Sunteți pe pagina 1din 26

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCA IE FIZICA SI SPORT SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE SI MOTRICITATEA SPECIALA

CURS DE STUDIU PENTRU CICLUL I DE LICEN A EVALUAREA MOTRICA SI SOMATOFUNCTIONALA 1. PRECIZARI SI RECOMANDARI PRIVIND DESFASURAREA ACTIVITA ILOR Codul cursului Denumirea cursului Tip curs Durata cursului / Nr. credite Perioada de accesare a cursului EK 1202 Evaluarea motrica si somatofunctionala Obligatoriu 14 saptamani / 5 credite 1. 02. 2007- 15. 09. 2007 Prelegeri: 1. 02. 07 19. 05. 07 Seminarii: 1. 02. 07 - 19.05. 07

Manualul recomandat 1. Nenciu, G. Biomecanica in educatie fizica si sport Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005 Obiectivele cursului 1. Dobandirea cunostintelor despre mecanismul fiziologic de producere a miscarilor organismului uman, in diferite planuri si cu diferite amplitudini, viteze, energii si forte de executare. 2. nsusirea corecta a miscarilor segmentelor corpului si ale corpului in general, in vederea perfectionarii tehnicilor si metodelor de aplicare a exercitiilor folosite in kinetoterapie. Modul de stabilire a notei finale - evaluare prin test grila pe suport electronic 80 % - evaluare prin activitate la curs (vizitarea cursului) 20% Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studentii ushefs@spiruharet.ro georgetanenciu@spiruharet.ro liviutimbus@spiruharet.ro Titularul cursului Conf.univ.dr. Georgeta Nenciu

Continutul tematic al cursului (Programa analitica) Disciplina obligatorie: semestrul 3; ore semestru: 28 curs; 14 seminarii; 5 credite examen

I. Obiectivele disciplinei 1. Evaluarea fizica in kinetoterapie reprezinta o componenta a consultului medical efectuat asupra unui pacient cu acuze la nivelul aparatului locomotor pentru punerea in evidenta a diferitelor aspecte si semne clinice, care, asociate cu diverse investigatii paraclinice pot duce la stabilirea unui diagnostic corect. 2. Evaluarea fizica este absolut necesara pentru ca in functie de deficitul functiei motorii a aparatului locomotor se stabileste tratamentul prin miscare. II. Structura disciplinei Semestrul 4 Total ore III. Continutul disciplinei A. Curs teoretic Nr. Crt. 1. 2. 3. 4. 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 TEMATICA Definitia obiectului de studiu: procesele de crestere si dezvoltare a organismului, factorii care le conditioneaza Caracteristicile morfofunctionale ale componentelor aparatului locomotor: oase, articulatii Caracteristicile morfofunctionale ale componentelor aparatului locomotor: muschi, tendoane, ligamente Contractia musculara si implicatii biomecanice Date paraclinice in evaluarea motrica Bilantul articular si muscular generalitati Evaluarea articulara si musculara a umarului Evaluarea articulara si musculara a cotului si pumnului Evaluarea articulara si musculara a mainii Evaluarea articulara si musculara a soldului Evaluarea articulara si musculara a genunchiului Evaluarea articulara si musculara a gambei si gleznei Evaluarea articulara si musculara a piciorului Evaluarea articulara si musculara a coloanei Curs 14 28 Lucrari practice 14 28 Ore de munca independenta 83 83 Credite 5 Forme de verificare Examen

Anul de studii II

B. Lucrari practice Nr. Crt. 1. 2. 3. 4 TEMATICA Aparatura folosita inventar Masuratori antropometrice Metodologia bilantarii articulare si musculare a umarului Metodologia bilantarii articulare si musculare a cotului si pumnului

5 6 7 8 9 10 11 12

Metodologia bilantarii articulare si musculare a mainii Verificarea evaluarii articulare si musculare a membrului superior Metodologia bilantarii articulare si musculare a soldului Metodologia bilantarii articulare si musculare a genunchiului Metodologia bilantarii articulare si musculare a gambei si gleznei Metodologia bilantarii articulare si musculare a piciorului Metodologia bilantarii articulare si musculare a coloanei vertebrale Verificarea evaluarii articulare si musculare a membrului inferior

Bibliografie obligatorie Nenciu, G Sidenco, El-L. - Biomecanica in educatie fizica si sport, Ed. Fundatiei Romania de Maine 2005 Evaluarea articulara si musculara a membrului superior. Aplicatii in kinetoterapie si in medicina sportiva. Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003 Coloana vertebrala si membrul inferior. Evaluare mioarticulara in kinetoterapie si in medicina sportiva. Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003

Sidenco, El-L.

Bibliografie facultativa Sbenghe, T. Kineziologie Stiinta miscarii Ed. Medicala, 2002

