FIZIOPATOLOGIA

INFLAMATIEI

DR. MIHAELA
CRĂESCU
DEFINITIE
Celsus (25 BC – 50 AD), filosof şi scriitor roman din
secolul I, AD a inventariat şi enumerat pentru prima
dată 4 semne /simptome considerate cardinale pentru
răspunsul inflamator:

• - Rubor - roşeaţă,
• - Calor – căldură
• - Tumor - tumefacţie, ,
• - Dolor -durere, specifice inflamaţiilor acute.

• - Functio laesa – lezarea funcției țesutului inflamat.

• Inflamaţia este un răspuns defensiv şi reparator, al cărui scop major îl

constituie protejarea organismului:
• - de cauza lezională iniţială (ex: microbi, virusuri, paraziţi, fungi,
toxine etc);
• - de consecinţele nocive inevitabile ale leziunilor rezultate (ex: necroza
celulară şi tisulară, etc).
 INFLAMATIA =reactie tisulara
de aparare nespecifica, cu caracter
local, dar cu participarea
intregului organism.
scop: Inlaturarea efectelor
=anasamblu de modificari
negative produse de diferiti agenti
vasculare, celulare, umorale
ce au patruns in tesut

- in a ll-a faza intervine in

Reactia de aparare: - in prima faza limiteaza efectele
fenomenul de reparatie

- este in perfecta adaptibilitate in Exista si exceptii :

- este in perfecta adaptabilitate
raport cu intinderea si severitatea =>rr.inflamatorii care insotesc
calitativa si cantitativa.
leziunii fenomenele autoimmune.

Reactia inflamatorie: are: caracter

local pt. ca se desfasoara cu este nespecifica pt. ca are aceleasi
intensitate max la locul de etape indiferent de natura
patrundere al agentului.
agentului=>eliminarea efectelor
nocive la poarta de intrare

DEFINIȚIE
ETIOLOGIE  Factorii exogeni:
 - factori biologici - bacterii, virusuri, paraziți etc),
 - agenţi fizici - frig, căldură, traume mecanice,
radiaţii ionizante şi neionizante, energie electrică
etc.,
 - substanţe chimice - terebentină, ulei de croton,
caolin, unele medicamente.

 Factorii endogeni:
 - acizi biliari, uree, amoniac,
 - hipoxia tisulară,
 - alterările genetice,
 - dezechilibre nutriţionale/metabolice,
 - radicali toxici ai oxigenului/SRO,
 - produşi ne-/specifici rezultaţi din procese
necrotice sau din distrugeri (striviri) tisulare etc.
  Efectele locale sunt reprezentate
 de febră,
 durere,

SEMNE  edem,
 hiperemie cu roşeaţă
CLINICE  însoţită de pierderea funcţionalităţii şi/sau
SI EFECTE limfadenopatie (care indică severitatea
inflamaţiei)
SISTEMIC
Efectele sistemice se referă la
E


 alterarea stării generale,

 anemie şi reacţia de faza acută (febră,
leucocitoză, disproteinemie, creşterea VSH şi a
fibrinogenului)
Răspunsul inflmator implică:

- participarea celulară,

- modificări vasculare,

- alterări ale matricei extracelulare,

- sinteza a numeroși factori/mediatori biochimici care

acționează ca:

- pro-inflamatori,

- anti-inflamatori, modificând sau contribuind la

întrețierea focarului inflamator.
Mediatorii inflamaţiei declanşează şi
modulează răspunsul inflamator.

Se clasifică în : 1.MEDIATORII
INFLAMAŢIEI

mediatori de origine celulară

mediatori de origine plasmatică.

 Mediatorul Caracteristici
Mediatori preformaţi
Aminele vasoactive Histamina Stocată în granulele mastocitelor şi
bazofilelor Se eliberează prin degranularea
indusă de mecanisme specifice (imunologice)/
nespecifice
Serotonina Stocată în trombocite, în tractul
gastro-intestinal şi SNC Se eliberează prin
degranularea determinată de aderarea,
agregarea trombocitelor la colagenul
subendotelial
Enzimele lizozomale Stocate în neutrofile şi macrofage Se
eliberează în fagocitoză
Acţiune
Vasodilataţie Creşterea permeabilităţii capilare
Contracţia musculaturii netede bronhiolare şi
intestinale
Vasoconstricţie Creşterea permeabilităţii
capilare Factor algogen Amină pirogenă
(implicată în reacţia febrilă )
Directă, degradare str. extracelulare Indirectă,
eliberare mediatori ai inflamaţiei

