INFECTII

INFECTIILE MAINII
ESCARELE DE DECUBIT

CLINICA DE CHIRURGIE PLASTICA

MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA
SPITALUL CLINIC DE URGENTA BAGDASAR
ARSENI
 INFECTII

• Infectiile localizate
• Infectiile extensive
• Infectiile mainii
 ETIOPATOGENIE

• Infectii aparute dupa traumatisme minore ( intepaturi, plagi

superficiale) neglijate sau chiar neobservate

• Infectii aparute dupa traumatisme deschise grave, la care

in urgenta s-a aplicat un tratament incomplet sau
incorect

• Infectii pe cale hematogena -exceptionale ( septicemii,

leucemii, boli care determina imunosupresie).
Este un proces infectios localizat,caracterizat printr-un
centru de necroza cu detritusuri, leucocite
moarte,componente sangvine, plasma si bacterii.
Aceasta portiune centrala este inconjurata de o zona
de inflamatie
 Agentii patogeni incriminati
sunt:
•Stafilococul auriu

•Streptococul

•Pneumococul

•Gonococul

•Colibacilul

•Anaerobi(mai rar)
 SEMNE CLINICE SI DIAGNOSTIC
•Locale:

• Roseata tegumentului(rubor)
• Temperatura locala ridicata(calor)

• Tumefierea regiunii(tumor)

• Durere ce se intensifica progresiv, este continua, pulsatila si

localizata(dolor)
•Generale

• Frison
• Febra
• Alterarea starii generale
• Insomnie, cefaleee,anorexie
• Paraclinic, leucocitoza
 Diagnosticul pozitiv nu este dificil decat in cazul
abceselor profunde

 Netratat poate evolua local spre o deschidere la exterior

(fistulizare) sau intr-o cavitate seroasa (peritoneala
sau pleurala). Se poate genereraliza sub forma
septicemiei
 In stadiul de constituire este medical,constind in
repaus,antibioterapie, comprese umede, gheata
local

 Odata colectia constituita (fluctuenta), tratamentul este

chirurgical, constind incizie si drenaj adecvat

 Este indicata prelevarea unei cantitati mici de secretie

purulenta pentru identificarea agentului etiologic si
antibiograma
 Este inflamatia foliculului pilos si a glandelor sebacee
anexe,produsa de stafilococ,caracterizat printr-o
necroza locala rapida, numita burbion,urmata de
detasarea si eliminarea acestuia
 Germenul incriminat este un stafilococ virulent, in
general rezistent la antibiotice

 Apare in deosebi la indivizii cu igiena defectuoasa a

tegumentelor, cu iritatii cutanate (escoriatii,
eczeme) precum si la bolnavii cu reactivitate
scazuta a organismului

 Topografic,se localizeaza mai frecvent la nivelul

gatului, fetei, feselor, sanilor
 Local: Tumefactie si hiperemie ce evolueaza spre
flictena centrata de un fir de par, cu formarea si
detasarea burbionului in ziua 8-9 de la debut

 General: simptomatologia este nesemnificativa in

cazul furunculelor cu evolutie obisnuita, dar pot
apare semne de tip septicemic (febra
frisoane,cefalee) cand retentiile necrotice sunt mari
 In mod obisnuit, furunculul evolueaza spre vindecare
spontana

 Poate determina complicatii septice: limfangita,

adenoflegmon, erizipel, septicemie

 In cazul localizarii la nivelul nasului sau buzei

superioare, exista riscul generarii tromboflebitei
septice, cu propagare la sinusurile cavernoase,
reprezentind o complicatie foarte grava
 In perioada de infamatie acuta este recomandat
tratamentul conservator, constind in prisnite cu
alcool

 Cind s-a constituit pustula,tratamentul este chirurgical-

incizia colectiei cu eliminarea obligatorie a
burbionului

 In cazurile cu evolutie grava sau cu complicatii la

distanta se indica administrarea antibioticelor in
functie de antibiograma
Este o inflamatie acuta a glandelor sudoripare
de etiologie stafilococica
 Agentul etiologic este stafilococul

 Lipsa de igiena,microtraumatismele repetate si

scaderea rezistentei locale si generale a
organismului sunt factori predispozanti de grefare a
infectiei