Prezentarea lectiei 1 Titlul lectiei Procesele de crestere si dezvoltare ale organismului Obiectivul lectiei - insusirea cunostintelor despre cresterea si dezvoltarea organismului Concepte cheie -crestere -dezvoltare Rezumatul temei tratate Cresterea reprezinta procesul de marire a dimensiunilor corpului in intregime sau a unora din segmentele sale componente. Ea se realizeaza prin inmultirea celulelor si prin cresterea dimensiunilor acestora. Cresterea este un proces cantitativ, in urma caruia se realizeaza un spor de masa si de volum, in organele corpului. Cresterea se desfasoara in cele trei planuri ale spatiului (longitudinal, transversal, sagital). - in plan longitudinal, are loc cresterea in lungime - in plan transversal, are loc cresterea in latime - in plan antero-posterior, are loc cresterea in adancime Cresterea este un proces continuu care incepe in viata intrauterina si se termina in jurul varstei de 22-23 ani la baieti si 21-22 ani la fete. Desi acest proces este continuu, viteza de crestere difera foarte mult in anumite perioade de varsta. Pe masura ce copilul inainteaza in varsta, membrele inferioare reprezinta o parte tot mai mare din inaltimea totala, iar capul o proportie tot mai mica. Procentul care revine trunchiului ramane relativ constant, el osciland in jurul a 1/3 din inaltime in toate perioadele de varsta. Exista ani in care predomina cresterea in lungime si ani in care predomina cresterea in latime. Dezvoltarea reprezinta procesul de schimbare a formelor si proportiilor coroului uman in timpul perioadei de crestere. Ea este un proces calitativ, de diferentiere celulara, ce marcheaza si o perfectionare functionala a aparatelor si sistemelor organismului, integrandule intr-un tot unitar. Datorita dezvoltarii fizice, corpul adultului se deosebeste de cel al copilului, atat in privinta formei cat si a proportiilor. n concluzie, termenii de crestere si dezvoltare trebuie utilizati pentru denumirea a doua procese deosebite care contribuie la schimbarea dimansiunilor si masei corporale (cresterea) si a formei si proportiilor acestora (dezvoltarea fizica) de la nastere pana la varsta adulta. Datorita acestor procese, corpul omenesc are particularitatile si caracteristicile specifice fiecarei perioade de varsta de care este necesar sa se tina seama in evaluarea somato-functionala. Factorii care conditioneaza cresterea si dezvoltarea fizica sunt atat cei ereditari cat si cei de mediu. a. Ereditatea isi manifesta influenta asupra acestor procese prin particulele de ADN numite gene. Ele pastreaza toate informatiile genetice primite de la parinti. Fiecare celula la randul ei transmite aceste informatii in copie celulelor fiice. Genele dirijeaza sinteza proteinelor si activitatea enzimelor, influentand in acest mod toate caracteristicile morfologice si functionale ale organismului si prin aceasta procesul de crestere si dezvoltare fizica b. Factorii de mediu actioneaza ca excitanti asupra organismului. Dintre cei care influenteaza cresterea si dezvoltarea fizica cei mai importanti sunt cei geoclimatici (clima, temperatura) si cei sociali (alimentatia corecta, urbanizarea cei de la orase sunt mai inalti). Exercitiile fizice si in general miscarea reprezinta excitantul natural indispensabil. Ele pot ajuta la inlaturarea unor deficiente fizice, dar pot fi si o frana in crestere si dezvoltare atunci cand sunt practicate nestiintific. Concluzii

Termenii de crestere si dezvoltare trebuie utilizati pentru denumirea a doua procese deosebite care contribuie la schimbarea dimansiunilor si masei corporale (cresterea) si a formei si proportiilor acestora (dezvoltarea fizica) de la nastere pana la varsta adulta. Datorita acestor procese, corpul omenesc are particularitatile si caracteristicile specifice fiecarei perioade de varsta de care este necesar sa se tina seama in evaluarea somatofunctionala. Subiecte de verificare - procesele de crestere si dezvoltare - factorii ce influenteaza aceste procese Evaluare anul II intrebari si raspunsuri 1. Ce fel de proces este cresterea organismului a. cantitativ b. calitattiv c. de osteoliza 2. Prin ce proces se realizeaza cresterea organismului a. inmultirea celulelor b. alungirea celulelor c. latirea celulelor 3. Prin ce particule influenteaza ereditatea procesele de crestere si dezvoltare a. sarcomere b. gene c. miozina si actina 4. Care este excitantul natural pentru crestere si dezvoltare a. excitabilitatea b. miscarea c. miozina R 1a, 2a, 3b, 4b

Prezentarea lectiei 2. Titlul lectiei Caracteristicile morfofunctionale ale componentelor aparatului locomotor (oase, articulatii). Obiectivul lectiei - insusirea cunostintelor despre structura si functia elementelor componente ale aparatului locomotor Concepte cheie - oase, - articulatii Rezumatul temei tratate Aparatul locomotor este alcatuit din oase, articulatii, muschi, ligamente si tendoane. Oasele reprezinta constructii minime absolute, constructii care asigura o rezistenta maxima cu material minim. Au forme si dimensiuni diferite: lungi, scurte, plate. Oasele

realizeaza suporturi stabile, sau ofera muschilor suprafete intinse si mobile de insertie. Pe suprafata lor prezinta numeroase neregularitati, linii,suprafete rugoase, apofize, tuberozitati, spine. Care servesc drept zone pentru insertiile musculare. Mai pot prezenta depresiuni sau santuri, prin care trec tendoane, vase sanguine si nervi. Articulatiile reprezinta legatura dintre doua sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros si ligamentar. Altfel spus, ele sunt un ansamblu de parti moi si dure prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine. O definitie recenta spune ca articulatia este componenta pasiva de miscare, fiind animata de muschii adiacenti (N. Efimov -2004). Dupa gradul lor de mobilitate, articulatiile sunt de mai multe feluri: 1. Articulatii fixe (sinartroze) sin - impreuna Sunt articulatiile in care oasele nu pot executa nici o miscare sau fac miscari foarte reduse. Se intalnesc la oasele cutiei craniene si la oasele cutiei toracice. Legatura dintre oase la acest tip de articulatii se face prin tesut cartilaginos, tesut conjunctiv fibros si tesut osos. De aceea, dupa felul tesutului care leaga oasele unei sinartroze deosebim: a). Sincondroze in care legatura dintre oase se face prin tesut cartilaginos ce ii confera un oarecare grad de mobilitate. Ex: - articulatia dintre lama perpendiculara a etmoidului cu vomerul - articulatia dintre prima coasta si stern b). Sindesmoze in care legatura dintre oase se face prin tesut conjunctiv fibros. Exemple: - articulatiile sacro-iliace - articulatiile dintre epifizele distale ale tibiei si fibulei - articulatiile dintre oasele cutiei craniene c). Sinostoze in care oasele sunt legate prin tesut osos. Ele deriva fie din sincondroze, fie din sindesmoze, articulatii la care tesutul de legatura s-a osificat, mai ales la varsta inaintata. Ex: sinostoza craniana apare la o varsta inaintata, cand tesutul de legatura dintre oasele cutiei craniene se osifica. 2. Articulatii semimobile (amfiartroze) Sunt articulatiile cu miscari ceva mai ample, deci semimobile. Exemple:- articulatiile de la nivelul coloanei vertebrale. La nivelul coloanei vertebrale, legatura dintre corpii vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos. Discul are forma corpurilor vertebrale si prezinta la periferie o serie de lame concentrice de tesut fibrocartilaginos (inelul fibros), iar in centru o substanta gelatinoasa (nucleul pulpos). 3. Articulatii mobile (diartroze) Sunt articulatiile cele mai raspandite in organism. Ele au o cavitate articulara in care se gaseste o mica cantitate de lichid sinovial, o capsula articulara captusita in interior de membrana sinoviala si cartilajul hialin. Diartrozele dupa gradul de libertate al miscarilor, in raport cu cele trei planuri ( transversal, sagital si longitudinal), pot fi: Articulatii cu un singur grad de libertate a) Articulatii plane cu suprafete articulare congruente si in care miscarea este numai de alunecare; ex: - articulatiile dintre apofizele articulare toracale - articulatiile dintre oasele carpiene b) Articulatii cilindroide (asemanatoare balamalelor) - articulatia trohleara - articulatia cotului (dintre humerus si ulna) - articulatia trohoida - articulatia radio-cubitala superioara Articulatii cu doua grade de libertate a) articulatia elipsoidala - articulatia genunchiului b) articulatia selara - articulatia carpo-metacarpiana

