Sunteți pe pagina 1din 502

Prefaţă

Managementul proiectelor s-a impus ca domeniu specializat de management răspunzând necesităţii de a acoperi cerinţe concrete ale practicii privind coordonarea unitară şi eficientă a unor activităţi de mare amploare şi complexitate din toate domeniile vieţii economico-sociale. Cu toate că proiectele de construcţii se încadrează, prin excelenţă, în aceste categorii de activităţi, aplicarea managementului proiectelor în domeniul construcţiilor s-a dezvoltat doar în ultimele 2-3 decenii.

Cartea de faţă, printre primele în domeniu apărute în România, încearcă să prezinte principiile, metodele şi tehnicile managementului proiectelor de construcţii specifice fiecărei etape din ciclul de viaţă al unui proiect. Elementele prezentate pot fi aplicate, cu unele adaptări, şi pentru iniţierea şi conducerea altor genuri de proiecte. Acest fapt poate prezenta o deosebită utilitate, întrucât în viitorul apropiat vor putea fi derulate o serie de proiecte importante cu finanţare de la Uniunea Europeană. În plus, conducerea pe bază de proiecte la nivelul organizaţiilor va deveni, la începutul noului mileniu, cel puţin în construcţii, predominantă.

Greutăţile pe care le-au întâmpinat autorii în pregătirea acestei cărţi au fost generate de noutatea subiectului pentru România şi de vastitatea materialului bibliografic caracterizat, în plus, printr-o puternică diversitate în ceea ce priveşte abordarea subiectului. Lucrarea noastră încearcă să contribuie la promovarea unor acţiuni care să conducă, prin intermediul şi cu aportul celor care ne citesc, la dezgheţarea şi dezvoltarea economică a ţării. După cum se ştie, ramura construcţii poate deveni un adevărat motor pentru relansarea întregii economii şi de aceea nu putem lăsa neexploatată această oportunitate.

Managementul proiectelor de construcţii îşi propune să identifice, definească, planifice, organizeze, coordoneze şi controleze derularea proiectului, de la începerea până la terminarea acestuia, în vederea realizării (şi depăşirii) cerinţelor şi aşteptărilor clientului privind producerea unui obiectiv viabil din punct de vedere funcţional şi financiar, cu respectarea standardelor de calitate, a costurilor şi termenelor de execuţie convenite. Aceste sarcini sunt cu atât mai dificile cu cât la realizarea unui proiect de construcţii participă mai multe organizaţii diferite: beneficiarul, investitorul, organismele finanţatoare, autoritatea publică, constructorul, proiectantul, consultanţii, furnizorii de materiale şi echipamente etc. Ca orice demers care implică consumuri mari de resurse, realizarea proiectelor de construcţii trebuie ca, anterior derulării, să fie temeinic fundamentată din punct de vedere economic. În aceste condiţii se impune sporirea ponderii activităţilor de coordonare şi reglare a tuturor factorilor care concură la derularea proiectului. Managerul proiectului are sarcini diferite de cele ale unui manager obişnuit, deoarece el colaborează predominant cu persoane din afara organizaţiei din care face parte.

Metodele manageriale pe care le prezentăm sunt abordate, pentru a avea

un unghi de vedere unitar, din perspectiva antreprenorului general, fără a

exclude,

atunci când a fost cazul, modul de implicare a beneficiarului,

investitorului, finanţatorului etc. De câte ori a fost posibil am prezentat mai întâi etapele principale pe care trebuie să le atingă un proiect, modul în care se controlează progresul proiectului, corecţiile ce se impun în cazul înregistrării de abateri de la program şi/sau buget şi costurile acestor corecţii.

Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor de la facultăţile economice, însă sperăm ca ea să fie utilă şi studenţilor de la unele facultăţi tehnice, specialiştilor din producţie, precum şi celor din cercetare şi proiectare de la care aşteptăm cu mult interes sugestii şi propuneri pentru perfecţionarea lucrării. Vom analiza cu multă atenţie toate aceste propuneri pe care le vom folosi pentru pregătirea şi prezentarea unei noi ediţii.

Dorim să exprimăm mulţumirile noastre tuturor celor care ne-au ajutat, direct s-au indirect, la elaborarea şi apariţia acestei cărţi: domnului prof.univ.dr. Socolescu Mihai Alexandru, care este iniţiatorul cu rsurilor de organizare şi planificare a unităţilor de construcţii în cadrul Academiei de Studii Economice, doamnei Enache Lavinia, colega noastră, care, pentru a-şi creşte fetiţa, nu a putut colabora la această ediţie, doamnelor Mihăilescu Maria, şefa secţiei economice INCERC şi Juravle Florica, cercetător principal în cadrul aceleiaşi secţii, domnului Drăgan Constantin, managerul general al Institutului de proiectări Proiect - Bucureşti, domnului matematician Georgescu Iulian, managerul firmei INFSERV S.R.L., doamnei Şuler Jana, cercetător principal la IPCT Bucureşti, specialiştilor din cadrul MLPAT, ARACO şi din cadrul multor firme de construcţii cu care laboratorul nostru are legătură.

Mulţumim studenţilor anului III zi al Facultăţii Management care au participat la tehnoredactarea şi realizarea unor elemente grafice, domnului Anghel Florin, student şi laborant în cadrul laboratorului “Managementul proiectelor şi al producţiei de construcţii”, care a coordo nat tehnoredactarea computerizată a cărţii, şi specialiştilor din cadrul Editurii Economice, prin atenţia, profesionalismul şi pasiunea cărora lucrarea a văzut lumina tiparului.

De asemenea, dorim să mulţumim celor care ne-au fost aproape şi ne-au ajutat cu înţelegerea, prietenia şi dragostea lor.