 Se localizeaza numai la nivelul glandelor sudoripare

apocrine, cu predilectie in regiunea axilara, uneori
perineal sau periareolar
 Exista doua forme clinice

 abcesul tuberozitar- nodozitate ferma,apoi dureroasa

ce creste in volum aparind infiltrarea tegumentului
din jur: daca infectia se extinde se insoteste de
adenopatie regionala

 hidrosadenita recidivanta se caracterizeaza prin

leziuni in diferite stadii de evolutie:nodozitate
debutanta, colectie inchisa(abces), orificiu de
supuratie
 In cazul abcesului tuberozitar este preferabila
prevenirea deschiderii spontane printr-o incizie
chirurgicala:e preferabila chiar excizia in bloc.Plaga
operatorie se lasa deschisa si se meseaza cu solutii
antiseptice

 In cazul hidrosadenitei recidivante,tratamentul

chirurgical consta in exereza in totalitate a
tegumentului afectat,urmata de grefa de piele

 Pentru prevenirea recidivelor se administreaza

autovaccin
 LIMFANGITA ACUTA este o infectie a vaselor si
trunchiurilor limfatice dintr-o regiune
anatomica, produsa de patrunderea germenilor
patogeni la acest nivel

 ADENITA ACUTA este o inflamatie a ganglionilor

limfatici produsa prin difuziunea pe cale
limfatica a unei infectii
 De la nivelul unei plagi tegumentare infectate,
germeni virulenti (streptococi, stafilococi,
colibacili, pneumococi) patrund in sistemul
limfatic

 Limfangita constituie calea de propagare a infectiei

prin vasele si trunchiurile limfatice,care astfel
ajunge la nivelul ganglionilor limfatici
 Limfangita acuta prezinta doua forme:

 limfangita reticulara apare ca o zona de roseata ce

paleste la presiune si reprezinta inflamatia
acuta a capilarelor limfatice tegumentare
 limfangita tronculara apare ca travee rosii
tegumentare rectilinii, cranial de focarul infectios
spre ganglionii regionali. Sub tegument se
palpeaza cordoane groase indurate dureroase-
trunchiurile limfatice inflamate
 Masuri generale

 Formele evolutive supurative beneficiaza de

tratament chirurgical-incizie si drenaj,
asociat cu antibioterapie
 Este o infectie acuta grava produsa de germeni
anaerobi, caracterizata prin necroza extensiva
a tesuturilor cu eliberarea de gaze si
manifestari generale intense si severe
 Debut brusc cu senzatie de tensiune la nivelul
plagii, secretie brun maronie insotita de gaze si
miros fetid
 Tegumentul din jur este lucios,palid si devine apoi
cianotic, rece, marmorat (emfizem bronzat
Velpeau)
 Semnele generale sunt intens manifeste:alterarea
starii generale, febra mare sau hipotermie
obnubilare, dispnee, tahicardie.
 In cazurile grave se instaleaza socul toxicoseptic
 De obicei evolutia este spre generalizarea
infectiei, cu aparitia socului toxicoseptic care,
chiar sub tratament intensiv poate duce la
exitus

 Pot apare complicatii ca: icterul hemolitic, GNA,

HTA cu retentie azotata
 Foarte importanta este profilaxia printr-o atitudine
chirurgicala corecte fata de toate plagile posibil
contaminate cu germeni anaerobi
 Tratamentul curativ:
- local- incizii si excizii largi repetate, cu
debridarea focarelor septice,lavaj abundent
- general – combaterea si tratarea socului toxico-
septic prin reechilibrare hidro electrolitica si
metabolica, seroterapie antigangrenoasa,
antibioterapie
INFECTIILE MAINII
 CLASIFICARE
INFECTIILE DEGETELOR

1.PANARITIUL PERIUNGHIAL

2.PANARITIILE PULPARE

3.INFECTIA CU VIRUS HERPES SIMPLEX

INFECTIILE PALMEI
1.ABCESUL SPATIULUI INTERDIGITAL
2.ABCESELE PALMARE(MEDIOPALMAR,TENARIAN)
3.TENOSINOVITA TENDOANELOR FLEXOARE
4.BURSITELE(RADIALA SI ULNARA)
5.INFECTIILE GANGRENOASE
6.OSTEOMIELITA
7.ARTRITELE PIOGENE
8.BUTONIERA SEPTICA
PRINCIPIILE TRATAMENTULUI IN
INFECTIILE MAINII

