Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medicamente Cu Actiune Asupra Sistemului Nervos Vegetativ
Medicamente Cu Actiune Asupra Sistemului Nervos Vegetativ
Medicamente Cu Actiune Asupra Sistemului Nervos Vegetativ
ASUPRA SISTEMULUI
NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ (SNV)
face parte integrantă din sistemul
nervos cerebro-spinal, fiind alcătuit din
totalitatea formaţiunilor implicate in
activitatea viscerelor.
In cadrul său se disting două unităţi
morfo-functionale majore: sistemul
parasimpatic (colinergic) şi sistemul
simpatic( adrenergic); ele au o
organizare asemănătoare şi anume:
1. au originea în centrii situaţi în axul
cerebro-spinal la diferite nivele;
2. de aici pleacă fibrele preganglionare
mielinice, care fac o sinapsă obligatorie în
ganglionii nervoşi situaţi în afara axului
cerebro-spinal;
3. fibrele postganglionare amielinice
formează plexuri în jurul viscerelor, vaselor
şi glandelor pe care le inervează.
Condiţii normale:
inima, ochii,
tractul gastro-
intestinal, control
vezica urinară, parasimpatic
bronhiile şi
glandele
salivare
vasele control
sanguine simpatic
Sistemul parasimpatic părăseşte SNC
pe calea nerviilor cranieni III, VII, IX şi X şi a
nervilor spinali sacrali (S2, S3). Fibrele lor
preganglionare sunt mult mai lungi decat cele
postganglionare, deoarece sinapsa lor are loc
într-un ganglion situat în vecinătatea organului
inervat.
SNC ------------<Ach----------NA +A
SNC-------------<Ach-------------------Glande sudoripare Transpiratie
Ach
Substanţele medicamentoase care
influenţează activitatea sistemului nervos
vegetativ pot favoriza acţiunea acestor
mediatori chimici, sau, dimpotrivă, o pot
inhiba; ele pot interfera transmisia neuro-
umorală în diferite etape:
Parasimpatomimeticele produc
efecte asemănătoare cu cele ale
excitării nervilor parasimpatici; ele pot
fi directe indirecte.
PARASIMPATOMIMETICELE DIRECTE (agonisti
colinergici)
• muscarinice
• efecte cardio-vasculare:
cord: efect inotrop , dromotrop si cronotrop negativ,
Vascular - vasodilataţie (dozele mari iv. cresc presiunea sanguină
datorită eliberării catecolaminelor din medulosuprarenală şi
activării ganglionilor simpatici).
La nivelul musculaturii netede:
Glob ocular contractia sfincter irian( mioza) contractia muschiului
ciliar favorizeaza vederea de aproape
Digestiv: stimuleaza peristaltismul si tonusul gastro intestinal,
musculatura colecistului si a cailor biliare.
Bronsic constrictia musculaturii bronsice
Genital constrictia muschiului detrusor al vezicii urinare
Sunt de 3 tipuri:
• MECAMILAMINA
• blocant ganglionar
• poate fi utilizată în tratamentul hipertensiunii, pe cale
orală.
BLOCANTELE NEUROMUSCULARE
• Blocantele neuro-musculare (curarizantele) fac
parte (alături de miorelaxantele centrale) din
categoria relaxantelor musculaturii scheletice; ele
actioneaza prin blocarea transmisiei la sinapsa
neuro-musculara.
• Utilizări terapeutice:
– ca adjuvante ale anestezicelor generale:
– pentru relaxarea musculaturii scheletice lîn
intervenţiile pe abdomen)
– pentru facilitarea intubaţiei endotraheale (mai ales
succinilcolina, a cărei acţiune se instalează rapid)
– pentru prevenirea traumatismelor în electroşoc
– pentru reducerea unor fracturi
• Se administrează iv.
• Efecte adverse:
• toate pot să producă:
• apnee prelungită
• perceperea durerii (pacientul rămane conştient)
• cele depolarizante:
• dureri musculare, mai ales la tineri
• hipertermie malignă (succinilcolina în asociere cu
halotanul)
• cele antidepolarizante:
• eliberare de histamină cu bronhospasm (d-tubocurarina)
• tahicardie şi creşterea presiunii arteriale (flaxedilul, în
măsură mai mică pavulonul).
SUBSTANŢE CARE ACŢIONEAZĂ IN DOMENIUL
ADRENERGIC
1. SIMPATOMIMETICELE DIRECTE
NESELECTIVE
Sunt reprezentate de catecolamine
(adrenalină, noradrenalină şi dopamină) care
acţionează atat asupra receptorilor α, cat şi
asupra receptorilor β.