PARTEA I CONCEPTE ŞI STRUCTURI

1.

construcţii

2. Structuri organizatorice pentru managementul proiectelor de construcţii

Definirea,

importanţa

şi

necesitatea

managementului

proiectelor

de

CAPITOLUL 1

DEFINIREA, IMPORTANŢA ŞI NECESITATEA MANAGEMENTULUI PROIECTELOR DE CONSTRUCŢII

Rezumat

În acest capitol se definesc şi se prezintă caracteristicile proiectelor şi activităţii de construcţii, precum şi ale managementului acestora. În continuare se argumentează necesitatea utilizării managementului proiectelor în domeniul construcţiilor şi se prezintă sintetic principalele proceduri manageriale care constituie esenţa acestuia.

Cuprins

1.1. Managementul proiectelor - definire, caracteristici

1.2 Prezentarea generală a activităţii de construcţii

1.3. Proiectul de construcţii

1.4. Necesitatea managementului proiectelor de construcţii

1.5. Proceduri manageriale

7

8

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

15

1.1. Managementul proiectelor - definire, caracteristici

Managementul proiectelor este o ramură specializată a managementului apărută în anii 1950 pentru coordonarea şi controlul activităţilor complexe din industria modernă. Apariţia şi dezvoltarea sa sunt legate îndeosebi de iniţierea şi derularea programelor spaţiale ale N.A.S.A., de concurenţa între naţiuni pentru supremaţie în domeniul militar, de presiunea clienţilor care doreau ca proiectele lor să fie realizate cât mai repede, astfel încât să poată începe să-şi recupereze cât mai rapid investiţiile.

În construcţii, managementul proiectelor a început să fie utilizat abia în urmă cu 20 - 30 de ani, dar dezvoltarea sa în acest domeniu a fost foarte rapidă, deoarece corespunde mult mai bine necesităţilor acestei ramuri. Deşi a apărut în S.U.A., managementul proiectelor a fost preluat rapid şi în Europa, primele încercări de standardizare a practicilor în domeniu datând din 1979 şi aparţinând unui institut din Marea Britanie - The Chartered Institute of Building. Acesta a devenit în prezent, alături de alte organizaţii, cum ar fi Institutul pentru Managementul Proiectelor (The Project Management Institute), un organism care certifică atât managerii de proiect, cât şi programele de instruire în domeniu din întreaga lume. De asemenea, la nivel european, s-au elaborat proceduri privind calitatea în domeniul managementului proiectelor, proceduri înscrise în standardele Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (I.S.O.).

Managementul proiectelor cuprinde procese decizionale logice şi progresive, o organizare adecvată, management financiar şi comercial eficace, acordă o atenţie deosebită întocmirii documentelor şi sarcinilor administrative şi aplică metode şi tehnici de management tradiţionale adaptate corespunzător.

Managementul proiectelor de construcţii 1 constă în planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul proiectului, de la începerea până la terminarea acestuia, cu scopul de a realiza cerinţele clientului privind producerea unui obiectiv viabil din punct de vedere funcţional şi financiar, cu respectarea standardelor de calitate, a costurilor şi termenelor de execuţie convenite.

Managementul proiectelor presupune fixarea unor puncte de reper în raport cu care se vor stabili liniile directoare de urmat, observarea progresului în realizarea lucrărilor şi corectarea execuţiei proiectelor în funcţie de diferenţele constatate între situaţia reală şi reperele planificate.

1 The Chartered Institute of Building, "Code of Practice for Project Management for Construction and Development", Longman, 1998

15

16

Managementul proiectelor de construcţii

La realizarea unui proiect de construcţii participă mai multe organizaţii diferite: beneficiar, investitor, organisme finanţatoare, autoritatea publică, constructor, proiectant, consultanţi, furnizori de materiale şi echipamente etc., ceea ce impune sporirea ponderii activităţilor de coordonare şi reglare a tuturor intrărilor necesare. Astfel, managerul de proiect trebuie să lucreze, în mod predominant, cu persoane din alte organizaţii decât cea din care face parte. În asemenea circumstanţe, autoritatea sa este conferită prin termeni contractuali şi este mai puţin directă decât a unui manager obişnuit.

Managementul proiectelor este realizat, în cele mai multe cazuri, de către personal aparţinând unor organizaţii diferite, care colaborează strâns pentru a realiza diversele obiective, adesea contradictorii, ale părţilor implicate.

Responsabilitatea pentru exercitarea managementului proiectelor revine, aşa cum s-a precizat, unor organizaţii diferite, în funcţie de preferinţele şi competenţele clientului şi natura aranjamentului contractual dintre părţi. Indiferent dacă managementul proiectelor este exercitat de client, proiectant, constructor sau de către o organizaţie independentă specializată, procedurile manageriale pertinente sunt în mare aceleaşi. Metodele manageriale pe care le vom prezenta vor fi abordate, pentru a avea un unghi de vedere unitar, din perspectiva antreprenorului general.

1.2 Prezentarea generală a activităţii de construcţii

Trecutul, prezentul şi viitorul construcţiilor

Una dintre primele preocupări ale oamenilor a fost cea legată de asigurarea condiţiilor de trai şi, în primul rând, a unor condiţii de locuit cât mai sigure.

Locuinţa este locul în care oamenii îşi petrec peste jumătate din timpul disponibil şi de aceea, în decursul istoriei, aceasta a fost permanent perfecţionată pentru a răspunde cât mai bine necesităţilor zilnice.