Mediatori neoformaţi
Derivaţii acidului arahidonic Prostaglandine Creşterea permeabilităţii capilare
Vasoconstricţie şi bronhospasm Factor algogen
Efect pirogen

Tromboxani (TxA2) Vasoconstricţie Stimulează aderarea şi

agregarea trombocitară
Prostacicline (PG I2) Vasodilataţie Inhibă aderarea şi agregarea
trombocitară
Leucotriene (LB4, LC4, LD4) Efect chemotactic pentru macrofage
Bronhospasm, creşterea permeabilităţii
vasculare (LC4, LD4)
Mediatorul Caracteristici
Mediatori neoformaţi
Factorul de agregare plachetară (PAF) Sintetizat în cursul reacţiei de
degranulare mastocitară
Acţiune
Agregarea trombocitelor Vasoconstricţie
Contracţia musculaturii netede bronhice
şi intestinale Induce sinteza moleculelor
de adeziune Efect chemotactic

Citokinele Sintetizate şi eliberate de fagocite,

limfocite, celulele endoteliale

Interleukina (IL-1) şi TNF (factorul de Stimulează diapedeza celulelor

necroză tumorală) endoteliale Rol în procesul de
cicatrizare Rol în formarea ţesutului de
granulaţie Induc sinteza de oxid nitric,
PG, colagen la nivelul fibroblaştilor Rol
în reacţia de fază acută: febră,
leucocitoză, proteine de fază acută

IL8 Efect chemotactic asupra PMN

neutrofile

Oxidul nitric Vasodilataţie Favorizează aderarea şi

agregarea trombocitelor
  În prima fază, are loc vasoconstricţia prin
mecanism reflex urmată apoi de
vasodilataţie (indusă de histamină, kinine
şi prostaglandine (PG) care determină
apariţia semnelor locale caracteristice
2.MODIFICARI ale inflamaţiei:
VASCULARE  creşterea fluxului sanguin local
(hiperemie)
 cu roşeată (RUBOR)
 şi creşterea temperaturii locale
(CALOR).
Mediatorul Caracteristici Acţiune
Sistemul complementului Complex de proteine serice activat pe cale
clasică sau alternă
Anafilatoxinele C3a si C5a Vasodilataţie Creşterea permeabilităţii
capilare Contracţia musculaturii netede
bronhiolare şi intestinale Degranularea
mastocitelor şi bazofilelor cu eliberare de
histamină şi PAF Eliberarea enzimelor
lizozomale Efect chemotactic (C5a)
C3b Opsonizarea particulelor de fagocitat
C5,6,7 Efect chemotactic pentru fagocite
C5b-9 – complexul de atac al membranei Citoliza

Sistemul kininelor Activarea sub acţiunea: kalicreinei, Vasodilataţie Creşterea permeabilităţii

plasminei, C1- esterazei capilare Contracţia musculaturii
netede bronhiolare şi intestinale Factor
algogen

2. MODIFICĂRI VASCULARE
 2. MODIFICĂRI VASCULARE

Are loc creşterea permeabilităţii vasculare indusă de histamină, serotonină şi apoi sub acţiunea bradikininei, complementului,
prostaglandinelor, citokinelor care determină filtrarea lichidului şi proteinelor din lumenul vascular în spaţiul interstiţial are loc
formarea exudatului de tip inflamator care produce edemul şi tumefierea locală a zonei (TUMOR).

Aceste modificări determină creşterea vâscozităţii sângelui, stimularea aderării şi agregării trombocitare şi secundar încetinirea
fluxului sanguin.

Consecinţele stazei locale sunt:

• leziuni endoteliale şi tulburări metabolice

• aderarea leucocitelor la nivelul endoteliului vascular

• formarea de microtrombi
  Neutrofilele şi macrofagele sunt atrase la nivelul focarului
inflamator sub acţiunea factorilor chemotactici, toxine
3. FORMAREA 
bacteriene, anafilatoxine, leucotriene şi interleukine.
Staza locală determină aderarea leucocitelor de endoteliul
INFILTRATULUI vascular prin intermediul moleculelor de adeziune exprimate de
celulele endoteliale (P- selectina, E-selectina, ICAM) sau de
leucocite (L-selectina, integrine).
INFLAMATOR  Are loc apoi rostogolirea leucocitelor la suprafaţa endoteliului,
traversarea peretelui capilar pentru a ajunge în spaţiul
CELULAR interstiţial.
 Fagocitoza este determinată de aderarea sau înglobarea
particulei străine (endocitoza) cu formarea fagolizozomilor
(conţinutul lizozomilor va fi eliberat în veziculele de
fagocitoză) cu digestia particulei de fagocitat printr-un
mecanism oxidativ (sub acţiunea radicalilor de oxigen) şi prin
mecanism nonoxidativ (lizozimul, lactoferina).
Staza vasculară şi hipoxia celulară
determină:
4.
• • acumulare locală de acid lactic cu MODIFICĂRI
acidoză lactică
• • creşterea permeabilităţii capilare cu METABOLICE
apariţia edemului inflamator ÎN FOCARUL
• • eliberarea de acid arahidonic şi de INFLAMATOR
enzime lizozomale din fagocite
• • intensificarea catabolismului proteic
• Aceste modificări determină acumularea
de factori algogeni (ionii de H+ şi K+ ,
serotonina, bradikinina şi prostaglandine)
1. După fenomenele locale dominante:

