Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterizare Iona
Caracterizare Iona
Fiecare tablou al operei lui Marin Sorescu il surprinde pe Iona in alta etapa
a evolutiei sale. Astfel, personajul imbatraneste, in tabloul al patrulea fiind realizat
un protret fizic al lui Iona, folosindu-se tehnica detaliului semnificativ: ”La gura
grotei rasare barba lui Iona”.
Trasatura definitorie a protagonistului este singuratatea, personajul fiind parca
realizat astfel incat sa ilustreze alegoric, metafora lui Nietzsche: „Soltitudinea m-a
inghitit ca o balena”.
In primul tablou al operei, Iona simte ca si-a pierdut ecoul, fapt pe care il
vede ca pe un „semn rau”. Scena este de un tragic aparte, personajul pierzandu-si
iluzia prezentei unui interlocutor. Chiar Marin Sorescu afirma „Cred ca lucrul cel
mai ingrozitor din piesa e cand Iona isi pierde ecoul”.
In tabloul al treilea, Iona realizeaza inca un gest care ii pune in valoare
singuratatea. Personajul scrie un bilet cu propriul sange, taiandu-si o bucata de
piele din podul palmei. Intr-un gest disperat, el incearca sa trimita scrisoarea,
asemenea naufragiatilor, insa ironia face ca biletul sa ajunga tot la el.
In finalul operei, Iona face un efort sisific pentru a iesi din labirint si pentru a isi
afla identitatea. Pe tarm, vede ca si-a pierdut memoria si incearca sa-si aminteasca
trecutul: ”Cum se numea batranii aceia buni? Dar ceilalti doi?”. Fericit,
rememoreaza: “Iona. Eu sunt Iona”. Toate incercarile de evadare ale personajului
sunt sortite, in final, esecului. Actiunea sa e zadarnica pentru ca iesirea dintr-un
peste e intrarea in alt peste, existand o succesiune nesfarsita de burti. Iona chiar
spune ”Toate lucrurile sunt pesti”.