Articulatii cu trei grade de libertate - sferoidale (enartroze) a) articulatia scapulo-humerala b) articulatia coxo-femurala

Diartrozele dupa forma suprafetelor articulare si dupa gradul de mobilitate sunt de mai multe feluri: Articulatii sferice (enartroze) care au o suprafata articulara sferica si alta concava (cavitate glenoida). n functie de conformatia oaselor, pot avea capul articular mai mic decat o jumatate de sfera, ex: articulatia scapulo-humerala si capul articular mai mare decat o jumatate de sfera ex: articulatia coxo-femurala. Trohleartroza (Ginglimul) care are una din suprafete sub forma de trohlee (mosor), iar cealalta de forma concava pentru a primi trohleea, ex: articulatia cotului. Articulatii elipsoidale in care una din suprafete este de forma elipsoidala, iar cealalta este o cavitate glenoida, ex: articulatia radio-carpiana; articulatia atlanto- occipitala. Articulatii in sa are suprafetele articulare de forma concava intr-un sens si de forma convexa in alt sens, ex: articulatiile intre oasele carpiene. Articulatie in pivot cu suprafete articulare ca un cilindru osos, ex: articulatia radio-ulnara. Articulatii planiforme cu suprafete articulare plane, ex: articulatiile apofizelor articulare ale vertebrelor toracice Concluzii Articulatiile reprezinta legatura dintre doua sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros si ligamentar. Altfel spus, ele sunt un ansamblu de parti moi si dure prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine. Articulatiile sunt alcatuite din mai multe elemente componente: suprafete articulare, mijloace de unire si mijloace de alunecare. La nivelul lor se realizeaza miscari active (de catre subiect) si miscari pasive (cu ajutorul examinatorului). Subiecte de verificare Articulatiile caracteristici generale Clasificarea articulatiilor Diartroze - elemente componente 1. Ce tesut leaga oasele in sincondroze a. conjunctiv fibros b. cartilaginos c. osos 2. Ce fel de articulatii sunt articulatiile sacro-iliace a. sincondroze b. sindesmoze c. sinostoze 3. Ce miscari permit articulatiile cu trei grade de libertate a. flexie - abductie b. in toate planurile spatiului c. extensie rotatie R 1b, 2b, 3b

Prezentarea lectiei 3 Titlul lectiei Caracteristicile morfo-functionale ale aparatului locomotor (muschi, tendoane, ligamente) Obiectivul lectiei - insusirea cunostintelor despre legatura dintre structura si functia striati. Concepte cheie - muschi - tendoane - ligamente Rezumatul temei tratate Muschiul este comsiderat a fi un organ diferentiat, care prin contractie produce lucru mecanic. Marea majoritate a muschilor au forme si dimensiuni diferite, ceea ce reprezinta un indiciu al relatiilor dintre formele organelor contractile si functiile lor diverse. Muschii sunt lungi, scurti, lati, cilindrici, fuziformi. Zona in care muschiul se continua cu tendonul este jonctiunea tendino-musculara, zona de mare importanta pentru activitatea musculara. Ea este deosebit de solicitata in timpul contractiilor musculare. Aici apar cele mai dese intinderi si rupturi musculare. Corpul muscular si tendonul sunt elemente structurale separate, unite numai functional. Proprietatile fizice ale muschilor sunt: excitabilitatea, contractilitatea, elasticitatea. Tendonul este un organ de culoare alb-sidefie, foarte rezistent si inextensibil, de forma cilindrica sau asemanatoare unui cordon turtit. n el predomina fascicule conjunctive dispuse rectiliniu, intr-o singura directie. Ligamentul este o formatiune structurala in care fibrele de colagen au o distributie diferita. Pot fi oblice sau spiralate. Concluzii Muschii sunt organele active ale aparatului locomotor, prin contractia lor apropie sau departeaza segmentele corpului. Subiecte de verificat Structura functionala a muschiului Propietatile fizice ale muschilor. Intrebari si raspunsuri 1.Ce produce muschiul prin contractie a. lucru mecanic b. excitabilitate c. elasticitate 2. Ce zona este deosebit de solicitata in contractia musculara a. jonctiunea tendinomusculara b. jonctiunea capsuloligamentara c. sinapsa neuromusculara 3. Ce proprietati fizice are muschiul a. excitabilitate + contractilitate b. excitabilitate + elasticitate muschilor