• Examenul clinic al miinii si anamneza(camera de garda)

• Profilaxia antitetanica
• Analize de laborator si explorari paraclinice (daca este
cazul)

• Faza de debut-TRATAMENT CONSERVATOR (sanse

limitate de reusita)
• Faza de stare-TRATAMENT CHIRURGICAL
 TRATAMENTUL CONSERVATOR

• In fazele de debut ale infectiei (edem ,hiperemie,durere,febra)

• Profilaxia antitetanica
• Pansamente alcoolizate (solutii antiseptice)
• Imobilizarea mainii pe atela gipsata (pozitie functionala)
• Punga cu gheata local
• Pozitie elevata a mainii
• Antibioterapie(cu spectru larg sau tintita antistafilococica)
• Antiinflamatoare nesteroidiene
• Reevaluare zilnica si trecerea la tratament chirurgical in caz de
esec
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

• In perioada de stare sau in caz de esec al tratamentului

conservator
• Antibiograma (cultura microbiana din plaga)
• Antibioterapie cu spectru larg(initial) apoi tintita(conform
antibiogramei)
• Incizii largi(din tesut sanatos in tesut sanatos),excizia
tesuturilor devitalizate, evacuarea colectiilor purulente,
hemostaza.
• Lavaj abundent cu solutii antiseptice si SF
• Pansament si imobilizare pe atela gipsata a mainii
• Inchiderea plagilor in UA prin sutura, PPLD, plastii cu
lambouri locale sau la distanta
• Vindecare per secundam (plagi muscate om)
 PANARITIUL PERIUNGHIAL
(Paronichiul, Eponichiul)

• Este cea mai frecventa

infectie a mainii
• Infectia pliului lateral
unghial (Paronichiul este
produsa de traumatisme
unghii artificiale)
• Extinderea infectiei sub
unghie-Panaritiu subunghial
 SEMNE CLINICE

• Initial eritem si durere la

nivelul pliului lateral
unghial urmate apoi de
consituirea unei abces
local asociat cu durere
intensa,pulsatila
 Tratament chirurgical

• Daca abcesul este foarte

superficial el este evacuat
printr-o incizie a
tegumentului de deasupra
abcesului
• Daca infectia este mai extisa
cuprinzind si eponichiul-
incizie Laterala in pliul
paronichial cu decolarea
partiala a eponichiului si
rezectia bazei unghiei
• Se pot folosi si 2 incizii
laterale paronichiale,
ridicarea Lamboului
eponichial, se vizualizeaza
baza unghiei si se excizeaza
o portiune din ea
 PANARITIUL PULPAR

• Reprezinta abcesul
subcutanat al pulpei F3.
Anatomic F3 la nivel pulpar
este compartimentata de
septuri fibroase orientate
tangential care creaza un
compartiment inchis si
impiedica diseminare
proximala a infectiei
Semne clinice- Panaritiu Pulpar

• Durere, edem si eritem la

nivel F3
• Datorita configuratiei
anatomice de compartiment
inchis pot apare complicatii:
osteita, necroza
tegumentara, sechestrarea
diafizei f3, artrita AIFD,
tenosinovita
 Tratamentul chirurgical

