Recuperarea post infarct

miocardic

Szavuj Andreea
Mitar Cristina
 Infarctul miocardic – Definiție

• Infarctul miocardic (IM), numit frecvent și atac de cord, reprezintă

întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce
determină moartea celulelor miocardice. Cel mai frecvent se
produce prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei
plăci de aterom la nivelul peretelui arterial.Reducerea fluxului
sangvin și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc la necrozarea
muschiului inimii.

Anatomie patologică VoI 1

Autor: Carmen Ardeleanu, Florin Halalau
Semne și simptome:

Ariile de apariție a durerii în IM

-roșu închis=zone tipice
-roșu deschis=alte zone
 Semne și simptome

• Debutul simptomelor este de obicei gradual,pe parcursul a câtorva minute,

rareori fiind brusc.
• Durerea este caracterizată ca o senzație de apăsare, constricție, strivire,
adesea de nesuportat cu sediul retrosternal sau epigastric cu iradiere către
umărul sau MS stâng, mandibula sau interscapular. În mod obișnuit durerea
persistă aproximativ 30 de min. dar poate dura și ore,iar de regulă dispare
după 12- 24 de ore după definitivarea necrozei. De asemenea aproximativ
un sfert din IM sunt ” silențioase” fiind absentă durerea specifică de piept.
Specific este ca durerea nu dispare la repaus si la administrarea de
nitroglicerina.
• Simptome asociate durerii sunt: dispnee, anxietate, palpitații, diaforeza,
paloare, grețuri, văsături, astenie fizică și dereglări neurologice manifestate
în sincope.

https://www.scribd.com/doc/52248954/Referat-Infarctul-miocardic-acut
 IM - Clasificare
• Putem împărți în baza patologiei IM în două mari categorii:
 Infarct miocardic transmural îl asociem cu ateroscleroza care implică o
arteră coronara principală și se poate sub-clasifica în: anterior,
posterior,inferior,lateral sau septal. IM-transmural implică peretele
miocardului în toată grosimea lui și are de obicei ca rezultat ocluzia
completă a alimentării zonei cu sânge.
 Infarct miocardic sub-endocardic: acesta implică o suprafață mică în
peretele sub-endocardiac a ventriculului stâng, septul ventricular sau
muschii papilari.Zona este deosebit de expusă ischemiei.

• Pe baza modificărilor ECG poate fi subclasificat în:

 Supradenivelare de segment ST
 Fără supra-denivelare de segment ST
 IM – Măsuri de profilaxie
• Adoptarea unei diete variate și echilibrate din punct de vedere caloric;
• Evitarea sedentarismului și integrarea unui program de exercitii fizice
zilnice;
• Evitarea fumatului ( noi studii au demonstrat că și fumatul pasiv crește riscul
de boală coronariană)
• Managementul greutății corporale;
• Managementul stresului;
• Controlul optim al tensiunii arteriale prin medicație;
• Evitarea episoadelor de hiperglicemie dar și cele de hipoglicemie;

*De menționat faptul că dieta,activitatea fizică si oprirea fumatului își

mențin efectul cardioprotector atâta timp cât sunt continuate zilnic.
Portretul robot al omului cu risc crecut de IM

• Om în plină maturitate;
• hipertensiv (TA mai mare de 160/90mmHg);
• diabetic;
• mare fumător;
valori crescute în sânge de: colesterol, trigliceride;
• se supraalimentează sistemic;
• bea sistematic alcool (mai mult de 10 g/zi);
• în familia acestuia se întâlnesc cazuri de boli de inimă şi vasculare la vârste medii, care
au condus la deces;
• realizează o reacţie inadecvată sau disproporţionată în condiţii stresante cotidiene,
reacţie exprimată prin comportament prin: • gestică excesivă;• grabă excesivă;
• are insactisfacţii profesionale reale, fiind frânat în dezvoltarea şi plasarea socio-
profesională;
• ocupă poziţie superioară pregătirii sau posibilităţii lui de decizie;
• duce orice activitate banală la paroxism, inducând o stare de
• anxietate nevrozantă lui şi celor din jur.

