Caracterizare Iona

Personaj dramatic, Iona este caracterizat atat in maniera directa, cat si

indirecta. In construirea acestui personaj se remarca de asemenea tehnici moderne
de caracterizare, cum ar fi introspectia si monologul interior.
Un mijlloc de carcaterizare directa utilizat in conturarea lui Iona este reprezentat
de notatiile autorului, care individualizeaza drama existentiala a personajului. In
primul tablou, replicile personajului sunt riguros descrise, astfel fiind caracterizat si
personajul: „explicativ”, „intelept”, „uimit”, „vesel”, „curios”, „nehotarat”.

Fiecare tablou al operei lui Marin Sorescu il surprinde pe Iona in alta etapa
a evolutiei sale. Astfel, personajul imbatraneste, in tabloul al patrulea fiind realizat
un protret fizic al lui Iona, folosindu-se tehnica detaliului semnificativ: ”La gura
grotei rasare barba lui Iona”.
Trasatura definitorie a protagonistului este singuratatea, personajul fiind parca
realizat astfel incat sa ilustreze alegoric, metafora lui Nietzsche: „Soltitudinea m-a
inghitit ca o balena”.
In primul tablou al operei, Iona simte ca si-a pierdut ecoul, fapt pe care il
vede ca pe un „semn rau”. Scena este de un tragic aparte, personajul pierzandu-si
iluzia prezentei unui interlocutor. Chiar Marin Sorescu afirma „Cred ca lucrul cel
mai ingrozitor din piesa e cand Iona isi pierde ecoul”.
In tabloul al treilea, Iona realizeaza inca un gest care ii pune in valoare
singuratatea. Personajul scrie un bilet cu propriul sange, taiandu-si o bucata de
piele din podul palmei. Intr-un gest disperat, el incearca sa trimita scrisoarea,
asemenea naufragiatilor, insa ironia face ca biletul sa ajunga tot la el.
In finalul operei, Iona face un efort sisific pentru a iesi din labirint si pentru a isi
afla identitatea. Pe tarm, vede ca si-a pierdut memoria si incearca sa-si aminteasca
trecutul: ”Cum se numea batranii aceia buni? Dar ceilalti doi?”. Fericit,
rememoreaza: “Iona. Eu sunt Iona”. Toate incercarile de evadare ale personajului
sunt sortite, in final, esecului. Actiunea sa e zadarnica pentru ca iesirea dintr-un
peste e intrarea in alt peste, existand o succesiune nesfarsita de burti. Iona chiar
spune ”Toate lucrurile sunt pesti”.