Sunteți pe pagina 1din 14

DUALITATE.

ANDROGINUL ȘI
VARIAȚIILE SALE LITERARE
Conform DEX, adroginul este o ființă
fabuloasă din mitologia greacă, jumătate
femeie, jumătate bărbat; care are caractere
specifice ambelor sexe; hermafrodit
Denumirea de androgin apare pentru prima
dată în Banchetul lui Platon. Aici, Aristophanes
prezintă antropogonia ca pedeapsă pentru
vanitatea androginilor. Conform operei, în timpuri
ancestrale existau trei tipuri de oameni: Bărbat-
bărbat, Femeie-femeie și bărbat-femeie
(androginul). Acesta din urmă era extrem de
puternic și încerca să cucerească Olimpul. Ca
răspuns, Zeus desparte androginul în două părți
opuse: bărbat și femeie.
Androginul, în mitologie, apare sub diferite
forme. Dacă la Platon androginul apare ca o
entitate ce unește principii opuse, Ra se
fecundează pe sine pentru a obține puterea
creatoare.
Rolul androginizării este, în general, de a
obține puterea zeului creator, cu alte cuvinte,
puterea de a crea. Atunci când androginul este
prezentat ca o origine a oamenilor (creatului),
acesta ilustrează apropierea dintre creat și
Creator, iar separarea de această entitate
perfectă vine, de obicei, ca pedeapsă pentru
vanitate.
Există două moduri unanim cunoscute de a
atinge androginitatea:
1) Unirea a două elemente antagonice pentru
a forma o entitate perfectă
2) Fecundarea se sine, adică procesul prin care
o entitate se unește cu sine însăși.
Un al treilea mod de androginizare ar
putea fi combinarea celor două metode deja
cunoscute. Totuși, acesta nu poate fi văzut ca
un mod alternativ de androginizare pentru că
este dependent de celelalte două. Prin
urmare, această cale ar putea fi numită meta-
androginizare și nu este o metodă în sine.
În literatură, rolul androginului se schimbă,
oarecum. În timp ce în mitologie, puterea
obținută este, în general, folosită pentru
creare, în literatura puterea este folosită
pentru a rivaliza cu Dumnezeu.
Nuvela Remember a lui Mateiu Caragiale
prezintă androginul sub forma unui tânăr
travestit pe nume Aubrey de Vere. Acesta este
capabil să înțeleagă misterele oculte ale lumii.
În Sărmanul Dionis al lui Mihai Eminescu,
androginul format prin auto-fecundare Dionis-
Dan își folosește puterea pentru a modela
Universul după bunul plac, fără să-i schimbe
proporțiile, iar androginul Dan-Maria obține
puteri asemănătoare cu ale lui Dumnezeu.
Când devine vanitos, acesta din urmă este
pedepsit prin privare de puteri și alungare din
paradis.
În poezie, mitul androginului primește o
formă, bineînțeles, mai încriptată. Poveste
sentimentală, poezie a lui Nichita Stănescu,
prezintă o entitate poetică reprezentată ca un
pol al timpului, ce își are perechea la celălalt
pol. Unirea dintre cei doi formează un
androgin ce are puterea sa înțeleagă începutul
materiei și chiar să îl refacă.
Spre deosebire de Sărmanul Dionis, unde
androginul cunoaște succesiv cele două
moduri de androginizare, entitatea poetică din
Poveste sentimentală le cunoaște
concomitent, fapt care îl cataloghează drept
meta-androgin.
Lomazzo despre Gioconda:

Leonardo nu l-a terminat pentru că nu știa


niciodată dacă mai avea ceva de spus… mereu
se întorcea să lucreze la el, niciodata nu i se
părea că l-a terminat…