Suport de curs -Kinetoterapia în infarctul de miocard.-

Conf.Postolache Paraschiva
 Recuperare

OMS definește recuperarea bolnavilor

cardiovasculari ca:” ansamblul activitățiilor
necesare pentru influențarea procesului
evolutiv al bolii și pentru a asigura bolnavilor
cea mai bună condiție posibilă, fizică,
mentală și socială, încât ei să poată, prin
propriile eforturi să-și mențină sau să-și reia
un loc cât mai normal în societate.”
Recuperarea cardiovasculară este împărțită
clasic în trei faze:
 Faza I (spitalizarea)- de convalescență precoce și are ca
obiectiv principal prevenirea complicațiilor provocate de
repausul prelungit.
 Faza II (imediat după spitalizare) –durează de obicei 8-
12 săptămâni în funcție de locul unde se desfășoară( în
clinici specializate sau ambulator) Este precedată de un
test de efort submaximal ce permite evaluarea capacității
fizice și a stării cardiace a pacientului
 Faza III( menținerea sau întreținerea) – debutează cu
reluarea activității socio-profesionale și durează toată
viața.

Recuperarea cardiovasculară –Dan Gaiță,Claudiu Avram

 Faza I -Obiectivele de recuperare

 Prevenirea complicațiilor pulmonare

 Prevenirea tulburărilor de coagulare( tromboze,embolii)
 Prevenirea și corectarea hipotoniei
 Asigurarea bolnavului cu niște capacități de autoingrijire
și independență în mișcare
 Combaterea repercursiunilor psihologice ale imobilizării
 Pregătirea funcțională a aparatului cardiovascular pentru
trecerea la următorul nivel
 Recuperarea post-IM - Faza I
• Faza I
• Începe din spital; se tratează mai întâi complicațiile.
• - mobilizare precoce, pentru diminuarea efectelor generale ale decubitului
• -posturi antideclive
• - antrenare cardio-vasculară, pentru etapele următoare.
• Zilele 1-2 – după dispariția durerii, stabilizarea FC și a TA:
• - mișcări pasive apoi active ale extremităților;
• - șezând cu picioarele la marginea patului.
• - mișcări de pedalare din art.tibio-tarsiană
• Zilele 3-4:
• - mișcări active ale extremităților,repetate de 10-15 ori,de 2 ori pe zi;
• - poate sta în fotoliu, lângă pat;
• - poate sta în ortostatism și face câțiva pași;
• - își poate face toaleta singur.
• Zilele 5-7: începe mersul pe hol.+streching;
• Zilele 7-8: se poate deplasa pe hol de 2x/zi.
• Ziua 9:
• - execută mobilizările active de 3x/zi;
• - poate urca câteva trepte;
• - poate face singur duș.
• Ziua 10:
• - crește dinstanța de mers până la 400m de 2x/zi;
• - coboară un etaj.
• Ziua 11:
• - urcă și coboară 1-2 etaje;
• - poate începe exerciții la cicloergometru sau covor rulant;
• - se externează (de regulă) și: continuă exercițiile fizice; desfășoară
• activități casnice moderate.
 Testarea la efort
• La externarea din secția de terapie intensivă bolnavul va fi supus unui
• test de efort, care îl va încadra în categoria de bolnavi cu risc scăzut sau
înalt, executat la cicloergometru sau covor rulant,
• urmărind ca frecvența cardiacă să nu depășească 70% din frecvența
• maximă relativă.
• - Testul va fi oprit daca apare una dintre complicații sau dacă frecvența
• cardiacă depășește 140 bătăi/minut.
• - Testul este satisfăcător dacă, respectând condițiile date, nivelul
• efortului se ridică la 70-100 W (5 meti).
•  1 MET
• = cosumul de energie care utilizează 3,5-4 ml oxigen/kgc/min.
• = energia necesară pentru a rămâne în repaos, aşezat în fotoliu.
 Faza II – Obiectivele de recuperare

