Sunteți pe pagina 1din 26

REACȚIA COPILULUI

LA DIVORȚUL PĂRINȚILOR SĂI

Iliescu - Mihaescu (căs. Timofeiov) Irina


Macovei Georgeta - Geanina
Sîrbu Alina Daniela
• Contact ocazional sau lipsa contactului cu celălalt părinte, în urma
divorțului sau separării
• Reacție emoțională intensă (plâns, cereri stăruitoare, accese de mânie)
asociate cu separarea de figura parentală și/sau când copilul trece din
DEFINIȚII casa unui părinte în casa altuia
• Temeri persistente și îngrijorări legat de abandon sau de separarea de
COMPORTAMENTALE un părinte.
• Emoții puternice de jale și tristețe, combinate cu sentimentul de
devalorizare, lipsa încrederii în sine, retragere socială și pierderea
interesului în activitățile care în mod obișnuit aduc plăcere.
• Sentiment de vină, însoțit de o credință nerezonabilă în ce privește
comportarea sa într-o manieră care să împiedice divorțul sau
separarea.
• Declin semnificativ în ce privește performanța școlară și lipsă de interes
sau motivație în activitățile de învățare.
• Apariția comportamentelor regresive (ex. suge degetul, vorbire de
bebeluș, legănare, udă patul).
• Pseudomaturitate manifestată prin negarea sau suprimarea emoțiilor
dureroase despre divorțul părinților și deseori asumându-și roluri sau
responsabilități parentale.
• Acuze psihosomatice ca răspuns la ceea ce anticipează ca separare,
stres sau frustrare.
• Pierderea contactului cu cunoscuții care i-ar fi oferit susținere pozitivă,
datorită mutării în altă parte.
• .................................................................................................................
...
• .................................................................................................................
OBIECTIVE PE TERMEN LUNG
1. Să accepte despărțirea sau
divorțul părinților înțelegând și
controlându-și atât sentimente cât
și comportamentul.

2. Să atenueze furia, tristețea și frica


de abandon și să stabilească o relație
afectivă și sigură cu părinții.
3. Să elimine sentimentele de vinovăție și declarațiile
care reflectă auto-învinuirea pentru divorțul părinților.

4. Părinții să stabilească și să mențină limitele


adecvate în relația părinte – copil în ceea ce privește
disciplina și atribuirea responsabilităților.

5. Părinții să demonstreze constant respect reciproc


între ei, mai ales în fața copiilor.
OBIECTIVE PE TERMEN SCURT SI
INTERVENȚII TERAPEUTICE
O1. Spuneti povestea despărțirii sau
divorțului părinților

1. Construiți activ nivelul de încredere cu clientul prin contact


vizual constant, ascultare activă, considerație pozitivă
necondiționată și acceptare caldă pentru a îmbunătăți capacitatea
acestuia de a identifica și de a exprima sentimente legate de
separarea sau divorțul părinților.
 
2. Explorați, încurajați și susțineți clientul pentru exprimarea
verbală și clarificarea sentimentelor sale față de despărțire sau
divorț.
O2. Identificați și exprimați sentimentele legate de
despărțirea sau divorțul părinților

3. Citiți cărți cu clientul pentru a-l/ a o ajuta să-


și exprime sentimentele legate de divorțul
părinților și de modificările din sistemul familiei
(de ex., Basme terapeutice – vezi la final un
exemplu!)

 4. Creați un album foto începând prin a instrui


clientul să adune o colecție de fotografii care
acoperă multe aspecte din viața sa; apoi puneți
fotografiile într-un album foto în timpul unei
sesiuni în timp ce îi permiteți să-și verbalizeze
sentimentele referitor la schimbările din sistemul
familiei.
5. Folosiți Tehnica The Color-Your-Life (O’Connor) (Colorează-ți viața) pentru a
îmbunătăți capacitatea clientului de a identifica și de a verbaliza sentimentele: cereți
clientului să asocieze culorile cu diferite emoții (de ex. roșu – furie, violet - mânie,
galben – fericire, albastru – tristețe, negru – foarte trist), apoi instruiți-l să coloreze o
foaie albă cu culorile care reflectă sentimentele sale privind despărțirea sau divorțul
părinților.
 
6. Spuneți clientului să deseneze mai intâi imagini cu emoții diferite pe chipuri goale
apoi să împărtășească momentul în care a experimentat acele emoții legate de
despărțirea sau divorțul părinților.