• Exista mai multe tehnici

operatorii:
• Incizie in “gura de peste”-nu
se recomada (cicatrice
dureroasa)
• Incizii volare transversale
sau longitudinale axate pe
tumefactie-produc cicatrici
dureroase
• Incizie longitudinala
unilaterala-dorsal de linia
mediolaterala si distal de
AIFD este cea mai folosita
deoarece produce evacuarea
infectiei si nu afecteaza
pulpa digitala
 INFECTIA CU VIRUS HERPES
SIMPLEX
• Apare la nivelul degetului
prin inocularea directa a
virusului pe o leziune locala
• Apare in special la personal
medical, stomatologi
• Clinic degetul afectat devine
dureros, eritematos, apar
mici vezicule si zone
hemoragice care dau nastere
la cruste si descuamari
• Se trateaza conservator
(nechirurgical)
• Evolutia este spre vindecare
spontana in 3-4 saptamini
• Nu se indica incizia zonei
deoarece se poate produce
contaminare bacteriana
secundara
 ABCESUL SPATIULUI
INTERDIGITAL
• Etiopatogenie: • Clinic:
fisuri in tegumentul – durere si edem la
spatiului comisural, nivelul spatiului
comisural
plaga palmara
– degetele vecine sunt
distala sau
imobilizate in
extinderea unei abductie
infectii de la baza
degetului
ABCESUL SPATIULUI INTERDIGITAL

Abcesul se poate prezenta sub forma de

“abces dublu in Clepsidra”in 2 modalitati:
-Colectie subepidermala care comunica
cu o a doua colectie
situata intesutul gras al fetei volare palmare
-2 colectii(dorsal+volar)care
comunica printr-un canal
situat distal de lig transvers metacarpian
Tratament chirurgical-Abces spatiu
comisural

– Incizia sa nu fie plasata

transversal in spatiu
digital
– Cea mai folosita este
dubla incizie: volara in
zig-zag si Longitudinala
dorsala urmata de
debridarea celor 2
abcese
 ABCESUL TENARIAN

• Etiopatogenie:
• - plaga penetranta a
• - abces subcutanat al
policelui
• - tenosinovita a policelui sau
indexului
• -extensia unei infectii din
bursa radiala sau
spatiul mediopalmar
Clinic: durere locala intensa
pulsatila cu imposibilitatea
efectuarii miscarilor
policelui, edem al eminentei
tenare, eritem
 Tratament chirurgical-Abces
Tenarian
• Sunt descrise mai multe
tehnici operatorii:
– Incizie situata proximal la
2 cm si paralela cu pliul
de flexie AMF
– Incizie situata in pliul de
flexie tenarian al policelui
– Incizie dorsala
perpendiculara pe
marginea libera a
spatiului I comisural
Cele mai avantajoase sunt
inciziile combinate
(volara in spatiul tenarian
si dorsala perpendiculara
in spatiul I comisural
Abces Tenarian-debridare cu protejarea
pediculilor vasculo-nervosi
 ABCESUL MEDIOPALMAR

• ANATOMIE: Spatiul
mediopalmar este situat
profund de TF,
superficial de fascia
care acopera interososii
volari si M2, 3 lateral
delimitat de septul
sagital al aponevrozei
palmare ce se insera pe
M3, iar medial de fascia
mm hipotenari
 Abcesul Mediopalmar

• Etiopatogenie: • Clinic:
– Plagi penetrante – Mana isi pierde
mediopalmare concavitatea palmara
– Ruptura unei – Apare edem dorsal
tenosinovite a TF dg – Mobilitatea dg 3,4
3,4,5 este dureroasa si
– Extinderea unui limitata
abces palmar distal
 Tratament chirurgical-abces
Mediopalmar
• Tehnici operatorii:
– Incizie in pliul palmar
distal deasupra M3,4
– Incizie longitudinala
in spatiul III
comisural
– Incizie longitudinala
palmara cu o usoara
curbura
 TENOSINOVITELE TENDOANELOR
FLEXOARE

• Prezenta puroiului in teaca

flexorului distruge
mecanismul de glisare al
tendonului care duce la
limitarea functiei acestuia si
pierderea mobilitatii. De
asemenea distruge aportul
arterial producind necroza
tendonului.
• Etiopatogenie: plagi
penetrante sau origine
hematogena
• Cel mai frecvent sunt
afectate: dg 2,3,4
 Tenosinovitele tendoanelor flexoare-
aspect clinic

• Pozitie in flexie a degetului

• Edem simetric al degetului
• Durere la palpare pe traiectul
tendonului
• Durere lancinanta la extensia
pasiva a degetului (simptomul
cel mai precoce)
Daca pacientul se prezinta in primele 24-48 ore
tratamentul este conservator:
-Antibioterapie sistemica
-Imobilizare pe atela gipsata

