Şcoala Milan

Concepte specifice
 Înrudirea cu modelul strategic şi modelul
MRI – au dezvoltat modelul clasic al lui
Bateson (mesaj digital, mesaj analogic,
patternuri disfuncţionale, mesajul
paradoxal al familiei-contraparadoxul)
 Etichetarea – tirania lingvistică (setarea
comportamentului în funcţie de eticheta
lingvistică)
Concepte specifice

 Ipoteze alternative
 Jocul familiei patologice
 Întrebări circulare
 Neutralitate
 Conotaţia pozitivă (recadrarea acţiunilor
tuturor membrilor familiei, întregul sistem)
Ipoteze alternative
 Exerciţiu practic. Consemn:
Veţi primi raportul de informare transmis dvs. de
medicul de familie al soţilor M. Sunteţi în postura
unui terapeut Milan şi, pe baza informaţiilor citite,
va trebui să încercaţi să găsiţi cât mai multe
ipoteze care ar putea clarifica acest caz.
Fiecare va lucra individual, notând ipotezele
alternative pe baza cauzalităţii sistemice specifice
diferitelor orientări terapeutice de familie studiate.
Raport de informare

Descrierea cazului : Soţii M. sunt împreună de 3 ani. D-na M. are 35

de ani şi a născut de curând (6 luni) o fetiţă. Cei doi s-au bucurat
foarte mult de eveniment, considerând că acest copil este rodul
iubirii lor şi va duce la consolidarea relaţiei de cuplu.
În primele 3 luni după naştere D-na M. s-a simţit însă foarte rău,
acuzând dureri abdominale şi dureri de spate, fapt care a facut-o să
nu se mai poată ocupa prea mult de fetiţă. Soţul a preluat multe din
responsabilităţile materne, ştiind că astfel le va ajuta « pe cele două
fete ale lui ». În urmatoarele 3 luni starea fizică a D-nei M. nu s-a
imbunătăţit cu nimic, apărând suplimentar şi simptome în sfera vieţii
afective: supărare, anxietare, iritare, indiferenţă faţă de copil, apatie
etc.
Medicul de familie le-a sugerat soţilor M. să consulte şi un
prihoterapeut. Deşi D-nul M. nu a fost de acord în primul moment,
totuşi cei doi s-au prezentat la întâlnirea cu terapeutul.
 Consemne
 Consemn1. Terapeuţi activi : Evaluaţi prin întrebări
circulare validitatea fiecărei ipoteze explicative formulate
de grupul din care faceţi parte. Clarificaţi care este
explicaţia fiecărui soţ pentru comportamentul D-nei M. Ce
elemente aţi găsit pentru celelalte ipoteze alternative?
 Consemn 2. Membrii grupului terapeuţilor activi : Când
terapeuţii activi o cer, se întrerupe şedinţa directă cu
clienţii şi se revine în grupul activ pentru reorientarea
strategiei si pentru anumite nuanţări desprinse în decursul
întâlnirii.
 Consemn 3. Membrii grupului martor : Observati care
sunt informaţiile care susţin ipotezele alternative găsite de
grupul din care faceţi parte. Observaţi şi echipa
terapeutică activă (strategii, tendinţe, lipsa unor ipoteze
alternative importante, prezenţa altora negăsite de voi,
etc).
Întrebări circulare
 Intrebarea prin care un membru al familiei este
chestionat asupra emoţiilor, gândurilor,
comportamentelor altor membri ai familiei (ex. Cum
credeţi că s-a simţit tatăl dvs atunci când mama dvs a
pus problema divorţului? Cine credeti că este cel mai
îngrijorat de situaţia actuală? Cine ar avea cel mai mult
de câştigat dacă situaţia s-ar rezolva? Dar de pierdut?
Ce face x atunci cand se produce z?)
 Întrebări prin care respondentul este pus în poziţia de
observator în mod sistemic, fiind obligat să descrie
situaţia în context.
Concluzii despre ipoteze
alternative
 Este importantă deprinderea de a
formula ipoteze alternative utile, lucrative
şi nu de a încerca să se stabilească
‘adevărul’.
Jocul familiei patologice
1. Între părinţi apar discrepanţe; există un învingător si
un învins
2. Copilul tine partea părintelui perceput ca învins
3. Copilul dezvolta simptome pentru a-l provoca pe
învingător si a arata învinsului cum sa se descurce
4. Învinsul nu înţelege simptomul copilului si se aliază
cu învingătorul împotriva copilului
5. Copilul, neînţeles de părinţi, continuă
comportamentul simptomatic pentru a demonstra
că are dreptate.
6. Părinţii ajung să creadă că propriul copil e „nebun”
şi dezvoltă strategii stabile bazate pe această
credinţă.
Neutralitate faţă de ipotezele
alternative şi curiozitate faţa de
caz
 Raport de informare
Medicul de familie i-a recomandat D-lui G o formă de psihoterapie,
probabil de familie.
Medicul îl descrie pe pacient ca fiind depresiv, cu gânduri
suicidale, iar uneori agresiv cu membrii familiei şi cu reguli foarte
stricte în ceea ce-i priveşte pe copii. Regulile sunt şi mai dure cu
fiica cea mare (18 ani), care provine din prima căsătorie a soţiei.
Domul G afirmă că şi în primul său mariaj soţia l-a acuzat de
autoritarism şi agresivitate, deşi el nu-şi aduce aminte să fi făcut
aşa ceva.
Domnul G. l-a respectat foarte mult pe tatăl său, care l-a învăţat
să se comporte ca un bărbat matur şi responsabil.
Neutralitate şi curiozitate
 Discuţii pe baza celor observate. Terapeuţii au
fost neutri, curioşi faţă de situaţia familiei, sau
au tras concluzii după primele informaţii care s-
au legat intr-o ipoteză?
 Există vreo legătură între concluziile
terapeuţilor/observatorilor şi lista iniţială de
ipoteze ?
 Discutarea riscului de a rămâne dependent de
ipoteza terapeutică iniţială sau specifică formării
sau orientării care se se potriveste mai mult
fiecăruia.
Conotaţia pozitivă
 Tehnica Milan presupune o largire a notiunii care pana
acum se rezuma la reetichetarea comportamentului, prin
descrierea pozitiva a interactiunilor intregii familii. Aceasta
tehnica se refera, deci, la a introduce simptomul in
contextul familiei in care toti membrii sunt implicati, astfel
incat viziunea asupra simptomului si familiei sa se poata
modifica (Ex. recadrare : ganduri obsesive – o mare
energie mentala, ridicata capacitate de analiza) Conotatie
pozitiva – contextualizarea simptomului clientului si
realizarea legaturilor cu membrii familiei (ex. mama care
are tendinta de a categoriza patologic exagerarile
comportamentale ale fiicei: tristetea care poate fi
depresie, efortul sustinut de gandire/analiza a unei situatii
ca ganduri obsesive, gandurile obsesive - loialitate fata de
mama