O3. Descrieți modul în care despărțirea


sau divorțul părinților au afectat viața
sa personală și familială

7. Folosiți tehnica scaunului gol pentru a ajuta clienții


să exprime emoții mixte pe care le simte față de ambii
părinți cu privire la schimbările din viața personală sau
de familie în urma despărțirii sau divorțului.
O4. Oferiți informații legate de comportament, emoții și
atitudini pentru evaluarea parametrilor care pot releva un
diagnostic DSM, eficiența tratamentului și natura raportului
terapeutic

8. Evaluați nivelul perspectivei interioare a clientului (sintonic versus distonic) cu


privire la ”prezentarea problemelor” (de ex., demonstrează o bună percepție a naturii
problematice a ”comportamentului descris”, înțelege îngrijorarea celorlalți și este
motivat să se schimbe; demonstrează ambivalență privind “problema descrisă” și evită
să considere problema o preocupare, sau opune rezistență în ceea ce recunoașterea
”problemei descrise”, nu este preocupat și nu este motivat să se schimbe).

9. Evaluați clientul pentru a detecta tulburări corelate bazate pe cercetare (de ex.
comportament opozant sfidător cu ADHD, depresie cauzată de o tulburare de anxietate)
inclusiv vulnerabilitate la suicid, dacă este cazul (de ex. risc crescut de suicid când este
evidentă depresia comorbidă).
10. Evaluați orice probleme legate de vârstă, gen
sau cultură care ar putea să ajute la explicarea
”comportamentului problematic” așa cum și-l
definește clientul și factorii care ar putea oferi o
înțelegere mai bună a comportamentului acestuia.
 

11. Evaluați severitatea nivelului de depreciere a


funcționării clientului pentru a determina nivelul
adecvat de îngrijire (de ex. comportamentul
observat afectează ușor, moderat, grav sau foarte
grav eforturile sociale, relaționale, vocaționale sau
ocupaționale); evaluați permanent această
severitate a deprecierii precum și eficiența terapiei.

 
12. Evaluați casa, școala și comunitatea clientului
cu privire la îngrijirea patogenă (de ex. neglijarea
constantă a nevoilor emoționale sau fizice ale
copilului, schimbarea repetată a îngrijitorilor
principali, oportunități limitate pentru atașamente
stabile, pedepse dure repetate sau alte măsuri
părintești complet greșite).
O5. Exprimați gânduri și sentimente în interiorul
familiei, cu privire la separarea sau divorțul părinților.

13. Țineți câteva sesiuni de terapie familială pentru a permite clientului și


fraților săi să-și exprime sentimentele referitoare la despărțire sau divorț în
prezența părinților.
 

14. Încurajați părinții să ofere ocazii acasă (de ex. reuniuni de familie) pentru a
permite clientului și fraților acestuia să-și exprime sentimentele referitoare la
separare sau divorț și la schimbările care urmează în sistemul familial.
O6. Să recunoască și să accepte că nu este responsabil
pentru separarea sau divorțul părinților

15. Explorați factorii care contribuire la sentimentele de


vină și auto-învinovățire ale clientului cu privire la
separarea/divorțul părinților; ajutați clientul să-și dea
seama că divorțul părinților săi nu a fost cauzat de
comportamentele sale negative (recomandați Nu este vina
ta, ursulețule Koko: o carte pentru părinți și copii de citit
împreună în timpul divorțului de Lansky).

16. Ajutați clientul să-și dea


seama că nu are puterea de a-i
ține împreună pe părinții săi.
O7. Părinții să verbalizeze acceptarea responsabilității
pentru desfacerea căsătoriei.

17. Efectuați sesiuni de terapie pentru familie în care părinții spun că clientul și
frații săi nu sunt răspunzători pentru despărțire sau divorț.

 18. Provocați și confruntați declarațiile părinților care învinovățesc sau


responsabilizează copiii pentru despărțire sau divorț.

O8. Identificați aspectele pozitive și negative ale despărțirii


sau divorțului părinților
19. Dați temă pentru acasă în care clientul să enumere aspectele pozitive și
negative ale divorțului părinților; discutați această listă în următoarea sesiune și
permiteți-i să exprime emoții diferite.
O9. Identificați și verbalizați către părinți nevoile nesatisfăcute

20. Instruiți părinții să petreacă 10 - 15 minute singuri cu clientul și frații săi, zilnic,
pentru a identifica și a răspunde nevoilor copiilor.
 