Daca simptomatologia nu se remite

dupa 48 ore de tratament conservator
Se decide interventia chirurgicala
 Tratamentul chirurgical-
Tenosinovitele tendoanelor flexoare

• Drenaj deschis: incizie

mediolaterala pina la nivelul
spatiului comisural
• Incizie transversala palmara
prin care se introduce in
interiorul tecii un cateter
subtire prin care se
instileaza un antibiotic
• Drenaj distal cu instilare
proximala de antibiotic
• Lavaj inchis al tecii
 INFECTIILE DUPA PLAGI
MUSCATE
• Plagi produse de
oameni;localizate in special
la nivel AMF; culturi din
plaga au aratat o incidenta
crescuta a germenului
Eikenella corrodens(tulpina
gram negativa anaeroba
sensibila la peniciline)

• Plagi muscate de animale-

incidenta crecuta a
germenului pasteurella
multicida(coc gram negativ)-
care da infectii greu de
controlat
 PRICIPII DE TRATAMENT:

PLAGA MUSCATA NU SE SUTUREAZA PRIMAR.

DACA PLAGA ESTE PUNCTIFORMA, ESTE

NECESARA LARGIREA EI, DEBRIDARE SI LASATA
DESCHISA

SUTURA PLAGII SE FACE IN URGENTA AMINATA

CIND SEMNELE INFECTIEI AU DISPARUT.
INCHIDEREA SE REALIZEAZA SI PRIN PPLD SAU
PLASTII CU LAMBOURI
 OSTEOMIELITA OASELOR MAINII

• CAUZE:
– Plaga infectata, artrita
septica
– Tenosinovita
– Hematogena(foarte rara)
– Cel mai frecvent germen
implicat este stafilococul
auriu
 TRATAMENT CHIRURGICAL

• Incizii volare si dorsale

• Zona infectata se
debrideaza, se scot
sechestrele, lavaj
• in continuare 2 modalitati:
– Vindecare per secundam
– Drenaj lavaj prin 2 tuburi
de dren si sutura plagii la
7 zile, PPLD sau plastie
cu lambouri
In cazul infectiilor severe
ale degetelor se poate
ajunge la amputatie
 ARTRITELE SEPTICE

DEFINITIE:Infectia spatiului articular

-Monoarticulara
-Poliarticulara
-Supurativa
-Nonsupurativa
 ETIOPATOGENIE:

-Plagi infectate
-Plagi muscate
-Osteite
-Tenosinovite
-Diseminare hematogena
 GRUP DE RISC:

-Batrinii, copii sub 2 ani

-pacientii care se drogheaza
-pacientii cu hemodializa
-persoanele care iau steroizi
-diabeticii
-pacientii cu neoplazii
-pacientii cu artrita reumatoida
-cei cu proteze articulare
-traumatisme
-catetere intravenoase
 CLINIC ARTICULATIA ESTE:

-CALDA

-TUMEFIATA

-DUREROASA

-CU IMPOTENTA FUNCTIONALA

 ARTRITA SEPTICA

• DIAGNOSTIC
– ANAMNEZA
– EXAMEN CLINIC
– RX. MANA

RX - artrita septica si
osteita a primul rand
de oase carpiene
 TRATAMENTUL ARTRITEI SEPTICE

- ESTE INDIVIDUALIZAT

- MEDICAL SI CHIRURGICAL

- REZULTATUL FINAL DEPINDE DE

PRECOCITATEA INSTITUIRII TRATAMENTULUI
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

-INCIZII LONGITUDINALE DORSO-LATERALE

-SE DESCHIDE ARTICULATIA

-LAVAJ ABUNDENT

-PLAGA SE LASA DESCHISA

-VINDECAREA ESTE PER SECUNDAM
SAU SUTURA PLAGII
CIND SEMNELE INFECTIEI AU DISPARUT
INGRIJIRILE POSTOPERATORII IN
INFECTIILE MAINII