Inflamaţiile alterative
5. FORMELE
Inflamaţiile exsudative: După compoziţia exsudatului
INFLAMAŢIE
- seroase (infecţie cu Chlamidia spp.) I
- catarală

- pseudomembranoasă

- purulentă ( empiemul, flegmonul, abcesul)

- hemoragică (difuză, în focare, hemoragiconecrotică, gangrenoasă,

putridă).

Inflamaţiile proliferative sau productive

 5. FORMELE
INFLAMAŢIEI
Inflamaţia normergică - tipul obişnuit de reacţie
inflamatoare care evoluează în organismul cu
proprietăţi imune normale, în condiţiile contactului 2. DUPĂ CARACTERUL
primar cu factorii flogogeni. REACTIVITĂŢII
ORGANISMULUI

Inflamaţia hiperergică - se caracterizează printr-o

evoluţie acută, cu accentuate modificări alterative şi
vasculare - caracter determinat de starea de
hipersensibilitate a organismului faţă de agentul
nociv.

Inflamaţia hipoergică - se dezvoltă în organismele

cu o capacitate imunologică accentuată faţă de
agentul flogogen, dar şi în cele cu o reactivitate
foarte scăzută
  Inflamaţii acute
- evoluează în decurs de câteva zile, fenomenele
dominante fiind cele alterative şi exsudative pe când
proliferarea celular-tisulară este de intensitate redusă.

5. FORMELE  Inflamaţii subacute

- cu o durată de 2-3 săptămâni şi modificări alterative
INFLAMAŢIEI foarte şterse.
- tulburările vasculo-exsudative sunt prezente dar îşi
3. DUPĂ DURATA schimbă caracterul iniţial de tip granulomatos în tip
productiv;
EVOLUTIVĂ  componenta productivă domină modificările
exsudative direct proporţional cu durata evolutivă.

 Inflamaţii cronice
- durată lungă, de luni/ani de zile
– domină fenomene proliferative.
Inflamaţia fiziologică - reprezintă un complex
de fenomene biologice ce se instituie la nivel
uterin în momentul implantării sau nidării
zigotului şi se stinge odată cu acceptarea
zigotului.
- reacţia locală în urma vaccinării
ALTE
(postvaccinală) este un alt exemplu de CATEGORII
inflamaţie fiziologică.
DE
Inflamaţia septică - poate fi produsă de
bacterii, virusuri, miceţi, paraziţi, fiind expresia
INFLAMAȚI
unei interrelaţii dinamice între agentul etiologic I
şi gazdă, fiecare dispunând de mecanisme
defensive şi ofensive proprii.

Inflamaţia aseptică - evoluează în absenţa

unor factori flogogeni biologici şi este mai uşor
suportabilă. - cazul abcesului de fixaţie, produs
(odinioară) prin injectarea subcutanată a
uleiului de terebentină.
Procesese inflamatorii la nivelul vaselor de sânge Robbinson
  După tipul și intensitatea agentului etiologic,
sediul și tipul de țesut afectat, și capacitatea de
reacție a gazdei avem următoarele situații
 rezoluție completă

EVOLUȚIA 


Vindecare anatomică completă
Vindecare cu cicatrizare

INFLAMAȚI Cronicizare datorată:



 Structura antigenică a agentului

inflamator

EI ACUTE  Formarea în cursul procesului

inflamator de autoimunogene
 Formarea de complexe imune
toxice
 Fenomenul de autoîntreținere
Febră

Crește VSH CLINIC SE

CONSTATĂ
Cresc leucocitele

Cresc fibrinogenul

Proteina C reactivă
Un rol important in cadrul inflamatiei il are
sistemul complement care poate fi activat
pe 3 cai:

- calea clasica (activata de complexe imune

Ag-Ac)

- calea alterna (activata direct de non-self

din lichide interstitiale)