21. Consultați-vă cu clientul și părinții săi despre


stabilirea unei rutine sau unui ritual (de
exemplu, să se ghemuiască și să citească
împreună, să joace jocuri de masă, să vizioneze
un videoclip preferat) pentru a ajuta la scăderea
stresului emoțional în preajma perioadelor de
despărțire sau transfer de la casa unui părinte la
casa celuilalt.
O10. Reduceți frecvența și severitatea stărilor de furie, depresie și anxietate

22. Conferiți încredere clientului pentru a-și consolida capacitatea de a face față
divorțului părintilor și de a face schimbări sănătoase.

23. Asistați clientul să înțeleagă legătura

dintre emoțiile dureroase care stau la baza

divorțului părinților și izbucnirile furioase

sau comportamentele agresive (vezi si „

Comportamentul de suprafață / sentimentele

Interioare din ”Planificatorul de teme pentru psihoterapie pentru copii” de


Jongsma, Peterson și McInnis).
O11. Exprimați sentimentele de furie cu privire la despărțirea sau divorțul părinților prin verbalizări
controlate, respectuoase și manifestări fizice sănătoase

24. Identificați modalități adecvate, dar și neadecvate


pentru exprimarea sentimentelor de furie,
determinate de separarea sau divorțul părinților.

25. Folosiți tehnica „Turnul Furiei”, pentru a ajuta


clientul să identifice și să exprime sentimentele
de furie: -construiți un turn din cutii de plastic;
așezați un obiect mic (reprezentând furia)
deasupra turnului; instruiți clientul să arunce
o minge de țesătură mică in turn în timp ce
verbalizează sentimentele de furie legate de
divorț.
O12. Părinții recunosc verbal modul în care sentimentele de vinovăție si eșec contribuie la comportamentul agresiv al
clientului

26. Încurajati și provocați părinții să nu


permită ca sentimentele de vinovăție
legate de divorț să interfereze cu
necesitatea de a impune consecințe în
cazul manifestării comportamentelor
opoziționale sau agresive.

27. Ajutați părinții în stabilirea și în definirea


clară de reguli, limite și consecințe clare
în cazul comportamentelor agresive sau
opoziționale.
28. Ajutați clientul să conștientizeze modul în care

comportamentele anormale / neobișnuite pe


O13. Reduceți frecvența
care le manifestă este determinat de durerea
și severitatea
comportamentelor emoțională din jurul divorțului părinților.

anormale/ neobișnuite 29. Indicați părinților să citească materiale despre


de opoziție și agresive gestionarea comportamentelor neobișnuite,

opoziționale și agresive, crescute ale clientului ;

comentați lectura împreună cu părinții.

30. Proiectați un sistem de recompense și / sau

contract de urgență cu clientul pentru a

consolida un bun control al furiei și pentru a

descuraja comportamentele anormale,

opoziționale sau agresive.


O14. Completați sarcinile școlare și temele în mod regulat.
31. Ajutați părinții să stabilească o nouă rutină de studiu pentru a ajuta clientul să
finalizeze sarcinile școlare sau teme.
32. Proiectarea și punerea în aplicare a unui sistem de recompense sau a unui
contract, pentru a consolida finalizarea sarcinilor școlare si creșterea performanței
academice.

O15. Reduceți frecvența acuzelor somatice.


33. Orientați discuția cu clientul de la acuze fizice
la conflicte emoționale și exprimarea sentimentelor.

O16. Părintele noncustodial recunoaște verbal modelul deindulgență


exagerată și începe să stabilească limite în privința cheltuielilor și /
sau modului de petrecere a timpului liber sau numărului și tipul
activităților recreative.
34. Încurajați părintele noncustodial să stabilească limite în cazul unui
comportament necorespunzător al clientului și să se abțină de la a răsfața sau de a
fi indulgent peste măsură cu acesta, în timpul vizitelor.
O17. Părintele noncustodial începe să atribuie responsabilități
gospodărești și / sau să solicite clientului să-și efectueze/
completeze temele în timpul vizitelor.
35. Dați o sarcină părintelui necustodial prin care să determine clientul să finalizeze
o sarcină legată de școală, teme, în timpul unei vizite.

O18. Reduceți frecvența comportamentelor regresive, imature


și iresponsabile.
36. Constientizati părinții excesiv de protectori asupra
faptul că lipsa unor limite necesare , duce la întărirea
comportamentelor regresive, imature sau
iresponsabile ale clientului.