REPREZINTA
CHEIA SUCCESULUI
ORICAREI INTERVENTII
DE LA NIVELUL MAINII
 PANSAMENTUL MAINII

-ESTE OBLIGATORIU

-SE FOLOSESC SOLUTII ANTISEPTICE

-NICIODATA NU SE VA STRINGE FOARTE TARE

PENTRU A NU SUPRIMA CIRCULATIA DISTALA

-SE SCHIMBA ZILNIC PENTRU A URMARI

REGRESIA INFECTIEI SAU APARITIA
EVENTUALELOR COMPLICATII
ASOCIEREA ANTIBIOTERAPIEI

ANTIBIOTERAPIE CU SPECTRU LARG

(PRIMELE 24-48 Ore)

APOI ANTIBIOTERAPIE TINTITA

CONFORM ANTIBIOGRAMEI
 IMOBILIZAREA MAINII

• IMOBILIZAREA MAINII IN
POZITIE FUNCTIONALA
ESTE OBLIGATORIE

• DURATA IMOBILIZARII ESTE

VARIABILA IN FUNCTIE DE
GRAVITATEA LEZIUNILOR
DAR NU TREBUIE SA
DEPASEASCA 8-10 ZILE
 RECUPERAREA FUNCTIONAlA
A MAINII

ESTE EXTREM DE IMPORTANTA

TREBUIE INCEPUTA CIT MAI PRECOCE

(LA 3-4 ZILE)
SI CONTINUATA PINA LA
OBTINEREA UNUI BILANT FUNCTIONAL MAXIMAL

FIZIOKINETOTERAPEUTUL(ROL IMPORTANT)
ESCARELE DE DECUBIT
 Definiţie

• Escara de decubit reprezintă o necroză

masivă, în bloc, a tuturor ţesuturilor,
consecinţă a compresiunii exercitate de
greutatea corpului bolnavului datorită
poziţiei sale nemişcate prelungite.
Etiologie
Aparţine preponderent :

• traumatismelor (TCC, TVM)

• arsurilor
• fracturilor
• cancerelor
Patogenia
Cadrul gnosologic al problemei cuprinde 3
componente importante:

• o componentă vasculară (microvasculară)

• o componentă metabolic imunitară
• o componentă septică
Observaţiile clinice şi
experimentale au putut conduce la
anumite concluzii:

• Escarele de decubit pot fi reproduse experimental

• Apar mai frecvent în paralizia flască decât în cea spastică
• Cu cât masa musculară este mai dezvoltată, cu atât rezistenţa la
presiune este mai mare
• Forţele presionale cresc la nivelul suprafeţelor mici (sub care se
află proeminenţe osoase), respectiv în zonele ischiadice şi
trohanteriene, şi mai puţin la nivelul sacrului
• Apariţia infecţiei determină extensia inflamaţiei, tromboza vaselor
mari şi extinderea necrozei tisulare. La presiuni mai mari apare
degenerescenţa musculară şi tromboza venoasă.
Cauze, factori favorizanţi
• 1. Presiunea îndelungată, neîntreruptă, este cauza cea mai comună a
apariţiei leziunilor de escară.
• 2. Contracturile şi spasticitatea contribuie adesea, expunând ţesuturile la
traumatisme prin flexia articulară. Contractura rigidizează articulaţia în
flexie, în timp ce spasticitatea contribuie prin forţele de forfecare şi frecare
repetate.
• 3. Imposibilitatea precepţiei durerii, în cazul bolilor neurologice sau
postmedicamentos
• 4. Calitatea tegumentului
• 5. Incontinenţa urinară
• Contaminarea bacteriană prin îngrijirea necorespunzătoare a pielii şi în
cazul incontinenţei urinare sau de fecale, deşi nu este considerată un factor
etiologic, este cu siguranţă un factor care întârzie vindecarea plăgilor.
• 6. Malnutriţia, hipoproteinemia şi anemia reflectă tarele pacientului cu
escare, şi contribuie implicit la creşterea vulnerabilităţii ţesuturilor la
traumatisme şi întârzie vindecarea plăgilor.
Profilaxia escarelor

• Primul pas îl reprezintă reducerea sau eliminarea cauzei,

deci a presiunii exercitate pe zonele de sprijin prelungit.

