et al. (2021). Effect and Safety of Acupuncture for Autism Spectrum Disorders: A
Protocol for Systematic Review and Meta-Analysis. Medicine, vol. 100, nr. 11, mar. 2021, p.
e22269
4. Parepa, P. (2006). Effects of aromatherapy on the development of communication skills in
children with autism. Conference Paper
5. Mesa-Gresa, P., Gil-Gómez, H., Lozano-Quilis, J. & Gil-Gómez, J. (2018). Effectiveness of
Virtual Reality for Children and Adolescents with Autism Spectrum Disorder: An Evidence-Based
Systematic Review. Sensors, 18(8), p. 2486