S-a ajuns până la a se compara funcţiunile locuinţei cu funcţiunile corpului uman. Una din cele mai bune alegorii în acest sens 2 propune următoarele paralele:

2 Radu Mihai Papae - Construcţiile "Tehnică şi Artă", Editura Tehnică 1987

16

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

17

Alegoria om - construcţie

Tabelul 1

OM

CONSTRUCŢIE

Sistemul osos susţine corpul

Structura de rezistenţă susţine construcţia

Sistemul muscular

Ziduri de compartimentare şi închidere a construcţiei

Protecţia exterioară (pielea)

Tencuieli – vopsitorii

Susţinerea (tălpile picioarelor)

Fundaţia (talpa construcţiei cea care transmite solului greutatea)

Diafragma abdominală

Planşeele care împart construcţia pe verticală

Sistemul locomotor

Elementele de circulaţie ale construcţiei (scări, ascensoare, dispozitive de orientare a construcţiei)

Contactul vizual cu lumea exterioară (ochii)

Ferestrele

Sistemul de alimentare

Uşile

Sistemul circulaţiei sanguine

Reţelele de alimentare(apă, gaze, agent termic etc.)

Sistemul excretor, de evacuare a produselor de dezasimilare

Instalaţiile de canalizare

Sistemul nervos

Instalaţia electrică, calculatorul locuinţei

Sistemul respirator

Instalaţia de ventilaţie

Termoreglarea organismului

Instalaţia de aer condiţionat

Încălţămintea (cizmele)

Hidroizolaţia de sub nivelul solului

Haine, paltoane, blănuri (pentru protecţia termică)

Izolaţia termică a clădirii

Cureaua de la brâu

Grinzile de centură

Pălăria

Acoperişul construcţiei

Fardul

Zugrăveala

17

18

Managementul proiectelor de construcţii

Omul a creat permanent construcţii (cuiburi în copaci, case, piramide etc.).

Construcţiile s-au dezvoltat paralel cu dezvoltarea economică şi socială a omenirii în trei mari cicluri sau "valuri":

- societatea agricolă (primul val);

- societatea industrială (al doilea val);

- societatea informatizată (al treilea val);

În toate cele trei mari cicluri construcţiile au fost considerate ca parte importantă a activităţii şi culturii umane.

Primul val este înregistrat la începuturile societăţii agricole când fiecare familie era responsabilă pentru construirea spaţiilor de locuit, a adăposturilor pentru animalele de muncă, a magaziilor pentru păstrarea alimentelor etc.

Profesia de constructor a apărut mai târziu, la începuturile istoriei scrise, atunci când a crescut considerabil cererea de lucrări de construcţii (în special piramide, temple, canale etc.)

Sunt recunoscute ca rezultate excepţionale ale geniului uman "cele şapte minuni ale lumii antice" care reprezintă şapte monumente de arhitectură de dimensiuni, soluţii constructive şi tehnici de realizare greu de explicat chiar şi în zilele noastre:

1) Piramidele egiptene (aproximativ 80) au fost construite între anii 2686-1567 î.Hr. pe malul stâng al Nilului şi au rămas celebre prin ansamblul de la Gizeh (care cuprinde piramida cea mare a faraonului Kheops şi piramidele faraonilor Kephren şi Mikerinos);

2) Grădinile suspendate ale Semiramidei construite în timpul domniei lui Nabucodonosor (604-561 î.Hr.) în vestul oraşului Babilon, în terase susţinute de stâlpi imenşi având un ingenios sistem de irigaţii cu un consum minim de energie;

3) Templul Artemisei din Efes realizat între anii 655-650 î.Hr. După 220 ani avea încă dimensiuni impresionante şi 127 coloane a 18 m;

4) Mausoleul din Halicarnas construit între anii 353-350 î.Hr. de către Artemisa pentru înhumarea soţului său, regele Mousol;

5) Statuia lui Zeus din Olimpia a fost construită între anii 470-457 î.Hr. şi avea o înălţime de 12 metri;

6) Farul din Alexandria (după numele insulei Faros, proiectat de arhitectul Sostrat din Cnid şi realizat între anii 308-246 î. Hr.) se compunea din mai multe

18

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

19

turnuri suprapuse până la înălţimea de 180 m în care erau 300 de încăperi ce adăposteau paznicii şi personalul de întreţinere al farului;

7) Colosul din Rodos (sau "colosul soarelui din Rodos") a fost executat între anii 292-280 î.Hr. de Chares din Lindos şi avea 31,5 m înălţime;

Remarcabile construcţii s-au realizat în: Roma antică (100 î.Hr.-476 d.Hr.); China (din anii 206 î.Hr. până în anii 220 d.Hr.); Bizanţ (Constantinopol) 330-340 î.Hr.

În secolele V-XII d.Hr. activitatea de construcţii a înregistrat un vizibil declin. Informaţiile şi urmele unor construcţii deosebite din acest interval sunt nesemnificative faţă de realizările anterioare şi se materializează în palatele şi castelele din Anglia, Franţa, Italia şi Spania. În secolele XIX-XX se realizează în lume construcţii deosebite cum ar fi: Canalul de Suez (161 km lungime, lăţimea între 70 şi 125 m, adâncime minimă 11 m) proiectat încă din anul 600 î.Hr. dar inaugurat abia în 1869 de Ferdinand de Sesseps; Turnul Eiffel sau "turnul celor 300 de metri de pe Champs-de-Mars" realizat între 1887 şi 1889 de Gustave Eiffel; Empire State Building din New-York cu 102 etaje şi 401 m înălţime; The World Trade Center (S.U.A.), cu 2 turnuri a câte 110 etaje (420 m fiecare), Kuala Lumpur City Center, Malaezia, cu 2 turnuri gemene a câte 450 m fiecare; podul Golden Gate de 20 km peste canalul şi golful San Francisco, tunelurile din Japonia, din munţii Alpi sau de sub Canalul Mânecii care leagă Franţa de Anglia etc.

Printre lucrările de artă deosebite pot fi enumerate:

Cel mai lung pod de cale ferată: Salt Lake (Utah, S.U.A.), 28,5 km.