37. Solicitați clientului și părinților săi să


identifice modalități adecvate vârstei pentru ca
acesta să răspundă nevoilor de atenție, afecțiune
și acceptare; prelucrați lista și încurajați-l să se
implice în comportamente potrivite vârstei.
.
O19. Părinții încetează să mai facă observații inutile, ostile sau critice
cu privire la celălalt părinte, în prezența copilului (copiilor).

38. Provocarea și confruntarea părinților pentru ca acestia să înceteze să facă


observații inutile, ostile sau critice cu privire la celălalt părinte ,în prezența copilului

O20. Părinții recunosc și acceptă să înceteze solicitarea de informații


și / sau de a trimite mesaje către celălalt părinte prin intermediul
copilului ( copiilor).

39. Sfătuiți-i pe părinți să nu plaseze copilul (copiii)


la mijloc, solicitând informații despre celălalt părinte
sau trimițând mesaje prin intermediul copilului către
celălalt părinte privind problemele adulților.
 
40. Provocați și confruntați clientul față de jocul
alianței cu unul dintre părinți împotriva celuilalt , pentru a
obține diverse avantaje personale, bunuri materiale
sau a evita diverse responsabilități.
O21. Părintele detașat emoțional sau neimplicat respectă
recomandările de a petrece mai mult timp de calitate cu clientul.
41. Organizați o ședință de terapie individuală și / sau familială pentru a încuraja
părintele necustodial să mențină vizitele și implicarea periodică în viața clientului.

42. Recomandați părintelui distant să petreacă mai mult timp cu copilul său sau să
efectueze sarcini împreună cu acesta(de exemplu, o vizită la grădina zoologică, asistarea
clientului la teme etc).

43. Utilizați modalitățile obișnuite de joc ale


familiei pentru a consolida sau a facilita o
relație mai strânsă părinte-copil (de exemplu,
implicarea activă a părintelui în ședință,
răspunzând empatic la sentimentele sau
nevoile clientului).
O22. Identificați și exprimați sentimentele prin povestiri reciproce și
desene.
44. Utilizați o tehnică de povestire reciprocă prin care terapeutul și clientul spun
alternativ povești utilizând păpuși sau animale de pluș. Terapeutul modelează mai
întâi modalități adecvate de a exprima emoțiile legate de separarea sau divorțul
părinților; la rîndul său clientul va crea o poveste cu personaje sau teme similare.

45. Solicitați clientului să deseneze o serie de imagini ce


reflectă sentimentele sale despre divorțul părinților sau
  despre modul în care divorțul i-a afectat viața; așezați aceste
imagini într-un caiet care i se va da la sfârșitul terapiei, ca
reamintire.

46. Instruiți clientul să deseneze atât casa mamei sale, cât și a tatălui,
apoi să împărtășească cum este să locuiască sau în vizită in fiecare
casă, pentru a evalua calitatea relației sale cu fiecare părinte.

O23. Creșterea aderării într-un grup și participării la activități extracurriculare


si școlare.
47. Încurajați clientul să participe la activități școlare, extracurriculare sau
de grup pentru a compensa timpul petrecut cu părinții .
O24. Participare la un grup de
sprijin cu alți copii afectați de
divorțul părinților.
48. Indrumați clientul către un grup
de suport pentru a-l ajuta în O25. Măriți contactele cu adulții și
exprimarea sentimentelor și în construiți o rețea de asistență în
înțelegerea faptului că nu este afara familiei.
singur în parcurgerea procesului
de divort al părinților. 49. Identificați o listă de adulți din afara
familiei (de exemplu, consilierul școlar, un
vecin, unchi sau mătușă) cărora clientul le
poate cere sprijin, îndrumare pentru a-l
ajuta în confruntarea cu situatia generată
de divorțul părinților, mutarea familiei sau
schimbarea școlii.
“Prinsă la mijloc” – poveste terapeutică
extras din “101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți” - George W. Burns

Probleme abordate:
- separarea părinților
- lupta pentru custodie
- sentimentul de a fi prins la mijloc

Resurse dezvoltate:
- căutarea de soluții
- acceptarea de compromisuri
- acceptarea a ceea ce nu poate fi schimbat
- descoperirea aspectelor pozitive
- a te vedea ca o persoana demnă de iubire

