Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FILOSOFICĂ EMINESCIANĂ
Proza lui Eminescu este la fel de importantă ca şi
poezia sa, dar a fost insuficient cercetată şi studiată. A
format mai puţin obiectul exegezelor critice. În conştiinţa
publicului a pătruns imaginea poetului „nepereche"
(Călinescu) în timp ce proza a trecut pe nedrept în umbră.
Proza eminesciană poate fi clasificată în funcţie de două
criterii:
cel al apariţiei şi al editării ei
antumă (Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis, Cezara şi La
aniversară).
postumă (Geniul pustiu, La curtea cuconului Vasile Creangă
(boierimea de altădată), Părintele Ermolachie Chisaliţă, Avatarii
faraonului Tlá, Archaeus, Umbra mea, Moartea Cezarei, Toma
Nour în gheţurile siberiene, Iconostas şi fragmentariu, Visul unei
nopţi de iarnă, Poveste indică, Amalia, Falsificatorii de bani,
Contrapagină, etc.
cel al direcţiei în care se încadrează
realistă (Aur, mărire şi amor, La curtea cuconului Vasile Creangă
şi Părintele Ermolachie Chisăliţă)
fantastică (Făt-frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis, Cezara,
Avatarii faraonului Tlá, Archaeus)
„Făt-Frumos din lacrimă”
„Cezara”
„Geniu pustiu”
„Archaeus”
„Sărmanul Dionis”
Făt-Frumos din lacrimă