Cea mai mare deschidere de pod 1410 m, Humber Estuary Bridge în vestul Angliei (lungime 2220 m şi piloni de peste 155 m înălţime. )

Cei mai înalţi stâlpi: 210 m (Venezuela Horrows).

Cel mai înalt pod: Arkansas River - 321 m; Royal George Bridge.

Lângă New Orleans cel mai lung pod peste Pontchortrain Consewaz:

38,355 km, dublu (fiecare bandă de 10 m, peste 1500 piloni).

Arhitectura mileniului I de pe teritoriul României se distingea prin temple ionice şi dorice, precum şi prin teatrele şi construcţiile funerare din cetăţile pontice de influenţă greacă. În secolele I î.Hr.-I d.Hr. apare aspectul autohton, geto-dac, în arhitectura cetăţilor din munţii Orăştiei.

În secolele II-IV d.Hr. se realizează câteva construcţii monumentale (în stilul artei romane imperiale), cum ar fi clădirile publice de la Ulpia Traiana

19

20

Managementul proiectelor de construcţii

Sarmizegetusa, termele de la Histria, podul de la Drobeta (proiectat şi realizat de Apolodor din Damasc), castre şi bazilici etc.

Între secolele V-XV se realizează, în principal, vestigii de arhitectură militară şi religioasă de tip bizantino-balcanic (Păciuiu lui Soare, Murfatlar, Niculiţel etc.) şi romanic (Alba Iulia, Cisnădioara).

În timpul domniei lui Ştefan cel Mare se realizează în Moldova o îmbinare

a stilului arhitectonic occidental cu cel bizantin şi cu elemente arhitecturale

proprii (bolta moldovenească) ce conduc la o deosebită zvelteţe a edificiilor militare şi de cult cu faţade din piatră, cărămidă zmălţuită (Piatra Neamţ, Putna, Voroneţ, Neamţ etc.)

În secolul XVI, în timpul domniei lui Petru Rareş, apare un fenomen particular în realizarea edificiilor de cult, şi anume pictura exterioară (Humor, Arbore, Moviliţa, Voroneţ, Suceviţa).

Talentatul inginer Anghel Saligny realizează în anul 1895 o lucrare de artă deosebită - podul de la Cernavodă, lung de 3850 m., printre puţinele din lume la acea vreme cu o astfel de dimensiune şi soluţie tehnică.

Al doilea val de dezvoltare socială a generat o nevoie urgentă de construcţii, în general de o arhitectură rară, atât pentru producţia industrială, cât şi pentru necesităţile servirii acesteia (locuinţe, căi de comunicaţie etc.)

S-au perfecţionat tehnicile de ventilaţie, încălzire termică şi fonică, s-au introdus noi materiale şi s-au elaborat noi soluţii constructive.

Se consideră că după al doilea război mondial s-a construit în lume mai mult decât în orice perioadă anterioară.

Al treilea val al dezvoltării societăţii imprimă noi dimensiuni şi activităţi

în construcţii prin perfecţionarea importantă a instalaţiilor aferente construcţiei şi

subordonarea funcţionării acestora unui calculator care controlează pornirea şi oprirea instalaţiilor de ventilaţie şi încălzire, utilizarea optimă a formelor de energie în funcţie de solicitări şi variaţia preţului, controlul automat al iluminatului, sistemul automat de pază, sistemul automat de prevenire şi stingere a incendiilor etc. O astfel de construcţie este numită în prezent "casă inteligentă".

Tendinţe în activitatea de construcţii

Modificările în activitatea de construcţii în ceea ce priveşte tipul, mărimea, forma şi numărul construcţiilor în următorii 25-30 de ani, pentru ţările dezvoltate, sunt provocate, conform opiniei specialiştilor, de următorii factori:

20

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

21

a. Factori de populaţie

- numărul populaţiei creşte foarte încet, se menţine sau chiar scade în

unele ţări dezvoltate datorită, în exclusivitate, scăderii ratei natalităţii (în ultima

sută de ani numărul mediu de copii pe o familie a scăzut de la 8 la 2);

- populaţia urbană cunoaşte influenţe contradictorii - creşte ca urmare a

raţionalizării agriculturii, scade ca urmare a posibilităţilor sporite de lucru la domiciliu, datorită informatizării, fapt ce permite instalarea în afara oraşului, unde spaţiul este mai mare, mediul este nepoluat şi costul vieţii mai redus;

- populaţia îmbătrâneşte ca urmare a creşterii duratei medii de viaţă şi descreşterii relative a numărului tineretului;

- mărimea gospodăriilor şi componenţa familiilor scade ca urmare a

reducerii numărului copiilor, independenţei mai timpurii a acestora, tehnicilor contraceptive, precum şi ca urmare a creşterii numărului avorturilor.

Implicaţiile modificărilor determinate de factorii legaţi de populaţie sunt interpretate contradictoriu de specialişti. După satisfacerea necesităţilor fiziologice de bază se produc modificări în prioritatea valorilor materiale (cu un loc important pentru locuinţă), iar la satisfacerea completă a acestora vor trece pe primul plan valorile ecologice, înaintea sau concomitent cu păşirea în societatea informatizată.

Toţi aceşti factori cu mutaţiile provocate de ei au o influenţă semnificativă asupra construcţiilor şi a mediului construit. Factorii cantitativi-demografici influenţează puternic, cu precădere, volumul construcţiilor.

familiei

influenţează proprietăţile, gradul de finisare şi serviciile aferente locuinţei.

În funcţie de volumul şi direcţiile de utilizare a veniturilor, de modul de ocupare a timpului de muncă şi de timpul liber se disting două tipuri diferite de case:

"Casa este castelul meu" în care resursele exterioare sunt consumate în locuinţă ;

"Casa este locul în care îţi schimbi îmbrăcămintea" în care caz nu se consumă nici un fel de resursă în cadrul locuinţei.

