PROIECT LA DISCIPLINA TEHNOLOGIA PUNȚILOR DENTARE

2022 2023, AN TD II
CHENARU IULIAN COSMIN, GRUPA 1

CORPUL DE PUNTE SUSPENDAT

Caracteristici:
1. este plasat la distanţă de creasta alveolară – spaţiul dintre faţa mucozală a corpului de
punte şi mucoasa crestei alveolare este de 2-3 mm;
2. reface parţial integritatea/morfologia arcadei dentare;
3. nu reface funcţia fizionomică;
4. reface funcţia masticatorie;
5. rezistenţa este scăzută datorită înălţimii cervico-ocluzale reduse – de aceea se realizează
din aliaje metalice;
6. nu restabileşte funcţia fonetică – nu închide rezonatorul bucal;
7. este igienic – permite curăţirea şi autocurăţirea.
Faţa mucozală a corpului de punte trebuie să fie rotunjită, convexă, în unghi diedru,
pentru a permite alunecarea fragmentelor alimentare.
Avantaje: de ordin biologic (evită traumatismul mecanic al mucoasei gingivale) şi igienic.
Indicaţii: în edentaţii parţiale reduse mandibulare in zona laterală a arcadei dentare, atunci
când înălţimea dinţilor stâlpi este suficient de mare (7-8 mm).
Contraindicaţii: în edentaţii unidentare, deoarece spaţiul respectiv nu ar fi decât o zonă
retentivă.
Avantaje :
 Corpul de punte suspendat oferă cea mai bună igienă orală permițând și autocurătirea.
 Corpul de punte suspendat este recomandat în zona laterală la mandibulară din
considerente estetice.
Dezavantaje :
 Dacă distanța este mai mică corpul de punte va avea un efect contrar scopului acesteia
si în loc să se facă autoigienizarea, aceasta va reține alimente și va favoriza o igienă
nesatisfăcătoare cu urmări ce vor afecta mucoasa orală.
Tehnica de realizare a machetei:
- se izolează modelul dinţilor stâlpi şi breşa edentată;
- se realizează machetele elementelor de agregare:
o prin picurare/ adiţie de ceară – se modelează morfologia corespunzătoare
fiecărui element de agregare
o se alege dintre machetele prefabricate, se adaptează pe model;
- se realizează macheta corpului de punte:
o între machetele celor două elemente de agregare se aplică un bloc de ceară
albastră plastifiată;
o se stabileşte nivelul planului de ocluzie prin aducerea celor două modele in
contact;

1
 o se stabileşte diametrul vestibulo-oral al corpului de punte în funcţie de
diametrul vestibulo-oral al crestei alveolare şi diametrul în sens vestibulo-oral
al dinţilor vecini;
o se stabileşte dimensiunea în sens mezio-distal a fiecărui intermediar începând
dinspre mezial;
o se creează spaţiul de 2-3 mm dintre faţa mucozală a corpului de punte şi
creasta alveolară, prin răzuirea cerii;
o faţa mucozală a machetei corpului de punte se modelează rotunjită, convexă.
Erorile reprezintă uneori consecinţa unei cauze izolate sau dimpotrivă a unora
însumate, avind la origine următorii factori:
 - insuficienta cunoaştere de către specialist, a noţiunilor generale care
orientează să aleagă cea mai bună soluţie de tratament protetic.
 - preparaţia campului protetic în mod necorespunzător cerintelor tehnice,
urmată de amprentare inexacta.
 - execuţii tehnologice însoţite de neglijenţe si tolerabilitate inadmisibilă.
 - utilizarea în fazele tehnologice a materialelor cu calităţi inferioare.
 - cedarea în faţa influenţei pacientului, cu consecinţe asupra elaborării planului
de tratament ce sînt materializate prin soluţii de compromis.
 O descriere sistematică a erorilor este posibilă dacă se urmăreşte ordinea cronologică
a factorilor cauzali generatori.
 Astfel sunt:
 1.Erori din momentul conceperii planului de tratament determinate de:
 -întinderea spaţiului edentat;
 - morfologia /morfotipul dentar şi poziţia dinţilor stîlpi; - tipul elementelor de
agregare; - forma şi direcţia corpului de punte:
 raportul corpului de punte cu creasta alveolară; - aliajul prescris pentru a fi realizată
puntea.
 2.Erori din etapele clinico - tehnice de execuţie propriu-zisă a:
 elementelor de agregare;
 corpului de punte;
 solidarizării:
 - confecţionării componentei fizionomice.

2
Vedere mezio-distală

Vedere ocluzală