• Întoarcerea şi repoziţionarea pacientului rămâne piatra

de rezistenţă în prevenirea şi tratamentul escarelor.
Ea trebuie efectuată la fiecare 2 ore, chiar dacă
există saltele sau pături speciale antidecubit. În
timpul transferului şi repoziţionării trebuie avut grijă
de a evita forţele de frecare şi forfecare la nivelul
suprafeţelor de sprijin.
Stadiul local de evoluţie: cuprinde
următoarele etape :

–inflamatorie
–de necroză
–de ulcerare
–de granulare
• Stadiul 1 – piele intactă, dar cu roşeaţă în
dreptul zonei de presiune maximă (în dreptul
unui relief osos) după mai mult de 1 oră de
sprijin.
• Stadiul 2 – veziculă sau altă leziune dermică,
cu sau fără semne de infecţie.
• Stadiul 3 – distrucţii subcutanate la nivel
muscular, cu sau fără infecţie.
• Stadiul 4 – implicarea osului sau a articulaţiei, cu
sau fără infecţie.
Investigaţiile paraclinice evidenţiază în
general un pacient denutrit, anemic, cu
caracteristici de
• - catabolizant cronic şi deprimat imunitar
• - cu indici paraclinici de diabet, anemie gravă
• cu leucocitoză (hiperglicemie)
• cu hiperazotemie, cu balanţă de azot mult
negativă acidotic
• hipercoagulant
• hipoproteinemic
Prevenirea escarelor de decubit se
face cu ajutorul unei echipe care
trebuie să cuprindă :

• specialistul bolii de bază

• fizioterapeutul recuperaţionist
• reanimatorul specialist de terapie intensivă
• nutriţionistul pentru bolile cronice
Cele trei direcţii fundamentale ale
profilaxiei sunt :

• patul antidecubit
• rotaţia permanentă a bolnavului
• supraalimentaţia
Tratamentul conservator
• Se adresează escarelor de gradul 1 şi 2, include
îngrijirea adecvată a plăgii, debridarea
ţesuturilor necrotice, optimizarea nutriţiei,
scăderea presiunii locale şi reducerea
spasticităţii, toate în intenţia de a favoriza
vindecarea secundară. Se poate adresa şi
pacienţilor cu escare de gradul 3 şi 4 în cazul
coexistenţei unor probleme medicale importante,
care contraindică tratamentul chirurgical.
Tratamentul chirurgical
• se adresează pacienţilor cu escare de gradul 3 şi 4, care necesită
reconstrucţii cu lambouri. Alegerea tipului de lambou depinde de localizarea
escarei.
• Odată luată decizia operatorie de reconstrucţie, plaga se debridează.
Debridarea pentru escarele care vor fi tratate chirurgical este diferită de
debridarea efectuată pentru escarele tratate conservator, aceasta din urmă
fiind mult mai blândă şi mai conservatoare.
• În cazul tratamentului chirurgical mai agresiv, se practică excizia ţesuturilor
scleroase şi desfiinţarea tuturor fundurilor de sac (bursectomie); trebuie ştiut
că după o asemenea excizie, închiderea primară a unei escare de decubit
s-ar face aproape întotdeauna sub tensiune şi ar fi sortită eşecului. De
aceea punctul de vedere corect al tratamentului reconstructiv include
excizia tuturor ţesuturilor necrozate, inclusiv a osului, urmată de umplerea
spaţiului mort creat prin excizie cu un muşchi adus printr-un lambou mare,
larg, protejând în acelaşi timp alte lambouri din teritoriile adiacente pentru a
putea fi folosite ulterior ca soluţii de rezervă. Alegerea lamboului pentru
reconstrucţie depinde în primul rând de localizarea escarei.
Complicaţii

De-a lungul evoluţiei bolii, pot apare

următoarele tipuri de complicaţii:
• hemoragii
• artrite pe articulaţii deschise
• tendinite necrozante
• secreţii purulente.
ISCHIAL SORES
Preoperative aspect
ISCHIAL SORES
Intraoperative aspects
ISCHIAL SORES
Immediately postoperative
aspect Late postoperative aspect
ISCHIAL SORES
Preoperative aspect
ISCHIAL SORES
Intraoperatory aspects – harvesting biceps femural
flap
ISCHIAL SORES
Postoperatory aspect
ISCHIAL SORES
Preoperative aspect
ISCHIAL SORES
Gluteal miocutaneous flap Postoperative aspect