Schimbările

şi

vârsta,

structura

şi

nivelul

de

cunoştinţe

al

b. Factori economici

Prin

trecerea

la

societatea

substanţiale în economie.

informatizată

se

vor

produce

modificări

21

22

Managementul proiectelor de construcţii

Locul agriculturii şi industriei clasice va scădea continuu în avantajul serviciilor publice, comerţului şi tehnologiei informaţiei.

Specialiştii estimează, pe ansamblul economiei, o sporire a ratei şomajului dacă nu se înregistrează modificări substanţiale în timpul de lucru. Automatizarea, robotizarea şi tehnologia informatică desfiinţează, cel puţin în prezent, mai multe locuri de muncă decât creează. Remediul acestei mutaţii va fi dat de creşterea importanţei activităţii de cercetare, creşterea ponderii muncii intelectuale în detrimentul muncii fizice, reducerea timpului de lucru (reducerea numărului de ore/zi şi reducerea, în continuare, a săptămânii de lucru).

Pericolul şomajului şi creşterea timpului liber vor scădea cererile de construcţii de locuinţe, dar şi cererile de lucrări de întreţinere şi reparaţii (care vor fi realizate în mare măsură de locatarii ce au mai mult timp la dispoziţie).

c. Factori legaţi de mediul construit

Actualul mediu construit este o parte importantă a avuţiei naţionale din fiecare ţară. Se trece lent de la realizarea de construcţii noi la activitatea de întreţinere şi modernizare a construcţiilor existente.

În societatea automatizată se va înregistra chiar o disponibilizare a unei importante părţi a fondului construit (hale industriale, depozite, magazine etc.).

d. Factori legaţi de calitate şi cantitate

În construcţiile de locuinţe, deşi se va înregistra o descreştere a volumului (fondul de locuinţe existente este relativ nou, la care se adaugă o stagnare a urbanizării şi o descreştere a populaţiei) va creşte valoarea totală a producţiei de construcţii (datorită creşterii spaţiului de locuit pe o persoană, ponderii mari a caselor individuale, creşterii veniturilor şi deci a celor care deţin două case, creşterii confortului locuinţelor etc.).

Celelalte tipuri de construcţii sunt influenţate de: schimbarea tehnologiilor (vechile clădiri industriale nu corespund cerinţelor viitorului), creşterea veniturilor şi a timpului liber (care facilitează noi tipuri de servicii), necesitatea păstrării echilibrului ecologic, reducerea nivelului zgomotului etc.

Deci, activitatea de construcţii nu se reduce în ţările dezvoltate datorită creşterii lente a populaţiei, însă îşi va schimba structura prin modificarea obiectivelor cantitative în obiective calitative.

e. Factori legaţi de tehnica construcţiilor

Activitatea din construcţii va fi influenţată hotărâtor de informatizare, de revizuirea tehnicilor de obţinere a materialelor (inclusiv prin biotehnologii) şi a

22

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

23

utilajelor. Influenţa se răsfrânge asupra tuturor activităţilor de la proiectare până la darea în folosinţă a obiectelor de construcţii.

În proiectare se întrevăd următoarele perfecţionări:

- trecerea de la proiectarea bidimensională la cea tridimensională;

- dezvoltarea simulării în evaluarea calităţii şi proprietăţilor construcţiei;

- trecerea la folosirea mijloacelor automate în calculul proiectelor.

Se va extinde mecanizarea şi se va introduce mai curajos automatizarea (până la controlul proiectelor mari cu ajutorul calculatorului).

Se va trece la robotizarea activităţii din construcţii (deşi mai lent decât în industrie).

Primii paşi în această direcţie i-a făcut Japonia care are, în prezent, realizări semnificative în privinţa automatizării activităţii din construcţii.

Robotica în construcţii se va dezvolta în următoarele direcţii:

- perfecţionarea

maşinilor existente prin adaptarea de elemente de

automatizare;

-

introducerea unor roboţi pentru lucrări individuale, instalaţii, finisaje;

 

-

integrarea roboţilor în sisteme multifuncţionale pentru anumite faze ale

lucrării;

-

trecerea,

într-o

perspectivă

îndelungată,

la

sistemul

robotizat

de

construcţii (acesta se va asemăna tot mai mult cu procesele industriale).

În ţările în curs de dezvoltare aceste tendinţe se vor manifesta o dată cu trecerea la societatea industrială sau direct la cea informaţională.

Se vor înregistra însă diferenţe de dezvoltare, atât generale, cât şi în domeniul construcţiilor, ca urmare a unor rate diferenţiate de creştere a populaţiei. În viitorul apropiat se întrevede o importantă creştere a activităţii de construcţii în ţările în curs de dezvoltare pe următoarele direcţii:

- dezvoltarea resurselor pentru construcţii;

- se vor dezvolta noi oraşe, se vor reorganiza regiunile din jurul celor existente şi se va dezvolta mediul rural;

- construcţiile vor depinde într-o mai mare măsură de resursele locale şi de forţa de muncă relativ abundente;

- se va pune un accent deosebit pe valorile mediului;

23

24

Managementul proiectelor de construcţii

- se vor valorifica mai bine cultura şi tendinţele locale;

- se va asigura participarea activă a populaţiei la planificarea, construcţia şi dezvoltarea mediului.

Particularităţile procesului de producţie şi ale producţiei de construcţii

Întreaga activitate în construcţii este influenţată puternic de acţiunea particularităţilor procesului de producţie. Dintre acestea menţionăm următoarele:

Procesul de producţie este mobil, iar produsele finite (obiectele de construcţii) sunt fixe (legate de sol)

Solul serveşte ca fundaţie pentru marea majoritate a obiectelor de construcţii. În unele situaţii solul constituie parte integrantă a construcţiei (tunele, canale, drumuri, amenajări portuare etc.), fapt ce face ca obiectele de construcţii să se consume pe locul în care au fost realizate. De aceea, factorii procesului de producţie (forţa de muncă, sculele, uneltele şi utilajele etc.) se deplasează de la un loc de muncă la altul, de la un obiect la altul, de la un amplasament la altul sau de la o localitate la alta. Spre deosebire, în industrie, de regulă, produsele ce se fabrică se găsesc în mişcare, iar mijloacele de muncă rămân stabile. În industrie toate produsele obţinute se consumă în alt loc decât cel în care au fost produse.