- calea lectinica (activata de prezenta unor

structuri bacteriene)
  Prin:
- Vasodilatatie
- Efectul chemotactic pentru leucocite
- Opsonizarea structurilor non-self
- Distrugerea structurilor non-slef
CUM AJUTA - Stimularea productiei de specii reactive
de oxigen/azot din leucocitele intrate in
SISTEMUL focar
COMPLEMENT - Stimularea productiei de citokine
proinflamatorii.
?
 Exemple: limfokine, interleukine,
interferoni, CSF (factori stimulatori ai
diferitelor categorii de leucocite), factori
de crestere polipeptidici, citokine
chemoatractante, proteine de stres.
 
Toate aceste elemente enumerate ajuta prin diferite mecanisme la
producerea inflamatiei, deci au rol pro-inflamator.
 In acest context trebuie descrise proteinele de faza acuta,
responsabile de anuntarea organismului ca reactia inflamatorie
trebuie oprita si reluarea functiilor normale ale tesutului respectiv.

Se disting:

PROTEINE DE

- PFA (proteine de faza acuta) pozitive a caror concentratie
creste foarte mult in inflamatie:
FAZA ACUTA  Proteina C reactiva, amiloidul seric, factorii coagularii precum
fibrinogenul (factorul I) si Factorul von Willebrandt, proteine
fixatoare de metale precum haptoglobina si ceruloplasmina.

- PFA negative precum
 albumina, transferina care scad in inflamatie.

Diferentierea aceasta :pozitiv/negativ nu e data de efectele pe care

acestea le au asupra organismului ci de modul de reactionare al
acestora vis-a-vis de inflamatie: cele pozitive cresc inflamatia, cele
negative o  scad.
neutralizarea proteazelor din focarul inflamator

- neutralizare agent inflamator

- stimulare reparatie si regenerare tisulara

- impiedicarea productiei speciilor reactive de oxigen

CARE ESTE ROLUL

PROTEINELOR DE FAZA ACUTA?
 

Dupa producerea inflamatiei si indeplinirea rolurilor acesteia este

nevoie ca aceasta sa inceteze.
 In acest scop urmatoarea etapa este faza de regenerare si
reparatie. Aceasta faza se desfasoara in 6 etape:
FAZA DE 
- angiogeneza
REGENERAR - formare tesut de granulatie
- productia de colagen
- reepitalizarea
E SI - contractia cicatricei
- maturarea si remodelarea cicatricei formate
REPARATIE

La sfarsitul acestor etape tesutul afectat este refacut, uneori in
totalitate, alteori partial.
 Aceasta diferenta este data de campul morfogenetic care primeste
informatia de la celulele din tesutul afectat prin intermediul unei
emisii de fotoni dezordonate care, odata intrata in fragmentul
cristalizabil (FC), cristalul ordoneaza fotonii formand un fel de
fascicul laser cu putere foarte mare.

In cazul ficatului infectat cu virus hepatitic B este perturbat campul
morfogenetic, iar structura ficatului nu este aceeasi dupa reparatie
 Denumiți reactia inflamatorie

Definiți agentii etiologici implicati in RI

ÎNTREBĂR
I
Arătați care sunt modificarile celulare aparute in RI

Clasificarea reactiei inflamatorii

Definiti rolul proteinele de faza acuta

  Fiziopatologie pentru medicina dentară-Facultatea
de Medicină dentară CameliaMîrza, Alina Elena
Pîrvu, Adriana Elena Bulboacă, Mihai Blidaru,
Coman Angela Sfrângeu, Adina Florinela Cotoi
p.27-p35 Fiziopatologia inflamației, Editura
Medicală Universitară Iuliu Hațieganu Cluj
Napoca 2018
 N. Varachiu M Leancu, N Neaga, Al Pop ,
Inflamația p.77-p93, Fiziopatologie, Editura
Didactică și Pedagogică București 1976
 Fiziopatologie Romel Barbu Editura Didactică și
Pedagogică București 1980 –fiziopatologia

BIBLIOGRAFIE 
reacției inflamatorii
Fiziopatologie Nicolae Bacalbașa, Gheorghe
Bacalbașa, Editura didactică și Pedagogică 2002
 Kumar Abbas Aster Robbins Patologi Bazele
morfologice și fiziopatologice ale bolilor-Editura
Medicală Calistro 2015
 Burns Mary-Patophysiology a self-instructional
program -1998 Appleton and Lange
 Aids to Pathology Michael F.Dixon, Philip Quirke
-1993 Churchill Lvingstone
MULŢUMESC !!