c. excitabilitate + elasticitate + contractilitate R 1a, 2a, 3c Prezentarea lectiei 4 Titlul lectiei Contractia musculara si implicatiile biomecanice Obiectivul lectiei - insusirea cunostintelor despre mecanismul contractiei musculare si rolul ei biomecanic Concepte cheie - contractii izometrice - contractii izotonice Rezumatul temei tratate Contractia musculara este a doua forta interioara care intervine in realizarea miscarii, ca o reactie de raspuns la stimulare, prin impulsul nervos. Motoneuronul alfa primeste toate impulsurile motorii, indiferent de originea lor si cand starea de excitatie care rezulta din aceasta sumatie a atins un prag suficient, neuronul reactioneaza stereotip, trimitand un impuls motor fibrelor musculare pe care le inerveaza prin terminatiile sale. Conform legii tot sau nimic, fiecare fibra musculara raspunde printr-o contractie totala si elibereaza astfel, maximum de energie de care este capabila in acel moment. ntregul muschi se contracta cu intensitati variabile, activitate explicabila prin doua mecanisme: prin sumatie in timp, in legatura cu frecventa cu care se succed impulsurile si prin sumatie in spatiu, in legatura cu un numar din ce in ce mai mare de unitati motorii care intra in actiune. Contractia musculara reprezinta o manifestare legata de schimbarea elasticitatii musculare. Ea se manifesta fie ca o intarire a muschiului, fie ca o modificare si de tarie si de forma a acestuia. Deosebim mai multe feluri de contractii: - contractii izometrice (statice), sunt contractii de intarire a muschiului. Ele produc - cresterea volumului si a greutatii muschiului (deci a fortei), prin marirea cantitatii de sarcoplasma din fibrele musculare si o redistribuire a nucleilor care din pozitia marginala devin centrali. Prin aceste contractii izometrice lungimea muschiului nu se schimba ceea ce inseamna abolirea miscarii, asigurarea echilibrului sau a pozitiei statice. - contractii izotonice (dinamice), sunt contractii de scurtare a muschiului si de deplasare a segmentelor, in care se pastreaza constanta tensiunea mecanica din muschi pe toata durata scurtarii lungimii muschiului. Ele produc o crestere minima a cantitatii de sarcoplasma, iar nucleii isi pastreaza dispozitia marginala. - contractii in alungire care se produc cand forta care se opune depaseste forta musculara si intinde muschiul. - contractii izokinetice care se realizeaza cu viteza constanta (izokinetica). Toate miscarile naturale ale aparatului locomotor, precum si alte numeroase contractii obisnuite ale musculaturii umane nu au viteza constanta, in primul rand datorita acceleratiei din faza de demarare, iar apoi datorita schimbarilor de pozitie in parghiile lanturilor cinematice, schimbari raportate la greutatea proprie sau la greutatea deplasata. Contractiile izokinetice se pot realiza cu aparate speciale, mai ales pentru antrenamentele sportive, care elimina sau limiteaza acceleratiile. Numeroase cercetari au aratat faptul ca antrenamentele cu miscari produse prin contractii izokinetice au cateva avantaje considerabile fata de cele izotonice. Se stie ca antrenamentele cu haltere, adecvate si bine dozate, conduc la progrese considerabile ale fortei maxime sau ale fortei din zona miscarilor lente. Prin contractiile izokinetice cresterea puterii musculare se face atat pe seama progresului fortei maxime, cat si pe cea a vitezei maxime, ceea ce este un avantaj considerabil.

Pe de alta parte, folosirea aparatelor izokinetice ofera protectie impotriva accidentelor, prin faptul ca acestea realizeaza un acord permanent intre viteza executiei miscarii si sarcina rezistiva. - contractii auxotonice in care atat viteza miscarii cat si forta rezistiva variaza independent, fiind posibile nenumarate reguli empirice de legatura intre ele. Majoritatea miscarilor care se desfaoara cu putere maxima sunt contractii auxotone. Se considera ca, practic, toate miscarile de locomotie si cele naturale ale omului sunt auxotone. Putinele exceptii sunt miscarile izometrice, izokinetice, izotonice. Din punct de vedere biomecanic, in executarea unei actiuni musculare, pe langa muschiul care executa miscarea (muschiul agonist) mai intervin si alte grupe musculare cu rol bine definit in sincronizarea actiunilor musculare. Asfel, deosebim urmatoarele grupe musculare participante: 1. Agonistul este motorul principal, muschiul care face miscarea. 2. Antagonistul este muschiul care controleaza efectuarea continua si gradata a miscarii. Ex: cand bicepsul brahial se contracta pentru a flecta antebratul pe brat, in acelasi timp se contracta si tricepsul brahial care modereaza miscarea (legea lui Sherrington). 3. Muschii de fixare sustin segmentul in pozitia cea mai utila si confera astfel, forta miscarii. Ex: o aruncare nu se poate face numai cu forta antebratului ci si cu fixarea cotului si a umarului in pozitia cea mai convenabila. 4. Muschii neutralizatori, ce suprima miscarea secundara a motorului principal, intervin dupa terminarea miscarii, ei sunt de fapt tot antagonisti. 5. Muschii nu actioneaza izolat, ci in lanturi musculare. Ex: a). n miscarea de aplecare a capului, - intai pielosul apleaca barbia - apoi sterno-cleido-mastoidianul flecteaza capul b). Cand ne asezam pe scaun, urmatorii muschi actioneaza astfel: - muschii spatelui indoaie corpul inainte; - muschii intercostali blocheaza toracele; - muschii abdominali trag trunchiul spre bazin; - psoasul flecteaza coapsa. Concluzii Contractia musculara este fenomenul care se produce sub actiunea impulsului nervos, care prin sinapsa neuromusculara declanseaza o serie de mecanisme intime fibrei musculare, ce duc in final la scurtarea sarcomerului, a fibrei musculare si apoi la scurtarea muschiului in intregime Subiecte de verificat Tipurile de contractii musculare Sincroniizarea actiunilor musculare Intrebari si raspunsuri 1. Ce forta reprezinta contractia muscura pentru miscare a. forta externa b. forta interna c. forta intermediara 2. a. b. c. Unde se afla motoneuronul alfa in coarnele anterioare ale maduvei spinarii in coarnele posterioare ale maduvei spinarii in coarnele laterale ale maduvei spinarii