Mobilitatea procesului de producţie impune refacerea organizării şantierului pentru fiecare nou amplasament (în industrie, un model organizatoric bun poate fi folosit zeci de ani). Particularitatea împiedică perfecţionarea activităţii de mecanizare şi, în special, automatizarea execuţiei lucrărilor.

Mobilitatea procesului de producţie diminuează gradul de folosire a utilajelor, forţei de muncă, măreşte durata de execuţie şi sporeşte costurile de producţie.

Reducerea influenţei negative a acestei particularităţi poate fi asigurată prin creşterea gradului de industrializare a lucrărilor de construcţii.

Procesul de producţie din construcţii se desfăşoară, în general, sub cerul liber

Atât activitatea muncitorilor, cât şi majoritatea proceselor de producţie sunt influenţate de factori naturali ca: temperatură, umiditate, curenţi de aer şi lumină. Aceştia pot încetini sau chiar stopa desfăşurarea proceselor de muncă. Factorii naturali impun un caracter sezonier al activităţii în construcţii (între 15 noiembrie şi 15 martie activitatea este mult diminuată sau chiar întreruptă la majoritatea agenţilor economici).

24

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

25

Această particularitate influenţează negativ volumul producţiei, gradul de folosire a utilajelor durata de execuţie, calitatea lucrărilor şi deci costurile.

Atenuarea influenţelor acestei particularităţi se realizează prin diminuarea ponderii proceselor umede pe şantier (a căror desfăşurare nu este posibilă pe timp friguros), folosirea unor aditivi pentru procesele umede ce nu pot fi înlocuite (în timpul friguros), sau protejarea lor termică, eşalonarea lucrărilor în aşa fel încât iarna să se lucreze doar în spaţii închise etc.

Durata ciclului de producţie este relativ mare faţă de industrie

Ca urmare a acţiunii particularităţilor prezentate, a volumului mare de lucrări pentru fiecare obiect şi a întreruperilor pentru desfăşurarea proceselor naturale, ciclul de producţie din construcţii are, în general, o durată mare (luni sau chiar ani).

În această situaţie se înregistrează o imobilizare de valori (materiale şi producţie neterminată) mai mare decât în industrie, fapt ce măreşte costurile.

Diminuarea influenţei negative a acestei particularităţi se poate realiza pe seama creşterii gradului de industrializare.

Diversitatea mare a lucrărilor de construcţii

Această particularitate este dată de varietatea foarte mare a obiectelor de construcţii, pe de o parte, şi de condiţiile în care acestea se execută, pe de altă parte.

De aceea, intuiţia şi experienţa nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele curente ale conducerii şi organizării execuţiei lucrărilor. Acest neajuns poate fi atenuat prin folosirea unor modele moderne de conducere şi organizare (în special modele ale cercetării operaţionale).

Complexitatea mare a procesului de producţie

Particularitatea este impusă de volumele foarte mari construite care solicită volume la fel de mari de materiale, manoperă şi ore funcţionare-utilaj. În activitatea curentă se operează cu peste 40.000 de articole de deviz sau peste 10.000 de articole de deviz comasate, aproximativ 150.000 de sortotipodimensiuni de materiale, 150 de meserii şi peste 200 clase de utilaje. Şi această particularitate complică activitatea de conducere şi organizare pentru care se apelează din ce în ce mai mult la tehnica de calcul de ultimă oră, cu performanţe ridicate şi un soft deosebit de performant.

Durata de viaţă a obiectelor de construcţii este foarte mare

25

26

Managementul proiectelor de construcţii

Deoarece obiectele de construcţii se realizează din materiale rezistente în timp, ele au o durată mare de folosinţă. Aceasta face ca uzura morală a construcţiei să acţioneze mult mai frecvent şi mai intens decât la bunurile industriale, care au o durată de viaţă de 5 până la 30 de ori mai redusă. Diminuarea influenţei negative a acestei particularităţi se poate asigura prin proiectarea modulară a suprafeţelor şi volumelor, prin asigurarea multifuncţionalităţii spaţiilor construite, prin amplasarea unor pereţi mobili etc.

Producţia de construcţii are caracter de unicat

Caracterul de unicat este imprimat de diversitatea mare a obiectelor de construcţii, dar şi de faptul că fiecare obiect este realizat pe un amplasament care este particular din punct de vedere al structurii şi durităţii solului. Această particularitate se reflectă în cheltuielile mari cu proiectarea obiectelor de construcţii, cu organizarea şantierelor şi cu execuţia propriu-zisă a lucrărilor.

Diminuarea influenţei negative a acestei particularităţi se poate asigura prin perfecţionarea activităţii de proiectare modulară şi, pe această cale, creşterea gradului de industrializare a lucrărilor de construcţii.

Greutatea mare a obiectelor de construcţii

Dimensiunile obiectelor de construcţii şi greutatea specifică mare a materialelor folosite determină greutatea mare a obiectelor de construcţii. Masa medie a construcţiilor este de aproximativ 24 de ori mai mare decât masa produselor industriale obţinute din aceeaşi unitate monetară. Greutatea construcţiilor variază, în funcţie de sistemul constructiv adoptat, între 1,0 şi 1,8 tf/mp. de arie desfăşurată.

Masa materialelor ce urmează a se transporta pentru un obiect de construcţii solicită mijloace de transport adecvate şi cheltuieli care măresc preţul construcţiei.

