I.3.7.

Reprezentanţi ai monozaharidelor

1) Triozele, aldehida glicerică şi respectiv dihidroxi-

acetona, se găsesc în natură sub forma esterilor fosforici
(I.32 şi I.33), care joacă un rol important ca intermediari în
transformările biochimice ale zaharidelor.
 Triozele sunt substanţe cristaline cu gust dulce care dau
reacţiile caracteristice monozaharidelor.
CHO CH2OH

CH OH C O

CH2OPO3H2 CH2OPO3H2

fosfatul D-glicerinaldehidei
aldehida 3P-glicerică fosfatul dihidroxi acetonei
aldehida 3-fosfoglicerică fosfodihidroxiacetona
(I.32) (I.33)

2) Tetrozele nu se găsesc în natură. Se pot obţine prin

oxidarea tetritolilor sau degradarea pentozelor.
3) Pentozele au formula moleculară C5H10O5.
 Atât aldo- cât şi cetopentozele sunt substanţe cristaline.
 Se găsesc în natură în special sub formă de polizaharide
numite pentozani.
 Se caracterizează prin formarea de furfurol, la încălzirea cu
acizi minerali diluaţi (vezi reacţia I.48).
 Din cele 8 aldopentoze numai 4 se găsesc în natură (I.34-
I.37), iar dintre cele 4 cetopentoze numai 2 (I.38, I.39).
CHO
 D(-)-Riboza (I.34) este un compus cu importanţă
H C OH
biologică mare, deoarece este, alături de desoxi-D-
riboză, o componentă esenţială a acizilor nucleici şi
H C OH
apare, în această calitate, în orice celulă vie.
H C OH
 În acizii nucleici, D-riboza este conţinută în formă
CH2OH
furanozică, legată glicozidic de anumiţi derivaţi ai
D(-)-riboză
(I.34)
pirimidinei şi purinei şi de H3PO4.
 Se obţine din acizii nucleici prin hidroliză cu acizi diluaţi.
CHO

HO C H  D(-)-Arabinoza (I.35), în natură nu există liberă ci,

în destul de rare cazuri, se întâlneşte ca o
H C OH
componentă a unor glicozide.
H C OH  Cel mai uşor se obţine din D-glucoză, prin
CH2OH degradare.
D(-)-arabinoză
(I.35)
 D(+)-Xiloza (I.36) este răspândită în natură, ca o
componentă a gumelor vegetale şi sub formă de
CHO
xilan, o polizaharidă ce însoţeşte celuloza în lemn şi
H C OH
constituie o parte din aşa-numita hemiceluloză.
HO C H
 Xilanul se mai găseşte în materiale lignificate ca:
H C OH paie, coceni de porumb, coji de seminţe de bumbac
CH2OH şi de floarea soarelui.
D(+)-xiloză  Din acestea se poate obţine xiloză prin hidroliză cu
(I.36) acizi diluaţi; din soluţie, glucoza se îndepărtează
prin fermentare, iar xiloza cristalizează la
concentrare.
 Xiloza, ca şi celelalte pentoze, nu este fermentată de
drojdia obişnuită, ci de varietăţile Torula şi Monilia.
CHO

H C OH  L(+)-Arabinoza(I.37) este răspândită în plante,

HO C H unde apare sub forma unei polizaharide numită
HO C H
araban, precum şi ca o componentă a gumelor
L(+)-arabinoză şi mucilagiilor vegetale şi a hemicelulozei.
CH OH (I.37)
2
 De asemenea, a fost găsită în glicozide şi în
CH OH 2
dizaharide (de exemplu, vicianoză, o dizaharidă
C O compusă din D-glucoză şi L-arabinoză).
H C OH  Se obţine prin hidroliză, din guma de cireş sau
H C OH de sfeclă, după extragerea zahărului.
D(+)-ribuloză
CH2OH (I.38)
 D(+)-Ribuloza (I.38) are rol în asimilaţia CO2 în
CH2OH plantele verzi şi în degradarea aerobă a
C O glucidelor.
HO C H

H C OH  D(-)-Xiluloza a fost identificată în urina

CH OH2
D(-)-xiluloză
(I.39) bolnavilor de pentozurie.
4) Hexozele au formula moleculară C6H12O6.
 Sunt substaţe cristaline, incolore, cu gust dulce, uşor
solubile în apă.
 O reacţie caracteristică pentru hexoze este comportarea
faţă de acizii minerali care le transformă în acid levulic.
 Principalii reprezentanţi ai clasei sunt D(+)-glucoza, D(+)-
manoza, D(+)-galactoza şi D(-)-fructoza, care sunt
totodată şi cele mai răspândite monozaharide.
 Ele se găsesc răspândite în natura, libere, sub formă de
glicozide, de oligozaharide şi de polizaharide .
 Cele 4 monozaharide naturale fermentează sub acţiunea
drojdiei de bere.
 Dintre acestea D-galactoza fermentează mai greu.
 Fermentaţia poate servi la dozarea acestor hexoze
(măsurându-se volumul de CO2 degajat).
 De asemenea, fermentaţia se poate folosi şi pentru
izolarea altor zaharuri amestecate cu hexozele naturale,
dacă acele zaharuri nu sunt atacate de drojdie.
 CHO
 D(+)-Glucoza (I.40) este cel mai important dintre
H C OH zaharuri, în special pentru fiziologia vegetală şi
HO C H animală.
H C OH  În stare liberă, se găseşte în fructe (struguri) şi în
flori, alături de D-fructoza şi de zaharoză (mierea
H C OH
culeasă de albinele din nectarul florilor, este un
CH2OH amestec echimolecular de glucoză şi fructoză).
D(+)-glucoza
(I.40)
 D-Glucoza se găseşte, combinată cu ea însăşi sau
cu alte monozaharide, în dizaharide (maltoză, lactoză,
zaharoză, celobioză) şi polizaharide (amidon şi celuloză)
importante, dar şi în numeroase glicozide.
 Din combinaţii, glucoza se obţine prin hidroliză cu acizi sau
enzime.
 În regnul animal D-glucoza joacă un rol însemnat.
 Se găseşte în sânge, în concentraţie constantă de 0,1%.
 Scăderea concentraţiei sub această limită duce la tulburări
grave.
 În diabet apare D-glucoza în concentraţie mărită în sânge şi în urină.
 D-Glucoza se prepară industrial din amidon prin hidroliză cu HCl
diluat, în autoclave.
 D-Glucoza cristalizată din apă este forma α.
 După condiţiile în care se face recristalizarea, D-glucoza se poate
obţine cu 1 moleculă de apă de cristalizare (p.t. 83°) sau anhidră
(p.t. 146°).
 Prin recristalizare din CH3COOH diluat se obţine β-glucoza
cristalizată (p.t. 150°) care nu este stabilă, urmele de apă
transformând-o repede în α-glucoză.