3. Ce se asigura prin contractiile izometrice a. mentinerea lungimii muschiului

b. scurtarea lungimii muschiului c. alungirea muschiului R 1b, 2a, 3a Prezentarea lectiei 5. Titlul lectiei Date paraclinice in evaluarea motrica Obiectivul lectiei -nsusirea cunostintelor despre metotologia evaluarii Concepte cheie - triaj - interviu - anamneza Rezumatul temei tratate Evaluarea este primul si ultimul act al medicului si kinetoterapeutului in procesul asistentei de recuperare functionala.Evaluarea este necesara pentru aprecierea deficitului ce urmeaza a fi recuperat, a restantului functional pe care se bazeaza capacitatea si activitatea pacientului, a rezultatelor obtinute prin aplicarea programului de recuperare, precum si a masurilor ce se impun eventual in continuare. Etapele evaluarii: Etapa I. Triajul. Este primul contact cu cazul, uneori nu si cu pacientul, caci triajul se poate facesi numai prin documente: bilet de trimitere, fisa medicala. Etapa II. Interviul initial este un prim contact medic / pacient. La el se asociaza observatia globala asupra pacientului, testele simple rapid orientative asupra mersului, miscarii unui segment, pozitiei, coordonarii, pronuntarea cuvintelor, dispneea etc. Etapa III. Anamneza prin ea se patrunde propriu-zis in evaluarea de baza a suferintelor. Prin ea se estimeaza in ce masura boala cu deficientele ei afecteaza viata personala, sociala si profesionala a pacientului. Etapa IV. Culegerea informatiilor obiective prin examen clinic general si special dar si prin examene paraclinice complementare. Etapa V. Analiza datelor pentru stabilirea diagnosticelor de boala, functional si al capacitatii de munca si pentru precizarea codificarii infirmitatii, incapacitatii si al handicapului. Etapa VI. Elaborarea concluziilor care incheie lungul proces al evaluarilor. Concluzii n evaluarea pacientului este necesar sa se parcurga aceste etape care duc la stabilirea unui diagnostic cat mai corect, in functie de care se va adecva programul de recuperare. Subiecte de verificat Evaluarea si etapele ei Intrebari si raspunsuri 1. Cand se face evaluarea a. la inceputul programului kinetic b. la sfarsitul programului kinetic c. pe tot parcursul programului kinetic 2. Pentru ce este necesara evaluarea a. pentru aprecierea deficitului functional b. pentru aprecierea complexului actomiozinic

c. pentru aprecierea fortei de inertie 3. Pentru ce este necesara evaluarea a. pentru aprecierea restantului functional b. pentru aprecierea potentialului de actiune c. pentru aprecierea hiperpolarizarii R 1c, 2a, 3a

Prezentarea lectiei 6. Titlul lectiei Bilantul articular si muscular - generalitati Obiectivul lectiei Insusirea cunostintelor despre tehnica bilantului articular si muscular Concepte cheie miscari normale si anormale pozitia de referinta forta musculara Rezumatul temei tratate Desfasurarea examenului se face in cinci etape: - masurarea amplitudinii miscarilor normale - cautarea miscarilor anormale -punerea in evidenta a eventualelor aspecte clinice asociate - studiul radiologic al articulatiei - sinteza tututror datelor obtinute Conditiile de examen presupun, atat pa plan material, cat si psihologic , sa puna subiectul in conditii de relaxare, de incredere si de colaborare. Pozitia de referinta. Pentru fiecare articulatie trebuie sa se defineasca o pozitie zero sau neutra, de la care se masoara amplitudinea amplitudinea miscarilor ei. Aceasta pozitie corespunde de obicei, cu pozitia anatomica si trebuie precizata pentru fiecare articulatie in parte. Bilantul articular se realizeaza pentru miscarile unanim admise ca definitie: flexie / extensie, abductie /addcutie, rotatie, circumductie. In prima etapa a bilantului articular, se apreciaza amplitudinea maxima a miscarilor active si pasive. Miscarile active sunt cele care se executa la comanda examinatorului, iar cele pasive se obtin prin manevrarea de catre examinator, care mobilizeaza segmentul respectiv. Unghiurile se apreciaza obiectiv cu ajutorul goniometrului, la care centrul lui trebuie sa coerspunda cel mai exact posibil centrului articulatiei si bratele sale trebuie sa se supuna axelor longitudinale ale segmentelor. Acest lucru este posibil prin cunoasterea reperelor osoase pentru fiecare articulatie in parte. Interpretarea rezultatelor se face fie in raport cu partea opusa, atunci cand partea opusa poate fi usor apreciata, fie in raport cu un subiect comparabil, fie in raport cu normele. Anumite miscari sunt impiedicate de factori ososi, musculari si mai ales de ligamente, asa cum este cazul la articulatiile cu un singur grad de libertate (cotul), la care fiziologic, nu se pot realiza nici miscari de lateralitate si nici miscarea de rotatie longitudinala. Miscarile anormale sunt acele miscari care se efectueaza in afara directiilor de miscare determinate de anatomia si fiziologia normala: miscari de lateralitate, miscari de sertar, miscari de rotatie, miscari de piston. Bilantul muscular se efectueaza numai dupa ce s-a verificat functionalitatea articulara. O manifestare dureroasa sau prezenta unei redori articulare limiteaza explorarea

functionala: prezenta unei anchiloze face imposibila examinarea. Retractura unui muschi sau a unei grupe musculare antagoniste impiedica o apreciere corecta. Bilantul muscular prin definitie este activ, in comparatie cu bilantul articular, la care pacientul trebuie sa fie in relaxare perfecta. Evaluarea fortei musculare se face folosind scala numerica de la 0 (zero) la cinci, in care: - 0 (zero), exprima paralizia completa a muschiului - 1 (schita), exprima o contractie musculara slaba, palpabila, dar ineficace pentru miscarea urmarita - 2 (slab), muschiul produce o miscare completa, pe toata amplitudunea articulara disponibila, dar cu conditia desfasurarii in afara gravitatiei (se elimina efortul contra greutatii - 3 (satisfacator), miscarea completa se poate realiza chiar impotriva gravitatiei, inving\nd greutatea segmentului mobilizat - 4 (bun), muschiul realizeaza o miscare contra gravitatiei, dar poate invinge si o rezistenta moderata, exercitata de mana examinatorului - 5 (normal), exprima forta unui muschi normal Concluzii Pentru realizarea bilantului articular trebuie sa se parcurga cele cinci etape, sa se respecte pozitia de referinta pentru fiecare articulatie si miscare, sa se aprecieze cat mai corect posibil amplitudinea de la care se porneste in miscare si la care se ajunge dupa aplicarea programului kinetic. Testingul muscular, cu toate insuficientele si imperfectiunile sale, are avantajul de a fi fost adoptat de toata lumea, devenind o metoda internationala. Subiecte de verificat etapele de evaluare a mobilitatii articulare miscarile normale si anormale scala numerica de la zero la cinci pentru evaluarea fortei musculare Intrebari si raspunsuri 1. Ce se apreciaza prin bilantul articular a. amplitudinea maxima a miscarilor active si pasive b. pozitia anatomica c. forta musculara 2. a. b. c. 3. a. b. c. Ce se apreciaza prin bilantul muscular amplitudinea maxima a miscarilor active si pasive forta musculara pozitia anatomica Cu ce se apreciaza forta musculara scala numerica de la zero la cinci goniometru compasul antropometric