Obiective propuse:
- acceptarea
- stima de sine
- sentimentul ca Sunt in regula asa cum sunt 
Stii, in timp ce vorbim, imi vine in minte o Mama ei facea exact acelasi lucru; fiecare dintre ei
persoana pe care o voi numi Karen si care era intr- punea presiune pe ea. Vino sa locuiesti cu mine...
o situatie foarte asemanatoare cu a ta. Tu imi voi avea grija de tine. Am sa te ingrijesc. Vreau sa
amintesti mult de Karen pentru ca era una din vii la mine acasa. Amandoi spuneau aceleasi
acele fetite pe care e o bucurie sa le cunosti. Poate lucruri.
ca uneori se indoia de sine, dar parerea mea e ca
era genul de persoana pe care ceilalti copii de Pe Karen o incercau o gramada de
varsta ei vor sa si-o faca prietena. Persoana ei avea sentimente: se simtea trista, ranita, dezamagita si
ceva placut si frumos. Era caracterizata prin neinteleasa. Era destul de mare, conform legii, sa
sinceritate si afectiune - genul de calitati pe care hotarasca singura cu cine avea sa locuiasca, dar nu
ceilalti le pretuiesc foarte mult la un prieten. voia sa fie obligata sa faca asta. Nu-i placea
sentimentul de a fi prinsa la mijloc, fara sa stie cu
Din nefericire , Karen, ca si tine, a ajuns care parinte sa locuiasca. Indiferent ce facea, avea
intr-o situatie in care nu voia sa se afle. Nu sa fie bine pentru unul din ei, iar pentru celalalt,
intelegea foarte bine cum ajunsese in acea ingrozitor de rau.
imprejurare si, asa cum facem adesea cu totii,
Karen se intreba daca nu cumva facuse ceva care Desi amandoi ii spuneau tot timpul ca
sa cauzeze asta. Vezi tu, parintii ei se luptau pentru alegerea era a ei, nu avea senzatia asta si nici nu
custodia lui Karen. Ea nu voia sa fie in acea voia sa o faca, indiferent ca putea alege sau nu. A
conjunctura. Se simtea ca o franghie de care se inceput sa se gandeasca la alternative, pe care chiar
tragea hais si cea, dar avea sentimentul ca e le-a sugerat parintilor. Isi spunea in gand: N-ar fi
neputincioasa in aceasta privinta. Parintii ei se frumos sa se impace, sa uite de certuri si sa traim
judecau in tribunal si totul se rasfrangea asupra ei. din nou impreuna ca o familie fericita, asa cum
faceam inainte? Din nefericire, stia ca asta nu se
Tatal ei era un tip destul de dragut si ii tot va intampla, si astfel a sugerat sa locuiasca la unul
spunea lui Karen cat de mult o iubea si cat de mult din ei o vreme, si apoi o vreme la celalalt. Voia sa-i
voia ca ea sa locuiasca la el acasa. faca fericiti pe amandoi si, intr-adevar, sa se simta
si ea fericita.
Din pacate, nu asta s-a intamplat. Se
parea ca amandoi voiau totul sau nimic. Cand
nu pareau sa ajunga la vreun compromis, tatal The end!
ei devenea agresiv si mai furios in certuri. Lui
Mulțumim!
Karen nu-i placea sa-l vada asa. Mama era
diferita. Parea trista si disperata - si asta poate
o atragea un pic pe Karen de partea ei, dar ea
nu voia sa ia partea niciunuia dintre ei.

Isi dorea sa dispara si sa se trezeasca


maine, descoperind ca fusese un vis urat si ca
nu se intamplase nimic in realitate. Chiar isi
spusese in minte ca si-ar dori sa moara odata.
Era inspaimantator, dar, daca s-ar fi intamplat,
poate nu s-ar mai fi certat pentru ea. Dar o
parte din ea intelegea ca nu acesta era
raspunsul. Nu avea sa-i faca fericiti pe mami si
pe tati, iar ea nu voia sa moara.

A inceput sa se intrebe de ce tatal ei


lupta asa de agresiv si mama ei cu atata
disperare. Poate, se gandea, amandoi o voiau
pentru ca o iubeau si nu doreau sa o lase sa
plece. Poate ca felul lor de  a-si exprima
dragostea era ciudat, dar a ajutat-o sa se simta
mai bine cu ideea ca dragostea lor pentru ea
era motivul pentru care se simtea prinsa la
mijloc.
A inceput sa se gandeasca la faptul ca,
indiferent ce faceau tatal si mama ei, indiferent
unde locuia in cele din urma, exista ceva ce
avea sa ramana neschimbat. O voiau amandoi