Separarea puterilor în stat reprezintă un model de guvernare a

tuturor statelor democratice de astăzi. Conform acestui model,

puterea statului trebuie divizată în diferite compartimente cu
puteri și responsabilități separate și independente. Cea mai des
întâlnită formă de separare a acestor puteri este cea tripartită,
care se întâlnește la majoritatea națiunilor moderne, unde este
vorba de puterile legislativă, judiciară și executivă.

Puterea executivă este reprezentată de Guvern, care este organul

ce exercită autoritatea și își asumă responsabilitatea pentru
guvernarea unui stat. Executivul execută și aplică legea,
implementează politici publice în diferite sfere ale societății,
realizează, de fapt, politica internă și externă a statului.

Executivul aplică legea așa cum a fost scrisă de legislativ și

interpretată de către sistemul judiciar, și, de asemenea, poate fi
sursa anumitor tipuri de legi, cum ar fi hotărâri și ordonanțe.

Puterea legislative aparține legislativului, care este o adunare

deliberativă cu autoritatea de a face legi pentru o entitate
politică, cum ar fi o țară sau un oraș. Membrii unei legislaturi
sunt numiți legislatori. Într-o democrație, legislatorii sunt cel mai
frecvent aleși în mod obișnuit și care votează asupra legilor
propuse.

O legislatură poate dezbate și vota proiectele de legi ca o singură

unitate sau poate fi compusă din mai multe adunări separate.
Legislativul care funcționează ca o singură unitate este
unicameral, unul împărțit în două camere este bicameral, iar
unul împărțit în trei camere este tricameral.
În România, puterea legislativă este reprezentată de Parlament
organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare
a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit
din Senat și Camera Deputaților. Conform Constituției României,
Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi
ordinare.

Puterea judecătorească este una dintre cele trei puteri ale

statului care funcționează conform principiului separării
puterilor.

Sistemul judiciar este sistemul instanțelor care interpretează și

aplică legea în numele statului. De asemenea, sistemul judiciar
oferă un mecanism de soluționare a litigiilor. Acesta
interpretează legea și o aplică la faptele fiecărui caz în parte.
Această ramură a statului este adesea însărcinată să asigure o
justiție egală în temeiul legii.
Puterea judecătorească se concretizează printr-o ierarhie de
curți de justiție. În România curtea supremă este Înalta Curte de
Casație și Justiție.