În Grădina Ghetsemani-1921-Vasile Voiculescu

Tradiționalismul este un curent literar apărut în prima jumătate a sec. al XX-

lea. Acest curent pune în evidență valorile tradiționale ale spiritualității
românești: folclorul, istoria, trecutul și religia de tip creștin ortodox.
Tradiționaliștii afirmă că satul românesc este un spațiu idilic, păstrător al valorilor
spre deosebire de cadrul citadin care depersonalizează ființa umană.
Poezia “În Grădina Ghetsemani,, a fost inclusă în volumul “Pârgă,, .Poezia
prezintă un episod tragic din existența lui Isus, ultima rugăciune din Grădina
Ghetsemani, care precedă momentul sacrificiului său. Dincolo de contextul
profund religios, se observă în text elemente care subliniază natura duală a lui
Isus și lupta specific umană dintre trup și suflet.
Titlul conține un indice spațial, Grădina Ghetsemani, un loc al suferinței și al
luptei interioare
Textul liric este structurat în patru catrene și dezvoltă formula lirismului
obiectiv. Primele trei strofe prezintă zbuciumul sufletesc al Mântuitorului, iar
ultima strofă prezintă cadrul natural, care este afectat de suferința celui ce se
roagă.
Prima secvență este de un dramatism profund și prezintă matura umană a
lui Isus care se împotrivește destinului. Verbele care detaliază atitudinile Sale
accentuează dorința umană de a trăi “lupta” , “se-mpotrivea” , “nu primea” , iar
durerea sfâșietoare este sugerată de sintagmele “căzut pe brânci în iarba” și
metaforele pentru păcatele omeniri pe care Fiul lui Dumnezeu trebuie să și Le
asume pentru a absolvi omenirea de păcatul originar
Ultimul vers trimitere la esența divină a lui Isus “stârnea în slăvi furtună”.
În cea de-a doua secvență lirică este reiterată ideea sacrificiului. Deși omul
este cuprins de “o sete uriașă” , spiritul nu vrea să accepte “infama băutură” care
aducea moartea. Deși băutura pare “de miere” și “dulceață” , în realitate ea este
“veninul groaznic” pe care omul îl refuză prin gestul “încleștării fălcilor”.
Vasile Voiculescu insistă pe imaginea omului, atât de înspăimântat de
suferințele care îl așteaptă, încât uită că sacrificiul este urmat de accesul la
împărăția veșnică : “Bătându-se cu moartea, uitase de viață!”
 Secvența lirică finală accentuează planul exterior. Tragismul textului este
amplificat de reprezentarea unui cadru natural, în care se observă semnele
prevestitoare ale morții “se frământau măslinii,/Păreau că vor să fugă din loc, să
nu-l mai vadă...”. În “vraiștea grădinii” apare sugestia morții : “ulii de seară” care
“dau roată după pradă”
Lupta cu moartea depășește limitele unei drame omenești, reprezentând
alegoric esența eternului conflict dintre trup și suflet
Textul transpune în formă lirică și subiectivă episodul biblic, păstrând
întreaga impresie de suferință și tragism. Isus are o ezitare în a înfrunta suferința
și moartea, dar latura sa divină acceptă misiunea de a deosebi omenirea de
păcate. Absența îngerului menționat în scena biblică amplifică intensitatea
suferinței.
În ceea ce privește prozodia, se remarcă organizarea textului în strofe cu
măsură de 14-15 silabe și rimă încrucișată.
În concluzie, poezia “În Grădina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu se
încadrează în lirica tradiționalistă prin tema religioasă și motivele care o susțin pe
aceasta :jertfa, condiția omului, relația uman-divin, dar și prin simplitatea
expresiei artistice-preferința pentru simbol, parabolă, comparație simplă