Reducerea influenţei acestei particularităţi se poate asigura prin prefabricare şi folosirea înlocuitorilor de materiale.

Activitatea de construcţii are un caracter de pionierat

Dacă obiectivul este realizat într-un spaţiu nelocuit, constructorul are sarcina să asigure, în afara condiţiilor de locuit pentru proprii muncitori, şi toate celelalte activităţi necesare atragerii spaţiului respectiv la viaţa economică, socială şi culturală. Cheltuielile suplimentare impuse de această particularitate pot fi atenuate prin realizarea, în mai mare parte, a lucrărilor de organizare de şantier în soluţie definitivă.

26

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

27

Obiectul, lucrările şi producţia de construcţii-montaj

În ramura construcţii se produc bunuri cu o mare durată de viaţă, de o mare complexitate şi de cele mai multe ori cu dimensiuni foarte mari.

Ramura construcţii realizează, ca activităţi principale, bunuri imobile, fixează de sol bunuri obţinute în industrie, execută lucrări de menţinere la un nivel cât mai apropiat de cel iniţial a bunurilor produse şi prestează servicii de profil.

Bunurile realizate în această ramură se numesc obiecte de construcţii.

Obiectul de construcţii este un bun imobil, delimitat din punct de vedere spaţial, independent din punct de vedere al utilizării sale şi având o alcătuire constructivă definită, corespunzătoare unei anumite destinaţii funcţionale (clădire de locuit, hală industrială, depozit, tunel etc.).

În general, un obiect de construcţii se compune din ansambluri, subansambluri şi elemente şi se realizează prin parcurgerea mai multor stadii fizice, şi anume: infrastructură, structură, instalaţii, finisaje. Unele obiecte de construcţii se realizează fără a parcurge toate stadiile fizice enunţate (la tuneluri nu se realizează de obicei infrastructură, la drumuri nu se realizează de obicei instalaţii etc.).

Fiecare stadiu fizic se obţine prin realizarea unor articole de lucrări, grupate pe capitole de lucrări care, la rândul lor, sunt incluse în categorii de lucrări astfel:

Împărţirea obiectului de construcţii în categorii de lucrări, capitole de

lucrări şi articole de deviz

Tabelul 2.

Obiectul de

Categoria de

Capitolul de

 

Articolul de deviz

construcţii

lucrări

lucrări

 
 

1. Terasamente

   

Bloc de

2. Construcţii

2.1. Betoane

2.4.1. Zidărie din cărămidă arsă şi presată

locuinţe

2.2. Cofraje

2.4.2.

Zidărie din cărămidă arsă

2.3. Armături

cu goluri verticale.

2.4. Zidărie

2.4.3.

Zidărie din beton celular

2.5. Tencuieli

autoclavizat

2.6. Zugrăveli

3. Instalaţii

   

27

28

Managementul proiectelor de construcţii

28

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

29

Obiectele de construcţii se clasifică după următoarele criterii:

A. După stadiul de execuţie:

- obiecte în continuare, începute înaintea anului analizat şi terminate în unul din anii următori;

- obiecte începute în timpul anului analizat şi terminate:

- în anul analizat;

- în unul din anii următori;

- obiecte terminate în anul analizat dar începute în unul din anii anterioari.

Această clasificare permite eşalonarea resurselor necesare lucrării şi, în mod deosebit, eşalonarea încasărilor pentru lucrările executate.

B.

După omogenitatea soluţiilor constructive obiectele de construcţii se

împart în:

- hale, care sunt obiecte de construcţii supraterane cu un nivel, cu una sau

mai multe deschideri 3 şi mai multe travei 4 . Halele pot fi proiectate şi executate pe baza unor trame 5 modul. Halele pot servi pentru desfăşurarea unor activităţi industriale, de păstrare a valorilor materiale, de întreţinere şi reparare a unor bunuri de provenienţă industrială etc.

- clădiri, care sunt obiecte de construcţii ce delimitează şi amenajează un

anumit spaţiu, în vederea asigurării condiţiilor de mediu necesare desfăşurării normale a diferitelor activităţii economico-sociale (productive sau neproductive). O clădire are, în general, următoarea componenţă:

Componentele unei clădiri

Tabelul 3.

Clădire

Elemente de

Elemente de

Mijloace de transport şi de ridicat

construcţii

instalaţii

Bloc de

fundaţii

electrice

scări rulante

locuinţe

pereţi

sanitare

ascensoare

planşee

de ventilaţie

scări

gaze naturale

3 Deschiderea este distanţa măsurată între centrele a doi stâlpi de rezistenţă alăturaţi pe o secţiune verticală-transversală.

4 Traveea este distanţa dintre centrele a doi stâlpi de rezistenţă alăturaţi pe o secţiune verticală- longitudinală.

5 Trama este suprafaţa, de obicei modul, rezultată din produsul între deschidere şi travee.

29

30

Managementul proiectelor de construcţii

terase

terase

terase
terase

- construcţii speciale, care sunt obiecte de construcţii cu caracteristici constructive şi funcţionale specifice, cum ar fi: căi ferate, drumuri, poduri, tunele, viaducte, castele de apă, silozuri, rezervoare, coşuri de răcire pentru termocentrale, reţele de alimentare cu apă, reţele de alimentare cu energie electrică etc.

C. După destinaţia funcţională obiectele de construcţii se împart în:

Clasificarea activelor fixe în construcţii

Tabelul 4

CODUL DE

DENUMIREA ACTIVELOR FIXE 6

DURATE

CLASIFICARE

NORMALE DE

FUNCŢIONARE

(UTILIZARE)

-ani-

1.1

Construcţii industriale

 

1.1.1

Clădiri industriale

50

1.1.2

Construcţii uşoare (barăci, şoproane etc.)