R 1a, 2b, 3a

Prezentarea lectiei 7. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a umarului Obiectivele lectiei - consolidarea cunostintelor despre structura functionala a articulatiei scapulo-humerale. - insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a acestei articulatii Concepte cheie - amplitudinea miscarii - bilant articular - bilant muscular Rezumatul temei tratate Suprafetele articulare ale articulatiei scapulo-humerale: - capul humeral si cavitatea glenoida a scapulei limitata de o spranceana glenoidala, avand in centru un tubercul glenoidal. - burelet glenoidian (manson fibrocartilaginos) Biomecanica articulatiei 1. Flexia umarului Este miscarea anterioara a umarului in plan sagital intre 0 180O Muschii principali: - deltoidul (fibre anterioare) - coracobrahialul 2. Extensia umarului Este miscarea posterioara a umarului in plan sagital intre o - 600 Muschii principali: - marele dorsal - marele rotund - deltoidul (fibre posterioare) 3. Abductia umarului Este miscarea laterala a humerusului in plan frontal intre 0 si 1800 Muschii principali: - deltoidul (fibre mijlocii) - supraspinosul 4. Adductia orizontala a umarului Este miscarea humerusului intr-un plan orizontal de la pozitia de 900. Muschiul principal este marele pectoral. Concluzii Articulatia umarului este cea mai mobila artculatie a corpului. Are trei grade de libertate care ii permit miscari in toate planurile spatiului. Subiecte de verificat Structura functionala a articulatiei Miscarile articulatiei Intrebari si raspunsuri 1.Din ce pozitie se porneste flexia in articulatia scapulo-humerala a. supinatie

b. pronatie c. intermediara 2. Ce amplitudine are flexia bratului a. 0-1200 b. 0- 900 c. 0- 1800 3. Care este pozitia subiectului pentru flexia bratului, F 2 a. asezat b. decubit lateral c. decubit ventral R 1a, 2c, 3b

Prezentarea lectiei 8. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a cotului si pumnului Obiectivele lectiei - consolidarea cunostintelor despre structura functionala a articulatiei cotului si pumnului. - insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a acestei articulatii Concepte cheie - amplitudinea miscarii - bilant articular - bilant muscular Rezumatul temei tratate Teoretic la nivelul cotului se descriu trei articulatii: humero-cubitala, humero-radiala si radio-cubitala superioara. Deoarece pentru toate acestea exista o singura capsula si o singura sinoviala, majoritatea autorilor descriu la nivelul cotului o singura articulatie. Suprafete articulare: - fata articulara a epifizei distale a humerusului - fetele articulare ale epifizelor proximale: radius si cubitus Biomecanica articulatiei cotului 1. Flexia cotului Este miscara anterioara a antebratului supinat in plan sagital, intre 0 si 1500 Muschii principali: biceps brahial brahialul anterior lungul supinator 2. Extensia cotului Este miscarea anterioara a antebratului supinat in plan sagital, intre 1500-00 Muschiul principal Tricepsul brahial Biomecanica antebratului

1. Supinatia antebratului Este rotatia antebratului lateral in jurul axului sau longitudinal, pornind din pozitia intermediara, intre 0 si 900 Muschii principali: - bicepsul brahial - scurtul supinator 2. Pronatia antebratului Este rotatia antebratului medialin jurul axului sau longitudinal, pronind din pozitia intermediara, intre 0 si 800 Muschii principali: - rotundul pronator - patratul pronator Biomecanica gatului mainii Datorita structurii osoase complexe, la nivelul gatului mainii si al mainii, avem mai multe articulatii: radiocarpiana, intercarpiene, carpometacarpiene,intermetacarpiene, metacarpofalangiene si interfalangiene. La nivelul gatului mainii miscarile sunt: Flexia si extensia au impreuna o amplitudine de 1700, din care radiocarpiana face 0 50 - flexie si 300 extensie, iar mediocarpiana 350 flexie si 500 extensie. 1. Flexia pumnului: amplitudine 0 800, Muschii principali: - marele palmar - cubitalul anterior 2. Extensia pumnului: 0 700 Muschii principali: - primul si al doilea radial - cubitalul posterior 3. Inclinarea radiala, spre radius (abductie): 0 200 4.Inclinarea cubitala, spre cubitus (adductie); 0 - 300 Concluzii Cotul, antebratul si pumnul reprezinta articulatii complexe a caror structura functionala permite o multitudine de miscari necesare activitatii umane Subiecte de verificat Structura complexa a articulatiilor cotului si pumnului Miscarile acestor articulatii Intrebari si raspunsuri 1. Ce amplitudine are flexia cotului a. 0-1000 b. 0-1500 c. 0- 900 2. Ce amplitudine are supinatia antebratului a. 0-900 b. 0-450 c. 0-1200 3. Care sunt muschii principali in pronatia antebratului a. rotundul pronator+patratul pronator b. bicepsul brahial + patratul pronator c. tricepsul brahial + rotundul pronator

