Moara cu noroc

Mare classic, alaturi de Eminescu, Creanga, Ioan Slavici a fost un

scriitor, journalist si pedagog roman, considerat de catre criticul George
Calinescu, un instrument “instrument de observatie excellent” al
mediului rural, oferind in nuvelele si studiile sale, o freasca a
moravurilor, a comportamentului tinutei, imbracamintei, vorbirii si a
gesturilor.
Nuvela “Moara cu Noroc” a fost publicata in anul 1881 si face
parte din volumul “Novele din popor”, care a marcat debutul literar al
autorului.
Textul studiat apartine genului epic, iar ca specie literara este o
nuvela, adica o specie epica in proza, de dimensiuni medii, cuprinse
intre schita si roman, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic,
concentrate. Personajele relative putine sunt conturate pentru a pune
in evidenta evolutia personajului principal.
“Moara cu noroc” se incadreaza in realism, current literar artistic,
aparuit in prima jumatate a secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva
romantismului si neoromantismului, fiind o doctrina estetica in care
accentul este pus pe prezentarea veridica a societatii, crearea iluziei
vietii, tehnica detaliului semnificativ in descriere, utilizarea toponimelor
reale, analiza psihologica, includerea unor personaje tipice pentru o
categorie sociala, teme specifice si obiectivitatea perspectivei narative.
Prima trasatura a realismului
Un prim aspect semnificativ in acest sens poate fi reprezentat de
faptul ca literatura realista se bazeaza pe mimessis (principiu estetic,
dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea
realului), deoarece, in opera, se creeaza iluzia vietii. Autorul
construieste atent mediul de viata in care se av desfasura actiunea,
desemnand un spatiu real, fixat prin toponime. Se acorda o atentie
deosebita detaliului semnificativ, utilizat in descrierea locului si in
portretizarea personajelor.
A doua trasatura a realismului
De asemenea, fiind o nuvela realista, scriitorul surprinde
determinismul social, categorii sociale si numeroase tipuri umane.
Astfel, personajul principal Ghita este prezentat ca fiind un carciumar,
gospodar harnic, reprezentand tipul omului lacom, slab, influentabilsi
egocentrist, ce renunta la valorile morale din cauza patimii pentru bani.
Omul diabolic, impunator, dominator, cu caracter puternic, este
reprezentat de catre personajul Lica, seful porcarilor si stapanul locului
unde se petrece actiunea. Ana intruchipeaza modelul sotiei supuse,
naive, ce nu are un cuvant de spus in familia realista si care nu doreste
sa isi supere sotul.
Tot de realism tine si interesul pentru analiza psihologica, realizata
prin procedee literare de investigatie a sufletului uman. Astfel, traseul
degradarii lui Ghita este pus in evidenta prin evidenta prin utilizarea
mijloacelor de caracterizare, prin metode de investigare de investigare
prohorogica, specifice literaturii: monolog interior, stil indirect liber,
scene dialogate cu notarea gesticii si a mimicii, dar si prin natura
interioara a conflictului.
Ilustrarea temei
Tema reprezinta urmarirea efectelor nefaste si dezumanizare ale
dorintei de inavutire, in contextul societatii ardelenesti de la inceputul
secolului al XIX lea. Tot in registru tematic de poate distinge ideea mortii
lumii patriarhale, agricole si nasterii unei lumi noi capitaliste, al carui
model este aventurierul ce isi asuma riscuri pentru castiguri mari.
Prima scena
-
A doua scena
-
Elemente de structura
Titlul nuvelei este un prag spre lumea operei, un element sugestiv
care anticipeaza mesajul textuli si orienteaza lectura cititorului, creand
un orient de asteptare. Din punt de vedere structural, acesta este
analitic, fiind alcatuit dintr un substantiv comun insotit de un adjectiv. In
textul lui Slavici, moara este un loc in care se altereaza principiile
sanatoase ale omului, care isi uita idealurile. Aceasta moara reprezinta
locul in care siguranta familiei este amenintata, precum si elementul ce
sta la baza tuturor tragediilor si care va macina in mod nemilos
destinele personajelor.
Nuvela este alcatuita din 17 capitole, cu un subiect concentrat, cu
o structura narativa complicata si un ritm epic neomogen. Inlantuire
temporat si cauzal. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre
doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe pana la
Paste. Din punct de vedere spatial, intamplarile se pertrec in pusta
aradeana, intr o zona de rascruce si plina de mister. Situatia initiala de
echilibru o reprezinta existenta „Morii cu noroc”, aflata la o rascruce de
drtumuri, in apropiere de Ineu. Descrierea drumului care duce la
aceasta moara si a locului exact in care se situeaza, au rolul de a fixa un
peisaj cadru al actiunii.
Tiparul narativ
 Tiparul narativ este completat de actiunile de remediere a lipsei.
Ingrijorat de posibilele consecinte ale parteneriatului cu Lica, Ghita ia
masuri de precaustie: face rost de o sluga, doi caini si doua pistoale.
Personajul devine irascibil, indepartandu se de sotia sa si de copii. Din
omul calm si iubitor, Ghita se transforma intr o persoana violenta,
nehotarata si ajunge sa regrete faptul ca si a cladit o familie, aspect ce il
impiedica sa faca si mai multe afaceri cu Lica pentru a se imbogati.
Starea materiala a protagonistului devine tit mai buna, insa acesta
incepe sa isi piarda increderea in sine. Totodata, carciumarul este
implicat in in furtul de la arendas, dar si in uciderea femeii vaduve si a
unui copil. Este retinut de politie, iar apoi este eliberat. Minte la proces
in favoarea lui Lica, devenind complice la crima. Ghita hotaraste totusi
sa il denunte pe Samadau, cu ajutorul lui Pintea, insa nu ii spune tot
adevarul nici acestuia, fapt ce il aduce mai aproape de pierzanie.
Restabilirea echilibrului este momentul cand Ghita o arunca pe Ana in
bratele lui Lica, pentru a merge la Pintea sa il anunte ca Lica detine banii
furati. Fiind dezamagita de lasitatea sotului ei, Ana i se ofera lui Lica.
Deznodamantul este reprezentat de intoarcerea lui Ghita la han, care,
simtindu se tradat, o ucide pe Ana, insa si el, la randul lui, ucis de Raut,
iar Lica se sinucide, pentru a nu ajunge viu pe mainile lui Pintea.
In concluzie, „Moara cu noroc” este o nuvela realista de analiza
psihologica, prin care Ioan Slavici se dovedeste a fi un observator al
universului sufletesc, construind personaje convingatoare. Opera
prezinta moravurile unei epoci, atentia fiind focalizata asuprea detaliilor
care au roolul de a prezenta perioada respectiva in toata complexitatea
ei.