 Conservarea rezultatelor și nivelului de efort atins în

timpul fazei intraspitalicești a recuperări;
 Instruirea bolnavului în vederea monitorizării efortului
prin FC;
 Creșterea capacității de efort
 Reinserția în viața cotidiana si socio-profesională
 Recuperarea post IM – Faza II
- după 3-6 săptămâni de la infarct; durează 8-10 săptămâni.
!!! se desfășoară numai dacă nu apare intoleranţă la efort.
• Etape:
• - încălzirea;
• - antrenament cu efort de anduranţă;
• - revenirea după efort.
• Frecvență: 3-4 sedinţe/săptămână.
• Tip de efort: exerciții fizice( inclusiv izometrie) cicloergometru, gimnastică
acvatică, înot, mers rapid,plimbari,
-prestați casnice,gospodărești precum :aspirat,călcat.
-practicarea unor sporturi fără urmărirea realizării performanțelor: ciclism,vaslit,
 Recuperarea post-IM – Faza III
• - profilaxia secundară a complicaţiilor;
• - reluarea activităţilor sociale.
• După externare, timp de o saptamână, se va continua la domiciliu
• programul de exerciții instituit în unitatea spitalicească, în paralel cu
• efectuarea de mici munci in gospodarie
• - Pe parcursul acestor activități, pacientul își va asigura autocontrolul
• frecvenței cardiace, având grijă să nu depășească cu peste 20 de
• bătăi/minut valorile de repaus.
• - Dacă bolnavul locuiește singur, pe parcursul acestei săptămâni va
• scădea cantitatea de efort depusă în timpul ședințelor de antrenament,
• corespunzător cu creșterea solicitărilor casnice.
 Studiu de caz
Influenţa activităţii fizice aerobe, prin înot, în
recuperarea infarctului miocardic acut Petru
Baniaş
• Rezumat :
Specialiştii din acest domeniu consideră înotul ca fiind forma cea
mai populară de fitness care fiind practicat cu perseverenţă poate deveni
plăcut, asigurând formă fizică, viteză şi anduranţă. Înotul este un sport
fascinant, esenţial şi poate fi practicat la orice vârstă. Exerciţiile aerobe
oferă multiple posibilităţi de stimulare a aparatului cardio-vascular,
revigorând şi întărind corpul uman, şi reprezintă o cale excelentă de a
îmbunătăţi şi menţine starea de sănătate.Prin activitate aerobă se
înţelege efortul în care se consum oxigenul din aer, fiind o reală
gimnastică cardio-vasculară. Eforturile anaerobe utilizează substanţele
energetice din muşchi, fără a utiliza oxigenul din aer, solicitând mai mult
cordul, iar pentru persoane neantrenate pot deveni periculoase şi
cauza unor accidente nedorite.
• I. Scop. Ipoteză. Motivaţie
• Studiul îşi propune să arate importanţa şi eficienţa activităţii fizice
• aerobe, desfăşurată în apă, contribuţia ei la recuperarea bolnavilor care au
• suferit de infarct miocardic acut. S-a intenţionat verificarea dacă programul
• de înot ales a influenţat sau nu activitatea de recuperare a subiectului,
având
• la bază două categorii de motive:
• a) obiective:
• - scoate în evidenţă importanţa, necesitatea, acţiunea benefică a înotului
• asupra organismului;
• - mijloc excelent de a menţine forma toată viaţa;
• - poate fi practicat de oricine la orice vârstă, nivel de pregătire fizică,
• domeniu de activitate;
• - recomandat de mulţi specialişti în recuperarea cardiovasculară datorită
efortului de natură aerobă care acţionează favorabil asupra activităţii
cordului.
• b) subiective: - subiectul îşi desfăşoară activitatea profesională în domeniu;
- este familiarizat, îi face plăcere să desfăşoare acest gen de activitate.
• II. Desfăşurarea experimentului
Experimentul s-a efectuat pe perioada martie-noiembrie
2006, asupra unui subiect de 50 de ani de sex masculin care a
fost diagnosticat cu infarct miocardic acut inferior prin ocluzie
tromboticǎ ACD( tratatǎ prin PTCA şi stent). Dupǎ intervenţia de
specialitate subiectul începe programul de recuperare ce se
desfǎşoarǎ pe cele trei faze cunoscute specifice în astfel de