CHO  D(+)-Manoza (p.t. 132°) nu există liberă în natură (I.41),

HO C H dar sunt frecvente polizaharidele ei, mananii.
HO C H  Fildeşul vegetal din nuca de fildeş, fructul unui palmier

H C OH
sud-american (Phytelepas macrocarpa) este cel mai bun
material pentru obţinerea D-manozei, prin hidroliză cu
H C OH
acizi; din siropul rezultat, D-manoza cristalizează greu,
CH2OH
D(+)-manoza fiind necesară „însămânţarea soluţiei” (adăugarea de
(I.41)
cristale pure de D-manoză).
 CHO  D(+)-Galactoza (p.t. 167°) nu se găseşte liberă
H C OH decât rar (I.42), dar este adesea întâlnită în
HO C H dizaharide (lactoză), trizaharide (rafinoză),
HO C H
tetrazaharide (stahioză) şi în polizaharide
(galactani şi galacto-arabani din gume, guma
H C OH
arabică, de exemplu).
CH2OH
D(+)-galactoza
 Se găseşte în glicozide (galactozide) şi în
(I.42) fosfatidele din creier (sfingomieline).
 Se obţine, alături de D-glucoză, prin hidroliza lactozei.
 Tesutul glandei mamare transformă D-glucoza în D-
galactoză.
 D-Galactoza cristalizată este forma piranozică; în soluţie se
stabileşte un echilibru cu formele furanozice.
 În oligozaharide şi polizaharide D-galactoza îşi păstrează
forma piranozică.
 Esterul metilic al acidului galacturonic (numit acid pectic)
este o componentă de bază a materiei vii, deoarece intră în
alcătuirea pereţilor celulari ai plantelor.
 CH2OH  D(-)-Fructoza (p.t. 102-104°) este mult
C O răspândită în vegetale (I.43), atât liberă (alături
HO C H
de D-glucoză, în fructele dulci şi în miere) sau
combinată, în dizaharide (zaharoză), trizaharide
H C OH (genţianoză), tetrazaharide (stahianoză) şi
H C OH polizaharide (fructozani, levani).
CH2OH  Se prepară prin hidroliza inulinei (polizaharidă),
D(-)-fructoza dar cristalizează greu din cauza solubilităţii ei
(I.43) mari.
 D-Fructoza se caracterizează prin rotaţia ei puternică spre
stânga (iniţial   20D  133 , la echilibru   20D  92  ), de unde
derivă şi numele ei vechi de levuloză (format prin contrast
cu numele vechi al glucozei, dextroză).
 D-Fructoza este cel mai dulce dintre toate zaharurile.
 În stare liberă D-fructoza este în formă piranozică, iar în
oligozaharide şi în polizaharide apare numai în formă
furanozică.
 5) Heptoze.
 În natură nu au fost găsite aldoheptoze, dar
au fost sintetizate mai multe asemenea
monozaharide, pornindu-se de la aldohexoze
prin reacţii de lungire de catenă.
 Există însă 2 cetoheptoze, D-manoheptuloza,
în fructul arborelui african avocado şi D-
CH2OH sedoheptuloza, într-o plantă cultivată ca
C O
ornament (Sedum spectabile) şi în primule.
HO C H  Dintre acestea, interes biochimic prezintă
H C OH esterul fosforic al D-sedoheptulozei (I.44),
H
care este un intermediar important în
C OH
procesul fotosintezei, precum şi ca metabolit
H C OH
în oxidarea directă a glucozei prin ciclul
CH2OPO3H2
pentozelor.
sedoheptulozo-7-fosfat
(I.44)
 CHO
6) Aminoglucidele pot fi considerate ca
H C NH2 provenind formal din monoglucide prin
HO C H substituirea unei grupări OH cu o grupare NH 2.
H C OH  Importanţă biochimică prezintă, glucozamina
H C OH
sau chitozamina (I.45) şi galactozamina sau
condrozamina (I.46).
CH2OH
glucozamină
 Ambele au gruparea NH2 la C2.
chitozamină  Glucozamina se găseşte numai sub formă de
(I.45)
combinaţii în substanţe naturale cu structură
CHO macromoleculară, cum ar fi chitina (din care
H C NH2 este formată carapacea crustaceelor), în
HO C H
glicolipide, poliglucide specifice de grup
sanguin şi alte polizaharide cu structură
H
HO C
complexă.
H C OH  Galactozamina există cel mai frecvent cu
CH2OH gruparea NH2 acetilată (acetilgalactozamina)
galactozamină
condrozamină
în glicolipide.
(I.46)