• ADRENALINA (EPINEFRINA) – are
urmatoarele efecte farmacologice:
• asupra inimii:
• o uşoară creştere iniţială a frecvenţei cardiace (efect
β 1) urmată de un reflex vagal compensator;
• creşterea debitului cardiac;
• tendinţa de producere a aritmiilor
• asupra musculaturii netede:
• relaxarea musculaturii netede bronşice şi gastro-
intestinale, contracţia sfincterelor digestive;
• relaxarea muşchiului detrusor vezical, contracţia
sfincterului şi a trigonului
• contracţia sau relaxarea uterului în funcţie de starea
fiziologică
• asupra metabolismului:
• creşterea glucozei şi lactatului prin glicogenoliza
hepatică şi musculară
• inhibiţia secreţiei de insulina
• creşterea AGL,- mediata de AMPc
• creşterea consumului de O2
• Farmacocinetica epinefrinei
• absorbţie - redusă dupa administrarea orală
• lentă subcutan
• metabolizare hepatică; majoritatea este metabolizată prin COMT
şi MAO, metaboliţii fiind excretaţi urinar.
• Utilizări terapeutice:
• şoc anafilactic
• bronhospasm
• asociere cu anestezicele locale (prelungeşte durata anesteziei
prin infiltraţie)
• Se administrează subcutanat 0,25-0,5 mg o dată
(soluţie 1%0) sau i.v., diluată, cu multă prudenţă.
• Efectele adverse includ: anxietate, cefalee, aritmii
cardiace (mai ales în prezenţa digitalicelor şi
halotanului), hemoragie cerebrală (prin efecte
vasopresoare), edem pulmonar (datorită
hipertensiunii pulmonare).
NORADRENALINA (NOREPINEFRINA)
• EFEDRINA
• este un alcaloid cu acţiune îndeosebi indirectă; dar, în acelaşi
timp, stimulează direct receptorii adrenergici
• are efecte similare epinefrinei, dar mai persistente (fiind mai
rezistentă la COMT şi MAO):
• vasoconstricţie periferică, cu creşterea presiunii arteriale
• stimulare cardiacă
• relaxarea musculaturii netede (mai ales bronşice)
• stimulare psiho-motorie
• utilizată în:
• astm bronsic
• alergii diverse
• rahianestezie, ca agent presor
• decongestionant nazal
• se administrează oral, subcutanat sau în instilaţii nazale
• poate produce tahifilaxie, insomnie, agitaţie; necesită prudenţă la
bolnavii cardio-vasculari sau hipertiroidieni.
SIMPATOLITICE
• Simpatoliticele (antiadrenergicele)
inhibă funcţia sinapselor adrenergice.
• ALFA-BLOCANTELE
• Medicamentele α-blocante (sau α -
adrenolitice selective) inhibă competitiv
catecolaminele la nivelul receptorilot α -
adrenergici, consecutiv blocării acestora.
• Fentolamina si Tolazolinul
• acţionează prin blocarea reversibilă a receptorilor α -adrenergici
• au aceleaşi efecte (dar fentolamina este mai potentă}:
• vasodilataţie, datorită diminuării controlului simpatic vasomotor
• scăderea rezistentei vasculare periferice
• stimulare cardiacă reflexă
• stimularea secreţiilor exocrine
• sunt utile în:
• sindrom Raynaud (tolazolinul)
• controlul episoadelor hipertensive acute date de simpatomimetice si
• diagnosticul feocromocitomului (fentolamina)
• se administrează cu prudenţă la cei cu ulcer peptic şi la
coronarieni
• pot produce aritmii şi dureri anginoase
• Au acţiune
• - stimulantă directă asupra musculaturii
netede
• - produc vasoconstrictie cu creşterea
semnificativă a presiunii sanguine
• - stimulează SNC
• Se utilizează în tratamentul:
• migrenei - datorită vasoconstricţiei în teritoriul
carotidian (ergotamina tartrat, dihidroergotamina şi
metisergida)
• hipertensiunii arteriale (scade presiunea arterială
prin mecanism central şi prin antagonizarea NE la
nivelul receptorilor) şi în tulburările vasculare
cerebrale şi periferice (creşte fluxul sanguin şi
aportul de 02 la aceste teritorii) - dihidroergotoxina
(preparatul Dh-ergotoxin®)
• profilactic - al hemoragiilor post-partum
(ergometrina – datorita proprietatilor ocitocice)
• maladie Parkinson (bromocriptina – datorita
stimularii dopaminergice centrale).
• Pot produce efecte adverse: greţuri,
vărsături, gangrena (prin vasoconstricţie şi
consecutiv insuficienţă vasculară).
BETA-BLOCANTELE