cazuri şi anume:
Faza 1 – intra spitalicească cu obiectiv de autoîngrijire,
asigurarea independeţei în activitatea proprie
Faza 2 – recuperare propriu-zisă cu obiectiv de a-şi recăpăta
capacitatea de efort. Durată : 12 săptămâni
Faza 3 – creşterea şi menţinerea capacităţii de efort. Durată :
toată viaţa. În perioada de recuperare specificǎ fazei a doua
subiectul parcurge un program de recuperare carcterizat printr-o
activitate aerobǎ moderatǎ ce se desfǎşoarǎ pe parcursul a şase
sǎptǎmâni:
• II.1 Conţinut program de înot (1-27 aprilie 2006)
• Etapa 1 - durată: 3 zile - variante de mers pe lăţimea bazinului. 3 serii de 10
minute - înregistrarea frecvenţei cardiace
• Etapa 2 - durată: 4 zile - mers şi întoarcere prin alergare pe lăţimea
bazinului. 4 serii de 5 minute - înregistrarea frecvenţei cardiace
•
• Etapa 3 - durată: 3 zile - mers şi întoarcere prin înot pe lăţimea bazinului. 4
serii de 5 minute - înregistrarea frecvenţei cardiace
•
• Etapa 4 - durată: 4 zile - alergare şi întoarcere prin înot pe lăţimea bazinului.
4 serii de 5 minute - înregistrarea frecvenţei cardiace
•
• Etapa 5 - durată: 3 zile - înot 20 metrii, pauză 40 secunde. 30 minute -
înregistrarea frecvenţei cardiace
• Etapa 6 - durată: 4 zile - înot continuu. 30 minute - înregistrarea frecvenţei
cardiace
• III. Rezultate obţinute
Dupǎ acest program de şase sǎptǎmâni are loc o
primǎ etapǎ a controlului medical de specialitae cu
urmǎtoarele rezultate:
Testul de efort la 1 lună după IM
• • S-a efectuat un test de efort submaximal la bicicleta
ergometrică (64% din FMT - pacientul fiind sub tratament
betablocant)
• • Încărcarea maximă a bicicletei a fost de 200 W
• • Frecvenţa cardiacă maximă în timpul efortului: 127
bătăi/min
• • S-a calculat consumul maxim de oxigen: VO2 max =
34.9 ml/kg/min
• • Curba de efort in timpul testării la 1 lună de la IM
 Teste paraclinice la 7 luni după IM
• • Colesterolul total : 104 mg/dl
• • Coronarografia evidenţiază: Arteră coronară dreaptă
difuz ateromatoasă fără stenoze semnificative
angiografic, stent patent. Ventricul stg. cu performanţă
sistolică bună
• Testul de efort la 7 luni după IM
• • S-a efectuat un test de efort submaximal la bicicleta
ergometrică
• • Sa calculat consumul maxim de oxigen: VO2 max =
40.3 ml/kg/m
• • Încărcarea maximă a bicicletei a fost de 240 W
• • Frecvenţa cardiacă maximă în timpul efortului: 120
bătăi/min
• IV. Concluzii
Antrenamentul fizic alături de tratamentul medicamentos
standardizat, a adus un plus de eficienţă în controlul valorilor
colesterolului plasmatic. Rezultatele obţinute scot în evidenţă
ameliorarea activităţii cordului, îmbunătăţirea circulaţiei venoase
capilare şi coronariene, îmbunătăţirea metabolismului general,
perfecţionarea mecanismului de reglare cu efect adaptiv la solicitări,
îmbunătăţirea ventilaţiei, scăderea colesterolului sanguin şi prevenirea
trombozelor. S-au obţinut efecte psihice şi educative care favorizează
adaptarea la mediul social şi la solicitările vieţii cotidiene. Efectuarea
programului de antrenament fizic prin înot a condus la creşterea
capacităţii de efort exemplificată prin scăderea valorilor frecvenţei
cardiace în timpul testării la efort cu o încărcare superioară a bicicletei
ergometrice şi în plus o creşterea semnificativă a valorilor VO2 maxim.
Antrenamentul fizic prin programe de înot sunt sigure şi eficiente in
recuperarea post infarct miocardic revascularizat.
 Bibliografie
Anatomie patologică VoI 1
Autor: Carmen Ardeleanu, Florin Halalau

Recuperarea cardiovasculară
Autor: Dan Gaiță,Claudiu Avram

Suport de curs -Kinetoterapia în infarctul de miocard.-Conf.Postolache Paraschiva

https://www.scribd.com/doc/52248954/Referat-Infarctul-miocardic-acut

http://www.sport.uvt.ro/analeleuvt/revista/2006/2006N_25.pdf