R 1b, 2a, 3a

Prezentarea lectiei 9. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a mainii Obiectivele lectiei - consolidarea cunostintelor despre structura functionala a articulatiilor mainii. - insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a acestui segment Concepte cheie - metacarpiene - falange Rezumatul temei tratate Biomecanica ultimelor patru degete Miscarile la nivelul degetelor II V sunt: flexia si extensia, miscari de lateralitate si circumductie 1. Flexia metacarpofalangienelor degetelor II-V, ampltudinea:0-900 Muschii principali: Lombricalii Interososii dorsali Interososii palmari 2. Flexia interfalangienelor degetelor II-V Amplitudinea 0-1000 (articulatia proximala) Ampltudinea 0- 900 (articulatia distala) Muschii principali: Flexorul comun superficial Flexorul comun profund 3. Abductia degetelor amplitudinea:0 si 20 - 300 Muschii principali: Interososii dorsali Abductorul auricularului 4.Adductia degetelor amplitudinea 20 00 Muschii principali Interososii palmari Biomecanica policelui Policele face miscari ample de flexie / extensie,abductie / adductie, opozitie 1. Flexia articulatiei carpometacarpiana a policelui - incrucisarea palmei in plan frontal, amplitudine 0 150 2. Flexia articulatiei metacarpofalangienei policelui - incrucisarea palmei in plan frontal, amplitudine 0 600 Muschiul principal Scurtul flexor al policelui 3.Flexia interfalangienei policelui - miscarea falangei distale a policelui catre fata volara a falangei proximale a policelui, amplitudinea 0 800

Muschiul principal Lungul flexor al policelui 4Extensia articulatiei metacarpofalangienei policelui, amplitudine 70- 00 Muschiul principal Scurtul extensor al policelui 5Extensia interfalangiana a policelui, amplitudine 90 00 Muschiul principal Lungul extensor al policelui 6. Abductia policelui, amplitudine 0 700 Muschii principali Lungul abductor al policelui Scurtul abductor al policelui 7. Adductia policelui, amplitudine 50 00 Muschiul principal Adductorul policelui 8. Opozitia policelui Fata anterioara a policelui trebuie sa ajunga sa apese pe cea a auricularului Muschii principali Opozantul policelui Opozantul auricularului Concluzii Mana reprezinta o parte a membrului superior cu o importanta deosebita pentru activitatea omului. Ea contine o multitudine de articulatii care-i confera posibilitateade a efectua o serie de activitati in care sunt implicate miscarile pumnului si ale degetelor. Subiecte de verificat Articulatiile de la toate nivelele membrului superior Intrebari si raspunsuri 1. Ce amplitudine are flexia metacarpo-falangienelor II-V a. 0-900 b. 0-450 c. 0-1000 2. Care este muschiul principal in flexia interfalangienei policelui a. flexorul comun superficial b, lungul flexor al policelui c. scurtul flexor al policelui 3. Care este muschiul principal in extensia interfalangiana a policelui a. lungul extensor al policelui b. scurtul extensor al policelui c. opozantul policelui R 1a, 2b, 3a

Prezentarea lectiei 10. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a soldului Obiectivele lectiei - Consolidarea cunostintelor despre structura functionala a articulatiei soldulu - Insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a acestei articulatii Cuvinte cheie osul coxal femur Rezumatul temei tratate Articulatia soldului este o articulatie sferoidala, cu trei grade de libertate care-i permit miscari in toate planurile spatiului. 1. Flexia soldului, amplitudine 0 1200 cu genunchiul flectat Muschii principali Marele psoas Iliacul 2.Extensia soldului, amplitudine 0 300 Muschii principali Marele fesier Ischiogambierii 3. Abductia soldului, amplitudine 0 - 450 Muschiul principal Fesierul mijlociu 4. Adductia soldului, amplitudine 0 - 300 Muschii principali Cei trei adductori Pectineul Dreptul intern 5. Rotatia externa a soldului, amplitudine 0 - 450 Muschii principali Obturatorii Gemenii Piramidalul Fesierul mare 6. Rotatia interna a soldului, amplitudine 0 - 350 Muschii principali Micul fesier Tensorul fasciei lata Concluzii Structura functionala a articulatiei ii permite o biomecanica complexa

Subiecte de verificat Structura functionala a articulatiei Biomecanica articulatiei Intrebari si raspunsuri 1. Ce amplitudine are flexia soldului cu genunchiul flectat a. 0-300 b. 0-1200 c. 0-450 2. Care este muschiul principal in abductia soldului a. pectineul b. fesierul mijlociu c. marele psoas 3. Care sunt muschii principali in adductia soldului a. fesierii b. gemenii c. adductorii R 1b, 2b, 3c Prezentarea lectiei 11. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a genunchiului si a gambei Obiectivele lectiei - Consolidarea cunostintelor despre structura functionala a articulatiilor genunchiului si ale gambei - Insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara ale acestor articulatii Concepte cheie - femur - condili femurali Rezumatul temei tratate Articulatia genunchiului este o articulatie cu un singur grad de libertate, prezinta doua miscari principale: flexia si extensia gambei pe coapsa. Aceste miscari sunt insotite si de altele secundare, de rotatie interna si externa. In plus articulatia mai poate prezenta o serie de miscari de inclinare laterala foarte reduse.La nivelul lui intalnim articulatia femuro-tibiala, femuro-rotuliana si tibio-peroniera superioara (care nu ia parte la alcatuirea articulatiei). Suprafetele articulare: - extremitatea inferioara a femurului cu cei doi condili -extremitatea superioara a tibiei cu cele doua cavitati glenoide separate prin eminenta intercondiliana spina tibiei Intre aceste suprafete s-au dezvoltat doua meniscuri (intern si extern) Articulatia dispune de sase ligamente: doua posterioare, doua laterale si doua ligamente incrucisate (anterior si posterior) Biomecanica genunchiului: 1. Flexia genunchiului, amplitudine 0 - 1350 Muschii principali - ischiogambierii 2. Extensia genunchiului, amplitudine 130 00

Muschiul principal - cvadricepsul femural La nivelul gambei sunt cele doua articulatii tibio-peroniere superioara si inferioara Biomecanica articulatiei tibioperoniere superioare permite numai alunecari de mica amplitudine, indispensabile dinamicii articulatiei tibioperoniere inferioare si gleznei. Biomecanica articulatiei tibioperoniere inferioare intervine in flexia / extensia piciorului pe gamba: ea se largeste la flexia dorsala a piciorului, permitand intrarea partii anterioare , mai lata a astragalului si revine la dimansiunea initiala la flexia plantara, cand intra partea mai ingusta posterioara a astragalui Concluzii Biomecanica articulatiei genunchiului este data de miscarile de flexie insotita si de rotatie interna si extensie insotita si de rotatie externa. In plus se mai pot executa si miscari de inclinare laterala dar de amplitudine foarte redusa. Subiecte de verificat Structura functionala a genunchiului Biomecanica genunchiului Intrebari si raspunsuri 1. Ce fel de articulatie este articulatia genunchiului a. sferoidala b. trohleartroza c. plana 2. a. b. c. Ce amplitudine are flexia genunchiului 0-1000 0- 200 0-1350