10

1.1.3

Centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni

50

1.1.4

Centrale termoelectrice şi nuclearo-electrice

40

1.1.5

Piste şi platforme

30

1.1.6

Sonde de ţiţei şi gaze, sare şi platforme maritime de foraj şi extracţie.

10

1.1.7

Turnuri de extracţie minieră

40

1.1.8

Puţuri de mină, galerii, planuri înclinate şi rampe de puţ.

30

1.1.9

Structuri de susţinere, eşafodaje, estacade şi culoare pentru transportoare cu bandă

30

1.1.10

Rampe de încărcare-descărcare

40

1.1.11

Construcţii miniere subterane: pentru personal; gări şi remize; pentru staţii de pompare; staţii de compresoare; canale pentru aeraj; buncăre; suitori- coborâtori etc.

25

1.1.12

Coşuri de fum şi turnuri de răcire

30

1.1.13

Iazuri pentru decantarea sterilului

15

1.1.14

Camere de fum, desprăfuire, de uscare

30

1.1.15

Lucrări de construcţii de decopertări pentru exploatări miniere

10

1.2

Construcţii agricole

 

1.2.1

Clădiri agrozootehnice

30

6 HGR nr. 964 din 23 decembrie 1998 pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normate de funcţionare a activelor fixe, publicată în M.O. nr. 520 din 30 decembrie 1998.

30

Definirea, importanţa şi necesitatea managementului proiectelor de construcţii

31

1.2.2

Construcţii uşoare (barăci, magazii, şoproane, cabane)

 

10

1.2.3

Depozite de îngrăşăminte minerale sau naturale (construcţii de compostare).

 

20

1.2.4

Silozuri pentru furaje

 

30

1.2.5

Silozuri pentru depozitarea şi conservarea cerealelor

 

35

1.2.6

Pătule pentru depozitarea porumbului

 

30

1.2.7

Construcţii pentru creşterea animalelor şi păsărilor, padocuri.

 

25

1.2.8

Heleştee, iazuri, bazine, ecluze şi ascensoare; baraje; jgheaburi etc. pentru piscicultură

 

30

1.2.9

Terase pe teren arabil, plantaţii viticole şi pomicole

 

40

1.2.10

Sere, solarii, răsadniţe şi ciupercării:

 

30

1.3

Construcţii pentru transporturi, poştă şi telecomunicaţii

 

1.3.1

Clădiri pentru transporturi: autogări, gări, staţii pentru metrou, aeroporturi, porturi, hangare, depouri, garaje, ateliere.

 

40

1.3.2

Infrastructură pentru transport feroviar cu:

 

1.3.3

Infrastructură şi staţii de tramvaie

 

30

1.3.4

Reţele de contact pentru tracţiune electrică

 

30

1.3.5

Construcţii pentru transport feroviar: peroane; treceri de nivel; port – gabarit; cheiuri de încărcare- descărcare; pentru alimentare şi revizie locomotive; canale de coborât osii; fundaţii de plăci turnate şi pod basculă; canale de zgură etc.

 

30

1.3.6

Aparate de cale.

 

5

1.3.7

Infrastructură drumuri (publice, industriale, agricole), alei, străzi şi autostrăzi; cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, parcaje, parapete, marcaje, semne de circulaţie:

 

20

1.3.8

Piste pentru aeroporturi şi platforme de staţionare pentru avioane şi vehicule. Construcţii aeropurtate.

 

40

1.3.9

Cheiuri, estacade şi docuri pentru nave.

 

50

1.3.10

Cale pentru montarea şi lansarea navelor

 

40

1.3.11

Canale pentru navigaţie

 

50

1.3.12

Construcţii accesorii pentru transport rutier, aerian, naval.

 

30

1.3.13

Linii de funiculare pentru exploatări miniere şi industriale:

 

30

1.3.14

Linii funiculare pentru personal; staţii şi construcţii de protecţie

 

25

1.3.15

Linii funiculare forestiere de tip uşor.

 

5

1.3.16

Planuri înclinate supraterane.

 

30

31

32

Managementul proiectelor de construcţii

1.3.17

Poduri, podeţe, pasarele şi viaducte pentru transporturi feroviare şi rutiere; viaducte:

40

1.3.18

Tunele

50

1.3.19

Clădiri pentru poştă, telecomunicaţii: centrale telefonice, staţii de emisie radio, studiouri pentru radio şi televiziune etc.

45

1.3.20

Linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console etc.)

12

1.3.21

Reţele şi canalizări subterane de telecomunicaţii urbane şi interurbane.

20

 

Suport de transmisiuni de telecomunicaţii internaţionale, pe sisteme de cabluri cu fibră optică (submarine, subfluviale)

10

1.3.22

Platforme, turnuri şi piloni metalici pentru antene de radiotelefonie, telefonie mobilă, radio şi TV

20

1.3.23

Antene de emisie pentru radiotelefonie, telefonie mobilă, radio şi TV.

20

1.3.24

Cabine telefonice

5

1.3.25

Construcţii uşoare pentru transporturi şi telecomunicaţii (barăci, magazii, şoproane, cabane)

10

1.4

Construcţii hidrotehnice

 

1.4.1

 

Baraje

60

1.4.2

Diguri (de apărare; de compartimentare; de dirijare

20

a

curenţilor); consolidări de maluri, praguri,

pinteni; anrocamente şi căsoaie; cleonaje, traverse

de colmatare:

-

din fascine; lemn cu bolovan sau piatră, gabioane

1.4.3

Canale de navigaţie, irigaţii etc.

50

1.4.4

Parcuri

33

1.4.5

Construcţii hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice; oceanografice, platforme meteorologice inclusiv clădirile pe care le deservesc, în afară de:

40

1.4.5.1

-

construcţii uşoare

10

1.4.6