3. Ce miscari mai insotesc flexia si extensia genunchiului a. abductie adductie b. circumductie c. rotatie interna rotatie externa

R 1b, 2a, 3c

Prezentarea lectiei 12. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a gleznei si piciorului Obiectivele lectiei - Consolidarea cunostintelor despre structura functionala a acestor segmente - Insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a acestor segmente

Concepte cheie - Tars - metatars - falange Rezumatul lectiei La nivelul gleznei si piciorului articulatiile sunt multiple si anume: 1. Articulatia talocrurala 2. Articulatiile intertarsiene 3. Articulatiile tarsometetatarsiene 4. Articulatiile intermetatarsiene Biomecanica gleznei si piciorului 1. Flexia plantara a gleznei, in plan sagital, amplitudinea 0- 500 Muschii principali - gemenii, intern si extern - solearul 2. Flexia dorsala a gleznei, in plan sagital, amplitudine 0 200 Muschiul principal - gambierul anterior 3. Inversia piciorului (miscarea piciorului care aduce talpa ca fata mediala) Amplitudine 0 350 Muschiul principal - tibialul posterior 4.Eversia piciorului (miscarea piciorului care aduce talpa ca fata laterala) Amplitudine 0 150 Muschii principali - lungul peronier lateral - scurtul peronier lateral Concluzii In miscarile de flexie plantara si flexie dorsala ale gleznei este antrenat si piciorul care face miscarea de inversie si miscarea de eversie. Subiecte de verificat Structura functionala a gleznei Biomecanica gleznei Intrebari si raspunsuri 1. Care sunt muschii principali in flexia plantara a gleznei a. tricepsul sural b. gambierul anterior c. tibialul posterior 2. Ce muschi este implicat in inversia piciorului a. solearul b. gambierul anterior c. tibialul posterior 3. Ce amplitudine are flexia plantara a gleznei a. 0-500 b. 0-150 c. 0-700

R 1a, 2c, 3a

Prezentarea lectiei 13. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a piciorului Obiectivele lectiei - Consolidarea cunostintelor despre structura functionala a articulatiilor piciorului - Insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a piciorului Concepte cheie - tars - metatars - falange Rezumatul temei tratate 1. Flexia articulatiilor metatarsofalangiene ale degetelor II V, ampl. 0 250 Muschii principali: - lombricalii 2. Flexia articulatiei metatarsofalangieana a halucelui Muschiul principal: - scurtul flexor al halucelui 3. Flexia articulatiilor interfalangiene distale ale degetelor II-V Muschiul principal: - lungul flexor comun al degetelor 4. Flexia articulatiilor interfalangiene proximale ale degetelor II-V Muschiul principal: - scurtul flexor plantar 5. Flexia articulatiei interfalangiene a halucelui Muschiul principal: - lungul flexor propriu al halucelui 6. Extensia in articulatiile metatarsofalangiene ale degetelor II - V Muschii principali: - extensorul comun al degetelor - pediosul 7. Extensia in articulatia interfalangiana a halucelui Muschiul principal extensorul propriu al halucelui Concluzii

In evaluarea miscarilor piciorului trebuie sa tinem seama de multitudinea articulatiilor de la acest nivel care conditioneaza miscari diferite cu implicarea atat a muschilor gambei cat si a muschilor piciorului. Subiecte de verificat Structura functionala a articulatiilor piciorului Biomecanica piciorului Intrebari si raspunsuri 1. Care este amplitudinea flexiei in articulatiile metatarsofalangiene II-V a. 0-250 b. 0-500 c. 0- 100 2. Care este muschiul principal in flexia articulatiilor metatarsofalangiene II-V a. scurtul flexor al halucelui b. lungul flexor al comun al degetelor c. lombricalii 3. Care este muschiul principal in extensia interfalangiana a halucelui a. extensorul comun al degetelor b. extensorul propriu al halucelui c. abductorul comun al halucelui R 1a, 2c, 3b

Prezentarea lectiei 14. Titlul lectiei Evaluarea articulara si musculara a coloanei vertebrale Obiectivele lectiei - Consolidarea cunostintelor despre articulatiile coloanei vertebrale - Insusirea cunostintelor despre bilantarea articulara si musculara a coloanei vertebrale Concepte cheie - Vertebre - Discuri intervertebrale Rezumatul temei tratate Miscarile coloanei vertebrale sunt complexe. Ele rezulta din cumularea deplasarilor unitare ale corpilor vertebrali prin intermediul discurilor intervertebrale. 1. Flexia gatului Muschiul principal - Sternocleidomastoidianul 2. Extensia gatului Muschii principali - Trapezul - Marele complex - Spleniusul capului - Spleniusul gatului - Muschii spinali

- Micul complex - spinalul capului - spinalul gatului 3. Flexia trunchiului Muschii principali - Muschii abdominali anterolaterali 4. Rotatia trunchiului Muschii principali - Oblicii abdominali 5. Extensia trunchiului Muschii principali - Iliocostalul - Lungul dorsal - Sacrolombarul - Patratul lombar Concluzii Coloana vertebrala este un segment osos complex, datorita structurii sale poate face miscari complexe antrenand multe grupe musculare. Subiecte de verificat Articulatiile coloanei vertebrale Biomecanica coloanei vertebrale Intrebari si raspunsuri 1. Care este muschiul principal in flexia gatului a. trapezul b. sternocleidomastoidianul c. lungul dorsal 2. Care este muschiul principal in extensia gatului a. patratul lombar b. marele oblic abdominal c. trapezul 3. Care este muschiul principal in flexia trunchiului a. marele drept abdominal b. iliocostalul c. sacrolombarul R 1b, 2c, 3a